455 matches
-
structurile oxigen-sensibile ce acționează la nivel tisular local nu sunt complet înțelese, celulele endoteliale în contact direct cu sângele au anumite proprietăți care le conferă posibilitatea de a acționa ca un veritabil senzor de oxigen. Detecția nivelului de oxigen implică depolarizarea și hiperpolarizarea celulelor endoteliale, iar comunicarea este realizată prin propagarea electronică prin joncțiunile comunicante intercelulare dintre endoteliu și mușchiul neted. In timpul hipoxiei capacitatea țesutului de a extrage oxigenul și de a minimiza aria de șunt (cu rată de perfuzie
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
a mușchiului neted vascular este determinată de influxul de calciu prin ROC controlate direct de receptori P2x și de activarea eliberării de calciu IP3 -dependentă de către α1 adrenoceptori, cu o contribuție majoră a canalelor de tip L, ca rezultat al depolarizării. Eliberarea mediatorilor din terminațiile simpatice este inhibată de noradrenalină (prin acțiune pe adrenoceptori α2 presinaptici), NO de origine neuronală (fibre de tip NANC) și endotelială, acetilcolină ce acționează direct asupra receptorilor presinaptici muscarinici sau prin stimularea eliberării endoteliale de NO
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
valori foarte mari (5-6 litri/zi) în funcție de aport. În condiții normale, este de 1500 ml/zi. Hormonul antidiuretic (ADH) este un nonapeptid sintetizat de neuroni hipotalamici, localizați în nucleii supraoptici și paraventriculari, apoi transportat în hipofiza posterioară și eliberat la depolarizările axonilor din nucleii respectivi. Eliberarea ADH-ului este modulată de o multitudine de factori și situații, printre care durerea, traumele, stresul, anestezicele, nicotina, morfina, angiotensina. Etanolul și ANF-ul inhibă eliberarea de ADH și produc eliminarea unor cantități mari de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
proporțională liniar sau logaritmic cu mărimea stimulului. Potențialele locale se propagă pe suprafața membranelor excitabile datorită proprietăților electrice pasive ale membranei, propagarea facîndu-se ca în mișcarea amortizată (amplitudinea scade exponențial cu distanța de la locul de origine al potențialului). Dacă însă depolarizarea depășește o anumită valoare, denumită “valoare de prag”, atunci se declanșează “potențialul de vârf” sau “spike” al fibrei nervoase care este un răspuns activ al acestuia la stimulul care l-a produs. II.3.3.1.Proprietățile potențialului de acțiune
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
scade din nou. In același timp, circulația K+ tinde să restabilească potențialul inițial. Faza finală este faza de transport activ prin (Na+,K+)ATP-ază, care are contribuție esențială pentru stabilirea nivelului inițial al concentrației ionilor (Fig. II.17). Deci dacă depolarizarea locală produsă de stimul depășește o anumită valoare, atunci această depolarizare continuă ireversibil și accelerat, datorită unui feedback pozitiv (într-o primă fază permeabilitatea pentru Na+ crește iar transportul ionilor de Na+ conduce și el la creșterea permeabilității). De aceea
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
potențialul inițial. Faza finală este faza de transport activ prin (Na+,K+)ATP-ază, care are contribuție esențială pentru stabilirea nivelului inițial al concentrației ionilor (Fig. II.17). Deci dacă depolarizarea locală produsă de stimul depășește o anumită valoare, atunci această depolarizare continuă ireversibil și accelerat, datorită unui feedback pozitiv (într-o primă fază permeabilitatea pentru Na+ crește iar transportul ionilor de Na+ conduce și el la creșterea permeabilității). De aceea, polarizarea locală, nu numai că se anulează, ci devine pozitivă. Intervenția
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de acțiune se propagă ca o undă mai departe de punctul în care a acționat stimulul. Această variație a potențialului transmembranar se propagă nedecremental cu viteze mari pînă la distanțe mari de locul stimulului. Natura procesului regenerativ prin care o depolarizare a membranei este amplificată, a fost explicată de Hodgkin și Huxley care au arătat cum se modifică conductanța membranei în timpul excitației și, implicit, cum se modifică deci curenții ionici. Ei au elaborat un sistem de ecuații diferențiale din rezolvarea cărora
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
Propagarea excitației în fibrele nervoase Intre momentul aplicării stimulului pe fibra nervoasă și momentul detectării PA la o distanță „L” de locul de stimulare se scurge un timp t = L/v unde v este viteza de propagare a undei de depolarizare. Viteza de propagare depinde atît de diametrul fibrei nervoase cât și de structura fibrei nervoase (dacă fibra este mielinizată sau nemielinizată). Din Fig.II.16 se observă că, în cazul PA se produce o inversare de polaritate, exteriorul devenind negativ
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
zonele adiacente, acționînd ca stimuli de declanșare a excitației în alte zone. Propagarea PA se face cu viteze de ordinul a l-100 m/s. In fibrele nemielinizate imfluxul nervos se propagă în mod recurent, adică din aproape în aproape Depolarizarea membranei generează curenți ionici longitudinali, care se propagă din aproape în aproape cu viteze relativ mici. Viteza de propagare a influxului nervos în fibrele nemielinizate este, de exemplu, la pisică de circa 0,72,3 m/s. Acești curenți se
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
fenomen important este acomodarea, adică creșterea pragului de excitabilitate a fibrelor nervoase atunci când asupra lor acționează un stimul de durată. In acest caz stimulii dau naștere la o succesiune de potențiale de vârf Concluzii. Excitația reprezintă inducerea unei zone de depolarizare pe axon. Influxul nervos reprezintă propagarea zonei de depolarizare de a lungul structurii excitabile. S-au găsit membrane excitabile și în alte celule, de exemplu, la unele alge. II.3.4. Caracteristicile stimulilor Factorii fizico chimici care induc modificări ale
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
a fibrelor nervoase atunci când asupra lor acționează un stimul de durată. In acest caz stimulii dau naștere la o succesiune de potențiale de vârf Concluzii. Excitația reprezintă inducerea unei zone de depolarizare pe axon. Influxul nervos reprezintă propagarea zonei de depolarizare de a lungul structurii excitabile. S-au găsit membrane excitabile și în alte celule, de exemplu, la unele alge. II.3.4. Caracteristicile stimulilor Factorii fizico chimici care induc modificări ale parametrilor sistemelor excitabile se numesc stimuli. Pentru ca stimulii să
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
nervoase, se află vezicule cu acetilcolină. Se pare că următoarele fenomene se produc în placa motorie:* sinteza și stocarea unui mediator chimic, acetilcolina, ¾ influxul nervos eliberează aproximativ 106 molecule de acetilcolină, acetilcolina difuzează spre placa motorie și dă naștere unei depolarizări locale numită potențial de placă motorie. Acesta acționează ca un prepotențial. *dacă potențialul de placă motorie este suficient de mare(35mV), apare potențialul de acțiune care se propagă ân toate direcțiile determinând excitarea tuturor fibrelor musculare ce alcătuiesc unitatea motorie
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
condiție realizată de celula musculară. Etapele contracției musculare sunt: ¾ Contracția fibrei musculare este inițiată de excitație. Influxul nervos generat de placa motorie se propagă prin sistemul de tuburi transversale dinspre sarcolemă spre interiorul fibrei ajungând la reticulului sarcoplasmic. * Are loc depolarizarea membranelor reticulului sarcoplasmic și rezervoarele acestuia, care conțin ionii de Ca2+, eliberează acești ioni. *Ionii de Ca2+ difuzează și produc contracția prin cuplarea miozinei cu actina, formând actinomiozina. *Scurtarea fibrelor musculare apare ca o consecință a modificării lungimii sarcomerului. Aceasta
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
axa anatomică. Pentru om electrocardiograma are forma din Fig.IV.19 Electrocardiograma normală prezintă o succesiune de 5 componente notate de Einthoven cu litere mari P, Q, R, S, T: unda P corespunde activității electrice atriale, undele Q, R, S, depolarizării ventriculare iar T, stării de repolarizare ventriculară. Analiza electrocardiogramei (EKG) (privind amplitudidea undelor, felul cum se succed, viteza și distanța dintre ele) dă informații ân legătură cu unele anomalii în funcționarea cordului. In cazul medicinii veterinare, metodele electrice au fost
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
1975. Electrocardiogramele sunt diferite ân funcție de specie și starea fiziologică a animalelor Din Fig.IV.20 se observă că durata undelor, segmentelor și intervalelor este mai mică la taurine ceeace denotă un timp mai scurt pentru desfășurarea fenomenelor electrice de depolarizare și repolarizare ale cordului. IV.3.3. Activitatea bioelectrică a creierului Creierul are și el o activitate bioelectrică. Variațiile de potențial se culeg cu elctrozi montați pe pielea capului sau, în unele cazuri direct pe scoarța cerebrală. Aceste potențiale sunt
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
și în insuficiența renală avansată (cu hiponatremie, creșterea creatininei și ureei). În majoritatea cazurilor modificările analizelor de laborator nu sunt datorate exclusiv insuficienței cardiace ci și modificărilor din cadrul tratamentului medicamentos. B. ECG - Fără modificări specifice: cele existente (tulburări de excitație, depolarizare, repolarizare, poziția axei patologică) sunt frecvent urmarea bolii de bază; - În leziuni miocardice și dilatare ventriculară sunt frecvente: bloc de ramură sau lărgire nespecifică QRS, fără model tipic de bloc de ramură; semne de hipertrofie ventriculară; modificări nespecifice ale segmentului
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
terapiei antiischemice, mai ales la pacienții cu boală cardiacă ischemică cu risc crescut. PRINCIPIILE PROTECȚIEI MIOCARDICE Principiile protecției miocardice sunt reducerea activității metabolice prin hipotermie și oprirea terapeutică a aparatului contractil și a activității electrice miocitare prin administrarea soluției cardioplegice (depolarizarea potențialului de membrană prin cardioplegia cu sânge hiperpotasemic). Ambele principii sunt acceptate fără echivoc și rezultatul lor este scăderea consumului de oxigen. Reducând consumul de energie și, astfel cererea de oxigen, toleranța inimii la ischemie este prelungită. În lipsa acestor măsuri
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
sub 10% și 13% complicații neurologice. Cardioplegia este al doilea principiu important al protecției miocardice în proceduri pe cord deschis, atât pentru copii cât și pentru adulți. Majoritatea mecanismelor prin care diversele soluții cardioplegice induc decuplarea electromecanică a cordului includ depolarizarea sau hiperpolarizarea membranară. O semnificativă reducere a consumului de oxigen se poate produce și în normotermie. Pe lângă oprirea mecanică, diferitele strategii cardioplegice se adresează și altor mecanisme implicate în leziunile de ischemie-reperfuzie. Aceste strategii includ creșterea presiunii osmotice pentru prevenirea
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
miocardice. Cardioplegia indusă de potasiu are o istorie controversată, ca modalitate de protecție miocardică. Oprirea farmacologică produce oprirea rapidă, electrică și mecanică, inițial fiind folosită o soluție hiperpotasemică, normotermică. Potasiul determină paralizia sistemelor membranare de transport prin blocarea intrării Na+ (depolarizare celulară) și, astfel, protejează rezervele energetice necesare menținerii integrității membranare și a pompei de transport activ a Na+-K+. Concentrațiile optime, necesare unei mai bune recuperări post-operatorii, se consideră a fi între 25-34 mmol/l. Oprirea în diastolă (depolarizarea) produsă
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
Na+ (depolarizare celulară) și, astfel, protejează rezervele energetice necesare menținerii integrității membranare și a pompei de transport activ a Na+-K+. Concentrațiile optime, necesare unei mai bune recuperări post-operatorii, se consideră a fi între 25-34 mmol/l. Oprirea în diastolă (depolarizarea) produsă de potasiu, în comparație cu cea în sistolă (hiperpolarizarea) are nenumărate beneficii [75]. Depolarizarea membranei cardiomiocitare prin hiperpotasemie reduce nevoile energetice ale miocitului, chiar dacă anumite pompe membranare rămân deschise pe perioada depolarizării (ATP-aza Ca+2 sarcolemală și sarcoplasmatică și ATP-aza Na
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
a pompei de transport activ a Na+-K+. Concentrațiile optime, necesare unei mai bune recuperări post-operatorii, se consideră a fi între 25-34 mmol/l. Oprirea în diastolă (depolarizarea) produsă de potasiu, în comparație cu cea în sistolă (hiperpolarizarea) are nenumărate beneficii [75]. Depolarizarea membranei cardiomiocitare prin hiperpotasemie reduce nevoile energetice ale miocitului, chiar dacă anumite pompe membranare rămân deschise pe perioada depolarizării (ATP-aza Ca+2 sarcolemală și sarcoplasmatică și ATP-aza Na+K+). Cohen și colab. [76] susțin că funcționarea acestor pompe pe parcursul depolarizării ar
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
a fi între 25-34 mmol/l. Oprirea în diastolă (depolarizarea) produsă de potasiu, în comparație cu cea în sistolă (hiperpolarizarea) are nenumărate beneficii [75]. Depolarizarea membranei cardiomiocitare prin hiperpotasemie reduce nevoile energetice ale miocitului, chiar dacă anumite pompe membranare rămân deschise pe perioada depolarizării (ATP-aza Ca+2 sarcolemală și sarcoplasmatică și ATP-aza Na+K+). Cohen și colab. [76] susțin că funcționarea acestor pompe pe parcursul depolarizării ar reprezenta sursa leziunilor ischemice prin scăderea resurselor energetice și prin generarea dezechilibrului ionic. Combinația hipotermie - oprirea hiperpotasemică în
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
75]. Depolarizarea membranei cardiomiocitare prin hiperpotasemie reduce nevoile energetice ale miocitului, chiar dacă anumite pompe membranare rămân deschise pe perioada depolarizării (ATP-aza Ca+2 sarcolemală și sarcoplasmatică și ATP-aza Na+K+). Cohen și colab. [76] susțin că funcționarea acestor pompe pe parcursul depolarizării ar reprezenta sursa leziunilor ischemice prin scăderea resurselor energetice și prin generarea dezechilibrului ionic. Combinația hipotermie - oprirea hiperpotasemică în diastolă s-a dovedit extrem de eficientă în comparație cu ischemia caldă. După această primă utilizare, au fost adăugați continuu diverși constituenți soluției cardioplegice
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
aortei, datorită reducerii importante a necesarului de oxigen. Protecția obținută la temperaturi sub 22°C, nu este semnificativă clinic. Din punct de vedere teoretic, hipotermia ar trebui să reprezinte baza pe care se construiește managementul ulterior al protecției miocardice eficiente. - Depolarizarea obținută prin cardioplegia hiperpotasemică, crește gradul protecției miocardice și asigură un cord oprit, ceea ce crește exactitatea execuției. - Inducția caldă pare a fi superioară celei reci, prin menținerea rezervelor energetice miocardice, prevenirea vasoconstricției. - Cardioplegia caldă continuă reprezintă o alternativă a cardioplegiei
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
flux de ioni pozitivi), canalele de potasiu (K+) se deschid, lăsând să iasă ionii de potasiu. Dar acest flux antrenează deschiderea următoarelor canale de sodiu, în cascadă. Dacă fixăm un electrod în apropierea unei vane de sodiu, se produce o depolarizare (încărcătura negativă crește și mai mult, deoarece ionii pozitivi cad înăuntru), care se propagă astfel din aproape în aproape în neuron. Dar nu este vorba despre un influx nervos negativ care să treacă de-a lungul axonului, ci despre o
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]