1,537 matches
-
frecvent la fete decât la băieți). Drept consecință apar modificări privind greutatea: pierdere în greutate sau creștere în greutate. În formele cele mai grave se pot observa „elemente psihotice”. Aceste elemente psihotice se manifestă în general sub formă de idei delirante în concordanță cu dispoziția manifestată (convingere delirantă de filiație cu un sentiment de degradare, de vinovăție delirantă etc.). Aceste manifestări ridică problema unei afecțiuni bipolare în adolescență (vezi capitolul 7). Ansamblul acestor simptoame este durabil și stabil. Dacă uneori un
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
consecință apar modificări privind greutatea: pierdere în greutate sau creștere în greutate. În formele cele mai grave se pot observa „elemente psihotice”. Aceste elemente psihotice se manifestă în general sub formă de idei delirante în concordanță cu dispoziția manifestată (convingere delirantă de filiație cu un sentiment de degradare, de vinovăție delirantă etc.). Aceste manifestări ridică problema unei afecțiuni bipolare în adolescență (vezi capitolul 7). Ansamblul acestor simptoame este durabil și stabil. Dacă uneori un eveniment oarecare poate prezenta un anume interes
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
în greutate. În formele cele mai grave se pot observa „elemente psihotice”. Aceste elemente psihotice se manifestă în general sub formă de idei delirante în concordanță cu dispoziția manifestată (convingere delirantă de filiație cu un sentiment de degradare, de vinovăție delirantă etc.). Aceste manifestări ridică problema unei afecțiuni bipolare în adolescență (vezi capitolul 7). Ansamblul acestor simptoame este durabil și stabil. Dacă uneori un eveniment oarecare poate prezenta un anume interes, acesta este întotdeauna tranzitoriu. Manifestările depresive revin repede pe primul
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
a manifestat niciodată un episod maniacal, mixt, sau hipomaniacal, și nu au fost niciodată reunite criteriile de recunoaștere ale tulburării ciclotimice. F. Perturbarea timică nu apare doar în timpul evoluției unei tulburări psihotice cronice, cum ar fi schizofrenia sau o tulburare delirantă. G. Simptoamele nu se datorează efectelor psihologice directe ale unei substanțe (de exemplu abuzul de droguri, un medicament) sau unei afecțiuni medicale generale (de exemplu hipotiroidia). H. Simptoamele antrenează o suferință clinică semnificativă, sau o alterare a comportamentului social, profesional
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
implicațiile terapeutice pe care le antrenează. Acest risc este cu atât mai mare cu cât episodul depresiv este însoțit de simptoame numite „psihotice” (mai ales delir și halucinații), congruente sau nu dispoziției. Din acest punct de vedere diagnosticul de criză delirantă acută, foarte caracteristic nosografiei franceze, reprezintă exemplul ambiguităților semantice ce pot conduce la ipoteze cvasi semantice de „psihoze”, cadru diagnostic cu implicații care sunt adesea foarte dăunătoare subiectului. În acest capitol, după o scurtă abordare istorică, vom prezenta mai întâi
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
semantice ce pot conduce la ipoteze cvasi semantice de „psihoze”, cadru diagnostic cu implicații care sunt adesea foarte dăunătoare subiectului. În acest capitol, după o scurtă abordare istorică, vom prezenta mai întâi situația tulburărilor bipolare la adolescență, apoi a episoadelor delirante acute, pentru a face apoi unele considerații privitoare la psihopatologie și implicațiile terapeutice. REPERE ISTORICE Între anii ’40-’60 s-a instalat progresiv, sub influența nosografiei kraepliniene, o „dogmă”: afecțiunea maniaco-depresivă apare la vârsta adultă, mult după adolescență (spre 35-40
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
în favoarea diagnosticării unei stări depresive grave, care ar putea reprezenta primul episod al unei tulburări bipolare; - cronologia tulburărilor prezentate de către o adolescentă de 17 ani și jumătate este de asemenea foarte evocatoare în diagnosticare unei erotomanii și a bipolarității. Temele delirante sunt erotice, de iubire, focalizate asupra unui adolescent deosebit. Unele mecanisme halucinatorii cenestezice se regăsesc în acest context de exaltare sexuală. Dispoziția este de asemenea exaltată, euforică, fiind înlocuită uneori de o tematică depresivă. Debutul a fost brutal. Pe de
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
precedată, se pare, de o perioadă de aproximativ un an marcată de o disforie latentă, fără a se putea vorbi despre o stare depresivă clară. Episodul actual ar putea corespunde unei modificări a dispoziției în direcția unei manifestări maniacale și delirante. O tulburare bipolară este cu atât mai mult suspectată cu cât există antecedente în ceea ce privește abuzul de băuturi alcoolice asociat cu o patologie de lungă durată în familie. Aplicarea imediată a unui tratament cu antidepresoare (fluoxetină), timoregulatoare (valpromină) și cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
aduc următoarele argumente în favoarea tulburărilor timice: - antecedente familiale privind manifestarea tulburărilor timice la rude de gradul întâi; - delir și halucinații în funcție de dispoziție; - mare sensibilitate la testul cu dexametazonă la adolescenții deprimați cu manifestări psihotice; - eficiența litiului în mania simplă și delirantă (intervale mai lungi); - eficiența asocierii antidepresivelor-neurolepticelor în depresiile delirante; - eficiența litiului ca tratament preventiv în tulburările de dispoziție delirante sau non-delirante; - evoluție destul de bună cu dispariția caracteristicilor psihotice în perioada intercritică. Luând în considerare articolele diverse apărute în legătură cu acest subiect
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
manifestarea tulburărilor timice la rude de gradul întâi; - delir și halucinații în funcție de dispoziție; - mare sensibilitate la testul cu dexametazonă la adolescenții deprimați cu manifestări psihotice; - eficiența litiului în mania simplă și delirantă (intervale mai lungi); - eficiența asocierii antidepresivelor-neurolepticelor în depresiile delirante; - eficiența litiului ca tratament preventiv în tulburările de dispoziție delirante sau non-delirante; - evoluție destul de bună cu dispariția caracteristicilor psihotice în perioada intercritică. Luând în considerare articolele diverse apărute în legătură cu acest subiect putem propune următoarea sinteză în favoarea existenței unei posibile afecțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
halucinații în funcție de dispoziție; - mare sensibilitate la testul cu dexametazonă la adolescenții deprimați cu manifestări psihotice; - eficiența litiului în mania simplă și delirantă (intervale mai lungi); - eficiența asocierii antidepresivelor-neurolepticelor în depresiile delirante; - eficiența litiului ca tratament preventiv în tulburările de dispoziție delirante sau non-delirante; - evoluție destul de bună cu dispariția caracteristicilor psihotice în perioada intercritică. Luând în considerare articolele diverse apărute în legătură cu acest subiect putem propune următoarea sinteză în favoarea existenței unei posibile afecțiuni bipolare în cadrul manifestării în premieră a unei stări depresive în
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
a comportamentului și dezvoltării psihomotorie” - Tulburare de personalitate? anxioasă-de evitare excentrică schizoidă asociere trăsături schizoide și borderline Nici un indicator validat Argumente clinice Debut brusc Lentoare psihomotorie Semne psihotice (+++) Deliruri și halicinații în raport cu dispoziția Halucinații tranzitorii și non-elaborate Mai multe idei delirante, mai puține halucinații și mai puține afecte aplatizate Argumente farmacologice Hipomanie indusă de antidepresive (+++) Test terapeutic cu timoregulatoare Argumente psihodinami-ce exacerbare excesi-vă și incomprehensivă a pulsiunilor capacitate de mobilizare intrafamilială +++ indiferent de vârstă (pre-puber, adolescent, adult) ++ Evoluție spre „subiectivare” și
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
foarte satisfăcătoare dintre episoadele critice, ezitările ce pot fi înțelese în ceea ce privește stabilirea diagnosticelor inițiale, toate acestea explică pauzele frecvente în ceea ce privește aplicarea unui tratament timoregulator după cum s-a întâmplat în cazul nostru; aceeași situație a fost și pentru tratamentul psihoterapeutic. EPISOD DELIRANT ACUT ȘI TULBURARE BIPOLARĂ După prima descriere a lui Magnan a „delirului polimorf al degeneraților” care va deveni „puseu delirant acut”, toți autorii a scos în evidență dimensiunea timică asociată foarte regulat tulburării manifestată când ca o depresie, când ca
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
aplicarea unui tratament timoregulator după cum s-a întâmplat în cazul nostru; aceeași situație a fost și pentru tratamentul psihoterapeutic. EPISOD DELIRANT ACUT ȘI TULBURARE BIPOLARĂ După prima descriere a lui Magnan a „delirului polimorf al degeneraților” care va deveni „puseu delirant acut”, toți autorii a scos în evidență dimensiunea timică asociată foarte regulat tulburării manifestată când ca o depresie, când ca o exaltare maniacală. În ciuda acestui punct de vedere, tradiția terapeutică a fost - și rămâne prea adesea încă - de a privilegia
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
ipoteza timică. La începutul acestui capitol am criticat deja folosirea excesivă a regulei lui Jaspers, la care nu vom mai reveni. Vom sublinia doar constanța cu care autorii care au publicat articole pe tema „episoadelor psihotice acute” sau a „bufeurilor delirante acute” au insistat asupra frecvenței foarte mari a prezenței simptoamelor timice. Astfel, Ey (1954) situează bufeul delirant acut „la un nivel de structurare a conștiinței intermediar între crizele maniaco-depresive și stările mai profunde confuzo-onirice”, dar nu le asociază cu schizofrenia
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
nu vom mai reveni. Vom sublinia doar constanța cu care autorii care au publicat articole pe tema „episoadelor psihotice acute” sau a „bufeurilor delirante acute” au insistat asupra frecvenței foarte mari a prezenței simptoamelor timice. Astfel, Ey (1954) situează bufeul delirant acut „la un nivel de structurare a conștiinței intermediar între crizele maniaco-depresive și stările mai profunde confuzo-onirice”, dar nu le asociază cu schizofrenia. Follin (1963) a observat existența tulburărilor de dispoziție chiar din momentul fazei prodromice a manifestării delirante. Pull
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
bufeul delirant acut „la un nivel de structurare a conștiinței intermediar între crizele maniaco-depresive și stările mai profunde confuzo-onirice”, dar nu le asociază cu schizofrenia. Follin (1963) a observat existența tulburărilor de dispoziție chiar din momentul fazei prodromice a manifestării delirante. Pull (1981), în teza sa în care clasează în ordinea frecvenței simptoamele de pusee delirante acute non-reacționale, pune pe primul loc manifestările timice (stare dispozițională sau excitație prezente amândouă în 83% din cazuri), în timp ce „stările delirante” se observă în 61
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
stările mai profunde confuzo-onirice”, dar nu le asociază cu schizofrenia. Follin (1963) a observat existența tulburărilor de dispoziție chiar din momentul fazei prodromice a manifestării delirante. Pull (1981), în teza sa în care clasează în ordinea frecvenței simptoamele de pusee delirante acute non-reacționale, pune pe primul loc manifestările timice (stare dispozițională sau excitație prezente amândouă în 83% din cazuri), în timp ce „stările delirante” se observă în 61% din cazuri iar „halucinațiile” în 50% din cazuri. Am citat deja lucrarea lui Cahn (1991
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
fazei prodromice a manifestării delirante. Pull (1981), în teza sa în care clasează în ordinea frecvenței simptoamele de pusee delirante acute non-reacționale, pune pe primul loc manifestările timice (stare dispozițională sau excitație prezente amândouă în 83% din cazuri), în timp ce „stările delirante” se observă în 61% din cazuri iar „halucinațiile” în 50% din cazuri. Am citat deja lucrarea lui Cahn (1991) care în mod sigur abordează mai întâi problema dintr-o perspectivă psihopatologică, dar dacă ne referim strict la acest punct de
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
se exprime în termeni de „ruptură psihotică”, deși constată prezența clinică a oscilațiilor de dispoziție, decât în termenii patologiei timice. În ciuda acestor constatări repetate, poziția academică nu se schimbă și articolul lui Samuel-Lajeunesse și Heim (1994) din EMC asupra psihozelor delirante acute este un bun exemplu în această direcție. Constatând în același timp: - că „tulburările timice sunt practic constante”; - dificultatea stabilirii diagnosticului diferențial al acestor episoade cu stări maniacale „în legătură cu care cunoaștem frecvența cu care se manifestă simptoamele delirante și confuzionale
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
asupra psihozelor delirante acute este un bun exemplu în această direcție. Constatând în același timp: - că „tulburările timice sunt practic constante”; - dificultatea stabilirii diagnosticului diferențial al acestor episoade cu stări maniacale „în legătură cu care cunoaștem frecvența cu care se manifestă simptoamele delirante și confuzionale”; - că există „numeroase studii care au ajuns la concluzia că psihozele delirante acute nu erau decât stări distimice nediagnosticate”; - că „apartenența la grupul de psihoze maniaco-depresive este întărită de studiile familiale”. În ciuda acestei multitudini de constatări în favoarea unei
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
timp: - că „tulburările timice sunt practic constante”; - dificultatea stabilirii diagnosticului diferențial al acestor episoade cu stări maniacale „în legătură cu care cunoaștem frecvența cu care se manifestă simptoamele delirante și confuzionale”; - că există „numeroase studii care au ajuns la concluzia că psihozele delirante acute nu erau decât stări distimice nediagnosticate”; - că „apartenența la grupul de psihoze maniaco-depresive este întărită de studiile familiale”. În ciuda acestei multitudini de constatări în favoarea unei posibile origini timice, acești autori propun ca „tratamentul chimioterapeutic să se bazeze în principal
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
respecte „regula lui Jaspers” și se bazează pe postulatul implicit care spune că, în absența criteriilor diagnostice diferențiale clare, este mai puțin grav să tratăm o tulburare de dispoziție ca pe o patologie psihotică decât să procedăm invers. Entitatea „puseu delirant acut” rămâne o particularitate a nosografiei franceze. În clasificările internaționale, „delirul acut” ocupă un loc nedefinit deoarece codurile diagnostice sunt numeroase și nu întrutotul satisfăcătoare (DSM-IV: tulburare psihotică scurtă, tulburare delirantă, tulburare psihotică nespecifică etc.; CIM-10: tulburare psihotică acută polimorfă
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
o patologie psihotică decât să procedăm invers. Entitatea „puseu delirant acut” rămâne o particularitate a nosografiei franceze. În clasificările internaționale, „delirul acut” ocupă un loc nedefinit deoarece codurile diagnostice sunt numeroase și nu întrutotul satisfăcătoare (DSM-IV: tulburare psihotică scurtă, tulburare delirantă, tulburare psihotică nespecifică etc.; CIM-10: tulburare psihotică acută polimorfă fără simptom schizofrenic, alte tulburări psihotice acute, mai ales delirante, alte tulburări psihotice acute și tranzitorii, tulburări psihotice acute cu aspect schizofrenic etc.), ceea ce demonstrează probabil incertitudinea care domină această entitate
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
internaționale, „delirul acut” ocupă un loc nedefinit deoarece codurile diagnostice sunt numeroase și nu întrutotul satisfăcătoare (DSM-IV: tulburare psihotică scurtă, tulburare delirantă, tulburare psihotică nespecifică etc.; CIM-10: tulburare psihotică acută polimorfă fără simptom schizofrenic, alte tulburări psihotice acute, mai ales delirante, alte tulburări psihotice acute și tranzitorii, tulburări psihotice acute cu aspect schizofrenic etc.), ceea ce demonstrează probabil incertitudinea care domină această entitate ce pare destul de precisă celui care lucrează în domeniul clinic. Ținând cont de afirmațiile precedente, am inițiat și dirijat
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]