853 matches
-
-i problema, a răspuns el. Gorful îl avertizase: era irelevant, redundant. Nu va mai juca nici un rol în povestea muntelui Calf. Gorful îl avertizase și, din moment ce Vultur-în-Zbor alesese viața din K, se părea că gorful avusese dreptate. — Pe oameni îi deprimă uneori retragerea din activitate, îi spuse Mediei. PATRUZECI ȘI ȘASE Nimeni care să-l dirijeze; nici o soră care să-l hrănească, nici un șaman care să-l izgonească, nici o livia care să-i comande, nici un deggle care să-l direcționeze, nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
apă de colonie înainte să le dea voie să iasă din casă. Unul dintre motivele pentru care preferam cartierul Camden era că acolo nimeni nu se simțea obligat să fie vesel; aveam voie să ne prăbușim ca niște cadavre și deprimați din cale-afară. În zona de sud-vest, oamenii se simțeau obligați să se bată pe spate și să râdă zgomotos, plini de voioșie, indiferent de cum s-ar fi simțit. Pun pariu că aici rata sinuciderii e mult mai ridicată. Am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mai de calitate. Nu i-am spus că mă gândeam să lucrez pentru o organizație non-profit. Ar fi Început să bombăne despre cum campania lui de a lupta contra spălării creierului meu de către ai mei eșuase și ar fi stat deprimat la masă toată seara. Încercasem o dată, În treacăt, să menționez că mă gândeam să mă duc la un interviu la Planning familial, iar el mă informase că, deși era o idee foarte nobilă, era o cale care m-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și unul mai vechi. Cum de nu avem nici un Real World? eram pe punctul de a izbucni În lacrimi În acel moment. — Doamne, Bette, trebuie să te stăpânești. Pur și simplu nu mai e În regulă. Avea dreptate, bineînțeles. Eram deprimată de atâta timp Încât devenise un obicei. Perioada asta de șomaj nu prea semăna cu prima; nu existau dimineți fericite de dormit până târziu, drumuri palpitante la magazinul de dulciuri sau plimbări lungi În care exploram cartiere noi. Nu Încercam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Terry. Simt eu asta. Așa că bagă mare. Lux puse dosarul la loc și închise sertarul. — Când a venit aici prima oară, a sedus câțiva pacienți. A provocat un ditamai scandalul, așa că în ’43 am izolat-o. De fiecare dată era deprimată, avea remușcări, iar a doua oară am consiliat-o puțin. — Tu psihiatru? Lux râse. — Nu, dar mă distrează să-i aud cum se confesează. În ’43 De Haven mi-a spus că voia să se refacă pentru că un iubit de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pare, în urma unei sinucideri prin autoasfixiere. Trupul lui Hartshorn a fost descoperit de fiica lui, Betsy, în vârstă de 24 de ani, care tocmai sosise acasă dintr-o călătorie. Ea i-a declarat reporterului Bevo Means de la Metro: „Tăticu’ era deprimat. A trecut pe-aici un om care a discutat cu el, iar tati era convins că avea legătură cu ancheta marelui juriu, despre care auzise vorbindu-se. Era mereu agasat de unii și alții pentru că s-a oferit să ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a mai rămas decât o umbră. Aspectul lui scheletic îmi provoacă milă. Își poartă neputința de colo-colo, surd, cu un mers hâit, absent la ceea ce se petrece în jurul lui. Nu se mai bucură de sosirea mea. Înfățișarea lui jalnică mă deprimă și mă impresionează profund. Și, dacă stau să mă gândesc bine, toate acestea fac parte din mersul firesc al vieții... Idei și fapte 13 ianuarie 2007. O zi însorită încă de la primele ore ale dimineții, cu aspect primăvăratic, deși calendaristic
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
cele din urmă. — De ce aș avea încrede în tine? — Nu ai de ales, zise cerșetorul ridicând din umeri. Sincer să fiu, nici nu știu de ce îți mai vorbesc! Pran nu are ce obiecta. Nu-l mai țin picioarele și cade deprimat la pământ. — Cred că mă minți. Mi se va întâmpla ceva rău acolo. Cerșetorul se gândește o clipă. — Da, poate, spune el în cele din urmă. Ai dreptate, te-am mințit. — Vezi! exclamă Pran victorios. — Pe de altă parte, meditează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Alcoolul și sodomia nu figurează în memorandum. Și atunci, de ce-și bea maiorul primul whisky la nouă dimineața? De ce renunță la favorurile soției sale credincioase, pentru plăcerile corupte pe care i le oferă o corcitură? De ce stă ore întregi deprimat în biroul său gândindu-se (așa cum se întâmplă cu bărbații neîmpliniți) la revolverul încuiat din sertarul de lângă el? Sub soarele neiertător al frontierei de nord-vest, un asemenea lucru ar fi fost imposibil. Acolo, tânărul Privett-Clampe , abia sosit în India, purtând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tare și clar. În mod sigur, nimeni nu-l poate lua drept altceva, decât un englez bona fide. Într-o dimineață, află de la profesor că Star s-a întors la Paris. Se gândește să se mute acolo definitiv. Vestea îl deprimă, iar când niște cunoștințe politice îl invită la Londra la un raliu acceptă, sperând că astfel va mai uita de ea. Se înghesuie într-un compartiment de tren cu o adunătură pestriță de studenți, un coș cu merinde și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
străbunicul său, împăratul Kang Hsi, fusese chiar mai iscusit. În fiecare zi, el călărea șase cai până îi epuiza. Tatăl le ordonă apoi fiilor să-i arate ce sunt ei în stare să facă. — Cunoscându-și slăbiciunea, Hsien Feng era deprimat. Fann Sora cea Mare face o scurtă pauză. El știa că nu va supraviețui competiției. Hotărî să se retragă, însă fu împiedicat de profesorul său, marele învățat Tu Shou-tien, care îi sugeră elevului său o modalitate de a preschimba înfrângerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pentru ochii Cerului. Știu că nu ar trebui să-mi displacă, dar nu mă pot abține. Stând în palanchin, mă pătrunde umezeala și mă dor toate cele. Cărăușii sunt epuizați, uzi și murdari. Muzica veselă nu face decât să mă deprime și mai mult. Li Lien-ying se plimbă de colo-colo între palanchinul meu și al lui Nuharoo. E îmbrăcat într-o robă purpurie din bumbac, iar vopseaua de la căciulă i se scurge în șuvițe micuțe pe față. Li Lien-ying și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
există mari primejdii. Cei patruzeci de mii de ostași din provincia de origine a clanului Mori pot să sosească, atacându-ne din spate, iar atunci am fi prinși între ei și oamenii din Castelul Takamatsu. — De-asta sunt atât de deprimat în acest anotimp ploios. N-ai nici o idee bună, Kanbei? În ultimele două zile, m-am plimbat pe lângă linia întâi, cercetând atent poziția castelului inamic și reperele geografice ale terenului din jur. În momentul de față, nu am decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
castelului, fața păru să i se golească încet de orice culoare. Chokansai se întoarse spre Mitsuhide, spunând: — În curând va fi Ora Cocoșului, așa că asta trebuie să fie toba care-ți cheamă trupele pe terenul de adunare. Mitsuhide era din ce în ce mai deprimat. — Știu, spuse el, pe un ton ce părea înverșunat, și-și goli ultima ceașcă. În mai puțin de-o oră, era pe cal. Sub un cer de stele palide, trei mii de oameni cu făclii în mâini părăsiră castelul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
eforturile. Acest raport, adăugat oboselii din noaptea trecută, îl arunca pe Katsuie în cea mai neagră deznădejde. Apoi, când până și Genba începuse să-i facă reproșuri, nici nu era de mirare că în dimineața aceea se simțea atât de deprimat. Totuși, nu putea rămâne așa, la nesfârșit. În aceeași zi avea loc solemnitatea de anunțare a succesiunii lui Samboshi. După micul dejun, Katsuie trase un pui de somn și făcu o baie, apoi se găsi, din nou, în înăbușitoarele robe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
deși se străduie să fie cel știut. Tot atunci, poate ca o sumbră prevestire, Caragiale și-a manifestat dorința de a-și revedea prietenii încercând să fie vesel, destins, dar e tot mai apăsat de griji și stări care-l deprimau, slăbindu-i rezistența sa proverbială. (pag. 418) Pentru duminică, 29 aprilie, Caragiale își anunță pentru 3 zile sosirea la Iași, la o petrecere între prieteni - dar și aici apar primele semne vădite ale bolii de inimă ce-l va răpune
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
sacrificii pentru mine. Victor a plecat târziu, aproape de ora zece. Balul ce urma mă bucura atât de tare, Încât a trebuit să o sun pe Eliza să-i povestesc despre asta. Entuziasmul ei stins și forțat aproape că m-a deprimat. De ce trebuia să aibă un comportament atât de bizar, atât de enervant și fără sens? Trecuse deja prea mult timp de când mă luptam cu răspunsuri monosilabice și era cu siguranță limita răbdării mele. După bal urma mai mult ca sigur
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
să mor de rușine. Nu crezusem că cineva o să observe că scăzusem nivelul whiskey-ului pe care-l găsisem în bucătăria lui Luke în dimineața aia. Nici nu m-aș fi atins de el dacă nu m-aș fi trezit extrem de deprimată din cauza cocainei. Rămăsesem fără Valium și aveam nevoie de ceva care să țină la distanță groaza și paranoia. — ... „într-o dimineață, după ce plecasem spre slujbă, a trebuit să mă întorc. Uitasem că trebuia să-l trezesc pe Joey, al cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
episod din 24. știi ceva? m-am gândit. Într-o zi ca asta se cere și o plăcintă dublă. Am sunat la restaurantul lui Mimi pentru ajutor. Unii oameni fac yoga, alții aleargă la ședințe de psihoterapie - când viața mă deprimă, eu prefer să mă pun pe picioare mâncând o cantitate de pizza cu ardei care e echivalentul greutății mele corporale. Sigur că nu eram supărată numai din cauza pierderii emoționale sau de faptul că n-aveam să-l mai văd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nu se poate, zise Sally în timp ce se dezbrăca. Gaskell se așeză și-și scoase pantofii. — Ungstrom e OK. Doar că tocmai l-a părăsit soția pentru un fizician care studiază temperaturile joase la Cambridge. De obicei nu-i așa de deprimat. — Să vezi și să nu crezi! Și, dacă veni vorba de femei, azi am cunoscut-o pe cea mai neemancipată femeie din toate câte ți-au căzut vreodată sub ochi. îi zice Eva Wilt. Are țâțele cât pepenii. Nu, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
calm, fără reacții, noutăți, urmărind sceptic malaxorul de nimicuri. Poate tocmai scepticismul mut al acestui martor să-l fi descumpănit pe agitatul intrus. Continua încăsă peroreze, să gesticuleze, să pompeze vorbe, neobosit, dar plictisul vizibil pe mutra lucidului canin îl deprima, simțea că va ceda curând, decis să cedeze. Mâine, gata! Nu, mâine e vineri, mâine ne odihnim. Poimâine, sâmbătă, ziua sacră, eliberarea. Sâmbătă, gata, s-a terminat! Dimineața de sâmbătă plutea într-o ceață fină, o pânză de tifon în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și așteptăm felul următor, bând o sticlă de Sancerre superb și amuzându-ne cu istorioare fără însemnătate. Nu-i nimic rău în asta. În cele mai multe colțuri ale lumii, un astfel de comportament ar fi considerat culmea civilizației. NATHAN: Puștiul e deprimat, Harry. Are nevoie de conversație. HARRY: Știu și eu asta. Am ochi în cap, să văd, nu? Dacă lui Tom nu-i place hotelul Existența al meu, poate ar trebui să ne povestească despre al lui. Fiecare om are câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pot s-o schimb, măcar pot încerca să mă schimb pe mine însumi. Dar nu vreau să o fac singur. Și-așa sunt singur prea mult timp și, indiferent dacă e sau nu din vina mea, Nathan are dreptate. Sunt deprimat. De când am vorbit despre Aurora, zilele trecute, nu m-am mai gândit la altceva. Mi-e dor de ea. Mi-e dor de mama. Mi-e dor de toți cei pe care i-am pierdut. Uneori, tristețea e atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pare că îți poate face concurență. — Ea și Terrence au fost colegi de facultate. A fost prima lui mare dragoste. Pe urmă, s-a îndrăgostit de altcineva și l-a părăsit. Atunci a venit el în America. Era atât de deprimat, tată. Mi-a pus că se gândea să se sinucidă. — Iar acum, altcinevaul a dispărut din cadru. — Nu sunt sigură. Tot ce știu e că, la Londra, am ieșit la masă împreună, toți trei, iar Terrence nu și-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Sunt, de asemenea, trei plicuri maro pe masă, adresate mie. Maro și plicticoase. Le deschid într-o doară. Unul câte unul. Am un sentiment de neliniște în legătură cu conținutul lor. Și am dreptate. Trei respingeri de la trei companii de film. Mă deprim. Citesc formulele distante, standard, „mersi, dar nu, mersi“, iar și iar, apoi rup scrisorile. Au aceeași soartă ca florile mele. La gunoi. Împreună cu visele mele distruse. Epilogtc "Epilog" Un an mai târziu.tc "Un an mai târziu." Bine ați revenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]