753 matches
-
-ne spre centru, printre trotuarele ce gemeau de publicul care manifesta zgomotos la trecerea noastră. Steagurile se făceau tot mai numeroase și atmosfera devenise pe nesimțite una de sărbătoare națională: toată capitala înțelegea că țara a scăpat de un suveran dement și se aștepta la o nouă viață; nu bănuia însă că a dat peste un general cu un orgoliu tot așa de mare și cu o înțelegere politică tot așa de redusă! E adevărat însă că se aștepta la o
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
șapte ani în cartoane și refuzată sub diferite pretexte de Gogu Georgescu & Co. Între alte motive recente, fusese și acela, șoptit la ureche, că lumea ar putea face vreo apropiere între uciderea boierilor și măcelărirea legionarilor, de către cei doi Domni demenți! I-am făgăduit de la început că-i vom reprezenta opera, și apoi i-am cerut să primească Direcția Operei Române. Nu cred de altfel că acest admirabil compozitor este suficient de energic pentru a fi un bun conducător de instituție
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Legionară. Deși a fost organizată în pripă - fiind hotărâtă abia Joi, 3 Octombrie, adică numai cu trei zile înainte, - a fost o năvalnică izbucnire de avânt a zecilor de mii de legionari veniți din toate unghiurile țării îmbucătățite de politica dementă a lui Carol și de miopia celorlalți, cu răsunet adânc în rândurile sutelor de mii de privitori înghesuiți pe toate străzile pe unde treceau coloanele legionare. În minunate costume naționale, în cămăși verzi decolorate, ascunse prin cine știe ce unghere, călcând falnic
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
foarte bogați și ea era foarte frumoasă și mă iubea, Tanso, mă iubea ca o nebună. Mă legăn Încă Între basmul ăsta idiot și zbieretele din casă. Bufniturile și zgomotul de geamuri sparte se apropie și se Îndepărtează În chiotele demente ale Leontinei. Sunt destul de aproape de Ortansa ca să nu trebuiască să mă Întind prea mult, mâinile mi-au coborât deja pe umerii ei și pe sânii ei mici, Într-un gest fără nimic echivoc În el și deloc posesiv, oh, cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dat din cap. Personalitate psihopatologică. S-a ridicat. Brusc, și-a tras un zîmbet care se dorea În mod vădit Înțelegător și menit să-mi Împrăștie reticența. ZÎmbetul i s-a lăbărțat și i s-a transformat Într-un rînjet dement. S-a aplecat și și-a apropiat fața zîmbăreață de a mea. - Aveți o viață sexuală satisfăcătoare? Relațiile cu soția dumneavoastră sînt satisfăcătoare? - O, da! am zis. CÎnd nu sînt pe marfă. S-a Îndreptat. Răspunsul meu nu i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
retrage de la cârma lui. De aceea, mi-e greu să văd un Platon bântuind euforic prin cetatea Syracusei din cauză că a aflat formula magică a coborârii eternității în timp. Mi-e greu să-l văd și șoptind cu priviri de geniu dement în ochi proiecte de politică națională tiranilor, în speranța că tocmai ei, pe care îi înfățișa ca pe niște ființe de coșmar care nu mai pot deosebi visul de realitate, ar fi, convertindu-se brusc la filosofie, salvarea neamurilor. Ori
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
arătat decât piciorul drept. O gheată costă 6 lei. Un alt „tip“ era „Chimiță“. Chimiță nu era numele lui. Chimiță era numai o poreclă pe care i-o pusese[ră] bucureștenii din cauză că omul, fiind un maniac, și chiar foarte ușor dement, circula pe străzi îmbrăcat cu o eleganță extravagantă, ridicolă și cu aere de grandoare. Porecla Chimiță a rămas în limba bucureștenilor foarte multă vreme. Orice om care se îmbrăca pretențios și lua aere afectate era un Chimiță. Astăzi vorba nu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Chimiță a rămas în limba bucureștenilor foarte multă vreme. Orice om care se îmbrăca pretențios și lua aere afectate era un Chimiță. Astăzi vorba nu se mai întrebuințează și nu mai are înțeles. „Sânge-rece“ era un alt tip bucureștean. Era dement de-a binelea. Era neamț de origină și se numea Wentzel. Nu-mi dau seama cum a dobândit această poreclă, știu numai că, de câte ori ieșea pe stradă îl vedeam mărunțel, îmbrăcat în haine uzate, fără guler la cămașă și gonind
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
le și limitează capacitatea de creștere. Totuși, Partidul România Mare nu poate fi votat de mai mult decât cei 10% demenți care există În orice țară. Vladimir Tismăneanu: Hai să zicem debusolați! Mircea Mihăieș: Nu, pot liniștit să-i numesc demenți. Debusolații sunt cei de până la 30%, oamenii care acționează În virtutea impulsului, Îl văd pe Vadim Tudor Îmbrăcat În cămașa lui bicoloră și le place. Ei votează spectacolul, nu esența mesajului transmis de el. Aici e problema mea cu generația tânără
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
și o dreaptă israeliene, dar mi se pare o parte a antiamericanismului antisionismul programatic, denunțarea statului Israel ca fiind o dictatură polițienească, echivalarea tot mai frecventă - nu doar În presa arabă, ci și În anumite sectoare nu tocmai marginale, Însă demente - cu Germania nazistă, punerea pe același plan a acțiunilor teroriste homicide, punitive ale Armatei Israeliene, urmate uneori și de pierderea unor vieți inocente (parte profund regretabilă a războiului care se poartă), cu acțiunile militare care au ca scop distrugerea unor
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Baconsky reînnoiește problema „decomunizării” României printr-un util excurs istoric ce compară situația țărilor europene marcate de pactizarea cu fascismul interbelic. Între acestea, Franța sau Germania ar fi putut indica beneficiile unei autentice „epurări” a societății civile de paraziții ideologiilor demente. Din nefericire, orice invitație la o dezbatere de acest tip emană, pentru noile generații, un aer de naivă desuetudine. Viteza de mișcare a unei lumi înghițită de „postistoria” consumerismului face invizibil peisajul etic al conștiinței. Teologie și economietc "Teologie și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
apleacă ușor spre mine cu un licăr de satisfacție în ochi, iar eu mă trag brusc în apoi, înspăimântată. Becky, crede-mă, nu vrei să fii una dintre aceste fete. E nebună la cap. Tipa care-mi organizează nunta e dementă. — O i...dee foarte bună, zic repede. E normal să te protejezi. — Firește, putea foarte bine să-l semneze Elinor - dar am căzut de acord cu ea că așa e mult mai bine... Își protejează și ea investiția! Robyn îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să mi se dezmorțească. — Și cum adică... te-a lovit, pe bune? — O, Doamne, da! Mai avea puțin și-mi scotea ochii! Se strânsese lumea ca la urs, și ea a-nceput să mă împroaște cu tot felul de acuzații demente... Cred că uneori femeile astea de carieră o cam iau razna pe la patruzeci de ani. Poți, te rog, să-mi desfaci fermoarul? Nu se poate să fie chiar ea. E imposibil, trebuie să fie cel puțin vreo mie de amante
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
termine odată cu mascarada asta!” Sentința oficială din nou muncă silnică pe viață, dar în secret se hotărâse condamnarea la moarte prin exterminare, care se aplica punct cu punct la „Secretul Secretului”=Cazimca. Iată-l acum suportând înjurăturile celor doi studenți demenți prin „reeducare”. Toate îi provocau lui Nicolae Petrașcu o durere sufletească îngrozitoare, negândindu se că ar putea să treacă și el printr-o astfel de încercare, ci din milă pentru camaradul său de luptă, bărbatul falnic atât de inteligent, atât
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
poetice, imaginea pe care o propune se conturează din ce în ce mai apăsat, se dă vizibilului cu pregnanța care ascunde invizibilul. Inaparentul redevine inevidentul atunci când posibilul e ceea ce nu se mai vede: "lent invizibilul ca părul unei/ femei care se despletește-n aer/ dementă/ tânguindu-se cerșetorește// Iar noi suntem ecou-acestui vaier"44. Căci nevăzutul e ceea ce este ca și cum n-ar fi, ființarea posibilă căzută în stăpânirea ființei; acum, imaginea aduce la vedere prezența dominantă, orbitoare a realului, și nu infrarealitatea transparentă a accesului
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și nici personajele din alte texte soljenițiene. Într-o formulare ce împletește frica, revolta împotriva situației și durerea pentru toți cei sacrificați pe șantierele canalelor comandate de Stalin, autorul se adresează tiranului responsabil de toate nenorocirile: "O, tiran solitar! O, dement noctambul! În ce aiurare ți s-au năzărit toate astea?"260. Aspectele de genul acesta trec documentul în sfera literaturii. Mulți dintre comentatorii lui Soljenițîn au remarcat verva ironică specifică și umorul 261, de găsit în toate scrierile sale literare
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
care pedepsește aceasta este "articolul cincizeci și opt, alineatul zece". În calitate de indiciu, dar și de detaliu semnificativ pentru înțelegerea personajului, apare și preocuparea sa pentru revoluția rusă. El consideră că anul 1917 este momentul în care s-a petrecut încercarea dementă de a aduce Rusia la democrație printr-un singur salt, după care a urmat imediat haosul. Convingerile lui Nerjin se dovedesc foarte apropiate de cele ale prototipului Soljenițîn: Pentru un matematician, în istoria anului 1917 nu este nimic surprinzător. Tangenta
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Herman, omorați oameni care aveau copii, aveau părinți... Herman aruncă barosul în ușă cu o forță de Hercule! Barosul sparge ușa într-un zgomot teribil. Mă apucă de umeri și cu ochii ieșiți din cap mă zgîlțîie cu o furie dementă, țipînd la mine: Era război, înțelegi? Era război! Ei trăgeau în ai noștri și aceștia mureau ca muștele. Mureau fără un cuvînt, erau sfîrtecați, mutilați, mîini, picioare, sînge amestecat cu pămînt. La Odesa au murit 90.000 de români. Lacrimi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
amîndoi, unul dă cu cotul și deschide robinetul la borș. Dar și celălalt știe să facă exact același lucru. Acum este borș peste tot. Se luptă care să fie deasupra, călare. Cînd este negrul, cînd este albul deasupra. O înverșunare dementă. În fond, în joc este milionul de dolari. Cîteva borcane de borș (sînge!) merită să împrăștii prin cușcă. Dacă și premiul doi este de ceva bănet american (așa la vreo 2-3 sute de mii de...chiar și de lei ) zău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai apărut în "Luceafărul" de pe 16 martie o recenzie. Costin Tuchilă! Ăstuia, evident, nu i-am dat cartea! Nu scrie rău, dar nu apreciez decît buna-i intenție. În rest... Viață cu... pungile pe față! Am mai scris. Cîteva seri demente, în transă. Nu rău, dar sub mulțumirea mea. Trecerea lui T. pe la mine, ca-n vremurile bune, nu mi-a schimbat sufletul. O minune, oricum! Am hoinărit cîțiva kilometri cu ea avînd amîndoi un har cuvintelnic nemaipomenit. Ne-am tăvălit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
ei m-au bătut” sunt elocvente în acest sens. Astfel că la alegerile din 2000 s-a ajuns la situația când poporul a avut de ales între un bolșevic rău și viclean și un altul și mai prost, pe jumătate dement, cu consecințe imprevizibile. În timpul lui Iliescu haita de jefuitori a încercat să-și consolideze poziția și să facă cât mai puține greșeli de „strategie”. La alegerile din 2004, bineînțeles că era și un candidat bolșevic din partea nomenclaturii, dar între timp
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
care mă informează că pe adresa mea se făcuse o plângere din partea unui ,,grup de vecini” cum că eu aș reprezenta un potențial pericol, că nu aș ști să aprind aragazul (încă de atunci se sugera că aș fi puțin ...,,dement”!). Stau de vorbă cu cei doi, aceștia se conving că nu este cazul, că ,,nu se confirmă” și pleacă, nu înainte de a-mi arăta hârtia ajunsă la ei de la Secția 4 Poliție (noi aparțineam de secția 1) și se văd
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
niște șoșoni uzați, care se umpluseră de zăpadă. O cuprinsese frigul. Pășea cu îndârjire și cu privirile îndreptate tot mai des în direcția spitalului care se zărea cu anevoie prin ninsoarea răsucită și spulberată de forța brutală a unui crivăț dement. În sfârșit, obosită și înfrigurată a ajuns la destinație, adică la locul ei de muncă, la spălătorie. Stând pe taburet în fața focului aprins, mama se bucura asemenea arabului care, mergând pe lângă cămila lui răbdătoare, prin soarele ucigător și furtunile orbitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
din botișorul traumatizat, înroșind pământul. Cu un efort incredibil, s-a ridicat, făcând câțiva pași, în timp ce torționarul se autocompătimea privind la urma lăsată de mușcătura ei. Văzând-o mergând chinuit, mai mult târându-se, a fost cuprins de o furie dementă, dezlănțuită și i-a aplicat un șut năprasnic, proiectând-o aerian la zece metri distanță. Rânjind cu o deplină satisfacție de performanța obținută, împins de instincte morbide, ieșite din străfundurile arhitecturii primare, în momentul contactului cu solul, i-a aplicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
unul sau altul și se duce la farmacie. Tov Cameniță recunoștea în sinea lui că, așa cum îi spusese într-o seară la un chef Novăceanu, totul se transformase „într-un soi de joc formidabil“ (șeful Securității rostise „formidabil“, dar gândise „dement“...). El îi dăduse dreptate: Da, bă, eu nu m-am mai jucat de când eram mic, dar nici atunci nu m-am prea jucat, nu-mi plăcea să mă joc, îmi plăcea să bat. Dar asta-mi place, căcănarii ăștia parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]