445 matches
-
de către aceștia, care se bălăcesc până la coatele lor sidefii și țuguiate, în sângele său, ca șopârlele! Pe deasupra Fosei Infernului, se pogoară în cercuri concentrice, un cârd alb, înaripat și gălăgios, ca de cocori imperiali. Sunt detașamentele îngerești, trimise ca să respingă demonii din groapă! ghicește instinctiv Fratele. Dacă noi eșuăm, dacă nu reușim... Șefu'! Șefu'! Uite-mă, ajung acuși! exclamă Vierme Mărunțelul, izbutind să se fofileze neinterceptat. Haoleu, tăticu', ce prăpastie adâncă, juri că sunt la televizor, la ăia, de la Discovery, sus
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dintr-o casă prădată, la întoarcerea stăpânului casei, unul pe ușă, unul pe fereastră și al treilea prin capacul de pe acoperiș, fiecare pe unde se află și fiecare pe unde poate, tot așa vor fugi repede din trupurile voastre toți demonii răului, toate păcatele trecute și toate necurățiile și bolile care au spurcat templul trupurilor și al sufletelor voastre. Când îngerii Mamei voastre divine Natura intră în trupurile voastre, stăpânii cei adevărați și divini ai templului intră din nou în stăpânirea
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
mă uimește în mod deosebit e prostia asta ciudată legată de personalitatea mea inumană. Adică vreți să spuneți că mă aflu aici în fața consiliului superior al Făuritorilor de Arme sau lîngă un foc primitiv al băștinașilor unde vrăjitorii tribului răscoală demonii prin exorcisme? Cer să fiu tratat ca un om nu ca un monstru. Și acum repet: Care e acuzația? Se lăsă tăcerea. Apoi Peter Cadron spuse: ― Vei afla asta la timpul potrivit. Dar mai întîi... Domnule Hedrock, unde te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
nou realitatea. Înălță ochii spre cerul senin, spre acel soare strălucitor, alb-gălbui, și-i urî pe cei din neamul arahnidelor. Dar își dădu seama că prin asta se aseamănă cu sălbaticii de demult, care amenințau cu pumnii și cu vorbele demonii răi ascunși în ceruri. Se mai calmă și-i hrăni din nou pe cei patru, de data aceasta cu un amestec de concentrate de fructe dizolvate în apă, ușor digerabil. Unul dintre bărbați, un tînăr frumos și înalt, învie suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
apare ca topos în romanele sale grafice, un spațiu la fel de paradoxal și încărcat de eresuri ca și Caraibele cu aromă de voodoo și candomble. Aici totul este posibil, iar din vânturile aspre ale deșertului se pot ivi vrăjitori ce invocă demonii și amazoane. Cush, cel care revine, salvându-l de la moarte pe Koinski, duce cu sine și un enigmatic mesaj din partea unui dispărut Corto Maltese. Veștile despre marinar trimit și la șoimul pe care piratul-gentilom l-a dăruit lui Cush, într-
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
din casă în casă întrebând dacă știu un câine așa și pe dincolo, cu blana și figura asta, cu cravată și virtuți morale, și, cât timp îl va descrie, se va ruga de toți sfinții din cer și de toți demonii de pe pământ, vă rog, să-l oblige pe cel interogat să răspundă că niciodată în viața lui n-a avut un asemenea animal și nici n-a auzit de el. Cu Găsit vizibil în furgonetă evita monotonia descrierii și economisea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fin și spiritual 110. Au greșit mișcările și au mers de-a-ndaratelea 111. C’est une leçon par la suite 8. HOD 112. Pentru Ceremoniile noastre 113. Cauza noastră e un secret 114. Pendulul ideal 115. Dacă ochiul ar putea vedea demonii 116. Je voudrais être la tour 117. Nebunia ocupă un pavilion enorm 9. JESOD 118. Teoria socială a conspirației 119. S-a dat foc ghirlandei de pe trâmbiță 10. MALKUT 120. Dar răul este că ei sunt siguri că se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
necesar să-L trezesc din somn. Se dezlănțuie iadul. Diavolul nostru se retrage În peștera lui. Lasă-i să se dea de ceasul morții un timp. Oricum ar fi, unii oameni sînt perfect la curent cu ce pun la cale demonii și iau măsuri de prevenire. Unii, ca proiectul lui de suflet, Wakefield, știu cum să se ascundă. Alții au pătruns deja complet În domeniul imaginarului unde totul este posibil, inclusiv non-existența diabolicului Însuși. Ploaia revine În cursul nopții și Wakefield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Frații mei mă purtau în brațe de la fântână la cortul mamei mele și apoi făceau temenele adânci în fața mea și mă numeau regina lor. Se prefăceau morți când Iosif, regele, îndrepta arătătorul către ei. Îi trimiteam să se bată cu demonii și să ne aducă bogății. Ne puneau coroane făcute din buruieni și ne sărutau mâinile. Dar într-o zi frații mai mari s-au nimerit în preajmă. Ruben și Iuda au zâmbit și au trecut mai departe, dar Simon și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Învîrtise și răsucise pe toate fețele opțiunile care i se ofereau. În zori, se hotărîse să-și amîne decizia pe mai tîrziu. Totul avea să fie cu siguranță mai limpede În mintea ei cînd se va fi eliberat de toți demonii care o obsedau, Își spuse ea cu lașitate. Era Încă devreme cînd ajunse la jandarmerie. O salută scurt pe Annick: aceasta băgă de seamă cearcănele și mutra Încruntată fără să facă nici un comentariu. - Cafea? Marie Încuviință fără să se oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
totul făcu atunci explozie În ființa lui. Căci privirea acelei femei, Încordată, superbă, Îi transmitea un mesaj uriaș: Îl iubea. Îi cuprinse obrazul În mîini, buzele lui alunecară spre ale ei, umede, fremătătoare, făcîndu-le să se Întredeschidă. Iar sărutarea alungă demonii care bîntuiau nopțile și zilele Mariei. Fără să se dezlipească de gura ei, Începu să-i desfacă unul cîte unul nasturii bluzei, afundîndu-și nasul Între sînii ei catifelați, cînd Annick intră cu o cafea În mînă. Îi privi cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Mi-a ucis frații, prietenii, Îl reneg, nu va fi niciodată tatăl meu. Ryan primi aceste cuvinte ca pe lovitură de pumnal. Dar, În mod straniu, se simți acum un om diferit. Marie, fiica sa, tocmai Îl eliberase de toți demonii, de ură, de ranchiuna Împotriva unei soarte prea nedrepte, de toate obsesiile, de faptele care Îi rodeau sufletul. Simți urcînd În el o senzație pe care n-o mai Încercase de mai bine de treizeci de ani. Tot ce trăise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
unui abis îndurerat. În fiece cută pare a se fi adunat vremea, a se fi ruginit devenirea, a fi îmbătrînit durata. Nu atârnă timpul în ridurile bătrâneții și nu e fiecare cută un cadavru temporal? Fața omenească este folosită de demonia vremii ca o demonstrație de zădărnicie. O poate cineva privi senin în amurgul ei? Înclină-ți ochii spre un bătrân când n-ai Ecleziastul la îndemînă, fața lui - de care el poate fi perfect străin - te va învăța mai mult
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nefericirii îi convine oricare... Să pari vesel tuturor și nimeni să nu vadă că și fulgii sânt lespezi de mormînt! A avea vervă în agonie... Moralitatea subiectivă își atinge punctul culminant în hotărârea de a nu mai fi trist. Permeabilă demoniei, tristețea este ruina indirectă a moralei. Când răul se opune binelui, el participă la valorile etice ca forță negativă, când însă își câștigă autonomia și zace în sine, fără a se mai afirma în luptă cu el, atunci realizează demonia
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
demoniei, tristețea este ruina indirectă a moralei. Când răul se opune binelui, el participă la valorile etice ca forță negativă, când însă își câștigă autonomia și zace în sine, fără a se mai afirma în luptă cu el, atunci realizează demonia. Tristețea-i unul din agenții de autonomie a răului și de săpare a eticii. Dacă binele exprimă elanurile de puritate ale vieții, tristețea-i umbra lui incurabilă. Creațiile spiritului sânt un indicator al insuportabilului vieții. Tot așa și eroismul. Melancolia
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
te împing mai departe de calculul existenței tale... Marea este o ispită de dispariție numai pentru cei ce au descoperit-o în zile și în nopți, prin introspecție... Avînd-o în față, îți verifici numai prăpastia acelor zile și acelor nopți... Demonia marină este un viscol aromatic, o ruină căreia nu ne putem refuza fără să călcăm pe ce e mai adânc în noi..., o nobilă descompunere pe care trebuie s-o grădinărim. Și apoi, nu zvâcnește sângele în ritm marin, nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un gust de dureri nemăsurate și să-mi astâmpere setea de nefericiri neîntrecute! De s-ar înfuria mările, să-și spargă valurile de inima omenească! Lași Paradisul pentru rahitici când rătăcești pe malurile mării. Căci el este o mare fără demonie. Icoana raiului nu m-a urmărit decât în momentele acelea periculoase în care ți se topesc încheieturile și ți se moaie oasele, într-o supremă slăbiciune, într-o maximă deficiență. Imaginea cea mai pură pe care o alcătuiește mintea este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o expansiune superficială și efemeră, dovedește, până la o certitudine interioară, imanența morții în viață. Viziunea în adâncurile acesteia ne arată cât de iluzorie este credința într-o puritate vitală și cât de fundată este convingerea despre un substrat metafizic al demoniei vieții. Dacă moartea este imanentă în viață, pentru ce conștiința morții face imposibilă viețuirea? La omul normal viețuirea nu e tulburată, deoarece procesul de intrare în moarte se întîmplă cu totul naiv, prin scăderea intensității vitale. Pentru el nu există
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
forme pentru a le distruge într-o productivitate irațională și imanentă. Multiplicitatea formelor vitale nu se însumează într-o convergență transvitală sau într-o intenționalitate transcendentă, ci se realizează într-un ritm nebun, în care nu poți recunoaște altceva decât demonia devenirii și a distrugerii. Iraționalitatea vieții se manifestă în această expansiune debordantă de forme și conținuturi, în această pornire frenetică de a substitui aspecte noi celor uzate, fără ca această substituire să însemne un plus apreciabil sau o însumare calitativă. O
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fenomenul dramatic al muririi. Aici se manifestă caracterul demonic al timpului, în care se desfășoară atât nașterea cât și moartea, creația ca și distrugerea, fără ca în acest complex să se evidențieze o convergență înspre vreun plan transcendent. Numai într-o demonie a timpului este posibil sentimentul iremediabilului, care ni se impune ca o necesitate ineluctabilă împotriva tendințelor noastre cele mai intime. A fi absolut convins că nu poți scăpa de o soartă amară pe care ai dori-o altcumva, că ești
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
se mai poate vorbi de finalitate sau de alte povești? Mă simt atât de impresionat în fața suferinței, încît îmi pierd aproape tot curajul. Și-l pierd, fiindcă nu pricep de ce există suferință în lume. Derivarea ei din bestialitatea, iraționalitatea și demonia vieții explică prezența suferinței în lume, dar nu găsește justificarea. Sau este probabil că suferința n-are nici o justificare, ca și existența în genere. Existența a trebuit să fie? Există vreo rațiune în faptul de a fi? Sau existența nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
există decât o proiecție monumentală de umbre și de lumini. Cum se face această selecție și purificare e greu de explicat, precum tot atât de greu de explicat este compatibilitatea între puterea lor de fascinare, de dominare, și imaterialitatea lor. Este o demonie atât de curioasă în orice exaltare extatică! Și când, din tot ce are lumea aceasta în extaz, nu mai rămâne decât întunericul și lumina, cum să nu le atribuim un caracter absolut? O constatare simplă, a alternanței exterioare a acestor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
eu e viață, sau un vis absurd, o exaltare reverică îmbrăcată în imperceptibile melodii transcendente? Nu se țese în mine fantezia grotescă și bestială a unui demon și nu este neliniștea mea o floare din grădina unei ființe apocaliptice? Toată demonia acestei lumi pare a se fi concentrat în neliniștea mea, amestec de regret, de visuri crepusculare, tristeți și irealități. Și din această demonie n-o să arunc eu parfum de flori peste univers, ci fum și pulbere, ca după o mare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
bestială a unui demon și nu este neliniștea mea o floare din grădina unei ființe apocaliptice? Toată demonia acestei lumi pare a se fi concentrat în neliniștea mea, amestec de regret, de visuri crepusculare, tristeți și irealități. Și din această demonie n-o să arunc eu parfum de flori peste univers, ci fum și pulbere, ca după o mare prăbușire. Căci toată existența mea este o prăbușire care, fiind nemărginită, niciodată nu poate fi definitivă. Oare există alte întristări decât întristările de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lume, cum mă năpădesc fioruri din adâncuri și cum mă cuprinde o exaltare de sfârșit de lume. Aș vrea ca toată lumea aceasta să fie aruncată în aer de fatalitatea ei proprie, de o nebunie imanentă, continuă și adâncă, de o demonie intrinsecă și părăsită, să se cutremure totul ca în fața ultimelor clipe, să ne învîrtim, halucinați, la viziunea agoniei definitive, a agoniei ultime a universului. Nimic să nu-și mai găsească o rațiune în sine însuși, totul să fie într-o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]