2,039 matches
-
ștergi și înlocuiești. Ce fac eu, unde mă vei vedea tu pe mine agățat în aer, cu picioarele în sus? Este a patra seară de când îmi vâr în palton o bucățică de noapte pragheză, pâclos-noroioasă, fumuriu-încețoșată, cu podul acela când depărtat, când, dintr-o dată, împreună cu tine, chiar în fața ochilor; alerg spre cineva supus să stea la rând din motive practice, sau în amintirea mea și, cu glas întretăiat, te inițiez într-ale abisului liricii vătămătoare, rămuros michelangeliană și de o surditate
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
dar se temea să mi-o spună, de frică să n-o părăsesc, sau din dorința de a-mi fi alături În toată absurditatea aceasta. Ne continuarăm drumul, călăuziți de strălucirea mată a traverselor și a luminii crepusculare ce tivea depărtatul orizont nocturn. La Început am continuat să ne deplasăm cu aceeași ardoare. Câteva ceasuri mai târziu aveam să ajungem. Era imposibil ca odată cu trecerea timpului să nu se ivească zorile. Trebuia să nu ne lăsăm Înfrânți și să ne continuăm
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
fie teamă, cum ar fi reacționat? Ar fi rămas lângă mine? Ne-am ridicat, și am pornit din nou, cu Îndârjire furioasă În pașii noștri, Încercând din toate puterile să Înghițim blestematele distanțe până la lumina ce se Încăpățâna să rămână depărtată. În urmă cu 60 de ani, adică În anul 1949, imediat după reforma comunistă a Învățământului românesc, mi-am dat capacitatea la Liceul Al. I. Ghica din orașul Alexandria. Deși luasem media de capacitate 8.66, Raionul de partid a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
sediul central al PSD, scrie cotidianul. Victor Ponta a spus că Frunda este un om respectat printre români, care n-a avut o legătură cu fosta guvernare. Premierul a adăugat că dorește o relație "nici mai strânsă, dar nici mai depărtată" cu Gyorgy Frunda. "Trebuie să am o relație normală și voi prezenta, dacă vor fi de acord și dânșii, grupului UDMR proiectul de buget, îl vom prezenta și grupului PDL, îi voi întreba și pe cei doi lideri de la grupul
Unul maghiar, unul rom. Ponta vorbește despre consilierii onorifici by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/39986_a_41311]
-
în anii ’60, și până la un Julian Murphet, în anii 2000, trecând prin distincțiile lui Gerard Genette privitoare la raportul dintre spațialitate și limbaj - scrie autorul - se vorbește despre prevalența spațiului, despre „epoca spațiului”, „epoca juxtapunerii, a apropiatului și a depărtatului, a alăturatului și a dispersatului” (Foucault), despre criza istoricității (Julian Murphet), care, scrie Ionuț Miloi, „estompând siguranța și legitimitatea sensului nostru istoric, duce la reafirmarea reprezentărilor despre spațiu”. Înainte de a trece la analiza aplicată, cercetătorul sintetizează firele teoretice (inclusiv pistele
Proză și spațialitate by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4161_a_5486]
-
la contemplarea detașată și dezinteresată a lumii. La Petică, proza artistică - sub forma poemului în proză - începe acolo unde se sfîrșește jurnalistica. Pe parcursul unui singur an decisiv, anul 1900, metamorfoza poate fi urmărită cu ochiul liber. Evocarea poematică intitulată Tecuciul depărtat. Note de toamnă din noiembrie 1899 inaugurează noua formă; Petică reușește să creeze pe cont propriu, în anul următor, primele poeme în proză de tip evoluat, împingînd în uitare exercițiile de pînă atunci ale lui Macedonski ori Bonifaciu Florescu. In
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
Din primăvara pînă în toamna anului 1900, consemnările lui Petică au luat forma unor notații banale, apoi a unor reflecții lirice, și pînă la urmă a poemului în proză. In cîteva piese această tranziție poate fi urmărită pe viu. Gavota depărtată (mai 1900) este istoria unei iubiri trădate și are drept cadru o grădină bucureșteană de vară. Bucata începe ca un articol de ziar scris în decorul unui colț de București copleșit de flori („Sus, în grădină la Oppler, soarele cade
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
în pre-poemele în proză ale lui Petică; dar ceea ce rămîne pînă la urmă din iubirea apusă sunt magia muzicii și a primăverii, cadența frazelor, împărțirea bucății pe paragrafe construite simetic, asemenea unor strofe. Poemul a luat naștere în mijlocul cotidianului. Gavota depărtată a plecat de la rememorare sentimentală și a dus la nașterea unei noi forme artistice, lăsînd în urmă iubita necredincioasă, berăria Oppler și colțul de București primăvăratic; poemul a ocupat spațiul disponibil: „Sus, în grădină la Oppler, pe cînd soarele cade
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
n frunzișuri ochii melcului rămân stingher alunecați pe povârnișul nevederii a muri orbește cu ochii pierduți în gol fără capăt deasupra melcului agonizează'n văzduh stingerea stelelor Pârâul de lemn pârâul de lemn cărare pentru alaiul de îngeri pășind tăinuiri depărtate fiecare pas mai aproape-i de steaua polară planetele aburind neștiutul răspântiei risipesc petalele trecerii pe pârâul de lemn urmele tălpilor foșnind întuneric înmerismează nestins flăcări mocnite Zarea deschisă nesfârșitul deșertului nisipurile călătoare pregătesc dincolo de vălurirea grea a văzduhului înălțarea
Alexandru lungu by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/10194_a_11519]
-
și foc ridică pulberea din loc Și la căldura razelor de soare Îi dă putere, formă și culoare. Fiecare sunet își cunoaște Putințele mărimii Dar toate se înalță Cu buza arsă De văpaia înălțimii. De-aici la steaua Cea mai depărtată E doar un pas mărunt de fată. De-aici, răsucită printre stele, Fâșia dură a visului Are prin ochelarii de sondor Dimensiunile abisului. Luceafărul, Anul V, Nr. 7, 1 Aprilie 1962 Poșta redacției: Andrei Permuter Prieteni Cu glasul vostru, ca
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
și meteoriții ce cad efectiv pe suprafața Pământului. Aproape 4 tone de materie cosmică ajung zilnic pe pământ. Numărul micrometeoriților ce dau naștere la efecte luminoase este de aproape 24 de milioane pe zi. Ei produc zgomote asemănătoare unor tunete depărtate. Marii meteoriți, capabili să sape cratere în momentul impactului, a- par în medie o dată la 150 de ani. Vedete stelare Printre cei mai mari meteoriți cunoscuți până în prezent, pe primul loc se situează meteoritul Hoba, descoperit în anul 1927 în
Agenda2005-34-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284110_a_285439]
-
cele mai vechi, - s-a bucurat de o mare popularitate. În secolul al VII-lea, șahul a fost cunoscut de cuceritorii monarhiei iraniene - arabii. Ei au numit acest joc - nou pentru ei - „satrandj“ (de la cuvântul persan satrang). În timpurile acelea depărtate, regulile jocului de șah se deosebeau destul de mult de cele actuale. Arabii au dezvoltat și au desăvârșit în oarecare măsură vechiul joc de șah. În secolele IX-X, șahul a atins la arabi dezvoltarea maximă. Manuscrisele care s-au păstrat arată
Agenda2005-34-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284109_a_285438]
-
Și oamenii cu busuiocul în mâini,/ Cântau, după litera ta, cu heruvimii./ N-ai fost nici prima, nici ultima/ Carte a Cărților,/ Dar prin tine Ardealul - corabia de piatră a neamului -/ Și-aducea aminte de Roma/ Ca de un vis depărtat/ Ascuns în mlădierea cuvintelor."
Ediția jubiliară a Bibliei de la Blaj (1795) by Ion Buzași () [Corola-journal/Memoirs/15908_a_17233]
-
2204 din 12 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului RĂTĂCIRI obosit de întrebări mă plimbam prin locuri unde nu am fost nicicând m-am rătăcit normal,curând pe țărm luna și-a despletit un val aruncându-l tristă pe mal în depărtatul larg alte valuri suspinau pe rând se loveau de stânci ascuțite,negre și adânci tu știi, atunci,atunci... am aruncat tăcutele suspine am plecat spre viața ce vine... sau poate nu mai vine Referință Bibliografică: RĂTĂCIRI / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe
RĂTĂCIRI de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385051_a_386380]
-
în Ediția nr. 2204 din 12 ianuarie 2017. RĂTĂCIRI obosit de întrebări mă plimbam prin locuri unde nu am fost nicicând m-am rătăcit normal,curând pe țărm luna și-a despletit un val aruncându-l tristă pe mal în depărtatul larg alte valuri suspinau pe rând se loveau de stânci ascuțite,negre și adânci tu știi, atunci,atunci... am aruncat tăcutele suspine am plecat spre viața ce vine... sau poate nu mai vine ... Citește mai mult RĂTĂCIRIobosit de întrebărimă plimbamprin
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
știi, atunci,atunci... am aruncat tăcutele suspine am plecat spre viața ce vine... sau poate nu mai vine ... Citește mai mult RĂTĂCIRIobosit de întrebărimă plimbamprin locuriunde nu am fost nicicândm-am rătăcitnormal,curândpe țărm lunași-a despletit un valaruncându-l tristă pe malîn depărtatul largalte valuri suspinaupe rândse loveau de stânciascuțite,negre și adâncitu știi,atunci,atunci...am aruncat tăcutele suspineam plecatspre viața ce vine...sau poate nu mai vine... XVI. VIS, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2198 din 06 ianuarie
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ÎNCĂ MAI ESTE LOC LA CRUCE Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2113 din 13 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Mă cheamă doruri depărtate, La un taifas și tare-aș vrea Să mă opresc măcar o clipă Dar în zadar e cazna mea, Aleargă timpul ca și vântul, Nici n-a ajuns c-a și plecat, Iar eu îmbujorat de trudă, Mă-ntreb cu
ÎNCĂ MAI ESTE LOC LA CRUCE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384341_a_385670]
-
-n focul judecății, Tot ce am strâns în fire, eu, Când lutu-și caută întregirea, Suflarea, vrea la Dumnezeu. De-aceea caut împăcarea Cu Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt, Căci "mâinele" nu-mi aparține Și efemer sunt pe pământ, Mă cheamă doruri depărtate, Dar mă opresc și meditez, Mai e puțin din viața asta Și anii-aș vrea să îi stopez, Să nu adun mai mulți dar este Un vis frumos, de neatins, Voi fi cândva doar amintire, O stea sau un cărbune
ÎNCĂ MAI ESTE LOC LA CRUCE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384341_a_385670]
-
de interpretare după aspirațiile și gradul de cunoaștere al fiecăruia. Născută în România - țară de vis înzestrată cu toate formele de relief ”una din țările binecuvîntate presărate de Domnul pe Pământ” cum spunea N. Bălcescu, obligată să trăiască pe meleaguri depărtate, dar cu îngerii în suflet și în gând, poeta se revigorează, prinde puteri noi, nebănuite, în ciuda vicisitudinilor vieții: Nu-mi pasă de viscol, de avalanșe de nea... Simt susur de ape și cântec de îngeri Și-nvăț a străbate orice
E(C)LIPSA – CA O PROMISIUNE A INSTALĂRII IMPERIULUI LUMINII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384482_a_385811]
-
cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Atunci el le-a împărțit averea. Dar nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o țară depărtată și acolo și-a risipit averea trăind în desfrânări. Și, după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în țara aceea și el a început să ducă lipsă. Și, ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
El e Apa vie și Izvorul, El e Rege, dar și Țară Sfântă, El e Ușa oilor, Zăvorul, Pacea Lui e cea care cuvântă. El e Mire nenuntit vreodată, El e totuși Soare la mireasă, Lumea Lui e-atât de depărtată El e totuși Cel care veghează. Nicăieri noi n-am găsit lumină, Nicăieri nu am găsit alt semn: El e Cel ce-a fost și-are să vină Să ne toarne-n candeli untdelemn. Referință Bibliografică: IISUS / Marin Mihalache : Confluențe Literare
IISUS de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382928_a_384257]
-
a împiedicat să cer ajutorul cuiva, neutru, înțelept. Da, mă întorc la caracterul ultra analitic al soluției căutate, la descifrarea nepărtinitoare a cauzei, la încercarea de înlăturare a acesteia pentru a împiedica din capul locului, într-un viitor, apropiat sau depărtat, apariția ,,fenomenului” remanenței, al refulării subconștientului. Nu știu, cred că am luat-o razna. Când se întâmpla să-i scriu o scrisoare Margaretei, viitoarea mea soacră, mamă grijulie, cenzurând conținutul epistolei, o întreba: „Ce-s cu năzbâtiile astea din care
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
legendei până la dorobanții din 1877, moare fără a fi văzut, cu ochii, sub steag, pe aceia care au onorat, din nou, sfântul drapel al țării. Să lăsăm ca asupra frunții lui palide, acum liniștite, să cadă o umbră mângâietoare a depărtatului tricolor nevăzut”. La 14 mai 1918, în ziarul „Lumina”, Liviu Rebreanu scria: „Coșbuc e primul poet pe care-l dă Ardealul literaturii românești. Ardelean a rămas toată viața. Până și în graiul viu păstrase o notă ardelenească, particulară, care îi
Coşbuc – 150 de ani de la naştere „Cel care a cântat toate vitejiile neamului…” [Corola-blog/BlogPost/92418_a_93710]
-
m-a dus într-o regiune de munte prea puțin frecventată de turiști, în Valea Iepii, care după cum însuși numele o trădează, nu are șosele, hoteluri, sau vreun alt confort modern care să atragă pe drumeți. Din două puncte destul de depărtate unul de altul ale liniei ferate Caransebeș-Orșova, de-a lungul a două râulețe năvalnice, pornesc două drumuri pietruite doar de natură și care, șerpuind pe panta munților după cursul capricios al râurilor, se înalță pînă la opt sute de metri deasupra
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93275_a_94567]
-
evenimentelor istorice, adevărul unui minunat loc din Zlatna, numit Troian sau Câmpul lui Traian. Ne da curaj marele nostru istoric Nicolae Iorga, care în ,,Neamul românesc în Ardeal și Țara Românească” spune următoarele: Zlatna ,,mina de aur a celei mai depărtate vechimi” la care noi adăugăm: Zlatna datorează aurului faima pe care a avut-o în toate timpurile. Dar pentru tema noastră de început ne-am îndreptat atenția spre cartea lui Ion Rusu Abrudeanu - MOȚII Calvarul unui popor eroic, dar nedreptățit
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93455_a_94747]