461 matches
-
pentru profesor: accentuarea productivă (directivitatea), distanțarea, considerația, încrederea. Care sunt principalele tipuri de climat școlar care apar drept consecințe ale unui management defectuos al clasei? Exemplu: climatul închis, caracterizat printr-un înalt grad de neangajare din partea elevilor, nepăsare, rutină, distanțare, depersonalizare, absența satisfacției personale, „neautenticitatea” comportamentală. Tipul de profesor este cel neangajat, caracterizat prin lipsa concentrării și orientarea numai spre sarcina de învățare, fără depunerea vreunui efort (sunt un fel de funcționari), reacții critice, negativiste în relația cu elevii. Ethosul managerial
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
a secolului XX și care va deveni, puțin câte puțin, modelul dominant al comportamentelor individuale în domenii tot mai largi ale vieții, indiferent că e vorba de viața familială, politică, sindicală sau religioasă 9. Autoservire: prin acest artificiu, procesul de depersonalizare a relației comerciale schițat de marile magazine odată cu prețul fix și afișat intră într-o nouă etapă, în care orice contact între ofertă și cerere este direct, eliberat de medierea vânzătorului. Logică a depersonalizării care funcționează și ca mijloc de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Autoservire: prin acest artificiu, procesul de depersonalizare a relației comerciale schițat de marile magazine odată cu prețul fix și afișat intră într-o nouă etapă, în care orice contact între ofertă și cerere este direct, eliberat de medierea vânzătorului. Logică a depersonalizării care funcționează și ca mijloc de autonomizare a consumatorului. Clientul își aparține numai lui, el este independent, liber să aleagă, să întârzie, să examineze produsele, să cumpere fără a suporta presiunile comerciantului. Nu i se mai vinde, el cumpără și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
la mai multe niveluri și, de regulă, este considerată a avea o origine pur exterioară. Consecințele traumatismului psihic sunt susceptibile de a induce tulburări foarte diferite, mergând de la simpla stare de angoasă până la criza de panică propriu-zisă sau chiar la depersonalizare. Dacă stresul este prea intens, prelungit sau repetat, rezervele organismului sunt epuizate. În această situație apar depresii, stări de imobilitate stuporoasă, fugă și panică. Tabloul clinic, în acest caz, depinde de următorii factori: profilul clinic al bolnavului; antecedentele sale psihologice
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
și stilul de viață, dependent de „valorile civilizației materiale”. Dar aceste „valori” supuse „legii progresului” se schimbă permanent și nu oferă stabilitate. Apar deci „bolile de comunicare”, care deși aparent îi oferă omului largi posibilități de a comunica, îl depersonalizează. Depersonalizarea și regresiunea sunt cauzele cele mai serioase ale bolilor de comunicare. Acestea pot lua forme diferite, așa cum se poate vedea mai jos: a) izolarea este o rupere a persoanei de ceilalți și de realitatea lumii, o stare de închidere în
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
o consecință a alienării individului prin tehnica modernă de comunicare nu trebuie privite, așa cum spuneam, din punct de vedere similar cu tulburările psihiatrice. Ele sunt consecințele „alienării sociale” a persoanei. Un conflict extern interiorizat sub forma absurdului vieții și a depersonalizării individului. Omul modern, format după „modelul cibernetic” al comunicării, va avea un stil de gândire, o sensibilitate și conduite diferite. El va fi „omul postmodern”, tipul schizoid, rece, calculat, riguros, pragmatic, impersonal, dar eficient, modelat în scopul realizării unor performanțe
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
în concordanță cu „modelul de personalitate”, pentru a corespunde cerințelor viitoare ale individului. Mijloacele tehnicii moderne de comunicare oferă mari facilități individului, dar, așa cum am mai spus, sfârșesc prin a-l subordona lor. Are loc un proces de regresiune, o depersonalizare, având ca rezultat dependența omului de calculator. Aceste aspecte trebuie prevenite și combătute atunci când se manifestă. Prima grijă constă în concentrarea eforturilor de „formare a personalității tinerilor” și ulterior „introducerea acestora în tehnica modernă de comunicare”. Formarea personalității din punctul
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
simple, mai fragile, care se succed cu mare repeziciune. Vechiul stres de adaptare la condițiile schimbătoare ale vieții este înlocuit cu noul stres al presiunilor formale de manipulare (publicitate, reclamă, mode, mass-media etc.). Acest stil de viață va duce la depersonalizarea individului și a maselor, la o afectare gravă a stării de sănătate mintală, generând în același timp noi „structuri sociale”. Masa populațională se va segrega în funcție de interese, accesul la valorile materiale, capacitatea competițională, nivelul de incompetență. La baza acestor „criterii
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
formă nouă de „paidee a negativității” în plan social, o formă de „dresaj colectiv” al maselor, având ca efect direct importante schimbări în planul stării de sănătate mintală, atât individuală, cât și colectivă. Aceste schimbări vor duce la o treptată depersonalizare, la slăbirea identității Eului, alienarea și însingurarea persoanei, incomunicare, închidere în sine, robotizarea gândirii, regresiune afectivă, depresie și angoasă sau apatie cu indiferentism și inactivitate. Pe acest „fond psihosocial” de disoluție a vechilor valori tradiționale morale, culturale, sociale și religioase
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
a identității proprii, o alterare a Eului personal, persoana devenind un „tip robotizat” care va fi, prin starea de dependență, o „anexă umană” a calculatorului. Având în vedere cele de mai sus, nevroza informațională trebuie înțeleasă ca un proces de depersonalizare prin desprinderea de realitatea lumii și intrarea în realitatea virtuală a Universului informațional. Această „trăire în virtual” va duce la o dezadaptare treptată de realitatea lumii posibile, va anula comunicarea interpersonală, schimbul de idei, va produce o stare de inafectivitate
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
viitor incert; - munci necalificate, forțate; - viață nesigură. Aceste situații vor determina numeroase și variate tulburări ale stării de sănătate mintală, cum ar fi: sentimentul de abandon, disperare, reacții de panică și emoții negative, tulburări de conștiință, impresii de derealizare și depersonalizare, tulburări depresive, anxietate generalizată, fobii, conduite și reacții antisociale, sindroame organice cerebrale prin violență fizică, dificultăți de adaptare și integrare socială etc. 4. Psihoigiena persoanelor supuse torturii Consecințele medico-psihologice ale torturii, atât pentru victime, cât și pentru familiile acestora, constituie
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
E.H. Sutherland) nu pot răspunde singure acestei chestiuni, întrucât nu toți sociopații sunt nevrotici și nici nu sunt toți produsul unor conduite deviante învățate în grup. Încercând să reconstituie profilul personalității delincventului sociopat, C.R. Jeffrey notează următoarele caracteristici: existența unei depersonalizări sociale; formarea unui Eu și a unui Supra-Eu defectuoase, ca urmare a unei identificări imperfecte cu figurile parentale; integrarea în societate lasă de dorit; sociopatul nu interiorizează valorile culturii globale decât parțial, fapt care-l plasează într-o stare de
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Supra-Eu defectuoase, ca urmare a unei identificări imperfecte cu figurile parentale; integrarea în societate lasă de dorit; sociopatul nu interiorizează valorile culturii globale decât parțial, fapt care-l plasează într-o stare de izolare mentală relativă în mediul său; o depersonalizare a relațiilor sociale, care se manifestă prin inautenticitatea individului respectiv, de cauză organică sau accidentală; tulburările emoționale, ca și tulburările de origine socială afectează integrarea personalității în raport cu ea însăși și cu grupul social. Plecându-se de la aceste concluzii, se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
ca daturi ale învățământului nostru, poate surprinde neplăcut mulți lectori nepregătiți. Mihaela Miroiu concentrează în două capitole tarele neasumate ale școlii românești, glosând mai ales despre autoconcentrare și autosuficiență, elitism, excepționalism și intelectualism, segregare și asocialitate, autoritarism, hiperierarhizare și hipercentralizare, depersonalizare și antihedonism, respectiv discriminări etnice, sociale și de gen. Toate aceste aspecte pot fi așezate conclusiv sub semnul conservatorismului și al subdezvoltării (ceea ce a și reluat într-un capitol distinct al lucrării sale Societatea retro, Editura Trei, București, 1999, 196
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
avem acces la aceleași cunoștințe și valori (prin magistralele internetului, de pildă), când simțim ca și alții, când tindem să facem aceleași gesturi precum toți (în activitățile domestice, în societate, în intimitate etc.), când vrem ceea ce vor și ceilalți, riscul depersonalizării devine maxim, toți suntem la fel, ajungem o turmă omogenă, o masă ușor manevrabilă. Dincolo de facilitățile inerente (ușurință, rapiditate, acces la informații diverse și imense etc.), mediile clasice, dar și de tip nou generează un anumit tip de inactivism, o
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
pentru ca după război să se cufunde în obscuritate. Contemplativ și elegiac, înrudit în primele versuri cu „senzitivii” și „intimiștii” de la sfârșitul veacului al XIX-lea, N. face eforturi pentru a se integra generației sale. Notabilă în placheta de debut este depersonalizarea lirismului fie prin rotirea - pe urmele „parnasianului” Ion Barbu - în jurul unor simboluri sau alegorii (Vulcanul, Icar, Două ape, Din fundul mării), fie prin focalizarea asupra peisajului, afină cu modul propriu lui G. Bacovia (Groază, Toamnă, Deznădejde), apoi într-altul, emancipat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288431_a_289760]
-
ritmului de dezvoltare ale individului și, de asemenea, impactul asupra proceselor educaționale în sine" (J. Delors, 2000, p. 159). Cu toate acestea, considerăm că se impune sublinierea riscurilor pe care le presupune promovarea excesivă a noilor tehnologii. Acestea prezintă riscul depersonalizării individului, a "pierderii libertății" de acțiune a acestuia, îi limitează creativitatea și dorința de implicare. Valorile culturale reprezintă, prin raportare la fenomenul schimbării în educație, referențialul axiologic fundamental, cel care ghidează promovarea unui tip sau altul de schimbare. Nici acest
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
aibă calitatea de a părea spontane (chiar dacă sunt Îndelung gândite) - și corelate strâns cu gradul de cunoaștere al participanților. Revenind la tipurile de Întrebări, acestea pot fi: de cercetare, de aprofundare sau direcționare de probleme, pregătitoare și de redirecționare, de depersonalizare, factuale, afective, anonime etc. În mod concret, desfășurarea În condiții optime a acestei metode presupune Îndeplinirea unor condiții și anume: a) clasa de elevi să se Împartă În mai multe microgrupuri (echipe) funcționale, fiecare cu același număr de participanți; b
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Încotro Își Îndreaptă eforturile (Roger Gall), fapt care ar putea contribui și la o sărăcire a Învățământului de elementele legate de emotivitate și de personalitate. Adăugând la acestea și pericolul standardizării activităților de Învățare, se estimează chiar un efect de depersonalizare și de dezumanizare pe care l-ar Încerca procesul de Învățământ conceput și organizat după cerințele instruirii programate. Ca un contraargument la aceste afirmații, se invocă Însă faptul că programa pentru mașina de Învățat este tot atât de personală ca și o
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
socială, psihologică ori morală. Bartleby este, prin urmare, victima acestei organizări macrosistemice, el lucrînd simbolic înaintea întîlnirii cu avocatul într-un birou al scrisorilor cu destinatar necunoscut, din Washington. Pierderea finalității (destinației) nu reprezintă altceva decît pierderea propriei sale identități, depersonalizarea totală pe care o traversează. În concluzie, adevăratul rol al copistului se reduce la simpla funcție anamnetică. El are o importanță decorativă, exemplificatoare pentru cel transformat în mod real naratorul melvillian. Întreaga semnificație a nuvelei se încheagă din acest contrast
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
personajului nu e întîmplătoare. În el trebuie să identificăm toate victimele adevărului absolut în artă și, concomitent, toți reflectorii a căror dorință avidă de obiectivitate se destramă, paradoxal, pe patul procustian al propriei lor subiectivități. Tînărul critic tulburat pînă la depersonalizare de discursul lui Vereker devine noul Orfeu (al literaturii), mesmerizat de ideea găsirii unei iluzorii Euridice (a semnificației) la sfîrșitul tribulațiilor sale (exegetice). Alături de amicul George Covick și logodnica acestuia ea însăși prozatoare -, Gwendolen Erme, la rîndul lor fascinați de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
o condiție inevitabilă a perfecțiunii profesionale, dovedind astfel că vine din marea școală a servitorilor nobiliari. Majordomul aristocraților tradiționali este, în esență, el însuși un aristocrat, lucru confirmat pe deplin de Mr. Stevens. Stilat pînă la pedanterie, sobru pînă la depersonalizare, rigid pînă la stoicism, diplomat pînă la perfecțiune și atent pînă la obsesie, protagonistul precum cei din tagma lui pare mai curînd absolventul unei academii militare de elită decît un simplu domestique. Pentru el nu există sentimente personale (își înăbușă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
prozei scurte. În acest volum, John Cheever dă măsura adevăratului său geniu narativ, creionînd un univers (american) autentic, surprins în intervalul transformărilor produse de trecerea convulsivă de la modernitate la postmodernitate. Nu întîmplător, preocuparea centrală a autorului e alienarea (ori măcar depersonalizarea) indivi dului (post)industrial. La jumătatea veacului trecut, după experiența dramatică și traumatizantă a Marelui Crah, modul de viață american se modifică semnificativ, urbani tatea înlocuind masiv structurile societății tradiționale. Prozator înnăscut, Cheever nu putea trece impasibil pe lîngă acest
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
îngrozind-o pe pasagera nevinovată din acel moment doamna Gadshill și pierzîndu-și, din nou, serviciul. Astfel de indivizi, implică Cheever, nu sînt înzes trați organic pentru trăirea, fie și pentru o clipă, a fericirii. Existența lor e blocată, iremediabil, în depersonalizare. Nu au identitate și, printr-un nefast determinism, își pierd pînă și umanitatea elementară, dovedindu-se incapabili să înțeleagă/să eperimenteze senzațiile normalității. În game psihologice diferite, majoritatea personajelor create de scriitor sfîrșesc în tragedie, întrucît încearcă, aproape convulsiv, să
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
franceze) din "corsetul" (american) al apartenenței culturale. De aceea, voi spune că acest artefact textual întrucîtva de pionierat al lui Miller își clarifică (și la acest nivel stru ctural!) natura inițiatic-formativă. Autorul-personaj trece gradual, în "trepte", cum ar veni prin "depersonalizare" și "repersonalizare". La sfîrșitul procesului, el e un intelectual (american), poate, înstrăinat, dar, fără îndoială, un scriitor adevărat. Bibliografie Henry Miller. Primăvara neagră. Traducere din limba engleză și note de Cristina Felea. Seria de autor "Henry Miller". Iași: Polirom, 2010
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]