340 matches
-
Duminica a 4-a din Postul Mare; 25 martie - Bunavestire. BISERICA GRECO-CATOLICĂ 21 martie - Duminica 4 din Post (a Sf. Ioan Scărarul). Sf. Iacob Mărturisitorul; 22 martie - Sf. Mc. Vasile din Ancira († 363); 24 martie - Cuv. Zaharia († 273); (Înainteserbarea Buneivestiri); (Denia Canonului cel Mare); 25 martie - Bunavestire (Dezlegare la pește); 26 martie - Sf. Arhanghel Gavriil; Sf. Mc. Montanus și Maxima († 304); (Încheierea Sărbătorii Buneivestiri); (Denia Acatistului Buneivestiri). BISERICA EVANGHELICĂ 21 martie - Duminica Laetare; 25 martie - Bunavestire. CULTUL MOZAIC 20 martie - Vaiakel-Pekudei
Agenda2004-12-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282215_a_283544]
-
Mărturisitorul; 22 martie - Sf. Mc. Vasile din Ancira († 363); 24 martie - Cuv. Zaharia († 273); (Înainteserbarea Buneivestiri); (Denia Canonului cel Mare); 25 martie - Bunavestire (Dezlegare la pește); 26 martie - Sf. Arhanghel Gavriil; Sf. Mc. Montanus și Maxima († 304); (Încheierea Sărbătorii Buneivestiri); (Denia Acatistului Buneivestiri). BISERICA EVANGHELICĂ 21 martie - Duminica Laetare; 25 martie - Bunavestire. CULTUL MOZAIC 20 martie - Vaiakel-Pekudei, Ahodeș. (Binec. lunii); 23 martie - Roș Hodeș. vă reamintim l Etapa a II-a a acțiunii Curățenia de primăvară se derulează în perioada 22-26
Agenda2004-12-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282215_a_283544]
-
din ciclul ăsta cosmic. M-a scos pe viciu de procedură! De fapt n-a mai răcnit decât „proce-“, căci „ură“ i-a rămas în gât văzându-l pe Pop. Mirați, tatuații s-au întors spre ofilitul Pop, spre ve denia care-l făcea pe magnificul Minoiu să înlemnească. Decibelii se înmuiaseră brusc. — Ce-ai, Minoiu? a pufnit unul cu șaibă în sprân ceană. Cine-i tataia ăsta? Minoiu tăcea, fixând apariția mototolită și cu bule tinul strâns în pumn. — Eu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
fost (și este!) sfântă! Poftim? Da, sfântă, o dau și eu puțin pe misticism, că tot am condus atâția ani cursul de ateism. Nu că ar fi o modă...Știu eu niște tovarăși care mai trag câte o raită pe la Denii, pe la Înviere. Dar nu-i acuz în totalitate. Trebuie să mai intri și în pielea dușmanului ca să-l cunoști bine! Să-i folosești chiar și din propriile expresii, ca să-l poți demonta, sau demola, oarecum dinlăuntru. Nimeni nu poate pretinde
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
în biserici, sunt bociți sau jeliți la cimitir. Pentru sufletul lor se aprinde o lumânare și se împarte mâncare, apă, băutură, vase și colăcei. - Sfintele Paște: - Postul Mare; - Duminica Floriilor, când salcia sfințită se pune la icoană; - Săptămâna Patimilor (Mare) - denii;Participarea la Prohodul Domnului (în Vinerea Mare); - Învierea Domnului Iisus Hristos, păstrarea lumânării, bucate tradiționale: ouă roșii, pască, cozonac, miel; - Participarea la a doua Înviere. - Sărbatoarea celor 40 de Sfinți (9 martie), când fiecare gospodină împarte colăcei în forma de 8
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
e în[chis]! O, vistere, un prieten ai în mine... Ești mișel, viclean și lacom... ah, aproape ca și mine, Dar ce neted îți e gâtul... ce-nfășat * în mirodenii, Parc-ai fi mergând la nunta, ori ai fi mergând la denii Să ochești vro fată mare... Ce frumsețe, ce, gătire! Când te vad, vistere-mi vine-a zice: că tu calci a mire. [VISTIERUL] Poate-o slugă credincioasă ce-a știut de-acele rele A voit să ia din cale toate piedicele-acele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
din oastea de ieniceri a sultanului, - știuți sub un singur nume: seimeni. Erau destoinici în meșteșugul armelor, dar fără urmă de omenie. Mai toți turciți, umblau făloși în dulame roșii. Și, uite așa, în postul mare, când toaca bătea pentru denie, s-a dezlănțuit prăpădul. În cete, cu iataganele goale sau cu flintele încărcate, opreau caleștile și trecătorii, omorând fără alegere ca să curețe țara de boieri. A doua zi, în urma lor, prostimea umpluse ulițele. Grija că altul ar putea jefui mai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și al cărei biserici este. Ușa se deschise brusc, al doilea postelnic și un dorobanț intrară salutând printr-o plecăciune până la pământ. — Ne-ai chemat? Poruncă, măria ta! — Caleașca este gata? Vreau caftanul cel gros, îmblănit cu vidră. Astăzi este denie mare și pare frig afară. Postelnicul, înainte de a ieși, spuse: — Domnia sa beizadea Ștefan așteaptă ca măria ta să se trezească. Spune că nu este zăbavă... — Să intre. În acel moment, fără să audă aprobarea, Ștefan intră în odaie. Vodă îl
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din cauza prezenței postelnicului, care-și făcea de lucru preocupat să afle ce are de spus beizadeaua. Vodă aprobă ușor din cap, semn că a înțeles, zâmbi distrat, îl mai măsură din priviri pe Ștefan și comunică amuzat: — Ștefane, astăzi este denie mare. Domnia ta nu mă poți însoți la Mitropolie așa gătit cum ești. Pune-ți peste straiele astea un caftan obișnuit și așteaptă-mă în prima caleașcă. E frig și plouă mărunt și nu am plăcerea să merg pe jos, așa că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să-și îndeplinească treburile privind grija față de persoana domnitorului. Lumina mohorâtă ce pătrundea prin ferestrele largi contrasta cu dispoziția lui Constantin Vodă. Era fericit că în ciuda răcelii de care suferise până zilele trecute, acum este sănătos și va merge la denia mare. Va sta în tronul lui, alături cu doamna, atent la cântările fraților călugări și va intona și el împreună cu ei „Cămara ta, Mântuitorule, o văd împodobită. Și îmbrăcăminte nu am să intru într-însa. Luminează, Doamne, haina sufletului meu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
el împreună cu ei „Cămara ta, Mântuitorule, o văd împodobită. Și îmbrăcăminte nu am să intru într-însa. Luminează, Doamne, haina sufletului meu și mă miluiește”. De când era copil, la Brâncoveni sau la Mărgineni, cânta la rând cu frații monahi la denii, dar iată că de vreo douăzeci de ani aștepta an de an cu nerăbdare denia din Miercurea Sfântă pentru că, pe lângă glasul lui rotunjit bărbătește care se tânguiește întru pocăință, celelalte glasuri rămâneau pe urmă, ținând doar isonul, lăsând bolților bisericii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
într-însa. Luminează, Doamne, haina sufletului meu și mă miluiește”. De când era copil, la Brâncoveni sau la Mărgineni, cânta la rând cu frații monahi la denii, dar iată că de vreo douăzeci de ani aștepta an de an cu nerăbdare denia din Miercurea Sfântă pentru că, pe lângă glasul lui rotunjit bărbătește care se tânguiește întru pocăință, celelalte glasuri rămâneau pe urmă, ținând doar isonul, lăsând bolților bisericii doar jelania sufletului lui. Și după exprimarea aceasta publică a credinței sale, grijile domniei dispar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
După Paști, trimit daruri la Poartă. Visteria lor e mai goală ca oricând. Aurul o să rezolve tot. Să nu afle doamna. Eu o să țin obiceiurile. Veghează doar tu, Ștefane. Arhimandritul ieși în ușile împărătești și ceru binecuvântarea mitropolitului ca să înceapă denia. Doi diaconi în haine negre, cusute la margine cu fir de argint, se îndreptară spre scaunul episcopal cu sfeșnicele cu lumânările aprinse. Aproape că-l ridicară de subsuori pe mitropolit care, luând în fiecare mână câte un sfeșnic, binecuvântă. Atunci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sprijinit de tron, își pierduse răsuflarea. Se ruga, pocăinduse. Cum putuse să-și imagineze că va putea ceva să-l clintească pe taica să nu se dăruiască sărbătorii? De asta îl iubea atât de pătimaș. Așa cum cântă el acum la denia mare, cum va bate mătăniile, sprijinindu-l pe mitropolit în timp ce va spune rugăciunea de încheiere „Doamne și stăpânul vieții mele...”, așa le face pe toate, pe toate. Când scrisese pentru dânsul viața marelui împărat Constantin, a priceput că împăratul era
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
după ranguri, așteptau să fie unși cu sfântul mir. Marele spătar Mihai nu era printre ei. Venise de la Adrianopol, de la Odrii, cum îi ziceau ei, doar de câteva zile și în treacăt a spus în divan că va participa la deniile mari la mânăstirea Colțea, ctitorită de el. Afară ploaia se oprise și prindea să bată un vânt cald dinspre miazăzi. Vodă porunci căpitanului de dorobanți să o ia înainte călare spre Curtea domnească și să orânduiască să fie însoțit spre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în apropiați? Acesta este chinul lui, este partea lui în plata bucuriilor lumești: pe ceilalți dragi lui nu trebuie să-i implice. Doar el și Ștefan vor sta atenți să poată amorți cu aur toate intrigile politice. Cu răbdare... La denia celor douăsprezece evanghelii, încercă să-l însoțească pe Iisus Hristos de la Ana la Caiafa până-n vârful dealului Golgotei. Alături cu tronul, în dreapta, Ștefan cu chipul chinuit de remușcări, făcea cu unghia un semn în lumânarea de ceară pentru fiecare evanghelie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
următoarea pericopă. Theodosie, îngenuncheat în altar sprijinit cu capul și brațele de sfânta masă, asculta cu nesaț. Trupul uscat de bătrânețe și de post îl durea oricum ar fi stat, așa că, după ce a scos Sfânta Cruce din altar, a lăsat denia Joii Mari în seama arhimandritului și el și-a adus toată greutatea să apese oblic pe sfânta masă, într-o poziție care pentru absolut oricine ar fi fost incomodă, dar pentru el, prin metafizica ei, era odihnitoare: era ca și cum jumătate
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îl prinse în curele pe dedesubtul burții și fluieră într-un anume fel, așa că slobozi caii să se zbenguie. Ne-a dibuit domnia sa spătarul Mihai și a pus la Odrii oameni să mă urmărească pas cu pas. Dar marți, în timpul deniei la Mitropolia de acolo, s-a apropiat de mine o jupâneasă, toată numai văluri negre, de nu i se ghiceau decât ochii și mi-a șoptit turcește să mă duc să mă spovedesc la arhimandrit, că are să-mi spună ceva
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de mine o jupâneasă, toată numai văluri negre, de nu i se ghiceau decât ochii și mi-a șoptit turcește să mă duc să mă spovedesc la arhimandrit, că are să-mi spună ceva pentru stăpânul meu. După ce s-a terminat denia, am rămas și am îngenuncheat printre cei cărora le citea arhimandritul rugăciunile. Când mi-a venit rândul, i am spus doar cine sunt și mi-a șoptit că vizirul cu marele dragoman au hotărât cum să-l mulțumească pe rus
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Sfântul Epitaf în biserica pustie de lume, îl aștepta sfinția sa mitropolitul; au pășit alături spre naos, maiestuos ca și cum ar fi mers prin mulțime. — Am primit o scrisoare de la mitropolitul din Odrii, măria ta, și aș dori să o citești după denie. Și noi am vrea să-l dezlegi pe coconul nostru Ștefan. Zice că a păcătuit greu față de sfinția ta. Mitropolitul întoarse capul spre domn și-i căută privirea. Când i-o întâlni, zâmbi cald. — Îi știu păcatul și l-am
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
La miruit, mitropolitul îi strecură voievodului în mână o scrisoare cu pecețile rupte. Acesta dădu afirmativ din cap și o băgă în buzunarul de la piept al caftanului. Ștefan, care urmărise scena, răsuflă ușurat, cu un oftat care-i stinse lumânarea deniei din Vinerea Mare a anului 1703. Vodă se urcă primul în rădvan, dar așteptă până sui și doamna alături de dânsul și porniră în trap spre curțile brâncovenești. Dorobanți călări cu făclii înmuiate în rășină de brad luminau calea. La destinație, cele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rășină de brad luminau calea. La destinație, cele trei calești au intrat în curtea largă pavată cu lespezi de piatră de Albești și, în urma lor, porțile grele s-au închis. Cu un gest, vodă concedie garda care-l însoțise la denia Vinerii Mari și intră cu pas măsurat în pridvorul cu felinare florentine din fier forjat și sticlă semitransparentă. Din urmă îl ajunseră doamna Marica, capuchehaia Ianache Văcărescu și prinții Constantin și Ștefan. Intrând în sala de jos, Vodă spuse: — Aș
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un cocoloș din miez de pâine; doar vodă, nemișcat, fără să trădeze îngrijorarea ce-l cuprinsese, se uita fix la mitropolitul Theodosie. După un timp, țipă strident: — Porunciți să-i aducă un jilț sfinției sale, că o fi obosit de atâta denie. Și de atâta viață, măria ta. Am văzut prea multe. Mitropolitul se lăsă în jilțul adus de două slugi, zâmbi trist spre cei adunați în sfatul de taină și continuă: — Măria ta, marele stolnic Constantin și marele spătar Mihai, care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lăsă în jilțul adus de două slugi, zâmbi trist spre cei adunați în sfatul de taină și continuă: — Măria ta, marele stolnic Constantin și marele spătar Mihai, care tocmai acum trei zile a venit de la Odrii, știu toate astea. La denia de miercuri prinsesem și eu niște vorbe de la călugării greci și i-am cerut stolnicului să vină împreună cu Mihai să vedem ce este adevărat și ce nu, dar de atunci nu i-am mai văzut pe nici unul la Mitropolie. Mi-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se închine la Sfântul Mormânt al Domnului Iisus Hristos, umbla cât ținea postul mare de la mânăstire la mânăstire, să afle de la credincioșii întâlniți pe cale dacă peste vreun popă se abătuse vreo nenorocire care să-l facă să nu poată sluji deniile și Sfânta Liturghie a Învierii. Și dacă afla una ca asta, bucuros se înfunda în acel loc uitat de lume și slujea cuvioșia sa, cântând cu glas îngeresc psalmii și cântările ca să nu lase credincioșii fără cuminecătură și fără amintirea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]