831 matches
-
câte o zi sau mai mult și alte metode de tortură nemaiauzite până acum și pe care acum o minte omenească normală nu le poate concepe. Secondat de un lot de călăi și discipoli mimetici (care nu au trecut prin demascare și spovedanie neagră și care nu s-au autopângărit, fiind În ipostaza unor „purificatori” degenerați), Țurcanu a experimentat forme inovatoare de tortură fișate În dosarul macabru dispărut odată cu executarea autorului lor. Comparând fenomenul Pitești cu alte metode de reeducare, Banu
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
morale de la Aiud, comportamentul uman are doar două limite extreme: ticăloșia lașă și eroismul sublim, Între ele existând variate comportamente care nu trebuie blamate atât timp cât nu ating limita de jos. Reeducarea avea patru etape, fiecare reprezentînd o „bolgie” specializată. Prima, demascarea externă, consta În obligativitatea victimei de a deconspira ceea ce tăinuise la ancheta oficială. Torționarul avea În această etapă funcția unui duhovnic „negru”, spovedania victimei trebuind să fie o inventariere a unor culpe politice apte să satisfacă auditoriul. Cea de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
În obligativitatea victimei de a deconspira ceea ce tăinuise la ancheta oficială. Torționarul avea În această etapă funcția unui duhovnic „negru”, spovedania victimei trebuind să fie o inventariere a unor culpe politice apte să satisfacă auditoriul. Cea de-a doua etapă, demascarea internă, consta În denunțarea „igienică” a celor care-i facilitaseră victimei viața În detenție. A treia etapă, cea mai atroce, demascarea morală publică, era pusă sub semnul patologicului, căci victimele trebuiau să blasfemieze (masochist, autoflagelator și cu o voluptate disperată
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
victimei trebuind să fie o inventariere a unor culpe politice apte să satisfacă auditoriul. Cea de-a doua etapă, demascarea internă, consta În denunțarea „igienică” a celor care-i facilitaseră victimei viața În detenție. A treia etapă, cea mai atroce, demascarea morală publică, era pusă sub semnul patologicului, căci victimele trebuiau să blasfemieze (masochist, autoflagelator și cu o voluptate disperată) valori tabu (precum familia sau Dumnezeu); cea de-a treia etapă desăvârșește decăderea umană, fiind o groapă comună În care trebuia
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
trebuind să fie apt să conducă demonstrativ procesul de reeducare al celui mai bun camarad din celulă, pe care Îl va tortura exemplar. Referindu-se la această coabitare victimă-călău În aceeași făptură, Mihai Rădulescu 14 propune conceptul de complex Țurcanu. Demascarea exterioară era dublată de cea interioară, utilă pentru statuarea noului homuncul propus de comunism - neo-omul -, iar reeducații erau supuși pavlovian unor teste fizico-morale, fiind folosiți drept cobai. Se Încerca astfel modificarea structurii umane printr-un experiment de fabricare aproape in
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
locurile nevătămate până atunci, pentru a testa durerea. Tot Merișca Își descrie, la un moment dat, dedublarea schizoidă: privindu-se În oglindă, personajul său, Emil Cortez, se autoflagelează verbal, dar cu vocea lui Țurcanu. Oricât de spectaculoasă ar fi fost demascarea și autodemascarea, substratul reeducării era tortura, doar astfel ajungându-se ca victimele să aibă reflexe pavloviene. Costin Merișca enumeră trei soluții posibile În fața reeducării: refularea, moartea și nebunia, Însă doar cea dintâi depinde de voința celui torturat. Sinuciderea era utopică
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
toți mărturisitorii reeducării de la Pitești acceptă distingerea celor patru etape. Nicu Ioniță 18, de pildă, vorbește despre trei etape, după cum urmează: etapa Întâi era legată de pregătirea experimentului (alcătuirea echipelor de informatori, studierea viitoarelor victime); etapa a doua consta În demascarea propriu-zisă (completarea anchetei efectuate de Securitate, aplicarea tehnicii de „spălare a creierului” și recompunerea altei personalități a victimei); etapa a treia consta În intrarea fostei victime În rândul torționarilor. După Nicu Ioniță, fenomenul Pitești a constat Într-o „inginerie psihopatologică
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
făcut omul veșnic”37); pe de altă parte, el consideră că la Pitești legionarii mai cu seamă au fost pedepsiți pentru mândria lor, Dumnezeu vrând să Îi umilească. Vișovan insistă În mărturia sa asupra termenului folosit obsesiv de Țurcanu pentru demascarea și autodemascarea victimelor - a borî: confesiunea silită și maladivă (emanată de o memorie bolnavă, care emitea declarații false de incest și zoofilie) era, Într-adevăr, un fel de vomă psihică a victimelor torturate. „Trebuia să ajungi ca ție Însuți să
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
reeducarea prin sânge este stopată datorită scurgerilor de informații spre Occident, drept care lotului inițial de torționari (au fost selectați doar cei care avuseseră tangență cu legionarii) i se Înscenează un proces, iar Țurcanu („păpușă” a reeducării, dar și „păpușar” al demascărilor, cum Îl numește un Înalt funcționar al aparatului de represiune) și câțiva dintre complici (optsprezece la umăr) sunt executați. Rezultatul reeeducărilor de la Pitești, Gherla și din alte spații carcerale unde s-a Încercat exportarea fenomenului sunt 30 de victime ucise
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
torționari (publicate În Memorialul ororii) reiese că schingiuirile au fost indicate și aprobate de autoritățile comuniste (deși acestea au pretins doar că au Îngăduit reeducarea, nu și că au ordonat-o) și că Țurcanu Însuși a fost instruit anume pentru demascări de către Înalte autorități comuniste (Alexandru Nicolski este indicat adesea ca unul din personajele-cheie). Declarațiile reeducatorilor anchetați sunt În mod flagrant dirijate de anchetatori, doar astfel fiind posibilă amendarea oficială a experimentului de la Pitești drept un prilej de antrenare a unor
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
mlaștina disperării. Cele văzute, trăite și suferite la Pitești și Gherla, Editura Mișcării Legionare, Paris, 1992. Buracu, Mihai, Tăblițele de săpun de la Itșep-ip, MJM, Craiova, 2003. Davidescu, ștefan Ioan I., Călăuză prin infern, 2 vol., Dacia, Cluj-Napoca, 2002. Dumitrescu, Grigore, Demascarea, Editura Autorului, München, 1978. Gheorghiță, Viorel, Et ego Sărata Pitești-Gherla-Aiud. Scurtă istorie a devenirii mele, Marineasa, Timișoara, 1994. Goma, Paul, Patimile după Pitești, Cartea Românească, București, 1990. Ierunca, Virgil, Fenomenul Pitești, Humanitas, București, 1990. Măgirescu, Eugen, Moara dracilor. Amintiri din
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
de partid pentru obținerea unui „front cultural unitar”29. Create ca forme de alianțe electorale Între partid și obște În momente de apoteoză și schimbare, „fronturile” legiferate din 196530 (pe când Gheorghe Gheorghiu-Dej mai trăia) și 196831 (după Plenara CC de demascare a abuzurilor săvârșite În timpul lui Dej) ratifică și completează această formă de mobilizare specifică regimurilor totalitare care Încearcă să devanseze prin fidelizare și Îndoctrinare militarizată acțiunile cenzoriale propriu-zise. Ceaușescu participă la Adunarea Generală a Scriitorilor din 1968 În Încercarea de
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
Pentru a putea aborda spinoasa problemă a terorismului musulman este imperativ să ne angajăm într-un program educațional mondial, care să dezvăluie imoralitatea învățăturilor Coranului, care cheamă la surprimarea și exterminarea celor care practică o religie diferită. Această strategie de demascare a imoralității învățăturilor Coranului cu privire la folosirea violenței în scopul înaintării cauzei islamului, ar putea fi incorectă din punct de vedere politic. Musulmanii moderați care locuiesc în SUA sau în alte părți puteau fi deranjați. Dar adevărul care "doare" este mai
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
V. notează fără frică aceste acte de cruzime și jurnalul e un document esențial pentru epoca postbelică românească. Se vede concediată din învățământul universitar și în locul ei este numit poetul „pe linie” (cum se zicea în epocă) Marcel Breslașu. La „demascarea” ei (cuvânt la ordinea zilei) un rol important l-a avut, se pare (oricum, așa reiese din notele intime), tânărul, pe atunci, versificator, actor și activist politic Dan Deșliu. Sigur este că această mare intelectuală e lăsată pe drumuri, trăiește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
80. Griffin reușește să identifice cinci astfel de orientări. În primul rând, e vorba de un interes crescut față de cercetarea interpretativă, prin contribuții ce țin de studiile culturale, dar și de orientările feministe, al căror telos emancipativ rămâne cel al "demascării și remedierii dezechilibrelor puterii"45. În al doilea rând, Griffin se referă la ascensiunea metodelor etnografice, cu alte cuvinte, a metodelor de cercetare calitativă bazate pe observația participativă a variatelor contexte culturale. În al treilea rând, e vorba de "încercarea
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
informațiile care vor ajunge la public vor fi deformate, bagatelizate sau exagerate. Pe de altă parte, ei folosesc presa atunci cînd se află în conflict cu unele cadre sau cu conducerea închisorii, folosind-o ca formă de șantaj. Amenințările cu demascarea în presă au uneori efect asupra angajaților, care știu că își vor reabilita cu greu imaginea în urma unor acțiuni mediatice. Poate că interdicția utilizării telefoanelor mobile are rolul tocmai de a împiedica transmiterea unor înregistrări sau comunicate către presă. Obișnuită
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
1975; Ghiță Ionescu, Comunismul în România, Londra/New York, 1980; Vlad Georgescu, Istoria românilor. De la origini pînă în zilele noastre, New York, 1982; Dumitru Bacu, Pitești. Centrul de reeducare studențească, Paris, 1984; Virgil Ierunca, Fenomenul Pitești, Radio Europa Liberă, 1975; Grigore Dumitrescu, Demascarea, München, 1978; Paul Goma, Patimile după Pitești, Radio Europa Liberă, 1978; Paul Goma, Gherla, Paris, 1989; Richard Wurmbrand, Cu Dumnezeu în subterană, Paris, 1978. 265 Constantin Noica, Rugați-vă pentru fratele Alexandru, București 1990; Remus Radina, Testamentul din morgă, București
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
poză teribilistă în toate acestea. La baza gesturilor și retoricii antiretorice a frondei poetului se află o stare de spirit mai profundă, mai gravă. Mai întâi, poza teribilismului stă pe o ambivalență, care îi va întovărăși mai toate ipostazele insurgențelor: demascare, dezvăluire ironică / autoironică, dar și restituire a unui lirism proaspăt, epurat de zgura strălucitoare a convențiilor și a sclifoselilor stilistice. Poetica originară a lui D. nu e aceea a tiflei sterilizante, ci a demistificării în numele unei estetici a vitalului. Drama
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
Lămurirea unora dintre aceste probleme de autenticitate și paternitate comportă aspecte foarte spinoase în ce privește probele ; și se întâmplă să fie necesar să se facă apel la tot felul de cunoștințe speciale, cum ar fi paleografia, bibliografia, lingvistica si istoria. Dintre demascările mai recente, nici una n-a fost mai ingenioasă decât aceea care a dus la condamnarea lui T. J. Wise pentru falsificarea a vreo 86 pamflete din secokil al XIX-lea : investigațiile, făcute de Carter și Pollard *37, au inclus studiul filigranelor
[Corola-publishinghouse/Science/85057_a_85844]
-
celui puternic, minciună. Îi regăsim și în cealaltă societate, societatea comunistă, dar sub alte măști. Răul există acolo unde există și oameni, amestecat cu binele. Scriitorul însă face acest complicat proces de decantare, uneori chiar de anihilare a răului prin demascarea lui. Ceea ce zace ascuns în realitate otrăvind-o, este adus la lumină și curățat prin scris. Aceasta este forța purificatoare a scris-cititului. Scriitorul îi împrumută cititorului forța logosului cu care a fost înzestrat, și este injectat la rându-i cu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
condiția să nu existe și IC. Amiodarona poate fi utilizată în cazuri selecționate, când alte droguri nu controlează frecvența, după evaluarea atentă a comorbidităților și screening activ inițial și periodic al afecțiunilor tiroidiene. Dronedarone la vârstnici are dezavantajul major al demascării/ agravării funcției renale. Indiferent de medicație, la vârstnici se recomandă controlul rezul tatelor prin monitorizare Holter ECG. Controlul ritmului este posibil la vârstnic, dar vârsta în sine și afectarea structurală cardiacă, de obicei prezentă, condiționează rata de răspuns mai mică
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91946_a_92441]
-
Ambele au pagini de web care ușurează difuzarea informațiilor privind mecanismele corupției în România: http://transparency.org.ro, www.anchete.ro; - presa. Ca reprezentantă a unor interese aflate în competiție, presa nu putea să nu joace un rol esențial în demascarea actelor de mare corupție și în formarea unui curent de opinie ostil corupției în România. Îngrijorarea pe care o provoacă acest fenomen este determinată de recunoașterea impactului negativ profund pe care îl are corupția asupra funcționării instituțiilor unei societăți democratice
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
inițiativele și năzuințele individului (de altminteri, I. a fost întreaga sa viață un adept al marxismului, la care nu a renunțat nici după anii de închisoare comunistă), Ilie Chindriș încearcă să-și justifice atitudinea printr-o înțelegere superioară a istoriei: „demascarea” prietenei sale, inacceptabilă din punct de vedere etic, este explicată printr-o evoluție necesară, inexorabilă („bila era deja pe un plan înclinat”). Cu toate acestea, el este departe de a fi un simplu oportunist. Idealul său vizează dobândirea armoniei și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
a ne înfiera cu mânie proletară pe noi, ceilalți intelectuali, care nu suntem de acord cu zicerile președintelui pe această temă. Personal, am auzit de nenumărate ori astfel de lucruri înainte de 1989, ca fiică de dușman al poporului. Astfel de demascări adresate celor care se împotrivesc conducătorilor statului, așa cum voi arăta în acestă carte, le credeam de domeniul istoriei. Din păcate este cam același limbaj, doar în alt registru. Iar cu ocazia aniversării a 90 de ani a Majestății sale, pe
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
ca țintă „târnosirea mediului literar de suspecți și râie”, explicațiile revenind insistent: „Tembelismul instalat, grețos, în fruntea cutărei publicațiuni literare de tiraj sau în capul cutărei foi tipărite la rotativă, face victime. Deocamdată constatăm fenomenul și adunăm material tehnic, necesar demascării proștilor gravi și a dobitocilor solemni” sau: „N-am renunțat încă a crede în triumful artei autentice” ș.a. Orientarea modernistă e întărită prin raportarea la personalitatea lui E. Lovinescu, considerat „singurul director cultural român care a dovedit cea mai largă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290746_a_292075]