826 matches
-
publicistic al unei culturi „intrate în stare de război”. Trădarea intelectualilor observă pas cu pas intervalul 1944-1946, definit prin involuția discursului public de la dezbaterea pluralistă la campania univocă. În deschidere e relevat un stadiu uitat al demolării valorilor, anume declanșarea „demascărilor” și a incitării la epurare nu în presa procomunistă, ci într-o publicație ca organul țărănist „Dreptatea”, care atacă virulent fie culturalii din guvernul Petru Groza, fie gazetari activi odinioară în slujba dictaturilor de dreapta. „România liberă” și „Scânteia” nu
SELEJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289609_a_290938]
-
adăugiri. Urmează, în 1950, romanul Cad zidurile, retipărit în 1965 sub titlul Cartea Mironei și devenit, în următoarele ediții, Mirona. În timpul perioadei virulent dogmatice scriitoarea ilustrează realismul socialist, compunând, pe teme date (munca în industrie, prefacerile din agricultură, rolul femeii, demascarea dușmanilor de clasă, educația patriotică în armată) și cu sloganurile epocii, romanele Cântecul uzinei (1950), Cantemiriștii (1954) și nuvelele S-a dumirit și Moș Ilie (1950), Surorile (1951). Diferit în bună măsură, dacă nu prin optică, cel puțin prin stil
SERGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289642_a_290971]
-
V. notează fără frică aceste acte de cruzime și jurnalul e un document esențial pentru epoca postbelică românească. Se vede concediată din învățământul universitar și în locul ei este numit poetul „pe linie” (cum se zicea în epocă) Marcel Breslașu. La „demascarea” ei (cuvânt la ordinea zilei) un rol important l-a avut, se pare (oricum, așa reiese din notele intime), tânărul, pe atunci, versificator, actor și activist politic Dan Deșliu. Sigur este că această mare intelectuală e lăsată pe drumuri, trăiește
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
ca țintă „târnosirea mediului literar de suspecți și râie”, explicațiile revenind insistent: „Tembelismul instalat, grețos, în fruntea cutărei publicațiuni literare de tiraj sau în capul cutărei foi tipărite la rotativă, face victime. Deocamdată constatăm fenomenul și adunăm material tehnic, necesar demascării proștilor gravi și a dobitocilor solemni” sau: „N-am renunțat încă a crede în triumful artei autentice” ș.a. Orientarea modernistă e întărită prin raportarea la personalitatea lui E. Lovinescu, considerat „singurul director cultural român care a dovedit cea mai largă
ZODIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290746_a_292075]
-
au situat sub semnul dialecticii lui „să dea seama” și a îmbrăcat haina cunoscută a „vânătorii de vrăjitoare”. Tribuni ai „noii ordini culturale”, în numele noilor idealuri și al „așteptărilor maselor populare”, își denunțau confrații, pentru ideile lor, solicitând interzicerea acestora, demascarea lor publică, distrugerea carierei lor. Li se solicita acum intelectualilor să părăsească „turnul de fildeș”, să pășească în arena socială, să scrie o literatură „pentru mase”. Polemicile se desfășurau sub semnul intoleranței, al urii, al cuvântului care nimicește. Se anunțau
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
infamii ai fi inventat, Țurcanu ștorționarul-șef - n.n.ț nu era niciodată mulțumit. De tortură nu puteai scăpa. Era doar posibil, acuzându-te de cele mai mari mârșăvii, să scurtezi perioada de schingiuiri”. Întregul proces cuprindea patru faze: prima se numea „demascarea externă” și se solda cu afirmarea loialității față de partid din partea deținutului, acesta fiind obligat să-și demaște toate legăturile pe care le avusese și pe care nu le dezvăluise la anchetă; a doua, „demascarea internă”, îl solicita să-i denunțe
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cuprindea patru faze: prima se numea „demascarea externă” și se solda cu afirmarea loialității față de partid din partea deținutului, acesta fiind obligat să-și demaște toate legăturile pe care le avusese și pe care nu le dezvăluise la anchetă; a doua, „demascarea internă”, îl solicita să-i denunțe pe cei ce-l ajutaseră să reziste în interiorul închisorii; „demascarea morală publică”, a treia fază, însemna un pas mai departe pe linia distrugerii individualității: deținutul trebuia să calce în picioare tot ce avea mai
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
din partea deținutului, acesta fiind obligat să-și demaște toate legăturile pe care le avusese și pe care nu le dezvăluise la anchetă; a doua, „demascarea internă”, îl solicita să-i denunțe pe cei ce-l ajutaseră să reziste în interiorul închisorii; „demascarea morală publică”, a treia fază, însemna un pas mai departe pe linia distrugerii individualității: deținutul trebuia să calce în picioare tot ce avea mai scump - soția, familia, prietenii, credința. În faza a patra, primit fiind în grupul „Organizația deținuților cu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cu Dan Petrescu, Dan Alexe și cu studenți foarte tineri din redacție. Revistele erau lăudate periodic la „Europa Liberă”, pentru calitatea unora dintre texte, pentru curajul ori inteligența altora, iar asta devenise insuportabil pentru regim. Percheziții, anchete, amenințări, ședințe de demascare cu „oamenii muncii”, Al. Călinescu și Sorin Antohi dați afară de la conducerea Dialogului, iar eu de la cea a Opiniei studențești. O parte dintre noi nu am putut publica nimic vreme de vreo șase luni, Dan Petrescu n-a reușit să
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
să se abțină de la folosirea aspiratoarelor și a încălzirii centrale” (Shafir, 1985, p. 117). Aceste îndemnuri absolut penibile în condițiile anilor ’80, când sume enorme erau folosite pentru proiecte economice ce s-au dovedit falimentare, erau însoțite de încriminarea și „demascarea” în mass-media a cazurilor ce implicau „irosirea” sau „supraconsumul” curentului electric sau apei. În mod asemănător, (supra)consumul de alimente este medicalizat și patologizat prin literatura despre „alimentația rațională”. Reducerea cererii din partea populației era însă mult mai greu de realizat
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
puternice, în coaste, m-au trezit din starea de leșin; am fost cules de jos și aruncat pe prici. Eram amețit, capul mă durea îngrozitor. și ca de la o mare depărtare auzeam o voce cunoscută: „Bandiților, criminalilor, să vă faceți demascarea, să spuneți tot ceea ce n-ați spus la anchete, să-i demascați pe toți dușmanii clasei muncitoare și după aceea să vă reeducați... Nereeducați nu veți scăpa de aici...Veți muri aici... De mâna noastră veți muri...”. Era vocea lui
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mă speria și mai mult, îmi curgea sânge din ambele urechi. Eram medic și cunoșteam pericolul care mă paște, să rămân surd sau chiar să mă curăț curând. După Țurcanu au luat cuvântul și alți colegi, cu același discurs amenințător: demascare, reeducare sau moarte. Încetul cu încetul, am reușit să reconstitui evenimentele. În timp ce noi am fost scoși din cameră, Țurcanu - ajutat de gardieni - a introdus în camera noastră instrumentele de tortură, ciomege, curele groase. Când nimeni nu se aștepta la o
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
supraviețuirea, omul face imediat saltul înapoi în biologic și adoptă comportamentul biologic. Este exact ceea ce s-a petrecut la Pitești și, în acest caz, structura psihologică susține comportamentul biologic pin experiența și subtilitățile ei. Mulți dintre colegi și-au făcut demascarea, au acceptat toate condițiile cerute de torționari și, astfel, au fost primiți în rândurile lor și au început să ne tortureze pe noi. Toate declarațiile date în fața șefului de cameră erau date apoi în scris, în biroul de anchetă al
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
A.N.: Să caracterizăm pe scurt cele patru etape... N.I.: Prima etapă a fost reeducarea nonviolentă de la Suceava. La Pitești a început, după o pregătire minuțioasă, reeducarea violentă, prin care au trecut toți deținuții din acea închisoare. Această etapă cuprinde: demascarea, reeducarea și participarea, ca torționar, la torturarea celor care nu au acceptat reeducarea. S-a scris mult despre Pitești și multe sunt neadevăruri... A.N.: Invenții de după... N.I.: Da. Demascarea era o nouă anchetă, cerută imperios de către Securitate, numai că
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
au trecut toți deținuții din acea închisoare. Această etapă cuprinde: demascarea, reeducarea și participarea, ca torționar, la torturarea celor care nu au acceptat reeducarea. S-a scris mult despre Pitești și multe sunt neadevăruri... A.N.: Invenții de după... N.I.: Da. Demascarea era o nouă anchetă, cerută imperios de către Securitate, numai că de data aceasta ancheta a fost condusă de către colegii și prietenii noștri care s-au dovedit a fi mult mai cruzi și mai eficienți. Securitatea voia să cunoască toate elementele
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
s-au dovedit a fi mult mai cruzi și mai eficienți. Securitatea voia să cunoască toate elementele dușmănoase nearestate încă, toate organizațiile anticomuniste, acțiunile de sabotaj sau de spionaj și orice informație despre gândurile și atitudinile oamenilor din libertate. Tehnica demascării era asociată unui ritual umilitor. Erai chemat de torționarul-șef, te așezai în genunchi la picioarele lui și urma interogatoriul: „Ce ai de spus?”. Eu am răspuns întotdeauna la fel: „Nu am nimic de spus”. El avea destule informații despre
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de clasă (contextul e cel al războiului, iar viziunea e tributară propagandei comuniste postbelice); o femeie dezaxată încearcă seducerea unui eminent compozitor, subiectul fiind tratat romanțios, cu elemente de senzațional și cu un psihologism de duzină, combinat cu exigențe ale „demascării” disoluției morale a burgheziei, proprii rețetarului realismului socialist. SCRIERI: Aripi, București, 1953; Diminețile patriei, București, 1959; Întâlnire de seară, București, 1965; Răscrucea vârstelor, București, 1966; Dincolo de aparențe, București, 1968; Ciob de univers, București, 1969; Exodul umbrelor, București, 1969; Cântec pe
PETRACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288774_a_290103]
-
trenuri/ firește că tăceam/ neavând subiect de conversație/ [...] / dar în zadar/ ai plecat, aveai un temperament vulcanic/ apoi te-am văzut tot mai rar/ desigur, erai mecanic/ și eu biată acar!” Trenurile nopții au fulgerat). Intenția primă poate fi moralistă (demascarea imposturii ori a ridicolului poetic), dar, în ansamblu, versurile au un aer carnavalesc, de comedie spumoasă a limbajului poetic provincial. Parodiile lui P. nu doar descoperă carențe, ele sesizează latențele comice ale unor structuri poetice, și de multe ori chiar
PERŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288764_a_290093]
-
și să urmărească „axa dramei argheziene”, creionată, în opinia criticului, de opoziția dintre „tendințele faustice” ale temperamentului scriitorului și „forțele negative ale misticismului” său. E o analiză în care stridența accentelor proletcultiste - de la elogiul „muncii oamenilor simpli” (Cuvinte potrivite) la „demascarea persecutorilor” (1907) - se estompează uneori, perspectiva devenind mai suplă, stilul ferm, limpede, așa cum se întâmplă în paginile despre Flori de mucigai sau despre lirica erotică argheziană. Culegerea Studii literare (1966) coagulează, în prezentarea personalităților artistice ale lui Adrian Maniu, Al.
PETROVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288799_a_290128]
-
unor articole și cărți, găsirea câte unui „acar Păun” pentru toate inepțiile elaborate În spiritul indicațiilor de partid decât cercetarea aprofundată a contextului și găsirea răspunsului, de la caz la caz, la Întrebarea: de ce a scris autorul așa, și nu altfel? Demascarea postdecembristă a modului de reabilitare a lui Gusti este o fundătură din care nu câștigă nici istoria sociologiei, nici studiul comunismului. Singura alternativă În perioada actuală este ieșirea din complexul reabilitărilor și al demascărilor. Adică motivația cercetării fenomenului gustian să
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
scris autorul așa, și nu altfel? Demascarea postdecembristă a modului de reabilitare a lui Gusti este o fundătură din care nu câștigă nici istoria sociologiei, nici studiul comunismului. Singura alternativă În perioada actuală este ieșirea din complexul reabilitărilor și al demascărilor. Adică motivația cercetării fenomenului gustian să nu se bazeze pe dorința de a face dreptate față de nedreptatea comunistă, ci pe dezideratul cunoașterii oneste propriu-zise. Această sarcină este iminentă, indiferent de faptul că tindem sau nu la o definire a identității
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
lentilă (1995) vedea viitorul nostru încă deschis dinăuntrul modernității spre modernitate, Omul recent (2001) propune o revizie integrală a oricărui optimism naiv: „Viitorul e sumbru”1 - ne anunță acum H.-R. Patapievici, pentru a continua printr-o benefică și nemiloasă demascare a ultimei specii caricaturale de om, produsă de o modernitate nechestionată. Este vorba de modernitatea tacită în care trăim zi de zi - obedienți și adormiți, ca în fața unui fenomen „de-la-sine-înțeles”. La noi, o astfel de cronică a prăbușirii nu are
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cultura înaltă și puterea politică a fost și mai uluitor atunci: în ciuda evidentelor sale mize și teze „antipolitice” (György Konrád), el a fost o carte publicată, nu un samizdat; cu tot impactul său public imediat și de durată, cu toată „demascarea” sa promptă de către mediile de informare în masă național-comuniste, el nu a fost retras din biblioteci și librării, ci a putut să aibă chiar o continuare în 1987, Epistolar, o culegere de scrisori schimbate de protagoniștii publicației inițiale între ei
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
etc.; verbul to unravel are denotații și conotații corespunzătoare, plus sensul figurat de decădere treptată. În consecință, exercițiul memorialistic-romanesc în care se angajează neiertătorul „Chick” este unul de aducere la lumină, descâlcire a ițelor, lămurire a unui mister, poate chiar demascare. Portretul lui „Ravelstein” este completat cu alte detalii negative: ca profesor, el nu este grozav (se bâlbâie, fumează în clasă - crimă supremă în Statele Unite), deși are pretenții mari de la studenții lui (le cere să-i citească pe Xenofon, Tucidide și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în discursul intelectual-academic. Termenul nu s-a impus încă în franceza din Franța, unde communautarisme e folosit peiorativ în presa de mare circulație, pentru a desemna „derapajele comunitare”, „balcanizarea”, extrema dreaptă, antisemitismul (dar și extrema stângă), fundamentalismul islamic; sunt frecvente demascările „ispitei comunitare”, lucru firesc într-o cultură politică edificată pe referințe iacobine și în care l’idée républicaine, liberalismul francez, respinge net orice formă de antistatism sau orice aparentă resurecție a unor referințe și fantasme regresive, cum ar fi punerea
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]