1,029 matches
-
ești deprimată pentru că reacția ei invariabilă este: —O, nu! Ce s-a întâmplat? Și, de cele mai multe ori, nu s-a întâmplat nimic, ești doar deprimată. Dar dacă încerci să îi explici asta, va zice: — Dar ce motiv ai să fii deprimată? Apoi va spune: — Hai să ieșim în oraș și să bem șampanie. N-are rost să stăm aici și să ne plângem de milă. Jacqui este aproape singura persoană dintre cunoscuții mei care să nu fi luat niciodată antidepresive sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fetele de la EarthSource - Koo sau Aroon sau cum le-o fi chemat -, dar nu puteam să-mi asum riscul de a mă împrieteni prea mult cu ele ca nu cumva să mă trezesc târâtă împotriva voinței mele la Alcoolicii Anonimi. Deprimată, mi-am verificat mailul. Doar unul, de la Helen. Către: Magiciansgirl1 yahoo.com De la: Lucky Star PI yahoo.ie Subiect: O slujbă! Anna, am o slujbă! O slujbă adevărată. Ca detectiv. Ding-dong! Totul a început ieri. La birou, fără nimic de făcut, cu picioarele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai mici. Crimă și pedeapsă. Îmi ziceam „Hristoase!“ când coboară două gorile. Ding-dong! Înalți, solizi, geci de piele umflate în dreptul buzunarelor de la piept, de parcă ar fi avut pistoale, dar pariez că erau doar sandvișuri cu brânză. Oricum, altceva decât femei deprimate care vin în mașini de familie, de mamămamă, zicând că nu le-o mai trag bărbații. Intră cele două gorile și unul zice: —Sunteți Helen Walsh? —În persoană. Recunosc că ar fi trebuit să zic: Cine întreabă? Dar n-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
rugat întruna, în mintea mea, Să nu fii acasă, să nu fii acasă, oh, te rog să nu fii acasă, dar - la naiba - Dianne a răspuns. A oftat: — Oh, Anna. Ce mai faci, Dianne? Nu prea bine, Anna. Sunt destul de deprimată. Mă gândeam la Ziua Recunoștinței. — Dar suntem de-abia în iulie. Nu vreau s-o sărbătoresc anul acesta. Mă gândeam să plec naibii undeva, să mă duc singură într-o vacanță, undeva unde nu au Ziua Recunoștinței. E o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
probabil că el a făcut pozele despuiate. Am crezut că sunt un detectiv în toată regula, care reușește să-și croiască drum în ograda familiei O’Grady, când, de fapt, în tot timpul ăsta, ei îmi făceau munca mai ușoară. Deprimată. Crimă și pedeapsă. — Vezi? i-am spus monitorului. Sunt niște ticăloși cu toții. Capitolul 6tc " Capitolul 6" M-am întors la serviciu, îmbrăcată în cel mai scump dintre costumele mele negre. Sunt gata de muncă, i-am zis lui Franklin. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
plăcută, iar gânguritul păsărilor Îi crea acum o cu totul altfel de dispoziție. „Cui pe cui se scoate”, gândi Noimann. „Probabil”, Își spuse el, „dacă n-aș fi făcut această glumă oarecum macabră, atunci m-aș fi simțit În continuare deprimat...” Veselia de la masă se Înteți la fiecare toast. La șapte și un sfert, birja apăru din nou În fața lor. Cei patru cai negri, fornăind pe nări, umflară singuri de pe masă câte o halbă și, după ce le goliră, le puseră frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de Red Hots pe zi Îmi țineau de urât În timp ce navigam plictisită pe site-urile de joburi online, imprimându-mi din când În când câte unul și candidând Încă și mai rar la câte un post. Nu mă simțeam deloc deprimată, dar era destul de greu să apreciez asta, mai ales că nu prea ieșeam din casă și nu mă gândeam la mare lucru În afară de cum să-mi păstrez stilul de viață actual, fără să mă mai angajez vreodată. Tot timpul auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Emoția strică tenul, dar nici să nu vă conțineți cu totul o turburare foarte firească. Nimic mai fermecător ca două femei frumoase cuprinse de o delicioasă emoțiune! Regret că nu sunt de față!" Lenora tocmai în ajun se arătase foarte deprimată și apatică, după raportul sorei. . . Să vezi efectul sugestiei! Scena dintre ele s-a petrecut tocmai după indicația doctorului. Un regizor de teatru, nu altceva. . . In scurt timp, Lenora oxigenată, ondulată, fardată, cu modele chic de la Regine, alese de doctor
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mai îngrijorător dintre toate necazurile, puterile străine continuă să-i ceară să deschidă alte porturi pentru comerț. China e în urmă cu plățile despăgubirilor pentru războaiele opiului și e amenințată de alte invazii. Acum, împăratul Hsien Feng e mult prea deprimat ca să mai iasă din cameră. Singura ocazie cu care vine la mine e ca să mă roage să îl însoțesc la locurile imperiale de rugăciune. În zilele senine, facem excursii în afara Pekingului. Petrec ore în șir în palanchin, și nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sunt, de asemenea, îngrijorată de lipsa crescândă de interes a lui Hsien Feng față de munca sa. E greu să nu fiu afectată de pesimismul său tot mai mare. Suferă acum de o groaznică durere fizică și e mai tot timpul deprimat. Când i-l aduc pe Tung Chih, nu are nici măcar energia să se joace cu el. Îl înlătură după numai câteva minute. Nu mai verifică edictele pe care le redactez. Când sosesc rapoarte de stat, vrea ca eu să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
condamnat să asiste neputincios, strivit de împrejurări sau de demonul său interior, la spectacolul afirmării celorlalți. În centrul atenției era colegul nostru Nasea, cel care protestase că teza e prea grea. Arăta foarte posomorît: era un băiat ambițios și părea deprimat că nu-i ieșiseră bine toate soluțiile. ― Dumneata ai copiat, mi-a spus apoi la ora următoare profesorul cu obișnuitul său sâsâit disprețuitor, oprindu-mi teza. ― De la cine, domnule profesor? l-am întrebat eu în sfârșit cu o ironie la
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
-l localizeze pe Hideyoshi, ca să creeze împrejurările potrivite pentru ca Nobutaka să intre în acțiune. — Acest punct rămâne neclar, spuse din nou Genba; nu încăpea nici o îndoială că, pe parcursul îndelungatei perioade de așteptare, care dura de peste o lună, devenise tot mai deprimat. Mă rog, am reușit să-l ademenim pe Shogen și ar trebui ca măcar acest lucru să ne bucure. Seniorul Katsuie trebuie să fie informat fără zăbavă. Vom aștepta mâine semnalul lui Shogen. Yasumasa și Shinroku plecară primii, întorcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
În apa fierbinte și mi-am lăsat gândurile să zboare aiurea. La urma urmei, aveau un domeniu atât de larg de colindat. Am Început să mă gândesc la problemele secrete ale Elizei, care În ultima vreme era mereu tăcută și deprimată. Apoi Îmi veni În minte primul meu sărut cu Victor. Îmi amintesc că era luni dimineață și eu venisem la școala ca un zombi, pentru că nu dormisem În noaptea de dinainte. Când am ajuns am dat peste Victor care sprijinea
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
să-mi scape un mic chicot. ― Exagerezi! ― Ok...ce trebuie să fac ca să te reanimez, Alisia? M-am strâmbat. Nu Înțelegeam ce voia să spună. ― Mi-e dor de sora mea enervantă care Îmi mânca zilele. Acum aproape că pari...deprimată. ― Te-a trimis mama să vorbești cu mine? ― Nu fi ridicolă! Da, eram deprimată. Maria era singura care Își dăduse seamă până la momentul acela. Încercam să nu mă gândesc deloc la asta, dar nu puteam ignora că aveam concursul de
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
reanimez, Alisia? M-am strâmbat. Nu Înțelegeam ce voia să spună. ― Mi-e dor de sora mea enervantă care Îmi mânca zilele. Acum aproape că pari...deprimată. ― Te-a trimis mama să vorbești cu mine? ― Nu fi ridicolă! Da, eram deprimată. Maria era singura care Își dăduse seamă până la momentul acela. Încercam să nu mă gândesc deloc la asta, dar nu puteam ignora că aveam concursul de dans peste doar câteva săptămâni. Iar eu nu aveam voie să dansez. Nici măcar nu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
sfanț, tata spusese că se ocupă el de nota de plată, că merita să mă scoată la liman. Dar asta a însemnat că, de cum am ajuns acasă, și am intrat, poticnindu-mă, pe ușă, afectată de diferența de fus orar, deprimată și amețită din cauza Valiumului și a mahmurelii produse de votcă, Helen m-a întâmpinat urlând din capul scărilor: —Vacă idioată ce ești! Să știi că banii cu care te duci la dezintoxicare sunt moștenirea mea! —Bună, Helen, am spus eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai scoată ceva din buzunar, a continuat Helen citindu-mi gândurile. Zice că acum, din cauza ta, suntem săraci și că nu ne mai putem cumpăra cartofi prăjiți adevărați, ci numai din ăia la pungi galbene. M-am simțit teribil de deprimată. Am tăcut. Și - deși nu-i stătea deloc în fire - nici Helen n-a mai spus nimic. —Ei, a zis ea într-un târziu, la un moment dat e imposibil să nu te întâlnești cu vreo vedetă. Pe coridoare sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lui sau felul în care arăta. Era absolut evident. Cu excepția lui Chris. Care dispăruse, iar eu eram gata să bag mâna-n foc că știam exact unde era. Stând acolo am început să mă simt - nu aveam cum să scap - deprimată. Pereții galbeni începuseră să-și facă efectul asupra mea. Toată treaba cu băutul ceaiului începuse să mă obosească, deși nu eu mă ocupam de asta. Iar mintea îmi era din nou invadată de gândul la Luke. Toată splendoarea aceea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o doză zdravănă de cocaină, iar revenirea la realitate fusese foarte grea pentru că nu mai aveam Valium ca să-mi pot adormi simțurile. Și până la salariu nu mai aveam nici un ban ca să-mi refac stocul. Toată ziua mă simțisem așa de deprimată că nici nu fusesem în stare să mă duc la lucru. N-avusesem forță decât să zac pe canapea, vag îngrozită, conștientizând cât de rar îmi bătea inima și dorindu-mi să fi avut destulă energie ca să-mi tai venele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de a plăti salarii sub limita minimă legală. Cu toate astea, era o slujbă. Cu alte cuvinte, era un amestec de muncă pe brânci, suferință și plictiseală. După prima zi la noul hotel, m-am târât către casă, extenuată și deprimată. Când am intrat în apartament, telefonul suna de zor. — Da? m-am răstit nepoliticoasă, gata să-l pun la punct pe cel de la capătul firului, oricine ar fi fost, cu umorul meu infect. A urmat o pauză scurtă - dar încărcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
delicioase dinăuntru. Puteam să mănânc orice voiam. Orice. Bine, cu excepția cremelor de ciocolată ale lui Helen. Alea pe care lipise un desen cu două degete. Am deschis cutiile din bucătărie căutând, căutând, căutând... După care m-am simțit foarte, foarte deprimată. Foarte deprimată. Deci, scăpasem de la Cloisters. Și ce dacă? Ce puteam să fac? Nu mai aveam nici un prieten, mi se interzisese să merg în baruri și oricum nu aveam bani... Oare tot restul vieții mele avea să fie o succesiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Puteam să mănânc orice voiam. Orice. Bine, cu excepția cremelor de ciocolată ale lui Helen. Alea pe care lipise un desen cu două degete. Am deschis cutiile din bucătărie căutând, căutând, căutând... După care m-am simțit foarte, foarte deprimată. Foarte deprimată. Deci, scăpasem de la Cloisters. Și ce dacă? Ce puteam să fac? Nu mai aveam nici un prieten, mi se interzisese să merg în baruri și oricum nu aveam bani... Oare tot restul vieții mele avea să fie o succesiune de seri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să le explic despre pericolul multiplei dependențe. —Zău, Helen, a spus Chris luând taurul de coarne. îți mulțumim pentru oferta cu tequila, dar nu vrem. Helen a plecat. Eu și Chris am rămas tăcuți la masă. Mă simțeam foarte, foarte deprimată. Nu puteam să-mi închipui decât că și el se simțea la fel. într-un târziu, mi s-a făcut rușine de tăcerea aia. Intra într-un contrast mult prea pronunțat cu țipetele și urletele bețivilor din jurul nostru. Era ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
adusese mie cineva. — Semințe nenorocite, s-a lamentat Helen, scuipând câteva în palmă. N-au auzit că există și struguri fără semințe? Bine ați venit în secolul douăzeci! A, te-ai trezit! Eu am clătinat din cap. Eram mult prea deprimată ca să vorbesc. Doamne, ești rău de tot, a comentat Helen veselă. Ai ajuns din nou în spital pentru consum de droguri. Data viitoare ai putea să și mori. —încetează, a spus Anna trăgându-i un cot. —Ei, n-ai de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ne-am băgat în pat, Luke nu m-a atins nici cu un deget. A doua zi a fost la fel de afectuos ca întotdeauna, iar eu am știut că mă iertase. Luke mă ierta întotdeauna, dar cu toate astea eram extrem de deprimată. De ce nu trăsesem două grame, în loc de o singură linie? După ce am luat câteva pastile de Valium, tristețea mi s-a risipit și m-am simțit ca și cum m-aș fi complăcut într-o stare caldă, dar confuză. Duminică seara am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]