525 matches
-
Orient și Occident. O carte în care istoricul se scrie pe sine și, după cum recunoaște hâtru, îl rescrie, amendându-l, pe celălalt Eliade, Pompiliu. Tot despre scris și rescris e vorba, în definitiv, în cele patru Amintiri și povești mai deocheate, de curând ieșite din tipar. Factura intens memorialistică a acestora trimite imediat la ceva mai vechile Amintiri din pribegie. Se pune întrebarea câte din anecdotele spumoase de acolo păstrează Djuvara în cele puțin mai mult de o sută de pagini
Amintiri din Amintiri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6945_a_8270]
-
O am în față pe cea mai recentă, din 2009.) Chiar n-au devenit ele, la rândul lor, o amintire? Și, scrise fiind, un reper intern pentru scrisul autorului? Mai cu seamă două episoade merită actualizate. Prin prisma lor, gusturile deocheate ale lui Djuvara se dovedesc cumva recidivante. Mă refer la două încercări precedente, consemnate retrospectiv cu umor în Amintiri din pribegie, de a ataca, după toate regulile casei, proza de ficțiune. Cea dintâi, datând din perioada abulică a acomodării cu
Amintiri din Amintiri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6945_a_8270]
-
de pe urma lor, după ce au pierit cu totul, iese din când în când un specimen între noi cu pigmentarea pielii și a părului amintind de omul alb. Povestea era împănată cu aliterații, jocuri de cuvinte, calambururi, glume proaste și chiar scandalos deocheate, cam în stilul lui San-Antonio (din care nu citisem până atunci nici o carte!) - semn, încă o dată, că eram pe pragul depresiunii nervoase." Soarta celor două exemplare ale bucății va fi, spre bucuria pudică a autorului, tragică. Pe unul îl va
Amintiri din Amintiri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6945_a_8270]
-
alții), avea o înaltă opinie despre capacitățile mele și sunt sigur că ar fi dezaprobat total inițiativa pe care o luasem." Pe acesta, Neagu Djuvara însuși l-a ars, într-un ritual aproape hieratic, filă cu filă. Cu Amintirile mai deocheate (le voi numi așa, mai simplu și mai scurt, fără a uita vreo clipă de apendicele imaginar al poveștilor) se va purta doar cu o idee mai blând, dacă e să dăm crezare notei preliminare a cărții. Nu le va
Amintiri din Amintiri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6945_a_8270]
-
vie. Nu cititorilor de-acum, prea îmbătrâniți în rele pentru exigențele lui Djuvara. Ce e formidabil aici e încrederea în puterea ipotezei de a se împlini cândva. Interpret al istoriei și strănepot al fantastului documentarist Ion Ghica, autorul Amintirilor mai deocheate știe că ficțiunea, justificată numai prin speculație, rostește adesea adevăruri mai categorice decât realitatea însăși. O întreagă poveste de copilărie, despre insolitul diplomat Mihai Popovici, e asamblată din relatările altora. Când, matur, ajunge să-i cunoască de aproape apucăturile, Djuvara
Amintiri din Amintiri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6945_a_8270]
-
și pașale la cina de onoare oferită la Constantinopol în cinstea ambasadorului lui Napoleon, generalul Sebastiani... Dar e atât de Ťdecoltatăť, că s-a șocat și fiica mea, Domnica, când i-am povestit-o, cu toate că-i mare amatoare de povești deocheate, așa că nu-ndrăznesc. V-am trecut-o doar pe la nas, ca să știți că condiscipolul șsic!ț meu Osman, din neamul sultanilor osmanlâi, avea o lungă tradiție înaintea lui." (pag. 50) Am subliniat în text cea mai binevenită cacofonie din câte
Amintiri din Amintiri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6945_a_8270]
-
care polemizează prin autobuze, te înjură ca ultimii boschetari cînd li se termină argumentele. Tinere doamne care își fac confesiuni în timp ce-și plimbă copiii în parc, cu landoul, se plîng de aventurile soților lor într-un limbaj mai deocheat decît cel la profesionistelor de pe "centura" Bucureștiului. Cum reacționează opinia publică atunci cînd aude așa ceva? Cel mai adesea opinia publică se amuză. Se mai crispează cîte o doamnă din alte vremuri sau vreun bătrîn care își plimbă senin sărăcia și
Cenzura publică by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12365_a_13690]
-
De 15 ani încoace ne scăldăm în ape tulburi. De 15 ani încoace facem haz de necaz fără să înțelegem prea bine, de fapt, ce ni se întâmplă, încotro ne îndreptăm. Asistăm neputincioși la spectacolul caragialesc al alegerilor, la privatizări deocheate sau la dezbateri politice încrâncenate și ne dorim de fiecare dată ca mâine să fie altfel. Cuvintele capătă aici valoare de simbol, atingând cele mai sensibile corzi ale societății în care trăim“. Marius Tucă: Pamflete cu români. Editura Rao, București
Agenda2005-30-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283997_a_285326]
-
patru cărări, abia reușind să îi arunc/ două-trei vorbe deșucheate înainte să mă prăbușesc/ cu capul pe masă și cu mâna peste beregata lui.// (...) mă rog cum pot: uneori tăvălit pe dușumea, alteori/ șuierându-i în urechea teafără un cântec deocheat,/ el oricum n-aude, dar cu el e mai puțină teamă,/ mai puțină singurătate-n casa asta.// poate doar moartea îmi va fi la fel de nemiloasă/ ca moartea pe care dumnezeul celorlalți o pregătește/ pentru fiecare dintre ai lui în parte
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
stimulilor externi. Despre orice ar fi vorba, reacționăm alandala, scoțându-ne, precum cactușii, spinii și împungând în dreapta sau în stânga, fie că ni se vrea binele sau răul. Nu știm decât de limbajul mitocăniei și nu ne recunoaștem decât în gesturile deocheate ale mojicilor de mahala. Stresați de provocarea de-a schimba ceva din stilul "o mână spală pe alta", stăm îmbufnați într-un moment în care ar trebui să chiuim de bucurie. Există și o altă problemă de fond, arareori abordată
Lecția de optimism metodic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10191_a_11516]
-
de convivi în care fiecare îl ține de mijloc pe cel din față. E un dans din șolduri pe ritm de tobe, cu origini africano-cubaneze - conga. Șirul este condus de Nelli, care îi trage pe toți după ea, cu mișcări deocheate. Urmează Tipătescu, Cațavencu, Dandanache, Farfuridi, Brânzovenescu, Popa Pripici în anteriu. Toți sunt chercheliți. Pare evident că niciunul nu și-a putut permite să refuze un dans condus de însăși nepoata ministrului de Interne en-titre... Zoe rămâne cu privirea pironită pe
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
înzestrării care îi mocnea în vene: trăiește pe unde apucă, se întreține din lecții de pian date unor persoane din legațiile Japoniei și Elveției, uneori cîntă jazz în cluburi de noapte și, în situațiilimită, face chiar pe dansatorul în localuri deocheate. Pe scurt, un vîntură-lume aflat la pragul detracării sociale, dar din care, cu puțin noroc, ar fi putut ieși un inginer mediocru, cu o leafă sigură la una din antreprizele epocii. Dar în 1938 se întîmplă metamorfoza: Celibidache pleacă în
Bagheta lui "Kolb" by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4401_a_5726]
-
cerceta expozițiile de la "Palatul artelor", unde expuneau Steriadi, Vermont, Verona, Ressu, Ștefan Popescu ș.a., iar după spectacole, e invitat la cină în diferite case și consemnează discuțiile și modul cum a petrecut pînă tîrziu, petreceri adesea terminate cu cîntece (unele deocheate, precum Țațo, nu te supăra, reprodus în întregime) sau anecdote corozive, de un remarcabil haz cazon. Sînt notate cu vînă de reporter și evenimentele de senzație, de pildă furtul moaștelor Sfîntului Dumitru de către bulgari, la 16 februarie 1918: "De dimineață
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]
-
lui Mateiu cu obiceiurile și plăcerile bătrânești anunță o vârstă, socială și literară, când amantlâcurile de vacanță ajung păcate cu totul minore. Escapadele legitime și instituționalizate, în viața împărțită între băi și oraș, le lasă locul unor peripluri mult mai deocheate. Despre ele, Caragiale-tatăl tace strategic, sau le acoperă în coaja încă întreagă a unor trasee de modă veche.
La băi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4549_a_5874]
-
Mircea Mihăieș Definitely, vorba englezului, suntem o nație suprarealistă! Gogol, părintele monstruozităților gândirii mărunt-demonice, ar muri de râs văzând lejeritatea cu care tragedia virează la noi în farsă și cinismul în glumă deocheată. Zilele trecute, am întâlnit o fostă studentă care-și susținuse, în vară, examenul de definitivat. Îl trecuse cu brio și se întorsese la școala din micul oraș transilvan fericită că pe lângă recunoașterea oficială va beneficia și de-un spor la
Detergenți pentru spălarea creierului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13430_a_14755]
-
și rezident. Cu alte cuvinte, i se consideră ca luat și un examen pe care nu l-a dat. Ideea asta nu i-a stîrnit fiori fostului ministru al Sănătății, Daniela Bartoș, care nu vede nimic rău în acest procedeu deocheat. Doamna Bartoș e chiar de părere că examenul pentru cei care aspiră să devină preparatori e mai dificil decît pentru medicii care vor să ajungă rezidenți. Cu alte cuvinte, pentru examenele de preparatori, la care se înscrie cine află și
Noi cu ai noștri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12821_a_14146]
-
PETREU: Scriu cu orice. Doar să scrie bine, nu prea îmi plac pixurile astea, proaste. Scriu cu pixul doar dacă e bun. Altfel, scriu cu creionul și am ajuns la niște creioane cu mină bună. Cioran "Titlul exact: Un trecut deocheat sau "Schimbarea la față a României". D.P.", de exemplu, tot Cioranul l-am scris cu creionul. Și scriu cu creionul ca să pot să șterg și să îndrept. Pe urmă, vin a doua și a treia variantă. Tot cu creionul. E
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
care a scris Cartea amăgirilor, până însăși detașarea hotărâtă de trecutul legionar o spulberă. Numai că, în abordarea aseptică a lui Mircea A. Diaconu, nimic din derapajul juvenil al anilor '30 nu iese la lumină. Capitolul - iarăși bine numit - Trecutul deocheat și înțelepciunea din urmă conține, în cel mai bun caz, o serie de eufemisme: "Ca și Aurel șfratele săuț, nu mai are nimic să spună celorlalți. Dar, deși fuge de ei, le simte organic absența. În fine, în afara ideologiilor și
Cui i-e frică de critica literară? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8206_a_9531]
-
deci, care, ținînd cont și de lipsa de pudibonderie care se întrevede în poeme, aduce bine, mutatis mutandis, cu profilul unei celebre scriitoare-profesoare de filosofie din spațiul britanic, Iris Murdoch. Ionescu în țara tatălui vine după mult discutata Un trecut deocheat sau din 1999. Acolo, Cioran e judecat, cum s-a spus, pentru derapajele sale de dreapta din tinerețe și pus în fața grozăviilor pe care a ales în deplină libertate să le emită într-o perioadă, mult iubita perioadă interbelică, față de
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
repede toamna, interioarele, la aprinsul lămpilor, făcînd să lucească tingirile, obiectele de cupru, icoanele argintate agățate de pereți... În asfințitul zilelor, în nopțile singuratece, eroii luau drumul caselor pe care românii cuminți, cu neveste virtuoase și copii mulți le numeau deocheate și pe care popa cu aghiazma și cu tămîierele lui le ocolea ca pe niște sucursale demoniace... Capcana în care nimerești La țigănci... Puține pagini din proza română reușesc să ne facă să pătrundem în taina, în transcendentul celor trei
Case de pierzanie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16511_a_17836]
-
modistul Cătălin Botezatu care nici nu apucase să se înscrie de-a binelea în partidul domnilor Mischie, Sechelariu, Corneliu Rusu Banu și alții de aceeași teapă. Modistul, a decis premierul Năstase și a întărit Octav Cosmâncă, vine dintr-o zonă deocheată, la confluență cu prostituția, nu dă bine deci într-un partid serios cum e PSD-ul. Botezatu a avut o existență mai aventuroasă, parcat vremelnic în pușcăriile patriei, dar om cu resorturi zdravene a știut să-și revină. Mai ajutat
Nudismul în PSD by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14941_a_16266]
-
Andrei Moisoiu (Google) Nicoleta Matea, noua casnică de la Master Chef, a debutat în televiziune în urmă cu 3 ani, într-o scenă de sex oral. În 2010 ea a debutat în telenovela “Narcisa sălbatică” (Antena 1), cu un rol deocheat. Iar secvențele cu pricina, în care tânăra mimează perfect sexul oral cu actorul Vladimir Drăghia, sunt destul de grăitoare, scrie libertatea.net. Nicoleta a declarat recent că nu ar refuza să filmeze în scene de sex.
Noua casnică de la Master Chef, în scene de sex oral la TV by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/72513_a_73838]
-
Cristian Teodorescu Mari discuții în presă, fiindcă un neisprăvit a spionat-o, cu o cameră video, pe o prezentatoare de televiziune. Să-ți vină să crezi că a început sfîrșitul lumii cu aceste imagini difuzate de un post de televiziune deocheat. Prezentatoarea se poate duce frumușel la tribunal să-l dea în judecată pe cel care și-a băgat nasul în dormitorul ei și cu asta gata! Cînd, caz de o mie de ori mai grav, CVT l-a acuzat pe
Bucureștiul tăiat de tren by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15309_a_16634]
-
întrebării rezultatele guvernării pesedeilor va fi tăvălit în sosurile râncede ale panseurilor emise acru de fălcile prim-ministeriale. Pe lângă bădărănia de substrat, astfel de manifestări indică încercarea disperată a pesedeului-șef de-a vorbi limbajul lumii în care trăiește. Majoritatea replicilor deocheate au fost emise în împrejurări publice, adică atunci când dl. Năstase avea un auditoriu însetat de astfel de perle de regulă, „activul de partid" pesedist. Mișcarea psihologică din spatele acestor jalnice manifestări lingvistice e limpede: premierul își scoate la suprafață veritabilele date
Apocalipsa întârzie cu o zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13946_a_15271]
-
mereu panta ușoară, drumul eficient, oricâte sacrificii de mândrie personală vor fi pretinzând ocolitele drumuri spre putere. S-ar putea ca „apelul la bulan" din ultimele luni să reprezinte încercarea de-a se proclama unic șef peste tribul pesedist. Limbajul deocheat o fi parte dintr-un ritual, vreo secreție de genul celei prin care unele specii de insecte se recunosc. Obosit de-atâta purtat al genții lui Iliescu, premierul a ajuns la concluzia că s-a făcut băiat mare. Și dacă
Apocalipsa întârzie cu o zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13946_a_15271]