1,535 matches
-
regulile inflexibile și clare ale silogisticii (...), pe care sofiștii îl folosesc fără scrupule” spre a le aduce profituri (p.12). în acord cu Aristotel, Petru Poantă notează și el (pe coperta a IV-a a cărții) că sofismele constituie versantul demonic al cunoașterii fiindcă nu urmăresc adevărul, ci coruperea lui prin anamorfoze. Sofismul însă se bucură de o judecată rece abia cu Immanuel Kant: „Raționamentul care este fals după formă, chiar dacă are aparența unui raționament corect pentru sine, se numește înșelător
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
țăranilor obligați să-și înscrie pământul în colectiv. Rolurile se lămuresc întrucâtva spre finalul romanului. În ultimul capitol, Tică Dunărințu discută mai ales cu Nicolae Pop, un fel de curier al satului, unul din însoțitorii lui Moise, activistul și insul demonic. Nicolae, martorul, este luat drept nebun sau farseur și, dându-și seama că este necreditabil, ar vrea să se reabiliteze. Tică, anchetatorul, încearcă să înțeleagă ce s-a întâmplat cu tatăl său, Horia Dunărințu, victima enigmatică. Moise, criminalul, dispare într-
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
transcendent capricios, ce se joacă, amuzat, cu omul, strivindu-l, numai pentru a înscena o ingenioasă comedie metafizică". Dar în acest caz nu stăm în fața doar a unei demonii, a ceea ce însuși dl Vartic numește ,o profunzime de-a dreptul demonică"? Metafizica adusă la starea de ,comedie" nu e o drastică relativizare a metafizicii? Transcendentul care se ,amuză" nu e cumva unul pus sub semnul dizolvantei îndoieli? Unul compromis? Reflectăm la Psalmii lui Arghezi de-o analoagă circumspecție joculară, probînd ceea ce
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
de mână, al sărutului pe obraz, acea căldură a respirației și a mâinii care mi-a strâns mâna, Întrun gest prietenesc, și cad În stare de vis, pentru că nu pot suferi o asemenea stare de fapt a realității. Privirea aceea demonică pe care el o poartă În gestul lui, Îmi persistă În ochi și-mi taie privirea mea, până nu mai pot vedea soarele, luna, nisipul cald pe care eu stau. Totul merge până la mutilare, până la anihilare. Și conștiința mea ca să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Învârteau Întrun cerc haotic. Nu mă puteam scula de jos, deliram. Trăiam acest gest care este unul al urii, o muțenie a cuvântului meu lăuntric, iar o trecere atât de bruscă de la bine la rău, nu poate fi decât ceva demonic. Tot ce atinge el cu privirile sale murdărește, distruge, tocmai pentru că gesturile lui, gândurile lui sunt demonice. Egoismul are ceva demonic În el. O, Doamne, când mă ridic de jos, cu Încetinitorul, văd totul În jurul meu altfel, deși nimic nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
al urii, o muțenie a cuvântului meu lăuntric, iar o trecere atât de bruscă de la bine la rău, nu poate fi decât ceva demonic. Tot ce atinge el cu privirile sale murdărește, distruge, tocmai pentru că gesturile lui, gândurile lui sunt demonice. Egoismul are ceva demonic În el. O, Doamne, când mă ridic de jos, cu Încetinitorul, văd totul În jurul meu altfel, deși nimic nu s-a schimbat. Totul este la fel. Dar eu În conștiința mea sunt alta, parcă aș fi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
a cuvântului meu lăuntric, iar o trecere atât de bruscă de la bine la rău, nu poate fi decât ceva demonic. Tot ce atinge el cu privirile sale murdărește, distruge, tocmai pentru că gesturile lui, gândurile lui sunt demonice. Egoismul are ceva demonic În el. O, Doamne, când mă ridic de jos, cu Încetinitorul, văd totul În jurul meu altfel, deși nimic nu s-a schimbat. Totul este la fel. Dar eu În conștiința mea sunt alta, parcă aș fi fost În pustiu și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
de departe privind la hrana care Îmi este pregătită de mult, de foarte de mult. Mă Îndrept cu nerăbdare spre ea. Chiar o iau În mână cu admirație, cu satisfacție pentru că am ajuns În sfârșit la ea. Dar privirea aceea demonică apare din nou cu Învelișul de piatră, de ură, de bătrânețe șimi este din nou teamă, teama mă cuprinde din nou și pune stăpânire pe mine. Îmi este frică să duc mâncarea la gură, dar dintr-o dată, nu-mi este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
disfuncțională se ceartă pe tema sărbătorilor, tânărul Max (Emjay Anthony) își pierde interesul și refuză să se mai bucure că vine Crăciunul. Dar habar nu avea că cei care își pierd spiritul de sărbătoare dezlănțuie furia lui Krampus, o forță demonică din vremuri străvechi care are misiunea de a-i pedepsi pe cei care nu mai cred în Crăciun. Asupra familiei lui Max se dezlănțuie iadul, căci toate îndrăgitele simboluri de Crăciun prind viață și îi aruncă în asediu, învrăjbindu-i
Desene animate și thrillere în weekend la cinema [Corola-blog/BlogPost/96736_a_98028]
-
trebuie privit nu exclusiv prin Stavroghin, Kirilov, Versilov, Svidrigailov sau Ivan Karamazov, ci prin Dostoievki însuși, adică prin mozaicul tuturor personajelor sale, negative și pozitive, excepționale și obișnuite, bizare și normale, etc." Criticul constată, ca în treacăt, că imaginea întrucâtva ,demonică" a romancierului este: ,produsul deprinderii obstinate de a-l discuta prin prisma doar a unui mănunchi de eroi, aproape mereu aceiași". Or, prisma cu pricina a pus în umbră ,densitatea oamenilor buni" din această operă. Valeriu Cristea își numește scrierea
Florina Ilis Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10789_a_12114]
-
-mi față, La ce altar de raze genunchii să-mi închin în noaptea fără stele și fără dimineață?" (Moartea visurilor, I). Prin astfel de accente pre-argheziene și-a încheiat Petică prea scurtul cerc al evoluției sale poetice. Cele șase „serenade demonice" publicate ulterior, în 1903, nu aduc vreo noutate importantă. Chiar dacă n-a putut evita complet autobiografia și confesiunea lirică directă, Petică s-a specializat în tablouri inedite și stranii, complet exotice în poezia românească. Cele mai reușite piese novatoare din
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
punct de inflexiune aproape insesizabil, dar care cântărește greu în evoluția lor ulterioară. Acest punct de inflexiune îl constituie decizia starețului de a o exorciza pe Alina, ale cărei manifestări trec, în registrul unei sensibilități religioase, drept mărci ale posesiei demonice: intrarea nepermisă în altar, blasfemia, limbajul injurios, violența, crizele, spargerea unei icoane etc. Pentru un medic, aceste manifestări ar alcătui o colecție de simptome pentru configurarea unei patologii. Numai că instituția spitalicească nu își asumă un pacient dificil cu un
„Un fapt divers atroce“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4173_a_5498]
-
de tensiune erotică sau fericit să experimenteze orgiile cu frumoasele de pe insule paradiziace, intră destul de rar în coliziune, dar cu extremă violență. O furtună se declanșează odată cu întâlnirea cu Hawthorne, care-l atrage magnetic întâi prin forța scrisului, prin natura demonică pe care i-o bănuiește, furtuna face ravagii și determină fuga scriitorului celebru, asediat de iubirea totală a lui Melville. H.M. personajul este un ins continuu sfâșiat și torturat. Provine dintr-o familie cu origini aristocratice dar moartea tatălui și
Când personajul se numește Herman Melville by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2839_a_4164]
-
Paștelui, a Învierii lui Iisus și la zece zile după Înălțarea Să la ceruri, urmând și tradiția Vechiului Testament unde cincizecimea amintea de primirea Legii pe Muntele Sinai. Dacă Dumnezeu a amestecat și încurcat cândva limbile neamurilor care din mândrie demonica plănuiau să ridice turnul Babel până la cer, la Pogorârea Sfanțului Duh "din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, si a umplut toată casa unde ședeau ei. Și li s-au
LUMEA ACEASTA INTRE TURNUL Editura Babel SI GLOSSOLALIA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385281_a_386610]
-
personajul lui Evangelisti este un om intolerant și neîndurător, dar și inteligent, foarte cult, dotat cu spirit și curaj, lipsit de îndoieli și totodată mereu frământat, anjagat cu o energie inepuizabilă într-o luptă acerbă împotriva cultelor păgâne, a sectelor demonice și a unor misterioase forțe ale răului. Valerio Evangelisti: Nicolas Eymerich, inchizitorul. Editura Allfa, București, 2005. Preț: 249 000/24,90 lei. Un muzeu în labirint Când Columb a plecat în prima sa călătorie, zicea Braque, singura lui șansă era
Agenda2005-26-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283877_a_285206]
-
Pagină realizată deMONICA DIANA MITROI Centenarul Rotary - marcat și la Timișoara de ambele cluburi de profil „A servi mai presus de sine însuși“, unul din principiile fundamentale care stau la baza activității rotarienilor din întreaga lume Rotary este o organizație a oamenilor de
Agenda2005-24-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283812_a_285141]
-
Vlad Dracul și al unei nobile transilvănene, nepotul lui Mircea cel Bătrân. A devenit vestit prin severitate și pentru obișnuință să de a-si trage inamicii în țeapă. Din cauza conflictelor, a fost caracterizat un principe cu metode de o cruzime demonica. Originea supranumelui pornește de la tatăl acestuia, care a intrat în Ordinul Dragonului -scopul fiind apărarea creștinismului și cruciada împotriva turcilor otomani-, mai tarziu urmându-i calea. Scriitorul britanic Bram Stoker l-a ridicat pe voievodul român la înaltul succes ficțional
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/384774_a_386103]
-
Vlad Dracul și al unei nobile transilvănene, nepotul lui Mircea cel Bătrân. A devenit vestit prin severitate și pentru obișnuință să de a-si trage inamicii în țeapă. Din cauza conflictelor, a fost caracterizat un principe cu metode de o cruzime demonica. Originea supranumelui pornește de la tatăl acestuia, care a intrat în Ordinul Dragonului -scopul fiind apărarea creștinismului și cruciada împotriva turcilor otomani-, mai tarziu urmându-i calea.Scriitorul britanic Bram Stoker l-a ridicat pe voievodul român la înaltul succes ficțional
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/384774_a_386103]
-
începutului, înseamnă că omul rămâne un biet animal rațional care vine de nicăieri și merge spre nicăieri. 75. Renașterea italiană, unde omul este situat în centrul universului, este eretică din punct de vedere creștin. Autonomizarea puterii omului este în sine demonică. Părerea mea este că omul este cel mai semnificativ, de fapt, singurul care este om, este homo religiosus. 76. Auotonomia spirituală a omului este iluzorie și ea se mișcă perpetuu între Dumnezeu și dracul. Fără credință și Biserică, omul rămâne
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
Dumnezeu Însuși. ● Apostazia carnala, trupeasca, ne poate întoarce la starea de animalitate, la iobăgia instinctuala a patimilor. Apostazia spirituală, falsă și greșită, răuvoitoarea înțelegere a credinței, păcatul împotriva duhului sfânt, ne pot duce la hipnoză intelectuală, la starea de posedare demonica. ● Răul cel mai periculos și cu ușurință de făcut este atunci când la baza faptelor noastre se află și focul nestins al patimilor, al unor false “credințe” religioase. În întunericul acestei lumi chiar și o candela cu flacără plăpânda ne poate
TEOLOGUMENA – DESPRE CREDINTA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385158_a_386487]
-
când în când Dumnezeu picura și în sufletele noastre însetate de iubire și adevăr câte un strop de lumină din oceanul plinătății Sale. Arvuna sigură că amărăciunea, decepțiile și vanitatea acestei lumi nu șanț nimic mai mult decât o provocare demonica. ● Omul spiritual, induhovnicit, este “cazul” nefericit al istoriei. Personalitatea acestui tip de om se adaptează cu greu la condițiile, neînțelegerea și tirania colectivă impusă de omul “natural”. Omul spiritual, sfanțul, martirul, mărturisitorul, țin însă torța credinței aprinsă astfel încât cel în
TEOLOGUMENA – DESPRE CREDINTA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385158_a_386487]
-
E-arid de nedescris, Uscat de Vanitate și viață Ipocrită. Căci Răutatea lumii se simte chiar și-Apoi, ' Nălțând aripi de-otravă, ca 'cea Pasăre Phoenix Ce caută drogată precum niște strigoi, Să își hrănească Ura din Eu-l cel demonic... Dualitatea minții îneacă-un omenesc În Marea Dezolației acelui Eu răpus; În dezbinarea-i cruntă, războaie se stârnesc, Urlându-și neputința reîntregirii-n Haos... Plecând mârșav la lupte, cu-n cuget Parvenit, Lovind doar mișelește, ca Brutus în turbare, Nu
SFÂRȘITUL UNEI EPOCI DEZUMANIZATE de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382472_a_383801]
-
Vlad Dracul și al unei nobile transilvănene, nepotul lui Mircea cel Bătrân. A devenit vestit prin severitate și pentru obișnuința sa de a-și trage inamicii în țeapă. Din cauza conflictelor, a fost caracterizat un principe cu metode de o cruzime demonică. Originea supranumelui pornește de la tatăl acestuia, care a intrat în Ordinul Dragonului -scopul fiind apărarea creștinismului și cruciada împotriva turcilor otomani-, mai târziu urmându-i calea. Scriitorul britanic Bram Stoker l-a ridicat pe voievodul român la înaltul succes ficțional
VLAD ȚEPEȘ de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383917_a_385246]
-
o putere creativă fiindcă emană dintr-un anumit duh, sau mai bine zis, există în lume un duh sinergistic, “local” sau “non-local”, care ni se revelează în formă de cuvinte. După cum un duh poate fi adevărat sau fals, sfânt sau demonic, așa și cuvintele noastre poartă pecetea duhului care le însuflețesc. Odată exprimate însă, cuvintele noastre rămân mărturie veșnică la judecata noastră de pe urma. De aceea poate este bine să ne măsurăm cuvintele. Concepția omenească după care vorbele zboară dar scrisul rămâne
TEOLOGUMENA – DESPRE RUGACIUNE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383597_a_384926]
-
mult... îndreaplă mintea omului la pieire și la materia nensuflețită”. De aceea Sfăntul Apostol Pavel (I Corinteni 8,4) spune: „Nu este vreo putere în idoli, ci sunt pietre și demoni...”. Tocmai pentru faptul că idolii simbolizează forțe imonente, exagerate demonic, sau asociat mituri, care personifică aceste forțe, iar cultul lor e legat de mituri animând și el acele patimi în oameni. Acest cult a fost numit idolatrie. În schimb simbolul sacru e un semn sensibil al prezenței lui Dumnezeu, depildă
„ANUL OMAGIAL AL SFINTELOR ICOANE, AL ICONARILOR ŞI AL PICTORILOR BISERICEŞTI” DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL... de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/382857_a_384186]