455 matches
-
PPSI deprimă excitabilitatea zonelor din jur sau chiar a întregului neuron, împiedicând apariția PA sub efectul unor stimuli excitatori. Astfel de conexiuni reprezintă adevărate filtre ce modulează transmiterea în lanțurile neuronale; c) inhibiția presinaptică: în cazul unor sinapse axo-axonice excitatoare, depolarizarea sinaptică se propagă electrotonic până la nivelul butonului terminal al axonului postsinaptic. Această depolarizare relativ persistentă reduce cantitatea de mediator eliberată din butonul terminal. Acest fenomen este denumit inhibiție presinaptică și se explică prin faptul că eliberarea mediatorului depinde de amplitudinea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
PA sub efectul unor stimuli excitatori. Astfel de conexiuni reprezintă adevărate filtre ce modulează transmiterea în lanțurile neuronale; c) inhibiția presinaptică: în cazul unor sinapse axo-axonice excitatoare, depolarizarea sinaptică se propagă electrotonic până la nivelul butonului terminal al axonului postsinaptic. Această depolarizare relativ persistentă reduce cantitatea de mediator eliberată din butonul terminal. Acest fenomen este denumit inhibiție presinaptică și se explică prin faptul că eliberarea mediatorului depinde de amplitudinea totală a depolarizării și bruschețea cu care aceasta se produce; d) inhibiția recurentă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
propagă electrotonic până la nivelul butonului terminal al axonului postsinaptic. Această depolarizare relativ persistentă reduce cantitatea de mediator eliberată din butonul terminal. Acest fenomen este denumit inhibiție presinaptică și se explică prin faptul că eliberarea mediatorului depinde de amplitudinea totală a depolarizării și bruschețea cu care aceasta se produce; d) inhibiția recurentă: este vorba, de fapt, despre inhibiția chimică postsinaptică exercitată de un interneuron asupra unui axon cu care face sinapsă. Acest interneuron este activat de însăși activitatea axonului ce urmează a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
este asigurată de terminațiile nervoase vegetative prevăzute cu varicozități ce conțin vezicule eliberatoare de neurotransmițători sau neuromodulatori. Spațiul de difuzie a acestora este mare. Excitarea miocitelor netede se realizează prin două tipuri majore de mecanisme: (1) mecanisme bazate predominant pe depolarizarea membranei, ce includ potențiale de acțiune și depolarizări globale ale membranei (generate prin mecanisme nervoase sau de alt tip) și (2) mecanisme hormonale bazate pe sistemele de mesageri secunzi, care implică depolarizarea membranară în măsură variabilă de la un caz la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
varicozități ce conțin vezicule eliberatoare de neurotransmițători sau neuromodulatori. Spațiul de difuzie a acestora este mare. Excitarea miocitelor netede se realizează prin două tipuri majore de mecanisme: (1) mecanisme bazate predominant pe depolarizarea membranei, ce includ potențiale de acțiune și depolarizări globale ale membranei (generate prin mecanisme nervoase sau de alt tip) și (2) mecanisme hormonale bazate pe sistemele de mesageri secunzi, care implică depolarizarea membranară în măsură variabilă de la un caz la altul (fig. 42). Mecanisme membranare depolarizante În condiții
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
majore de mecanisme: (1) mecanisme bazate predominant pe depolarizarea membranei, ce includ potențiale de acțiune și depolarizări globale ale membranei (generate prin mecanisme nervoase sau de alt tip) și (2) mecanisme hormonale bazate pe sistemele de mesageri secunzi, care implică depolarizarea membranară în măsură variabilă de la un caz la altul (fig. 42). Mecanisme membranare depolarizante În condiții de repaus normal, potențialul de membrană al fibrei musculare netede este de 50-60 mV (cu cca 30 mV mai redus decât cel al fibrelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
produc doar în mușchii netezi de tip visceral pot fi de două tipuri: - potențiale de acțiune tipice, asemănătoare celor din fibra musculară scheletică, dar cu o durată mare, de 10-50 ms; - potențiale de acțiune cu platou, a căror etapă de depolarizare evoluează ca în cazul celor tipice dar care, în loc să prezinte o repolarizare rapidă, se repolarizează lent, astfel încât membrana rămâne depolarizată timp de câteva sute sau chiar mii de ms. Existența acestui platou explică durata mare a contracțiilor ce apar în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
durata mare a contracțiilor ce apar în unele tipuri de mușchi neted visceral (ureteral, uterin, vascular). Astfel de potențiale se întâlnesc și în mușchiul cardiac. Durata mare a potențialelor de acțiune din fibrele musculare netede se explică prin faptul că depolarizarea se realizează în mare măsură cu participarea fluxurilor de calciu. În sarcolema mușchiului neted, canalele de Ca2+ voltaj-dependente au o densitate mult mai mare în comparație cu mușchiul striat. Stimularea determină pe lângă influxul de Na+ și un influx de Ca2+. Canalele de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
influx de Ca2+. Canalele de Ca2+, având o constantă de deschidere mult mai mare decât cele de Na+, determină prelungirea potențialului de acțiune. În unele tipuri de mușchi netezi viscerali apare o activitate electrică membranară spontană, reprezentată de unde lente de depolarizare, capabile să genereze spontan potențiale de acțiune. Aceste unde își au originea în așa-ziși „pacemaker-i” - fibre și grupuri de fibre caracterizate prin oscilații ale conductanței ionice sau variații ale vitezei de pompare activă a Na+ spre exterior. Aceste
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
capabile să genereze spontan potențiale de acțiune. Aceste unde își au originea în așa-ziși „pacemaker-i” - fibre și grupuri de fibre caracterizate prin oscilații ale conductanței ionice sau variații ale vitezei de pompare activă a Na+ spre exterior. Aceste depolarizări, deși per se nu pot provoca contracții, sunt capabile în momentul în care depășesc pragul de excitație (cca 35 mV) să declanșeze potențiale de acțiune propagate (cu o viteză de 5-10 cm/s) și contracții ritmice. O altă particularitate a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în care apare un spațiu sinaptic. Mediatorii chimici cei mai răspândiți în cazul mușchilor netezi sunt acetilcolina și noradrenalina. Acțiunea acestor substanțe diferă în funcție de tipul de receptori ce sunt activați la nivelul sarcolemei. Când receptorul este excitator, se produce o depolarizare lentă (potențial joncțional excitator), care, dacă atinge pragul de excitație, poate genera un potențial de acțiune. În cazul prezenței receptorilor inhibitori, se produce o hiperpolarizare a membranei. Astfel se explică cum același mediator poate determina excitație și contracție în anumite
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de acetilcolină se găsesc sub formă liberă, constituind compartimentul citoplasmatic „funcțional” ușor eliberabil. Eliberarea acetilcolinei se realizează fie sub formă cuantală, în cazul stocului vezicular, fie necuantal, în cazul eliberării spontane. Forma liberă necuantală este eliberatoare de potențiale sinaptice miniaturale. Depolarizarea terminațiilor nervoase colinergice crește influxul de calciu în butonii sinaptici, determinând concentrarea intracelulară a acestuia și fixarea pe membrana veziculelor, urmată de fuziunea lor cu teritoriul membranar presinaptic în vederea eliberării prin exocitoză. După eliberare, acetilcolina este rapid inactivată prin distrugere
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
aceștia sunt împărțiți în receptori N1 ganglionari și N2 musculari. La rândul lor, canalele ionice pentru acetilcolină sunt de două feluri: voltaj- și receptor-dependente (fig. 47). Durata deschiderii canalului receptor este de aproximativ 10 milisecunde, timp în care se realizează depolarizarea membranară. Alți agoniști, precum succinilcolina sau decametoniul utilizați în anestezie, prezintă o acțiune depolarizantă de lungă durată dublată de areactivitate musculară. O proteină submembranară - denumită rapsină - asigură concentrarea receptorilor nicotinici în teritoriul postsinaptic (Froehner și Fallon, 1995). Receptorii muscarinici sunt
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Eliberarea catecolaminelor se realizează printr-un mecanism fizico-chimic similar celui descris la terminațiile nervoase colinergice. Atât dopamina și noradrenalina ca mediatori chimici simpatici, cât și adrenalina ca hormon medulosuprarenal circulant sunt eliberate de la nivelul veziculelor și granulelor cromafine prin exocitoză. Depolarizarea membranară și prezența ionilor de calciu sunt factori indispensabili eliberării. Potențialul de acțiune ajuns la nivelul teritoriului presinaptic determină atât intrarea calciului prin canalele voltaj-dependente, cât și eliberarea acestuia din depozitele intracelulare cu ajutorul IP3 rezultat din activarea fosfolipazei de către receptorii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și în cazul catecolaminelor, în două compartimente. Primul, denumit funcțional, conține fracția ușor eliberabilă spre teritoriul subsinaptic. Cel de al doilea compartiment este reprezentat de fracția veziculară de rezervă, rezultată din excedentul de sinteză. Eliberarea este calciu-dependentă, declanșată fie prin depolarizare presinaptică (Rubin, 1970), fie printr-un mecanism neuronal de pacemaker intrinsec. Cu ajutorul înregistrărilor intracelulare s-a stabilit că unii neuroni serotoninergici, de la nivelul nucleului dorsal al rafeului, posedă capacitatea de a determina schimburi ionice membranare generatoare de potențiale de acțiune
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
posterior al măduvei spinării sau nucleul geniculat lateral din talamus) și activatoare (facilitatorii) la nivelul neuronilor motori. La rândul său, inhibiția serotoninergică are la bază hiperpolarizarea membranară indusă de creșterea conductanței la potasiu, iar acțiunea facilitatoare a acesteia este consecința depolarizării produse de scăderea conductanței potasice. Astfel, factorul comun al efectelor sinaptice ale serotoninei pare a fi alterarea permeabilității membranei postsinaptice față de ionii de potasiu. Modificând permeabilitatea canalelor de potasiu, serotonina modulează în sens inhibitor sau activator excitabilitatea neuronală postsinaptică. Prin
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
oficiul de autoreceptori sinaptici, receptorii 5-HT1 participă astfel la controlul prin feedback negativ al eliberării de serotonină de la nivelul terminațiilor nervoase serotoninergice. Receptorii 5-HT2 dimpotrivă, sunt localizați postsinaptic, fiind cuplați cu fosfoinozitidele generatoare de IP3 și DAG. Activarea lor determină depolarizare membranară, însoțită de excitarea celulei subsinaptice nervoase sau musculare (vasculare, ileale, uterine etc.). Cortexul cerebral și îndeosebi stratul al III-lea al acestuia, prezintă o mare densitate de receptori 5-HT2. Receptorii 5-HT3 se găsesc atât în structurile nervoase centrale (aria
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
îndeosebi stratul al III-lea al acestuia, prezintă o mare densitate de receptori 5-HT2. Receptorii 5-HT3 se găsesc atât în structurile nervoase centrale (aria postrema, nucleul solitar), cât și în sistemul nervos periferic. Fiind receptori ionotropi, aceștia produc fenomene de depolarizare membranară, eliberare de acetilcolină și noradrenalină sau contracția musculaturii netede. Prin mecanism nervos central, agoniștii receptorilor 5-HT induc hipotermie la animale și om, iar antagoniștii acestora de tipul blocantelor triciclice (imipramina, aminotriptilina etc.) exercită efecte antidepresive. Stimularea receptorilor 5-HT2 determină
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
plexurile coroide, conțin un mare număr de mastocite, care asigură pool-ul extraneuronal al histaminei cerebrospinale. Aproximativ 50% din histamina totală a țesutului nervos cerebral are localizare presinaptică veziculară (Schwartz și colab., 1980). De la nivelul terminațiilor neuronale, histamina este eliberată în timpul depolarizării sinaptosomiale, cu participarea ionilor de calciu. Printr-un mecanism similar calciu-dependent are loc și eliberarea mastocitară a histaminei. Acțiunile postsinaptice ale histaminei se realizează prin intermediul receptorilor H1 și H2. Un al treilea subtip cu rol de autoreceptor presinaptic este reprezentat
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
calciu-dependent are loc și eliberarea mastocitară a histaminei. Acțiunile postsinaptice ale histaminei se realizează prin intermediul receptorilor H1 și H2. Un al treilea subtip cu rol de autoreceptor presinaptic este reprezentat de receptorul H3. Stimularea receptorilor de către histamină provoacă fenomene de depolarizare membranară, însoțite de o translocare calcică la care participă o proteină G (diferită de proteinele Gi și Gs), denumită proteina Gp. Prin intermediul acesteia se realizează atât activarea inozofosfatului, cât și formarea de GMP și AMP ciclic, urmată de mobilizarea calciului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și lombară ale măduvei spinării. Tractusurile olfactive, gustative, auditive și somestezice conțin, de asemenea, numeroși neuroni aminoacidergici excitatori. Eliberarea lor se realizează, ca și în cazul altor neurotransmițători, prin exocitoză cu participarea ionilor de calciu sub influența fenomenelor electrochimice de depolarizare a terminațiilor presinaptice. Acțiunile postsinaptice ale aminoacizilor excitatori mediază răspunsurile depolarizante ale majorității neuronilor din sistemul nervos central al mamiferelor prin intermediul a trei tipuri de receptori ionotropi specifici. Ca și receptorii nicotinici, receptorii pentru glutamat și aspartat sunt receptori cuplați
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
receptorii KA, receptorii metabotropi sunt situați și presinaptic, cu rol activator asupra eliberării mediatorului și potențării sinaptice de lungă durată. Hipoxia, hipoglicemia, ischemia, convulsiile prelungite și traumele mecanice determină creșterea glutamatului extraneuronal însoțită de intensificarea influxului de Na+ și Ca2+, depolarizare prelungită și dereglări metabolice neuronale multiple și generatoare de fenomene neurotoxice ireversibile. I.6.7.2. Aminoacizii inhibitori Reprezentați de acidul gamma-aminobutiric și glicină (glicocol), aminoacizii inhibitori se găsesc în concentrații mari în sistemul nervos cerebro-spinal al mamiferelor. Acidul gamma-aminobutiric
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
zonelor reflexogene implicate în autoreglarea funcțiilor vegetative specifice (cardiovasculare, respiratorii, renale, gastrointestinale), majoritatea organelor efectoare au asigurată sensibilitatea viscerală de către terminațiile nervoase libere din parenchimul sau vasele organelor respective. Interoceptorii ca traductori de informații viscerale realizează prin fenomenele electrochimice de depolarizare membranară conversia acestora în influx nervos transmisibil pe căi ascendente la nivelul centrilor reflecși cerebro-spinali sau ganglionari. Reacțiile reflexe reprezentând principala formă de activitate organo-vegetativă, asigură răspunsurile specifice motorii sau secretorii ale viscerelor fără participarea conștientă. Conștiența ia act doar
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
apărea un fascicul atrio-ventricular suplimentar. Această anomalie realizează o cale de conducere atrio-ventriculară prin care impulsul de contracție se propagă spre ventricule mult mai rapid decât prin căile normale, unde propagarea este întârziată la nivelul nodulului atrio-ventricular. În aceste condiții, depolarizarea și sistola ventriculară au loc practic simultan cu sistola atrială, umplerea ventriculară fiind afectată (sindrom de preexcitare Wolf-Parkinson-White - W.P.W.). - Fasciculul His continuă extremitatea ventriculară a nodulului atrio-ventricular. Trunchiul comun (lungime 20 mm, lățime 1-2 mm) se îndreaptă spre
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
glomerulară, iar la păsări influențează atât filtrarea, cât și reabsorbția apei. Mecanismul prin care ADH crește reabsorbția de apă este încă discutat. Unii cercetători susțin ipoteza că ADH ar acționa prin intermediul hialuronidazei. Această enzimă, acționând asupra mucopolizaharidelor structurale, ar determina depolarizarea acestora și, astfel, ar crește permeabilitatea pentru apă a peretelui tubular. Alți cercetători au pus în evidență că vasopresina acționează prin legarea de receptorii specifici de la nivelul membranei celulelor-țintă. S-au descris două subtipuri de receptori pentru vasopresină: receptorii V
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]