449 matches
-
presiunea tacită a memoriei antichității și nevoia irepresibilă a ieșirii din captivitatea colectivistă și din hipercodificarea cultural-eclezială a perioadei anterioare. Redeșteptarea tipului eroic, fascinația mistică, dincolo de recuzita raționalistă, în fața valorii de univers a ființei individuale și încrederea desăvîrșită în vocația demiurgică a omului concret au determinat, simultan, o imensă ruptură, o rediscutare a continuității și o deschidere fără precedent către orizonturile, pînă atunci estompate, ale unei altfel de libertăți. Imaginea acestei aventuri a conștiinței europene, privită în special pe axa Nord-Sud
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
Pavel Șușară Corneliu Baba ar fi împlinit luna aceasta, în plină zodie a Scorpionului, 101 ani. Trăirile sale contradictorii, oscilația între lumină și întuneric, între vocația de constructor demiurgic, romantic și ultimativ, și somațiile voluptoase și disolutive ale materiei nu se regăsesc nicăieri mai puternice și mai convingătore decît în portrete și în autoportrete. Încă de foarte timpuriu, portretul devine pentru el vehiculul performanței și al conștiinței de sine
Portretul și autoportretul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9087_a_10412]
-
de stupidă restriște. Originala ecranizare polemică a piesei scrisă de Ioan Paul II Frate al Dumnezeului nostru (Polonia, 1997) enunță interogații legate de o veche dilemă - credința în Artă sau în Dumnezeu, dar și privind descoperirea vocației: creația cu trufie demiurgică ori caritatea și umilința conform preceptelor Sfîntului Francisc de Assisi. Susținînd și la București ceea ce a declarat peste tot în lume unde a colindat cu filmele sale Viața lui Isus (Franța, 1997) și Umanitatea (Franța, 1999), Bruno Dumont se raliază
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
în Rimbaud). Paradigmă cristica astfel tratată înfățișează o pistă a deplețiunii, a golirii de sens pozitiv. În măsura în care poetul consacrat propune un artificiu estetic în raport cu naturalul ontologic al lumii, aci ambiția distrugătoare tinde a acredita ideea artificiului universal, a unei imposturi demiurgice, față de care unică atitudine rezonabilă ar fi accentuarea dezordinii, a delabrării, a pervertirii. Ridicarea la patrat a demoniei pe care ne-ar inspira-o însuși scenariul cosmic. O demiurgie cu capul în jos. În fața nelegiuirii cu ocult izvor, poeta reacționează
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
extremă, ăn această materie deșertica, artistul găsește nenumărate surse pentru voluptăți rafinate. Gestul sumar dinainte devine acum axiomatic, un adevărat ritual de ăntemeiere, după cum raportarea la gol, la acestă metaforă a neantului, poate alimenta subtil o dorință secretă de posesiune demiurgica. Dacă umilință sau vanitatea se situează aici an primul plan, este greu de spus, dar an mod sigur ele se ăngănă permanent și șanț inseparabile an absolut. Unitară an exterior și coerentă an spirit, expoxitia lui Vlădută ridică, totuși, câteva
Voluptătile vidului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17432_a_18757]
-
Marin Mincu n-are motive să se neliniștească; dacă tot se află în proiectul divin, textul sau va fi analizat de însuși Dumnezeu! Absent și totuși omniprezent în scrisul poetului, asemeni muzei-iubitei răspândite în sinele auctorial. Excedat de prezența ei demiurgica, poetul bate în retragere, mănat de o pioasa grijă: "de aceea te evit pe cât îmi stă cu putință să nu te omor prea repede". Subsecventa scrisului terapeutic este și voință de a depune: "despre ființă mea scrisă/trăită" printr-un
Poezie virilă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17659_a_18984]
-
relațiile cu partenerii din sfera creației de bunuri simbolice, în speță cu artiștii, ci și artiștii înșiși trebuie să-și schimbe radical vechile deprinderi. Disprețul față de acțiunea practică, satanizarea capitalistului, după vechile schemele consacrate ale fostei propagande de partid, autismul demiurgic al creației ca singură alternativă la prozaismul realului nemijlocit și încă multe alte reziduuri filosofice și educaționale, nu numai că sînt astăzi anacronice și puțin ridicole din punct de vedere teoretic, dar ele devin factori de blocaj moral și de
Muzeul Florean în 2008 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7770_a_9095]
-
a unei "mitologii personale", cu descendență ilustră și neverosimilă, ce explică numele: "C"est incroyable, tu es vraiment fou, mon cher Cesar!" "Fou, fou, Lefou, le fou, Leofu, Leofu." - concentrare simbolică a unei existențe simbolice. Plonjarea în ficțiune are aspirații demiurgice: "...ficționez, ficționez, recreez lumea. Lumea este un puzzle, pe care, tembeli, cei mai mulți se îmbulzesc să-l recompună după modelul dat. Eu nu fac asta. Am avut de la început o bănuială: că micile cioburi se pot împreuna și altfel. Și montate
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
afle pe Dumnezeu simte "aerul oțetit și tare": "Aerul mă sugrumă frunză după frunză, dor după dor". Plăsmuire a infinitului și a nimicniciei, ființa umană se apropie, prin clipa de har din care se va naște "slova de foc" - aspirație demiurgică a poetului -, de Dumnezeu: "Posed câteva minute despuiate/ de tandrețe și har/ Pentru a-mi spune sunt Dumnezeu/ posed trecerea către seve când sufletul/ Înfășoară trupul mort într-un cearceaf./ Posed spaima și spinul./ Posed o cameră unde strig viață
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
studii de cercetare lingvistică. Domeniile nu se îmbucă, rarisim întîmplîndu-se ca, în ființa aceluiași literat, cele două facultăți să atingă pragul compatibilității. Căci ori scrii arid și competent precum Cartojan sau Demostene Russo, și atunci nu ai pretenții de elan demiurgic (iar autobiografia înseamnă demiurgie interpretativă, nu consemnare meticuloasă de secretar limfatic), ori scrii zemos și atrăgător ca oricare din romancierii recunoscuți, și atunci nu ai pretenții de erudiție lexicală. Dar a le amesteca nu e atît greșeală, cît o impolitețe
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
un penel în mînă. La prima vedere, chiar așa pare să fie. Numai că dincolo de această observație cuminte și previzibilă, faptele sînt puțin mai altfel. Șerban Foarță nu s-a lăsat sedus de pictură, de materia cromatică și de visul demiurgic al construcției tangibile din nimic, numai datorită faptului că prin cuvinte vibrau de multe ori tonuri și că literele se organizau subtil în coloane, contaforți și arhitrave, ci pentru că ordinea lui mentală și natura sensibilității sale sînt disponibile în aceeași
Un pictor și atît by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16086_a_17411]
-
de societate la care este invitat să participe cititorul. Nesfârșitele primejdii e o carte care cuprinde cu larghețe, enciclopedic și umoristic, întregul repertoriu de convenții ale metaromanului, ale postmodernismului epic, ale prozei corintice (cum a numit-o N. Manolescu). Creatorul demiurgic e printre noi, e un constructor jovial al textului, fragmentat în piese de puzzle. Și-a abandonat transcendența din romanul realist sau doric (în termenii aceluiași critic). Reflecțiile despre roman ocupă o mare parte din ecranul narațiunii. Livrescul, ironia, parodia
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
aceea de bun-augur pe care o resimt scriitori atunci cînd se așază să scrie. Din acest motiv notițele îi sînt rupte de pauze lungi, de tăcere și abandon, încărcate de prostrație și dezamăgire. De obicei diariștii suferă de un orgoliu demiurgic de tip incurabil, încredințați fiind că, atinși măcar de o aripă a geniului, neizbînda le vine din ingratitudinea contemporanilor. Rar se întîmplă să dai peste un spirit care să fie convins că înzestrarea lui nu face doi bani. Acesta e
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
Visul visat visează, Doamne, visul,/ Gândul gândit pe sine se gândește,/Eu voi muri cândva, pe românește/ Și-n locul tău voi scrie Necuprinsul.” - cf. Sonetul IX. Patru obsesii majore, ale sonetistului THEODOR RĂPAN: 1 - IUBIREA și FRUMUSEȚEA, ca factori DEMIURGICI (complementar!: „De tine azi sunt trist ca niciodată,/Zeița mea cu noaptea prinsă-n plete,/Izvoarele iubirii-mi țin de sete,/ Cum să te las splendorilor furată? - cf. Sonetul III) - ca și Petrarca, și THEODOR RĂPAN dezvoltă, în Poezia sa
Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
cu noaptea prinsă-n plete,/Izvoarele iubirii-mi țin de sete,/ Cum să te las splendorilor furată? - cf. Sonetul III) - ca și Petrarca, și THEODOR RĂPAN dezvoltă, în Poezia sa, o adevărată teorie despre soteriologia Iubirii! 2 - CUVÂNTUL/LOGOS/NOMOS DEMIURGIC („Uși făr’ de chei deschid cu gândul, mamă,/Șin temnița Cuvântului mi-e bine” - sau: „Privește-mă, Lumino, sunt divinul/ Pe care-l tulbură demult Cuvântul” - cf. Sonetul V), 3 - ARTA/ARTISTUL/ORFISMUL/ ATITUDINEA HRISTICĂ - doar prin autojertfire, se poate
Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
3 încifrează, de fapt, semnificația adâncă a reîmpăcării Dumnezeului-Demiurg, cu Omul, a Pământului (4) cu Cerul (3). și credem că nimănui nu-i poate scăpa dubla simbolizare numerologică a acestei soteriologii, din CONSTRUCȚIA SONETULUI: 1 - pe de o parte, RIGOAREA DEMIURGICĂ a celor 12 stihuri (ultimele două versuri ale sonetului marchează concluzia „morala”, verdictul divin, asupra fenomenalului/ „phainomenon-ului” din lume: sunt/trebuie să se facă evidente accentele definitive/implacabile, divin-vaticinare) - pe de alta: 2 - NUNTA-HIEROGAMIA, întru SFERA PLATONICIANĂ, dintre catrene și
Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
majoritatea asocierilor stabilite peste decenii între scrierile/atitudinile fitzgeraldiene și canonul postmodern pot fi (re)interpretate prin utilizarea creatoare a conceptului de expresivitate involuntară al lui Eugen Negrici. În contrast cu detractorii lui Fitzgerald, Mihaiu preferă să observe irosirea generoasă și risipirea demiurgică a omului și artistului. Acest scriitor al timpului nostru reprezintă fuziunea dintre artă și viață. În cazul său, cuvântul stil devine neîncăpător și ar trebui înlocuit cu sintagma magie a cuvântului, ca expresie a geniului literar. Cartea lui Virgil Mihaiu
Contribuție românească în fitzgeraldistică by Virgil Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/11890_a_13215]
-
relațiile cu partenerii din sfera creației de bunuri simbolice, în speță cu artiștii, ci și artiștii înșiși trebuie să-și schimbe radical vechile deprinderi. Disprețul față de acțiunea practică, satanizarea capitalistului, după vechile scheme consacrate ale fostei propagande de partid, autismul demiurgic al creației ca singură alternativă la prozaismul realului nemijlocit și încă multe alte rezduuri filosofice și educaționale, nu numai că sînt astăzi anacronice și puțin ridicole din punct de vedere teoretic, dar ele devin factori de blocaj moral și de
Muzeul Florean în 2005 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11216_a_12541]
-
Sorin Lavric În orice semiotician se ascunde o natură magică cu aplecări demiurgice. Presimțirea că, mane-vrînd cuvinte, va putea găsi adevărul nu-l va părăsi niciodată. E în el o nevoie teribilă de a crede că limba are o înțelepciune prin care, dacă o va descoperi, va intra în posesia enigmelor lumii. În
Gorgona semiotică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6402_a_7727]
-
au sens sau nu. Semioticianul este un prinț care este atît de răvășit de minunățiile găsite în propriul castel încît nu mai simte nevoia să deschidă poarta spre a vedea unde se află castelul. Consecința virtuții cuvintelor de a fi demiurgice și nu distrugătoare face ca fiecare vocabulă să fie o res memoranda, o stihie care poate fi memorată și care în același timp ajută la memorare. Toate procedurile mnemotehnice se sprijină pe această virtute. Asta înseamnă că nimeni nu poate
Gorgona semiotică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6402_a_7727]
-
dintr-o expediție științifică. Era câte ceva din toate acestea, dar și mai mult decât atât. Era filosoful, căutătorul adevărului ultim, un ins dotat cu o inteligență excepțională. Sey Mondy are o megalomanie dubioasă, când de demon distructiv, când de creator demiurgic, pusă mai clar în evidență de povestea apartenenței lui la "un comando spiritual" de doisprezece scriitori, toți scorpioni, convocați și sechestrați într-un loc secret, într-un Defileu și un Lapidarium, pentru a scrie scenarii despre soarta Statului Unitar, adică
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
publicase Jurnalul unui adolescent). Dorea să afle părerea lui Nelli, care-l inspirase pentru personajul Manina. îi vorbește iubitei despre psihologia aparte a creatorului, care trăiește cu halucinațiile personajelor lui, dând viață unor ficțiuni. Exaltat, el are o adevărată conștiință demiurgică: "îți închipui cât a fost de pasionant să mă improvizez în Dumnezeu și să creez la rândul meu o mică arcă a lui Noe." La această vârstă, idolul lui Dinu Pillat era Ionel Teodoreanu. La sfârșitul fiecărei vacanțe, recitea La
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
Marin Bucur, al cărei penultim capitol se intitulează, cu o sintagmă preluată din Câteva păreri ale genialului scriitor, Opera va fi și va trăi, capitol care începe astfel: «Caragiale trăia ca un mare contemporan al lui Flaubert, crezând în puterea demiurgică a operei literare. Chinul scrisului este blestemul său de scriitor. Căci dacă talentul era condiția robului ce trebuia să ridice catedrala, opera se înfățișa ca o biruință a spiritului uman: Opera va fi și va trăi; puțin importă cât: o
Harta ținutului Caragiale by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13510_a_14835]
-
fusese un an când erau închiși cei cu ochii verzi, apoi schimbându-se stăpânirea, temnițele gemeau de cei cu părul roșu și spâni"), iar Omul cu ochii verzi, ultima povestire din Euridice, e o parabolă despre creație și despre aspirațiile demiurgice ale scriitorului ("...m-am folosit de libertatea mea de a deveni sau nu, ca acela care, plictisit de întunericul de deasupra apelor, a spus să fie lumină și lumină a fost"). Între debutul din 1947 al lui Petru Dumitriu, cu
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
întors cu totul înspre interior pentru a-și surprinde și înțelege ipseitatea, pentru a aborda cu alte instrumente "ficțiunea corporalității sale reflexive", cum ar spune Carmen Mușat. Dacă romanul optzecist avea la bază concepția inutilității prerogativelor autorului și a actului demiurgic de a mai construi lumi, Gh. Crăciun încearcă acum să analizeze mai îndeaproape înseși motivele eșecului de a scrie chiar despre sine: duplicitatea limbajului stereotip incapabil să exprime dincolo de acea limită unde, crede autorul, se află cu adevărat substanța eu-lui
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]