415 matches
-
pensie ? Să iau din banii de boilăr ? Să-i dau cu o săptămână înainte, deci cu riscul să vină mereu mai devreme ? Dar dacă nu, însemnează peste numai o săptămână să trebuiască să bat drumul până la poștă - altă corvoadă, alt deranj. Când i-am auzit obrăzniciile, dintr-odată m-am decis : îi dau, dar îi spun foarte clar ce-i cu banii aceștia ! Ca să nu fie nicio confuzie ! Că și așa mi-am pierdut toată dimineața din cauza ei ! O dimineață pierdută
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
trei dimineața și, În momentul În care s-a Întors, totul era la locul lui. Scotchul și tot restul. Am avut extrem de mare grijă. — Nu, admite Jemima fără prea mare chef. N-am găsit nici cea mai mică urmă de deranj. Dar am avut așa, un feeling extrem de clar. De parcă În camera mea ar fi fost cineva. — Ai lăsat fereastra deschisă ? spune Lissy. Fiindcă am citit de curînd un articol, despre cum hoții trimit maimuțe În casele oamenilor, să fure diverse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
În ușa biroului său. — Emma, spune, ridicînd din sprînceană. Înțeleg că ai musafiri ? — Ăă... da, zic. Paul, ei sînt... Îhm... părinții mei, Brian și Rachel... — Încîntat, spune Paul politicos. — Nu vrem să vă deranjăm, spune mama iute. — Nu-i nici un deranj, zice Paul și-i zîmbește fermecător. Din păcate, Însă, sala În care ținem de obicei reuniunile familiale e În plină redecorare. — A ! spune mama, neștiind dacă să-l ia sau nu În serios. Vai, ce păcat ! — Așa că, Emma, ce-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
director mîine să semneze expediția. No, servus! Domnule... încearcă Mihai o intervenție. Tibor e numele meu, îl completează celălalt. Domnule Tibor, mulțumesc! Dar... sînt pus într-o situație delicată: eu vă spun că nu pot face nimic și dumneavoastră... Pentru deranj, domnule, pentru deranj! Ce, e-așa lesne să vii atîtea sute de kilometri?!, că eu, numa' cînd merg la Beiuș, sau la București, îmi uruie trenul o zi în cap... Da'..., schimbă el tonul, să vă mai gîndiți, totuși... Acu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
semneze expediția. No, servus! Domnule... încearcă Mihai o intervenție. Tibor e numele meu, îl completează celălalt. Domnule Tibor, mulțumesc! Dar... sînt pus într-o situație delicată: eu vă spun că nu pot face nimic și dumneavoastră... Pentru deranj, domnule, pentru deranj! Ce, e-așa lesne să vii atîtea sute de kilometri?!, că eu, numa' cînd merg la Beiuș, sau la București, îmi uruie trenul o zi în cap... Da'..., schimbă el tonul, să vă mai gîndiți, totuși... Acu', mai avem bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
vorbești, ce s-a întîmplat? Voiam să te aud. Și să-ți spun că-ți sînt dator cu o cafea și un coniac. Doris rîde. Rîsul ei tandru alungă din Mihai toată neliniștea; e gata să-și ceară scuze pentru deranj, adăugînd că i-a făcut plăcere discuția, ceea ce-ar fi adevărat niciodată mai adevărat ca acum! Dar vocea femeii, chiar așa subțire, de copilă, hotărăște cu fermitate: Îmi pare rău că nu pot să vin să te iau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
bucățele. Degeaba! Poate deschide oricînd cartea la litera A. Trebuie să plece, să părăsească orașul! Ia receptorul din nou, cere un ton și formează numărul spus de Teona. Îi răspunde o voce plictisită de bărbat obosit. Mihai cere scuze pentru deranj și spune cine este. Ia te uită ce surpriză! se entuziasmează Oșanu. De unde telefonezi? De la hotelul "Carpați". A, deci ești în oraș! Nu-mi scapi, zău! Ia un taxi și vino la mine, sînt singur. Putem bea o țuică fiartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
lună după ce totul o luase razna, Ted a făcut un număr de comedie. Marcus era și el pe afiș. Sper că nu te superi, spuse Ashling cu o veselie amară, dar nu voi veni să te susțin. Nici o problemă, nici un deranj, nu face nimic, cine s-ar aștepta să vii? — Dar va trebui să începi să ieși din nou în lume la un moment dat, se rugă Joy de ea. Ashling se cutremură. Ce gând! Nu există străini, exclamă Ted, există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
conversația, Înainte ca Fermín să-și recapete suflul. — Articolele la care face referință domnul Romero de Torres sînt de natură familială, amintiri și obiecte de valoare pur sentimentală. Ceea ce am dori să vă rugăm, părinte, dacă nu e prea mare deranjul, este să ne spuneți cîte ceva din ceea ce vă amintiți despre Julián și despre Aldaya, de pe vremea cînd erau elevi. Părintele Fernando Încă ne privea bănuitor. Deveni pentru mine evident că explicațiile pe care i le dăduserăm nu erau suficiente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
un hotel la două străzi de aici. Curat, accesibil și respectabil. Mi-am permis să fac o rezervare... Am avut Îndoieli, Însă m-am temut să nu-l jignesc. — Aici o să stau perfect, dacă nu cumva asta nu presupune un deranj, nici pentru tine, nici pentru Kurtz. Kurtz și cu Julián schimbară o privire. Julián clătină din cap că nu, iar motanul Îi imită gestul. Nu-mi dădusem seama cît de mult semănau unul cu celălalt. Julián insistă să-mi cedeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
al oamenilor de aici, exact așa mi-am închipuit că va ieși totul. Ce să-i faci, probabil că tocmai așa trebuia să se întâmple... Nici la scrisoarea de atunci n-am primit răspuns... Așa că, rămâneți cu bine și scuzați deranjul. În aceste clipe, privirea prințului era atât de blândă și zâmbetul atât de lipsit de orice nuanță de resentiment ascuns, încât generalul se opri brusc și dintr-odată își privi musafirul cu alți ochi; toată această schimbare de atitudine se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
adică... dar... De altfel, sunt atât de convins de excelenta dumneavoastră educație, încât... Dar câți ani aveți, prințe? — Douăzeci și șase. Ia te uită! Vă credeam mult mai tânăr. — Da, se zice că par mai tânăr la față. Cât despre deranj, voi învăța să nu vă stingheresc și voi înțelege repede, pentru că nici mie nu-mi place deloc să stingheresc. Și, în sfârșit, pare-mi-se, suntem oameni aparent atât de diferiți... în multe privințe, încât s-ar părea că între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
care îl întâlnim în Dakota de sud. Are o populație de 10.400 locuitori. Case clădite cu gust, străzi largi, curate, câteva hoteluri care denotă un centru turistic căutat. Domnișoara care ne-a tușit tot timpul își cere scuze pentru deranj și face și gestul frumos de a ne invita la familia ei. Speriați de tusea ei continuă, am fost nevoiți să nu acceptăm. Rapid City, la 4000 kilometri de New-York va avea un viitor turistic important. În primul rând, în
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
repede. Pleopele Îi tremurau. O să-l iau pe domnul Fraser cu mine afară. Domnule Fraser...? — Desigur, spuse el, Îndreptîndu-se spre scări Împreună cu ea. Își Înclină capul amabil spre Helen, cînd trecu pe lîngă ea. La revedere! Îmi cer scuze pentru deranj. Dacă o să-mi schimb părerea În legătură cu alegerea unei soții, o să vă comunic. Coborî rapid treptele, cu pași băiețești, dezordonați. CÎnd ușa de jos se deschise, Îl auzi spunîndu-i lui Viv, cu o voce scăzută, dar afectuoasă: — Mi-e teamă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-i atinse brațul. — Uite, zise el liniștit și serios. Îmi pare rău. Trase aer În piept. — Mă simt bine. Nu pari bine. Dă-mi voie să te Însoțesc undeva, să bem ceva. — Nu trebuie să te deranjezi. — Nu-i nici un deranj. Probabil că trebuie să te duci undeva, nu-i așa? Părea mîhnit. — Ei bine, de fapt, am promis că trec pe la fratele tău, la domnul Mundy. Cred că n-o să-l deranjeze să mai aștepte o oră, sînt sigur. Haide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
facem pe plajă. — Emma Cooper! Nu-mi spune că n-ai făcut-o niciodată pe plajă, mă prefac eu șocată de ambiguitatea sensului. Emma rîde. — Sigur că am făcut-o pe plajă, dar e prea mult nisip și mai mare deranjul. Doar că n-am mai făcut asta pe o plajă și cred că este extraordinar de romantic să te căsătorești pe malul unei ape. — Asta dacă nu mergi Într-un loc În care nunta ta e a opta pe ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
tânjit zeci de ani fără să pot ajunge la ea altfel decât prin cărți și reverie... Când am început să călătoresc, lumea reală a avut de luptat din greu cu aceea din imaginația mea pentru a mă convinge că merita „deranjul”. Până azi, am momente în care lumea reală mi se pare mai săracă, mai ștearsă, chiar mai puțin consistentă ontologic - de parcă ar avea perpetuu nevoie de un fel de „efect de real”. M.I.: Da, așa am descoperit lumea largă, prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Curat și bine aranjat faci din colibă un palat”. Deasupra patului era atârnat un tablou prezentând veridic „Răpirea din serai”. în sfârșit, un alt tablou având în centru o lubeniță proaspăt despicată, completa fondul plastic al încăperii. — Scuză, te rog, deranjul - spuse firesc, în slava veche, țigăncușa, aruncându-și mantia pe pat. „Nu-i nimic”, murmură Broanteș în gând. — Ia loc, te rog! Bei o cafea? - întrebă țigăncușa. „Aș bea”, gândi Broanteș. — Ce să-ți dau eu să nu te plictisești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Bună ziua! - spuse atunci pan Bijinski, ce intrase neobservat de nimeni. Jupânul Macek e acasă? — Pan Bijinski! - bâigui speriat Macek, sculându-se repede de la masa cazacilor. Ce onoare! Poftiți, poftiți, vă rog! Vai de mine, cum m-ați găsit... e atâta deranj... poftiți, luați loc... — Nu mulțumesc - spuse pan Bijinski. Stau în picioare. — Mă rog, cum doriți... - se plecă Macek de spate. Cu ce vă pot fi de folos? — Din câte am fost informat, tu ai avut o fată, Malgorzata. — Cum adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ținu îndelung la buze. — Vreun mezel, ceva, o măslină, cașcaval, piper și două-trei scobitori s-ar găsi pe-aici, jupâne? - zise el strâmbându-se nițel de tăria rachiului. S-ar găsi - răspunse grecul. — Totul pe un platou așa, mic, fără deranj mare. Și nu mai fiți așa stânjeniți, că, vorba aia - surâse larg otomanul - doar n-au dat turcii. Georgios se înclină și dispăru în cală. — Să trăiască Imperiul Otoman, părinte! - zise tare turcul ridicând plosca. — Poftim? - tresări Metodiu ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Suki este o persoană matură. Poate are nevoie de propriul apartament, spuse Geneviève. Și Belinda la fel. —Le-am oferit propriile apartamente cu mulți ani în urmă! i-a răspuns Sir Richard. Belinda a spus că ar fi prea mare deranjul, iar Suki a spus că vrea să stea aici. A zis că am nevoie de cineva care să aibă grijă de casă. Și trebuie să recunosc, se pricepe la asta de minune. Să știi că a aranjat acest loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Probabil acesta era discursul pregătit în taxi. Dar nu era atât de simplu să o compătimesc, numai pe baza solidarității dintre surori, pe această femeie care muta acțiuni din sau în fondurile de pensii și reținându-și un anumit procent pentru deranj; ca să găsești o slujbă mai puțin folositoare societății ar trebui să te strecori prin vreo organizație guvernamentală independentă. Nu am spus nimic, doar m-am uitat la ea. Avea o calitate ce putea fi admirată: de a sta nemișcată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
simtă atît de trist și singur cînd i-a văzut pe oamenii ăia trecînd pe-acolo. — Hai să mergem În altă parte să bem și noi ca lumea, vrei ? — Nu trebuie să vă deranjați... zău că nu... — Nu-i nici un deranj... și-apoi mai vreau să te Întreb vreo două-trei lucruri. — Aha! Despre șantajul negustorilor și alte chestii de-astea?... Unde găsim și noi un loc bun, nu foarte scump, dar să fie interesant... — Haideți să mergem la barul de lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
că m-ai auzit, băiatule. Mâna ta este mai caldă... Bravo, prietene, bravo! Doamne ajută!” ... La ora 18.00 punct, nerăbdător, Eugen a format numărul de telefon al Iulianei. Nu i-a dat timp să răspundă: - Alo! Scuză-mă pentru deranj, te rog! Ai terminat cursurile? Ești liberă? - Da..., am terminat. S-a întâmplat ceva? - O, nu! Te-am speriat... Regret sincer! Doream să știu, adică... doream să... - Dacă mai ești la spital, putem vorbi acolo. Pot să intru la Tinu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
să tresar. Mă întorc. Bărbatul înalt din fața mea își cere scuze. Și totuși zâmbește. Și e drăguț. Foarte drăguț, de fapt. Așa că e iertat pe loc. — Nu am vrut să te sperii, dar mă întrebam, dacă nu e prea mare deranjul, aș da orice pentru o cană din cafeaua aia. Miroase divin. Are cel mai fermecător zâmbet pe care l-am văzut vreodată. Genul de bărbat pe care sunt sigură că celelalte femei îl adoră. Imaginează-ți cum ar fi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]