1,076 matches
-
potențială prin schimbarea coordonatei "x", adică, forța egalează gradientul negativ al potențialului energetic. Derivata în timp a lui "q" înseamnă viteză, deci: A doua ecuație a lui Hamilton înseamnă că viteza particulei egalează derivata energiei cinetice prin schimbarea impulsului. Prin derivare în funcție de "p" a formulei "p/2m" se obține "p/m = mv/m = v." Ecuațiile lui Hamilton sunt atractive având în vedere simplitatea și simetria lor. Ele au fost analizate din toate punctele de vedere imaginabile, de la mecanica fundamentală la geometria
Mecanică hamiltoniană () [Corola-website/Science/317831_a_319160]
-
innocentia" este legată de rădăcina indo-europeană "Nek-", "Nok-", care are semnificația „a cauza moartea cuiva” (rădăcina "Nek-" s-a transmis, în limba română, în verbul "a îneca" [în+neca], care este moștenit din latină: "neco", "necare": „a ucide”, "a omorî".) Derivarea acestei rădăcini cu privativul in- a dat astfel "innocentia", cu semnificația etimologică „nevătămător”, „nedăunător”, cu alte cuvinte: „care nu produce moartea cuiva”. Inocența poate implica, de asemenea, o mai mică experiență în relațiile sociale. În contrast cu "ignoranța", este în general văzută
Inocență () [Corola-website/Science/337625_a_338954]
-
pot fi puse în cutii astfel încât niciuna din ele să nu fie în cutia corespunzătoare este exact "n"!/"e", rotunjit la cel mai apropiat întreg. Motivul principal pentru introducerea numărului "e", în particular în analiza matematică, este pentru a efectua derivarea și calculul integral cu funcții exponențiale și logaritmi. O funcție exponențială generală "y"="a" are derivata dată ca limita: Limita din dreapta este independentă de variabila "x": ea depinde doar de baza "a". Când baza este "e", această limită este egală
E (constantă matematică) () [Corola-website/Science/309772_a_311101]
-
este o limită nedeterminată care depinde doar de baza "a", iar dacă această bază este "e", limita este unu. Deci simbolic, Logaritmul cu această bază particulară se numește logaritm natural (adesea notat cu "ln"), și acesta se comportă bine la derivare deoarece nu există o limită nedeterminată care să încarce calculele. Există deci două moduri în care se poate alege numărul particular "a"="e". Unul este de a pune derivata funcției exponențiale "a" egală cu funcția "a" însăși. Celălalt mod este
E (constantă matematică) () [Corola-website/Science/309772_a_311101]
-
și "hai" urmată de conjunctiv: "Hai să mergem!". Mai rar decât alte părți de vorbire, interjecția poate fi cuvânt bază în formarea de cuvinte. Unul din procedee pentru aceasta este conversiunea: "of" (interjecție) > "un of", "oful" (substantiv). Alt procedeu este derivarea, prin care se formează direct verbe: "a se văicări" (< "vai"), "a înhăța" (< "haț"). De la acestea se pot deriva mai departe substantive, de exemplu "văicăreală", "văitat".
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
de Théorie de l’Approximation," ci și prin contribuția domniei sale la formarea tinerilor cercetători, pe care i-a îndrumat în pregătirea tezelor de doctorat în calitate de coordonator științific. Domeniile de cercetare predilecte ale profesorului D.D. Stancu sunt legate de teoria interpolării, derivarea și integrarea numerică, polinoame ortogonale, funcții spline, aproximarea funcțiilor cu ajutorul operatorilor liniari și pozitivi construiți prin metode probabiliste și combinatorice, etc. Contribuțiile de seamă în domeniile analizei numerice și teoriei aproximării ale profesorului D.D. Stancu au determinat Academia Română să-l
Dimitrie D. Stancu () [Corola-website/Science/307168_a_308497]
-
care au intrat în limbă fie direct, fie indirect. Cele mai multe împrumuturi au provenit mai demult din limba italiană, iar astăzi predomină cele din limba engleză. Dintre mijloacele interne de îmbogățire a lexicului, o sursă foarte importantă a fost și rămâne derivarea. Și prin compunere s-au creat și se creează cuvinte noi, dar mai puține decât în limbi precum germana. Nu se poate spune exact câte cuvinte are limba franceză. "Trésor de la langue française" (Tezaurul limbii franceze) a fost constituit pe
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
lingvistice. De exemplu, din secolul al XII-lea datează în franceză cuvântul "amiral" cu sensul de „emir” la sarazini, iar din secolul al XIII-lea cu sensul de astăzi. Alte cuvinte împrumutate în acea epocă sunt "farde" devenit ulterior prin derivare "fardeau" „povară” (sec. XII); "arsenal", "jarre" „urcior”, "luth" „lăută” (sec. XIII). Alte cuvinte arabe au pătruns prin intermediul limbii italiene a negustorilor care aduceau mărfuri din Orient. Astfel de cuvinte sunt "coton" „bumbac”, "jupe" „fustă” (sec. XII); "douane" „vamă”, împrumutat de
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
folosite și ca substantive care denumesc sunete, de exemplu "tic-tac", "froufrou" „foșnet” (referitor la o țesătură), sau numele animalului care scoate sunetul respectiv: "le coucou" „cucul”. Majoritatea cuvintelor onomatopeice sunt verbe derivate de la onomatopee: Sunt și substantive onomatopeice formate prin derivare regresivă de la verbe onomatopeice, de exemplu "murmure" (< "murmurer"). Asemenea cuvinte sunt, de exemplu, "brimbaler" „a (se) bălăbăni, a (se) bălăngăni” a "cahin-caha" „târâș-grăpiș” și "dodu" „dolofan”. Tot creații expresive sunt cuvintele din limbajul copiilor mici și din cel folosit de
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
bou”), "gueule de loup" „gura leului” (literal „bot de lup”), "patte d’oie" „riduri la coada ochiului” (literal „labă de gâscă”), "langue de chat" „prăjitură sau bucată de ciocolată subțire și lunguiață” (literal „limbă de pisică”). Prin conversiune (numită și derivare improprie) se formează cuvinte noi prin modificarea clasei lor lexico-gramaticale. Astfel se pot forma: Derivarea propriu-zisă se face în franceză cu sufixe și prefixe. În ambele aceste categorii de afixe se pot distinge (exemple în cuvinte mais jos): Din punctul
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
coada ochiului” (literal „labă de gâscă”), "langue de chat" „prăjitură sau bucată de ciocolată subțire și lunguiață” (literal „limbă de pisică”). Prin conversiune (numită și derivare improprie) se formează cuvinte noi prin modificarea clasei lor lexico-gramaticale. Astfel se pot forma: Derivarea propriu-zisă se face în franceză cu sufixe și prefixe. În ambele aceste categorii de afixe se pot distinge (exemple în cuvinte mais jos): Din punctul de vedere al sensului lexical al cuvintelor derivate, se pot distinge sufixe: În exemplele de
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
actualmente unul dintre cele mai însemnate centre universitare din zona de vest a țării. "Oradea" și "Orade" (în graiul bihorean) sunt variantele de rostire pe românește a toponimului maghiar "Várad" (mai târziu "Nagyvárad" „Oradea Mare”). "Várad" este, împreună cu "várda", o derivare și totodată variantă a cuvântului (indoeuropean, înrudit cu germanul "wehr-") "vár" (cetate, fortăreață), prin sufixarea cu sufixele circumstanțiale de loc (foarte productive la generarea toponimelor maghiare) "-ad" și "-da". (Város „oraș” este de asemeni derivat din "vár" prin sufixarea cu
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
și ""țara deschisă"". Totuși conexiunea dintre cuvinte "poate fi" doar concordantă. Acest cuvânt se știe că a fost folosit de Sumerieni pentru a se referi la terenurile aride de la vest de Eufrat. Alan Millard a venit cu un studiu privind derivarea numelui din rădăcina semitică "dn", însemnând "abundență, luxuriant". Dumnezeu îi încredințează lui Adam îngrijirea de grădina în care ei trăiesc, și îi poruncește în special lui Adam să nu mănânce din "Copacul Cunoașterii Binelui și Răului". Eva este zeflemisită de
Grădina Edenului () [Corola-website/Science/311160_a_312489]
-
stibnit, într-un vas închis. Conform acestei teorii, înțelesul cuvântului "alkuhul" ar fi fost extins mai întâi pentru substanțele distilate în general, iar apoi restrâns doar pentru etanol. Această etimologie circulă în Anglia cel puțin din 1672 (DEO). Oricum, această derivare nu este întru totul acceptată, deoarece cuvântul arabic curent pentru alcool, الكحول = "ALKHWL" = "al???", nu derivă din "al-kuhul". Coranul, în versetele 37:47, folosește cuvântul الغول = "ALGhWL" = "al-ghawl" — însemnând "spirit" ("ființă spirituală") sau "demon" — cu sensul de "lucrul care dă
Alcool () [Corola-website/Science/301532_a_302861]
-
din spațiul nord-pontic în Pannonia, Ibn Rusta a transmis un detaliu poate semnificativ: printre vecinii "majgharilor" se afla și tribul "asghil" zis și "așkil" ori "eskil". Această populație era un trib protobulgar (implicit "ogur" sau "onogundur"). 1) "Székely/secui" ca derivare și totodată amintire - pe filieră prototurcă - a sciților, al căror endonim și etnonim principal este saka. 2) Legătura dintre tema numelui cu străvechiul termen PIE "*sek-, *so-" „a tăia” (din care sînt derivate, între altele, lat. "secare" „a tăia” și
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
vechi, limba se dezvoltă prin împrumuturi din limbile slave, din limba germană și din latină. Acestea sunt mai ales din domeniul vieții politice, religioase, dar sunt și nume de animale din afara Ungariei, termeni tehnici etc. Totodată, lexicul se îmbogățește prin derivare, sufixele lexicale fiind mai numeroase decât în limba actuală, precum și prin compunere. Această perioadă începe cu bătălia de la Mohács, în urma căreia Ungaria își pierde independența. Au loc mișcări importante de populație, iar dialectele se influențează reciproc. Limba acestei epoci nu
Istoria limbii maghiare () [Corola-website/Science/307776_a_309105]
-
toți cărturarii, în frunte cu Ferencz Kazinczy (1759 - 1831). Este o mișcare de maghiarizare a limbajului vieții spirituale, pentru a adapta limba la viața modernă, prin crearea cuvintelor maghiare adecvate culturii materiale și spirituale a vremii. Aceasta se face prin derivare cu sufixe, derivare regresivă, compunere, contragere, calc, adoptarea unor cuvinte dialectale și arhaice. Totodată se impun și unele criterii estetice în redactarea textelor, în numele unui „stil elevat”. Adepții înnoirii limbii, numiți „neologi”, sunt combătuți de tradiționaliști, numiți „ortologi”. Exemplul cel
Istoria limbii maghiare () [Corola-website/Science/307776_a_309105]
-
frunte cu Ferencz Kazinczy (1759 - 1831). Este o mișcare de maghiarizare a limbajului vieții spirituale, pentru a adapta limba la viața modernă, prin crearea cuvintelor maghiare adecvate culturii materiale și spirituale a vremii. Aceasta se face prin derivare cu sufixe, derivare regresivă, compunere, contragere, calc, adoptarea unor cuvinte dialectale și arhaice. Totodată se impun și unele criterii estetice în redactarea textelor, în numele unui „stil elevat”. Adepții înnoirii limbii, numiți „neologi”, sunt combătuți de tradiționaliști, numiți „ortologi”. Exemplul cel mai cunoscut al
Istoria limbii maghiare () [Corola-website/Science/307776_a_309105]
-
numite integrale definite. Principiile integrării au fost enunțate de Isaac Newton și Gottfried Wilhelm Leibniz la sfârșitul secolului al XVII-lea. Prin teorema fundamentală a calculului integral, pe care au dezvoltat-o independent unul de altul, integrarea este legată de derivare, iar integrala definită a unei funcții poate fi ușor calculată odată ce este cunoscută o primitivă a ei. Integralele și derivatele au devenit uneltele de bază ale analizei matematice, cu numeroase aplicații în știință și inginerie. O definiție riguroasă a integralei
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
cum ar fi înălțimile, "y" = "f"("x")) înmulțite cu lungimi de pași infinitezimali, așa-numitele "diferențiale" (notate cu "dx"). În ce privește calculul efectiv al integralelor, teorema fundamentală a calculului integral, dezvoltată de Newton și Leibniz, este legătura fundamentală între operațiile de derivare și integrare. În condiții potrivite, valoarea unei integrale pe o regiune poate fi determinată privind doar limitele regiunii. Aplicată curbei rădăcinei pătrate, considerăm funcția formula 16, și se calculează "F"(1)−"F"(0), unde 0 și 1 sunt limitele intervalului formula 17
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
este efectuată doar pe varietăți "orientate". Dacă "M" este o astfel de varietate "m"-dimensională orientată, și "M' " este aceeași varietate cu orientare opusă și "ω" este o "m"-formă, atunci există: Teorema fundamentală a calculului integral" este afirmația că derivarea și integrarea sunt operații inverse: dacă o funcție continuă este întâi integrată și apoi derivată, se obține funcția originală. O consecință importantă, uneori numită "a doua teoremă fundamentală a calculului integral", permite calculul integralelor folosind o primitivă a funcției de
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
pitpalac" care este și numele păsării ce are glasul redat de onomatopee. Un exemplu din franceză este "cocorico" „cucurigu”, ca substantiv cu forma de plural "des cocoricos" (literal „cucuriguuri”). Onomatopeele sunt o sursă de îmbogățire a lexicului limbii și prin derivare: "poc" > "a pocni", "vâj" > "a vâjâi", "splash" > "splashy" „noroios”, "splasher" „apărătoare de noroi” (la bicicletă). O categorie aparte de cuvinte onomatopeice este a celor care imită sunete și zgomote fără să existe o onomatopee corespunzătoare. Prin acest procedeu se pot
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
Paul Solacolu s-a ocupat de problemele de gospodărire a apelor. Pentru suplimentarea disponibilului de apă din bazinul Dâmboviței, schema de amenajare elaborată de Paul Solacolu cuprindea și captarea micilor cursuri de apă de pe versantul nordic al munților Făgăraș și derivarea lor gravitațională în Dâmbovița, în lacul Pecineagu, mărind debitul mediu la 6,8 m³/s. În interesul gospodăririi chibzuite a apelor, schema hidrotehnică includea reversibilitatea sistemului, în caz de secetă fiind posibilă derivarea gravitațională a unor debite din acumularea Pecineagu
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
de pe versantul nordic al munților Făgăraș și derivarea lor gravitațională în Dâmbovița, în lacul Pecineagu, mărind debitul mediu la 6,8 m³/s. În interesul gospodăririi chibzuite a apelor, schema hidrotehnică includea reversibilitatea sistemului, în caz de secetă fiind posibilă derivarea gravitațională a unor debite din acumularea Pecineagu în râul Sebeș din zona Făgăraș. Lucrările de derivație au fost începute în 1984 dar după excavarea a 12,3 km de aducțiune, au fost sistate în 1992. Noi studii elaborate de Paul
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]
-
În urma unor inundații catastrofale Domnitorul Alexandru Ipsilanti l-a însărcinat pe secretarul său, căpitanul austriac Franz Josef Sulzer, să realizeze lucrări de apărare a orașului. Acesta a realizat un baraj de lemn pe Dâmbovița la Lungulețu și un canal de derivare a Dâmboviței spre râul Ciorogârla. Ca urmare a acestui derivații, erau controlate debitele provenind de pe Dâmbovița superioară, dar mai rămânea riscul unor inundații prin viituri provocate fie din ploi torențiale pe bazinul inferior al Dâmboviței fie fie prin depășirea capacității
Paul Solacolu () [Corola-website/Science/311953_a_313282]