382 matches
-
acesta (65/24 de ocurențe), ăștia vs aceștia (12/0 ocurențe), asta vs aceasta (92/14 ocurențe), astea vs acestea (38/10 ocurențe). Unele adjective demonstrative capătă, în uz, valori pragmatice suplimentare. Adjectivele asta și ăsta pot exprima un sens depreciativ și în funcție de conturul intonațional cu care este rostită secvența care le conține: Eu sunt cam reticent cu modelingul ăsta (Verba). Însoțind un nume propriu, demonstrativul de apropiere poate primi interpretări diferite 6. În unele contexte exprimă o atitudine de distanțare
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
frica la o parte... (forum.softpedia.com). Adjectivele demonstrative cu forme simple apar deseori și în structuri de tipul Nominal 1 + (adjectiv demonstrativ) + prepoziția de + Nominal 27. Construcțiile nominale de acest tip actualizează, de cele mai multe ori, un sens ironic sau depreciativ. Adjectivele demonstrative cu forme compuse sunt mai rar întâlnite în astfel de construcții: A fost, frig, a bătut și afurisitul ăsta de vânt vreo două zile, apa e rece (www.sisnet.ro/arhiva/2840/Social.htm) Și Ion Cristoiu a
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
nu atât după tiparele strict gramaticale, cât după valorile pragmasemantice, în măsura în care acestea reflectă mai bine dinamica utilizării elementului alde. Valorile semantico-pragmatice principale ale construcțiilor cu alde sunt: desemnarea globală a unui grup familial (2.1), desemnarea clasificatoare - comparativă, categorizantă, adesea depreciativă (2.2), utilizarea enumerativă (2.3) și desemnarea individuală imprecisă, adesea ironică (2.4). 2.1. Desemnarea grupului familial ("ai lui"; "familia lui...") Valoarea prototipică din limba veche și populară apare atunci când alde precedă un nume propriu de persoană sau
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
și de-alde Gigi): Amenințarea în cazul lui Ioanițoaia este să invite cu încăpățânare aceleași personaje, multe odioase (Mitici și de-alde Gigi) (EZ, 19.VIII.2003). Din punct de vedere semantico-pragmatic, construcțiile cu rol clasificator alunecă ușor către sensuri depreciative, peiorative: Ei sunt noile vedete ale ecranului. Nu Tucă, nu Esca, ci de-alde Gigi. Ei sunt marii producători de știri. (EZ, 23.XII.2003). Aceste construcții produc un efect de depreciere prin mecanismul specific de negare a individualității unei
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
2006): Comentariile sunt de prisos, de-alde voi au fost și vor mai fi (moldovanoastra.md, 26.09.2007). . Sensul formulelor e fundamental ambiguu și se decodează contextual, dar și în acest caz există o preferință stabilă pentru evaluarea negativă, depreciativă: De-alde tine conduc acuma țara (protv.md, 3.VIII.2008). În construcția cu pronume, apare destul de des și regentul grupului prepozițional, realizat mai ales ca pronume nehotărât sau demonstrativ: S-au găsit unii de-alde tine să se apuce
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
valoarea de desemnare clasificatoare a unui grup prin referire la individul reprezentativ (2.2.1) sau a individului însuși, prin evocarea statutului său reprezentativ (2.4.2). În asemenea cazuri, doar contextul și cunoștințele extralingvistice comune interlocutorilor decid dacă atitudinea depreciativă privește un prototip uman sau mai curând o persoană anume 17. Uneori, contextul impune sau chiar explicitează lectura unică: Noi rămânem cu alde Olăroiu - un nimeni pe toate posturile ("Cronica Română", 8.VIII.2005). În enunțuri generalizante și când numele
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
2008). Construcțiile în care alde atribuie (sau, mai bine zis, conservă) valoarea de singular a nominalului centru au mai multe interpretări: ca marcă de distanță politicoasă, atribuită unor utilizări populare și regionale (2.4.1), ca marcă de calificare (adesea) depreciativă (2.4.2) și ca marcă globală a distanțării ironice, la nivel enunțiativ (2.4.3). Evoluția valorilor nu e foarte clară; dacă distanțarea poate fi convertită deopotrivă în politețe și ironie, e cert că și valoarea calificativă a structurilor
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
alde are referent singular (statut adesea ambiguu, în absența mărcilor de acord, dar indicat de anumiți factori contextuali), desemnând individul însuși prin evocarea caracterului său reprezentativ 19, valoarea semantico-pragmatică este destul de incertă. Oscilațiile privesc posibilitatea de interpretare în cheie accentuat depreciativă (referentul fiind invocat ca exemplu negativ sau ca entitate neglijabilă) sau doar vag ironică și minimalizantă. Alde funcționează ca un fel de "operator de minimalizare", care produce o dezindividualizare a persoanei: Ne-a fost dat să-i vedem reaparând la
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
Caragiale (EZ 4.X.2006); Și alde Pinocchio avea o Conștiință care-l bătea la capul lui de lemn (EZ 8.XII.1999). În exemplele de mai sus, informația contextuală indică destul de clar că nu este vorba de o tratare depreciativă a persoanelor sau personajelor menționate, ci doar de o marcare ironică globală a enunțului. 3. TENDINȚE ACTUALE Alde apare frecvent în limbajul familiar și în cel publicistic, în care își întărește poziția mai ales ca marcă a neasumării totale a
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
marcare ironică globală a enunțului. 3. TENDINȚE ACTUALE Alde apare frecvent în limbajul familiar și în cel publicistic, în care își întărește poziția mai ales ca marcă a neasumării totale a enunțului, a distanței ironice, mai mult sau mai puțin depreciative în raport cu nominalul pe care îl însoțește. Extinderea de uz și pragmaticalizarea au consecințe stilistice și chiar gramaticale (mai multă permisivitate a combinărilor, variații și contaminări ale construcțiilor). 3.1. Contrastul stilistic Se constată destul de des combinarea intenționată a lui alde
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
s-a putut constata că în limba actuală standard (cu note colocviale) se întâlnește destul de rar valoarea regională (populară) a lui alde, de desemnare globală a unui grup familial, fiind, în schimb, mult mai prezentă desemnarea "clasificatoare" ("categorizantă", comparativă, adesea depreciativă): (de-)alde N = "cei de felul lui N", "unii ca N.". Foarte răspândit - și caracteristic pentru alde în limba actuală - este rolul de marcă de imprecizie și distanțare ironică în desemnarea individuală. Între faptele semnificative de dinamică a limbii au
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
referentului, fie îi atribuie acestuia o trăsătură sau un set de trăsături ale unei rase sau etnii, nu neapărat cu o intenție jignitoare 7. Substantive ca negrotei, bozgor, jidan, ciori au în sine (și implicit în aceste contexte) un sens depreciativ, pe care negru, ungur, evreu, de exemplu, nu îl presupun în mod automat. Intrate pe poziția N1 și marcate afectiv, ele își măresc forța de evaluare depreciativă. Există și formații adjectivale mai recente, "pseudoeufemistice", care, în realitate, dau întregii construcții
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
bozgor, jidan, ciori au în sine (și implicit în aceste contexte) un sens depreciativ, pe care negru, ungur, evreu, de exemplu, nu îl presupun în mod automat. Intrate pe poziția N1 și marcate afectiv, ele își măresc forța de evaluare depreciativă. Există și formații adjectivale mai recente, "pseudoeufemistice", care, în realitate, dau întregii construcții o pronunțată tentă ironică 8: Pe bune că, între două rele, mai bine îl alegeați pe "coloratu'" de Vanghelie! (că ați mai ales "colorați": Halaicu, Lis, Flor
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
grijanii, cristelnițe și, în general, la tot ce ține de mamele lor de dușmani. (AC, 14, aprilie 2008, p.23) Exemplul reprezintă un caz special de utilizare substantivală autonimică a grupului invectiv mama lor de..., echivalent aici cu o calificare depreciativă: nenorociții/neisprăviții de dușmani. 3.2. Analiza chestionarului Dacă în textele recente, selectate din literatură, din presă sau de pe internet, au fost urmărite în special aspecte legate de comportamentul sintactic al structurii, chestionarul conceput pentru adolescenți (cu vârsta cuprinsă între
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
asculte muzica, să îți admire femeia și să moară de ciudă ce bunăciune de mașina ai tu (axel16.voce.ro, 2007) Cum strălucește "marfeta" de telefon la ureche - poate, poate se lipește o pițipoancă (forum.softpedia.com, 2005) ● Sfera catalogărilor depreciative este și ea foarte bogată. Se remarcă o frecvență foarte mare a formațiilor deverbale care au la bază un verb cu trăsătura [+ Destructiv]. Sensurile sunt variate: terminata de Corina ("enervantă, urâtă"), distrusa de Maria ("foarte urâtă"), bulita de gagică-sa
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
dependente de cunoașterea contextului politic și sociocultural De foarte multe ori, mai ales în cazul creațiilor ocazionale, sensul este destul de greu de descifrat în absența cunoașterii contextului. Acest aspect contează foarte mult și pentru decizia în direcția unei interpretări ironice, depreciative sau valorizante: Despre SC TCE 3 Brazi, firma lui Culiță Tărâță, stăpână pe 57.000 de hectare din domeniul public al statului [...] ați mai citit la noi în revistă pe vremea cârnățarului de Remeș (AC, 11, martie 2008, p.19
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
exemple asemănătoare, precizând și sensul cu care le folosești. 1 Mai mult decât atât, s-a spus de cele mai multe ori despre elementul de pe prima poziție că presupune o caracterizare subiectivă a referentului și că este purtătorul unei predicații de calificare depreciativă cel mai adesea (apreciere ironică, blamare, insultă, injurie). Observația nu este pe deplin motivată, pentru că există în cadrul realizărilor tiparului zona aprecierilor valorizante, sfera bogată a compasiunii (bietul/săracul/sărmanul/nenorocitul/nefericitul de el), precum și posibilitatea descrierii unei proprietăți evidente ale
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
substantivul masculin îl precedă pe cel feminin, multe profesii și meserii fiind denumite inițial doar prin substantivul masculin. Și în uz se preferă uneori masculinul în locul substantivului feminin, chiar dacă ambele sunt înregistrate în dicționar, iar femininul nu are o conotație depreciativă sau ironică. Ponderea de substantive de tip ă-e în ansamblul substantivelor feminine este mare, atât datorită derivării cu sufixele moționale menționate mai sus, cât și datorită faptului că multe împrumuturi sunt adaptate fonetic și morfologic, fiind încadrate la acest tipar
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
Hobbes: absența interdicțiilor externe, înlăturarea constrângerilor exterioare, minimalizarea dependenței coercitive. Cu alte cuvinte, libertatea politică reprezintă în mod special libertatea față de, nu libertatea de a... Obișnuim să o numim libertate negativă, însă, de vreme ce această afirmație dobândește cu ușurință un sens depreciativ și contribuie la prezentarea libertății politice în sensul de libertate de rang inferior, aș prefera să spunem, mai exact, că aceasta este o libertate defensivă sau protectivă. Nu trebuie să invocăm filosofiile monadice sau atomiste despre om pentru a explica
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
o manifestare temperală sau afectivă, fie o modalitate de a influența destinatarul), intonația (variația de înălțime a tonului), bâlbâiala, prelungirea unor silabe sau accentual de insistență (subliniază intenția vorbitorului), inflexiunile vocii (variații făcute cu un anumit scop), fluierat (admirativ sau depreciativ) etc. Rolul comunicării paraverbale Comunicarea paraverbală este importantă deoarece, prin aceasta, se poate accentua o idee sau un cuvânt, contribuind la persuadarea receptorului. Ea poate reda starea sufletească a celui ce comunică, siguranța de sine. Prezența elementelor paraverbale, în scris
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
curentului suprarealist din artă. Artiștii pe care i‑am amintit în această lu‑ crare se caracterizează prin patos și grandoare. După ei, va urma o perioadă de tranziție numi‑ tă baroc ceea ce exprimă forma neregulată. Folosit inițial într‑o manieră depreciativă termenul și‑a păstrat multă vreme conotația ne‑ gativă. Din punct de vedere stilistic, secolul al XVII‑lea a fost o perioadă de tranziție. După artificialitatea manierismului artiștii erau în căutarea unor noi căi de exprimare. Frații Annibale și Augustino
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
puține!) nu se mai obține cu ajutorul sufixului diminutival -ĕa, care, în istoria mai veche a limbii române, a aparținut acestui tipar flexionar (floricea - floricele). - Specializarea stilistică a formei de plural (vezi pluralele: cosmeticale, filologicale, istericale, mitologicale, politicale, vadimale, purtând conotații depreciative, ironice 26) este semnul convertirii unui procedeu flexionar într-unul derivativ și asta se întâmplă numai atunci când procedeul flexionar nu mai este activ. - Cele mai numeroase oscilații flexionare ale femininelor actuale privesc acest tipar substantival, variația formelor intervenind sau la
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
cunoașterea comună, precum și a efectelor lor tehnologice; pe de altă parte, încercarea de diminuare a rolului imaginarului în filosofia și în epistemologia europeană a dus la o altă ipostază a europocentrismului, triumfalist și superior ca mentalitate față de restul culturilor lumii (depreciativ numite prelogice, primitive și arhaice). În realitate, gândirea "fără imagini" a coexistat cu manifestările plenare ale imaginarului; nici politicile concrete, nici religiile sau filosofiile iconoclaste nu au reușit să împiedice spiritul creștin să-și reprezinte vizual sacrul sau să recurgă
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
metisajul” are drept scop ameliorarea unei „rase” mai puțin valoroase, metisul ă și mulatrul chiar mai mult decât acesta ă este mai curând un fel de bastard social. Se știe că, până aproape În zilele noastre, acești indivizi suscitau judecăți depreciative. Am putea remarca totuși că, În ochii partizanilor unei viziune rasiale asupra umanității, este vorba despre o ameliorare a rasei considerate inferioare, fie ea indiană sau neagră. În schimb, pentru rasa socotită superioară, metisajul este o degradare. Sub regimul nazist
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
deși au existat experimente și În aceste sensuri, ar corespunde cel mai bine semnificației obișnuite a termenului „metisaj”. Însă, cel mai adesea, ne mulțumim cu coabitarea expresiilor sau creațiilor provenite de la diversele „comunități” În prezență. Atunci când este judecată În mod depreciativ, această coabitare este redusă la un amestec indigest de oameni, denigrat de partizanii unui anumit elitism (Javeau, 2002). În cel mai bun caz, putem distinge totuși o tentativă de scoatere În evidență a posibilităților de comuniune Într-o universalitate de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]