467 matches
-
negocierii integrative: Pasul 1: Identificarea și definirea problemei definirea problemei într-un mod ce este mutual acceptabil pentru ambele părți; menținerea simplității si clarității problemei definite; formularea problemei ca obiectiv și identificarea obstacolelor care pot apărea în atingerea acestui obiectiv; depersonalizarea problemei; separarea definirii problemei de căutarea soluțiilor. Pasul 2: înțelegerea problemei în totalitate - identificarea intereselor și nevoilor Există mai multe tipuri de interese: interese substantive - centrate pe punctele focale aflate în negociere; interese procesuale - legate de modul în care se
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3129]
-
să aducă beneficii importante fără costuri prea mari; folosirea subgrupurilor pentru evaluarea obiectivelor complexe - se apreciază că un număr de 6-8 persoane poate evalua mult mai eficient decât un număr mare de experți; luarea unei pauze când spiritele se încing - depersonalizarea problemelor; explorarea perspectivelor diverse pentru crearea de opțiuni alternative reciproc avantajoase; păstrarea deschisă a deciziilor până când toate aspectele propunerii finale sunt complete; minimalizarea aspectului formal și înregistrarea evenimentului până când nu se închid acordurile finale. Factorii care facilitează o negociere integrativă
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3129]
-
Veselia forțată a pestriței hore imaginate într-unul dintre poemele angrosistului incluse în eu și câțiva prieteni nu ascunde suficient tristețea poetului la vederea orașului iubit, atât de amorțit într-un început din ce în ce mai palpabil de mortificare. Cauza esențială a acestei depersonalizări cvasigeneralizate este, firește, ceea ce poetul însuși numește a communication gap, o fractură în comunicarea dintre ființele ce traversează, abulic, aceste spații ale golului și inutilității. Sau care, dimpotrivă, încearcă în zadar să le umple apelând, frecvent, la anestezice existențiale dintre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
socială, psihologică ori morală. Bartleby este, prin urmare, victima acestei organizări macrosistemice, el lucrînd simbolic înaintea întîlnirii cu avocatul într-un birou al scrisorilor cu destinatar necunoscut, din Washington. Pierderea finalității (destinației) nu reprezintă altceva decît pierderea propriei sale identități, depersonalizarea totală pe care o traversează. În concluzie, adevăratul rol al copistului se reduce la simpla funcție anamnetică. El are o importanță decorativă, exemplificatoare pentru cel transformat în mod real naratorul melvillian. Întreaga semnificație a nuvelei se încheagă din acest contrast
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
personajului nu e întîmplătoare. În el trebuie să identificăm toate victimele adevărului absolut în artă și, concomitent, toți reflectorii a căror dorință avidă de obiectivitate se destramă, paradoxal, pe patul procustian al propriei lor subiectivități. Tînărul critic tulburat pînă la depersonalizare de discursul lui Vereker devine noul Orfeu (al literaturii), mesmerizat de ideea găsirii unei iluzorii Euridice (a semnificației) la sfîrșitul tribulațiilor sale (exegetice). Alături de amicul George Covick și logodnica acestuia ea însăși prozatoare -, Gwendolen Erme, la rîndul lor fascinați de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
o condiție inevitabilă a perfecțiunii profesionale, dovedind astfel că vine din marea școală a servitorilor nobiliari. Majordomul aristocraților tradiționali este, în esență, el însuși un aristocrat, lucru confirmat pe deplin de Mr. Stevens. Stilat pînă la pedanterie, sobru pînă la depersonalizare, rigid pînă la stoicism, diplomat pînă la perfecțiune și atent pînă la obsesie, protagonistul precum cei din tagma lui pare mai curînd absolventul unei academii militare de elită decît un simplu domestique. Pentru el nu există sentimente personale (își înăbușă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
prozei scurte. În acest volum, John Cheever dă măsura adevăratului său geniu narativ, creionînd un univers (american) autentic, surprins în intervalul transformărilor produse de trecerea convulsivă de la modernitate la postmodernitate. Nu întîmplător, preocuparea centrală a autorului e alienarea (ori măcar depersonalizarea) indivi dului (post)industrial. La jumătatea veacului trecut, după experiența dramatică și traumatizantă a Marelui Crah, modul de viață american se modifică semnificativ, urbani tatea înlocuind masiv structurile societății tradiționale. Prozator înnăscut, Cheever nu putea trece impasibil pe lîngă acest
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
îngrozind-o pe pasagera nevinovată din acel moment doamna Gadshill și pierzîndu-și, din nou, serviciul. Astfel de indivizi, implică Cheever, nu sînt înzes trați organic pentru trăirea, fie și pentru o clipă, a fericirii. Existența lor e blocată, iremediabil, în depersonalizare. Nu au identitate și, printr-un nefast determinism, își pierd pînă și umanitatea elementară, dovedindu-se incapabili să înțeleagă/să eperimenteze senzațiile normalității. În game psihologice diferite, majoritatea personajelor create de scriitor sfîrșesc în tragedie, întrucît încearcă, aproape convulsiv, să
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
franceze) din "corsetul" (american) al apartenenței culturale. De aceea, voi spune că acest artefact textual întrucîtva de pionierat al lui Miller își clarifică (și la acest nivel stru ctural!) natura inițiatic-formativă. Autorul-personaj trece gradual, în "trepte", cum ar veni prin "depersonalizare" și "repersonalizare". La sfîrșitul procesului, el e un intelectual (american), poate, înstrăinat, dar, fără îndoială, un scriitor adevărat. Bibliografie Henry Miller. Primăvara neagră. Traducere din limba engleză și note de Cristina Felea. Seria de autor "Henry Miller". Iași: Polirom, 2010
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
complot IRA) și ale lui Doug Anderton, retrogradat, la ziarul prestigios unde lucrează, de la poziția de publicist comentator la cea de... redactor cultural. Philip Chase, Steve Richards și Sean Harding trăiesc, la rîndul lor, în contexte diferite, diverse forme de depersonalizare și alienare. Apoteotic, în final, Ben, divorțat și intrat în plină criză existențială, se reîntîlnește cu Cicely (bolnavă și îmbătrînită), devenind, oarecum irațional, sclavul ei domestic. The Closed Circle este, prin urmare, romanul dezamăgirilor maturizării, urmărind, cu asiduitatea victorienilor Charles
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
spirituală", creionată de Heaney în opera sa (de fapt, ne referim mai curînd la o mitologie proprie, precum, altădată, la William Butler Yeats) constituie, de multă vreme, punctul principal de interes pentru critică. Pierderea identității irlandeze (ca simptom general al "depersonalizării" tuturor irlandezilor și a lui Heaney însuși!) apare, în diverse forme codificate, în majoritatea cărților scrise pînă în prezent de poet. Chiar metafora preferată de Dan Sociu ca titlu pentru selecția românească "țara mlaștină" ascunde o dezamăgire dureroasă a scriitorului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
prin mari fuziuni și mai puțin printr-o eficiență economică reală, iar acum se produce revenirea la realitate. Dar dacă e mai mult decît atît? Mă gîndesc mai ales la faptul că activitățile speculative au înflorit atît de mult, iar depersonalizarea proprietății a mers atît de departe, încît comportamentul de tip cazino al agenților a creat o întreagă mentalitate care poate amenința chiar stabilitatea sistemului. Se joacă prea mult la cacealma, se tranzacționează iluzii, în goana după profituri facile și rapide
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
ideea de „război continuu“ poate supraviețui eșecului său confirmat. În aceste condiții, războiul este scos în afara conceptului de „experiență“, el contrazice chiar gesturile elementare ale acesteia din urmă: înseamnă o ștergere a memoriei, o „solidificare“ a reprezentărilor istorice și o depersonalizare a actorilor în fața prezenței totalizatoare a destinului. Exilat din domeniul acțiunii și al deciziei individuale, războiul nu mai aparține soldatului, ci unei clase indistincte (Klassenkämpfer), acționând în logica mijloacelor tehnologice de distrugere. Expresia publică a luptătorului, precum și caracterul său mediat
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
gândi și motiva, îi conduce gesturile altfel de cum intenționează ea să le elibereze. Începând cu acest moment, eul nu se va mai recunoaște, se va pierde, cu un copleșitor sentiment de înjosire și rușine. Rezistența la "slăbiciune" e rezistența la depersonalizare, la invazia iraționalului indefinibil asupra individualului. Femeia și bărbatul vor lupta în primul rând cu ei înșiși, nevrând să se recunoască în acestă parte nou trezită și amenințătoare a personalității lor. Aici apare faimosul a vrea să nu mai vrei
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
cum, în epoca clasică, reguli stricte generează inserția secvenței narative într-un dialog teatral. Problema eterogenității, în privința căreia clasicii sunt mai receptivi, depășește cu mult cadrul secvenței descriptive. Retorii și stilisticienii menționează încă un aspect negativ al descrierii: tendința de depersonalizare. Dacă narativul este considerat ca fiind un aspect pozitiv, aceasta se datorează faptului că este prin esență antropomorfic. Așa cum s-a văzut în capitolul precedent, prezența centrală și permanentă a cel puțin unui personaj-actor este una din componentele de bază
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
nouă ar trebui să se fundamenteze pe ideea că educația este responsabilitatea tuturor, durează toată viața și toată lumea trebuie să aibă acces la ea. Așa cum am argumentat adesea, programele masive, ample, riscă să fie prinse în anonimatul birocratic, consecința fiind depersonalizarea problemelor referitoare la nevoile umane de bază și focalizarea pe servicii și dezvoltarea resurselor umane dictate de piață. În acest sens, politicile educaționale ar trebui revizuite în sensul creșterii puterii de adaptare la diferitele nevoi regionale și locale, pentru a
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
Un individ își structurează, în consecință, identitatea punîndu-se în acord cu formele de afirmare ale ansamblului la care se raportează. Conform unei ipoteze a lui Henri Tajfel (1972), distingem două componente ale identității: personală și colectivă. Inserția grupală conduce la depersonalizare (Turner, in Doise W. [coord.], Expériences entre groupes, 1979, Paris/La Haze, Mouton/EHESS), la uniformizare și la adoptarea normelor elaborate pe plan colectiv. Individul este, în acest caz, în același timp "unic și dependent". Se observă că ansamblurile dominate
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
emoții obiectivate. Emoția (haiku) prezentă În experiență și deci În obiect nu este Însă, ca În poezia occidentală, una infuzată, transferată În mod subiectiv și sentimental obiectului. Lumea obiectivă nu devine o oglindă a simțirii subiective (poetice). Soluția haikuului este depersonalizarea autorului care pătrunde În obiect (fără vreun inters personal și fără orgoliul de a-și conserva sinele), se topește și se confundă cu el. Autorul este absorbit de obiectul experienței sale, devine una cu el. Orice experiență autentică este o
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Chiar și în cazul în care se încearcă o utilizare concertată a acestora (a se vedea BOGHIAN 2004), maniera generală de abordare a cercetărilor de teren, care furnizează materia primă pentru realizarea unei astfel de analize, are drept rezultat o depersonalizare a înțelegerii dovezilor arheologice și, în consecință, a discursului istoric. Această stare de fapt considerăm că este strâns legată de dominația, din punct de vedere teoretic, a unei viziuni pozitiviste, cultural istorice, pentru o lungă perioadă de timp, asupra gândirii
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
serie de indivizi ca niște monștri perverși, mincinoși, cu inteligența pusă în slujba egoismului, plini de ură și invidie față de cel ce are. Lipsiți de recunoștință și de respect. Ce e foarte tragic, nu numai că s-a ajuns la depersonalizare, dar cea mai gravă consecință, de ordin psihologic, a fost distrugerea conștiințelor. De aceea pentru societatea românească era foarte important în primul rând refacerea acestora. În mod normal, când se distrug conștiințele începe adevărata apocalipsă a unei persoane sau a
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
și neurostimulante centrale, inhibate de către antagoniștii H (mepiramina, difenilhidramina, etilendiamina, clorfeniramina, terfenadina, piperazinele de tipul clorciclizinei, prometazina și alte fenotiazine etc.). O mare parte dintre antagoniștii H1 provoacă efecte neurosedative secundare sau depresie de diferite grade, ajunse până la dezinteres și depersonalizare. Receptorii H2 stimulați specific de metilhistamină și blocați de cimetidină, induc prin activare fenomene de hiperpolarizare membranară. Ei se cuplează cu proteina Gs determinând activarea formării de AMP ciclic. Inhibiția postsinaptică produsă de histamina la nivelul fibrelor histaminergice din nucleul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
tocmai că mi s-a părut." "Ți-oi fi spus poate că e vorba de un muzicant oarecare, Wagner ori Saint-Saëns, și tu ai făcut oarecare deducții..." 77. Este adevărat că la Arghezi, straniul la limita absurdului ca expresie a depersonalizării prin uniformizare și multiplicare, din exemplul menționat din romanul Ochii Maicii Domnului sau incoerențele conversației ca mărci ale noncomunicării, din fragmentul reprodus din Cimitirul Buna Vestire, sunt asociate cu patologicul. Aceste exemple însă, posibil de relaționat cu situații și personaje
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Vreau să spun că, după două-trei replici, normale, discuția o ia razna. Devine, într-un fel, anormală, apolitică.91 Grija și resemnarea, ilustrată, cum observăm, prin încifrarea și reinventarea limbajului, marchează în acest fel existența în datele concrete, recognoscibilă în ciuda depersonalizării personajelor reduse la simple funcții dramatice. Condiționat de nevoia de supraviețuire, eroul sorescian nu se poate totuși sustrage frământărilor metafizice. Lucid și extrem de abil în manevrele ironice de adaptare la absurdul terorii prin sluj verbal și plecăciune sfidătoare, eroul sfârșește
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
europenistă, postnațională a istoriei românești. O serie de tendințe novatoare și teme recurente pot fi decelate ca structurând paradigma postnațională în cadrul căreia se configurează conștiința contemporană a trecutului românesc. În primul rând, evidentă este deglorificarea istoriei naționale, prin demilitarizarea și depersonalizarea trecutului românesc. Manualul Sigma este, din nou, ilustrativ pentru relevarea acestor tendințe. Încă din introducere, autorii afirmă că "Istoria românilor, plasată în contextul istoriei europene, arată că aceștia au fost un popor la fel ca toate celelalte, nici mai bun
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
le folosește sunt impresionante și nu rareori implică riscuri formidabile. Situații cum ar fi: menținerea vieții prin mijloace artificiale deși fenomenul morții cerebrale s-a produs; boli incurabile la care schemele terapeutice produc efecte secundare severe de la suferință fizică la depersonalizarea bolnavului; problema avortului, sunt situații În care Întrebarea etică ce se poate pune ar fi: este Îndreptățit medicul sau știința medicală să forțeze limitele fiziologice ale ființei umane, În ultimă instanță limitele naturii? de unde Începe viața și unde se termină
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]