450 matches
-
respectiv a rămas în țară. Guvernul a prezentat acest gest recuperatoriu ca pe o mare izbândă, deși el a rămas aproape fără ecou în opinia publică. 7 Actorul distribuit în rolul principal a contribuit în mare măsură la aducerea în deriziune a personajului, realizând o reclamă la felurite echipamente de încălzire. Costi Rogozanu a comentat situația, sub titlul Ștefan cel Mare de apartament: "anul acesta au fost alocate de la buget sute de miliarde de lei pentru serbări, expoziții cu o sabie
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
adăugându-le, atunci când a fost cazul, și discuții asupra comicului sau ironiei, intertextualității sau metaficțiunii și celorlalte procedee cu care parodia relaționează în context romanesc. Am arătat astfel cum a evoluat înțelegerea parodiei de la o simplă tehnică, menită să practice deriziunea fenomenelor literare, la accepțiunea de gen în sine, delimitându-și teritoriul prin trăsăturile proprii și diferențele specifice în raport cu alte tipuri de literatură asemănătoare. La finele parcurgerii teoriilor antice, medievale, renascentiste, moderne, formaliste, structuraliste, poststructuraliste și postmoderne din aria terminologică subsumată
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mai mult zel, la slujirea lui Dumnezeu". În Renaștere, "importanța bufonilor, a măscăricilor la curțile italiene, pe lângă regii țărilor mai mici sau mai mari, în preajma papilor"8 demonstrează încă o dată cum spiritul parodic tinde să cuprindă totul în accentuata lui deriziune și să șteargă granițele speciilor literare, până la limita superioară pe care va o atinge romanul o dată cu apariția târzie a lui Don Quijote. Perioada este înfloritoare pentru toate tipurile de producții parodice (de la "burlă" până la snoave și faceții), ca "semn al inteligenței
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
apreciem drept "un fenomen intrinsec al literaturii ce ia formă antigenerică"11? Acestei idei i se raliază și Viorica S. Constantinescu în articolul intitulat " Timpul parodiei", unde constata că, în sfera mai largă a comicului, parodia se așază sub semnul deriziunii, marcând relativitatea tuturor valorilor. Modificarea perpetuă a "scenei literaturii", pe care s-au perindat mereu alte decoruri privite de mereu alți curioși, își conține germenii propriei tautologii. Căci, deși tablourile se schimbă, efectul rămâne mereu același. Dacă în Antichitate și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Levantul cărtărescian, parodia unește trecutul și prezentul prin intertextualitate, idei, motive, sintagme, forme prozodice ale textelor de referință (și nu numai) regăsindu-se adeseori în textul parodiant. Astfel sunt retrezite la viață valori uitate. Paradoxal, se parcurge calea inversă, de la deriziune la acceptare, căci nu întotdeauna se intenționează discreditatea capodoperei de la care s-a plecat. "Parodia acționează și în sensul anulării distanțelor între valori", prin "aducerea la un grad ușor perceptibil a unui cod mai greu accesibil"12. La o scară
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care este o simplă imitație de stil fără funcție satirică). Clarificarea vine la pagina 111, unde aflăm că "pastișa este imitația în regim ludic, a cărei funcție dominantă este purul divertisment; șarja este regimul satiric, a cărui funcție dominantă este deriziunea; la forgerie 59 este imitația în regim serios, a cărei funcție dominantă este continuarea sau extensia unei realizări literare preexistente"60. Enumerarea de mai sus ne apare necesară întrucât ea scoate în evidență tipicul parodiei, acel sine qua non pe
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
fățișe când usturător satirice, când îmbibate de servilism pe care autori de talia unui Petronius le-au gândit la adresa regimurilor politice în care au trăit. Lipsește necesara apropiere a parodiei de obiectul parodiat, de textul pe care aceasta îl menise deriziunii, o punere în oglindă, în termeni genettieni, a hipo- și hipertextului. Din prisma actualității cel puțin, Antichitatea greco-latină pare dominată de un paradox: corpusurile teoretice care conțin evidente încercări de definire, note sumare sau excursuri enumerative cu privire la parodie fac referire
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
la procedeul (desigur, pe atunci cultivat încă simplist, dar însoțit și de distanțarea specifică ironiei) intertextualității etc. O legătură strânsă se stabilește pe terenul culturii antice între parodia literară și atitudinea controversatelor personaje mai sus amintite, caracterizate de luarea în deriziune a subiectelor/ operelor serioase. Problema originalității cu care sunt confruntați autorii puși în fața "eternelor" teme (războiul, puterea, iubirea etc.) se soluționează în și prin roman, o formulă epică pe-atunci relativ nouă, dacă avem în vedere tradiția epopeică înrădăcinată și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
strălucit tabloul literaturii antice, pregătind terenul apariției literaturii lui Aristofan, deosebit de importantă căci "întreaga comedie europeană este legată, într-un fel sau altul, de lumea pieselor"119 sale. La el, parodia are o țintă precisă, chiar personală, urmărind aruncarea în deriziune a operelor și chiar a personalității rivalului său, Euripide. Se pare că maniera de judecare a operei lui Euripide de către contemporanii săi înregistra o diferență substanțială față de concepția noastră. Mulți dintre atenieni opinau că tragediile lui Euripide, prin repetata "coborâre
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
interesează, din parodii. Este vorba despre acel Italum acetum sub haina căruia vechiul îmbracă forme noi. "Culturile europene au învățat să râdă și să ridiculizeze de la romani", scrie Mihail Bahtin 134, sesizând că specificul mentalității latine trebuie căutat și în deriziune, în negarea savuroasă a lucrurilor până atunci acceptate drept solemne, printre care și prăfuitele postamente literare. De fapt, această înclinație către râs, bună-dispoziție și uneori satiră (Satura tota nostra est!, avea să exclame Quintilianus) a fost atât de puternică încât
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
naște un nou gen: prin parodierea vechilor forme epice, care nu mai existau ca atare, încetând de a mai ființa, în hipertext, conform statutului anterior din hipotext. Eroicul se transformă în anti-eroic, protagoniștii sunt ridiculizați, stilurile și limbajele cad în deriziune, iar situațiile cu care se confruntă noile "modele" ale condiției umane degenerează în grotesc sau absurd. Romanul apare ca gen puternic individualizat din cauză că "nu se acomodează deloc cu celelalte genuri. Deci nici nu poate fi vorba de vreun fel de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
diferiților scriitori și/ sau genuri, dar mai cu seamă a modelului epic homeric reprezintă o idee de sorginte greacă 141, considerată de romani infailibilă, deci preluată ca atare și garantând succesul la un auditoriu interesat, ba chiar deprins cu practica deriziunii, pe care o cultiva în academii. Dintre toți creatorii latini de satire menippee, ne interesează aici Lucius Annaeus Seneca, filozof și scriitor roman din sec. I e.n., care, pe lângă operele de factură filozofică și tragediile cu subiecte grecești, "toate scrise
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cărți de lucruri satirice, făcând o aluzie la satura amestec"162. Însăși redactarea operei sub acest titlu ridică o problemă deja amintită, cu termenii lui Bahtin, și anume bilingvismul ca semn al parodiei. Constatăm din start că titlul conține germenii deriziunii, făcând apel la etimologia greacă numai pentru ca, mai apoi, tonul inițial serios, gramatical, chiar academic să se piardă o dată cu aglomerarea faptelor "istorisite", unele dintre ele însă tot intertextual, deși sub forma povestirii în povestire, funcționând ca simple preluări ale povestirilor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
nu atât rolul dinamitar al operelor parodice, cât ideea de necesară evoluție, de înnoire reformatoare a claselor de subiecte, procedee și tehnici literare la adăpostul ideii de modificare a formei literare. Chiar dacă lumea cavalerească și-a pierdut din densitate în urma deriziunii cervantești, câștigul pe plan formal s-a dovedit enorm. Astăzi, granița dintre poemele eroi-comice ale Renașterii și romanele secolului XX pare să se fi șters. Istoria literară are însă obligația de a o consemna, arătându-i atât împlinirile, cât și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
parte însemnată râsului și diminuării burlești a faptelor și obiectelor", remarcă Zoe Dumitrescu-Bușulenga254. Autorul pune față în față cele două mostre de gândire în situații preluate din literatura populară a eposului cu uriași, de unde și sciziunea, distanțarea care fac posibilă deriziunea, lansând o modă care va fi, de acum înainte, specifică literaturii franceze: parodia survine din suprapunerea discursului filozofic peste situațiile burlești, ce va fi mai târziu practicată de Voltaire în Candid sau optimismul etc. etc. Una dintre situațiile prin care
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
se desparte în două, apoi a cârmit-o spre stânga, ieșind afară prin ureche" (Cartea întâi, capitolul VI). Deși trimiterea la nașterea din capul lui Zeus era evidentă, naratorul simte nevoia unor comentarii explicite pentru a-și susține din umbră deriziunea: "Bachus nu s-a desprins din coapsa lui Jupiter? Minerva nu s-a născut din capul lui Jupiter? (Tot prin ureche) Castor și Pollux din coaja oului pe care l-a ouat (și l-a clocit) Leda?". Iar cum acestea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
n.n.) și se născu o a treia limbă, îmbinare a celor două (...), limba macaronică, o italiană latinizată", de fapt o "parodie a latinei și a italienei care își bat joc, pe rând, una de alta"264, și opera lui, practicând deriziunea pe scară largă la adresa tuturor subiectelor "sfinte" romanului cavaleresc, impune și se impune printr-o limbă cu totul nouă, numită astfel în urma unei comparații gastronomice cu iz național. Dacă "macaroanele trebuie să fie bine amestecate cu brânză și cu unt
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ei, alte opere. Este de altfel mereu invocată, cu referire la fenomenul despre care vorbim, situația punerii față în față a doi autori, dintre care unul are strălucita idee de a-l ridiculiza pe celălalt, de a-i supune textul deriziunii, fie și numai pentru a ieși din impasul în care se află în lipsa unui subiect mai valoros. Deși poate uza de comic, de ironie sau umor, parodia literară nu rămâne tributară nici uneia dintre aceste formule. Natura ușor malițioasă a unor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
toți!" - auzi pe câte o gospodină, care-și stuche iute în sân și face cruci mici și rapide, când vine vorba de onor comandanții supremi ai României de ieri, de azi și de mâine. Genocid moral și spiritual, aruncarea în deriziune a soartei României. Dar unde sunt vremurile idilice de altădată, când aveam serviciu, casă, copii, pâine și vin, lapte și miere? Nesiguranța zilei de mâine s-a întronat singură - regină. Nu știm dacă mâine nu ne dă afară de la muncă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
în teatrul clasic și în teatrul modern Teatrul modern deconstruiește nu numai subiectul, trama, ci și structurile logice și convențiile dramaturgiei clasice: „O ultimă ipostază a tragicului în contemporaneitate, care nu poate fi ocolită, se datorează teatrului absurd sau al deriziunii, lui Eugen Ionescu, Samuel Beckett, Arthur Adamov, socotiți autorii reprezentativi [...] Spre deosebire de existențialiști, în teatrul absurd nu există revoltă, nu există acțiunea personajului, nu aflăm posibilitatea unei opțiuni. Nu există conflict. Fatalitatea nu provoacă conflictul tragic, îi este consecința. [...] Fatalitatea ia
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
milenii pe secundă..." La prima vedere, paradoxul, poanta, enormitatea par să suscite pur și simplu umorul. La un "frumos joc" de cafenea (Biliard), un jucător își ia capul și-l așează pe masă fiind vorba de "un cap detașabil". Aici, deriziunea, nota de scherzo frizează absurdul. Haideți la biliard / Când lucrurile încetează să mai aibă un înțeles, / o legătură, / mă duc să joc biliard / ca să pot înțelege lumea..." Bineînțeles o lume întoarsă pe dos! Orice cunoaștere prin simțuri fiind relativă, să
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ciudați navigatori (Argonauții), dematerializați, spectrali, vâslesc pe cer, printre astre. III Contrar impresiei de stil vorbit, poezia lui Mihai Ursachi, elaborată, organizată cu grijă și trasă în esențe, urmează alte norme decât cele ale oralității. Simulând ușurătatea și practicând consecvent deriziunea, autorul Poemului de purpură, comentator sever al existenței, veghează într-un relativism universal. Cantonată în conceptual, orientată spre insolit și atipic, impregnată de mister și deschisă fabulosului, lirica sa, producătoare de surprize și prospețimi, încântă prin rafinament și vibrație. Sentimentul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
un Ioanid Romanescu deschis experimentelor divaghează calamburistic, adresându-se unei stranii Mississippi: "Cu inflexiuni ale vocii până la ipocrizie / îi spun și astăzi "Miss", "Mississippi" / sau o alint "Miss Mississippi" / și chiar "Missouri", diminuând-o cu aroganță când mă enervează". Pe deriziune parodică se întemeiază un Pater noster zeflemist, satanic: "Nu-i loc pentru mulțime pe scaunul divin / de vrei să te urmăm, fii diavolul! Amin". Un experiment de tip avangardist, Tangaj, e, în fapt, un colaj lexical colportând termeni din germană
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sunt traversate de o criză cu multe fațete : cea a reprezentării umanului. Concepția clasică, cea renascentistă, sau cea a luminilor sunt depășite. Umanismul însuși, cum aprecia Unamuno, e în criză. Nu întîmplător au apărut dadaiștii, apoi suprarealiștii, care practică nonsensul, deriziunea și chiar distrugerea. O inumanitate s-a extins ca o plagă, devenind atotprezentă și dezmembrînd sensul lumii într-o țesătură de erori și iluzii. Este tărîmul celor proști, care nu vor să știe mai multe, care nu-și pun întrebări
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
se aseamănă, adesea alergic la violența publicitară. De unde și noile orientări: din mijloc de punere în valoare a produsului, publicitatea devine uneori spectacol creativ ce apelează la o mulțime de registre noi: gradul II, pastișa, deturnarea, impertinența, moda momentului, emoționalul, deriziunea, provocarea. Prin toate acestea, publicitatea hipermodernă caută nu atât să glorifice produsul, cât să inoveze, să emoționeze, să distreze, să întinerească imaginea, să interpeleze consumatorul 22. Obiectivul nu mai este acela de a dirija mecanic sau psihologic un consumator redus
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]