691 matches
-
merge direct la țintă. Ți-e poftă de ceva bun? Numele pizzeriei care potolește poftele e trecut cu litere de trei ori mai mari. Bătrânul nu aude metroul venind. Abia în clipa în care trenul intră în stație, bătrânul devine derutat, pentru că vagoanele alunecă rapid pe șine și o acoperă pe femeia decoltată. Haydn n a compus niciodată ce cântă bătrânul acum. Arcușul se mișcă haotic pe corzile care vibrează într-o cacofonie de sunete sugrumate, iar bătrânul așteaptă cu sufletul
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
am țintit și mă pregăteam să-i torn toate alea în cap, tâmpitul se uită în sus și mă vede și mă fixează drept în ochi. Și mi zâmbește și-mi face și cu mâna. Puah. Am fost atât de derutată, că n-am mai știut ce fac. I am zâmbit și m-am prefăcut că-mi ud florile. De fapt, adevărul e că am turnat tot ce era în găleată peste bietele mele flori. Acuma din cauza lepădăturii ăsteia o să-mi
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
așterne o tăcere lungă. Prea lungă. Îi spun că am văzut o ceașcă imensă în magazinul de alături. De fapt, un ghiveci. Îi spun că e un ghiveci foarte mișto. Sau ceașcă. Ce-o fi. Se uită la mine puțin derutată. Duc lingura la gură, mestec crutoanele și nu mai spun nimic. Peste o oră plecăm. Roxana vine cu mine până la magazin, să vadă ceașca-minune. Da, e mișto, ia-o. Vânzătorul îmi pune ceașca într-o pungă imensă, apoi farfurioara într-
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
telefonul la o distanță respectabilă în timp ce și ridică brațul drept și-și încordează bicepsul. Își pune pe față o expresie feroce, numai bună de pozat. Exact în momentul în care e gata să apese pe buton, telefonul sună. Ferdinand devine derutat, apoi răspunde. Reușește cu greu să-și apropie aparatul de tâmplă, ținându-l între degetul mare și mijlociu. Da, mami. Vocea lui se pierde ca un tunet distant printre munți în timp ce pleacă spre vestiar. Oliver se plimbă prin sală, nehotărât
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
fii lângă mine, să mă ajuți, să te porți frumos cu mine, doar ești prietenul meu. Chestia asta cu prietenul meu a sunat atât de tandru, încât am luat-o imediat în brațe și am pupat-o. A fost foarte derutată. (Nu-și dă dea seama dacă e cazul să ne împăcăm atât de repede.) Dar eu uitasem deja tot răul. Și eram mândru că sunt prietenul ei. Zâmbește. Mamă, ce m-ai scos din minți atuncea. Mai stă câteva clipe
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
în formă de sabie. Săbiuțe de plastic, de diferite culori. Chelnerul ne invită să servim. Rapid, număr bucățelele de somon. Doișpe. Îi spun chelnerului să nu se formalizeze și-i iau tăvița din mână. Chelnerul face ochii mari, apoi pleacă derutat. Întind mâna și apuc trei săbiuțe deodată. Roșu, galben, albastru. Înflăcărat de patriotism, bag o umbră de somon în gură, apoi mestec și mă joc cu săbiuțele. Uite, vezi? Asta nu se face. Omul cu capac de veceu pe cap
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
noapte în mielușel vizează două scopuri, ambele favorabile PSD-ului. Mai întâi că, renunțând la monopolul naționalismului (fie el și extremist-șovin), PRM ul lasă partidul guvernamental să pară singurul apărător al «neamului», PSD-ul preluând astfel voturile fanilor PRM-iști derutați de «schimbarea la față» a liderului. Apoi că, dacă PRM-ul va fi, totuși «igienizat», el va putea deveni partenerul PSD într-o nouă guvernare, în cazul în care nu va obține procentul uriaș pe care liderii îl dau ca
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
citesc, recitesc, dar am mers mai departe și mi-am dat seama că drumul gândirii mele este mult mai desfăcut, ca atare ajunsesem la dimensiunile prozei. Dar mi s-a întâmplat și un alt fenomen: am ieșit din adolescență destul de derutat, de-acum eram un viciat... Însă am avut norocul să întâlnesc un mare intelectual, un mare talent, pe Radu Petrescu. A fost o întâmplare: am auzit o poezie recitată de o elevă de la un liceu, eleva recita poezia unui tânăr
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
care fac parte. Altă categorie de contestatari își apără cu îndârjire privilegiile obținute în urma unor modificări aduse la vechea lege, adevărate hotărâri de zeci de mii lei noi, care au dus la formarea categoriei de pensii nesimțite. Rămân surprins și derutat, când aud că privilegiații vor da statul în judecată, dacă li se vor aduce pensiile cu picioarele pe pământ. Știam că statul este organismul politic care poate să impună o măsură, considerată de interes general, (un impozit, de exemplu), fără
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
au primit doar una din valize și rămân să aștepte până hamalii o „descoperă” și pe a doua. Unele dintre colegele noastre, vesele și entuziaste, dornice de dialog în trenul care ne aducea de la Lisabona, au acum o expresie destul de derutată, pleoștită chiar. Mă gândesc că asemenea momente trebuie depășite cu răbdare și înțelegere. Pentru a rezista. Proiectul în care ne-am angajat benevol - am știut-o de la început - este, în bună măsură, o aventură... După ce lăsăm bagajele la autobuzele care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
prea auzit râsul...). Pentru un public eterogen ca al nostru, s-ar fi potrivit un muzical sau o dramă; nu toți înțeleg la fel de bine franceză, spre a suplini, printr-un text împroșcat ca din mitralieră, cvasiinexistenta acțiune scenică. Sunt obosit, derutat și dezamăgit - și de spectacol, și de aspectul exterior al orașului: excesiv de sobru, gri, lipsit de atractivitate. Ziua vizitasem un uriaș complex comercial, Euralille, organizat în jurul noii gări pentru primirea TGV-urilor internaționale și interregionale, pe o suprafață de 70
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în rusă și invers. O refuz inițial, dar cedez la rugămintea lui Adrian Popescu - el este „românul vorbitor de italiană și franceză”. Adrian, ființă calmă, optimistă și tenace pe tot parcursul călătoriei noastre, mi se pare acum amărât și puțin derutat. Merg cu ei. Ceilalți doi scriitori din grup sunt Wolga Ipatava din Belarus (membră a PEN Clubului și opozantă a regimului lui Lukașenko) și Jurica Pavicic din Croația. Mai întâi mâncăm la o cafenea numită Soleanka. Felul întâi e chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Teixeira. Corinne mă salută în rusă, pare mai optimistă decât la Sankt-Petersburg. Are și de ce. Camera de hotel e mai drăguță și, în general, atitudinea gazdelor de la Moscova e alta. Acum este ghida lui Paulo, care are o privire ușor derutată, pare depășit de importanța momentului. Ajungem împreună până în celebra stradă Arbat, iar acolo ne despărțim. Îi povestesc lui Corinne, pe cât îmi permite confortul unei discuții peripatetice, subiectul cărții Copiii Arbatului a lui Rîbakov. Corinne știe câteva versuri de Okudjava și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
colecționînd zîmbete, ba chiar inimi. Parcă te văd într-un insectar, alături de alți fluturi." N-am bătut în retragere; am rămas pe poziție, salutînd-o cu un inofensiv salut de respect de fiecare dată. Un timp, vreo cîteva luni, a părut derutată, apoi a acceptat jocul: o salut și-mi răspunde, o comportare civilizată între doi oameni care se cunosc prin relații de serviciu. Semnul de azi, cu degetele desfăcute, lipite de parbriz, poate fi pentru mine o încurajare. O nouă încurajare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nimeresc, de fapt, în niște oameni nevinovați?! iată un subiect interesant!... Arunc indexul telefonic pe birou și-mi scot pixul, apoi iau o coală albă din fața Lilianei: Dă-mi, te rog, numărul de telefon al Cooperativei Invalizilor, unde pleacă filamentele! Derutată, Liliana scoate dintr-un dosar comanda cu care a venit doamna blondă și-mi dictează numărul de telefon scris pe antet. Îl notez, împăturesc hîrtia, o bag în buzunar și plec. În urma mea o aud pe Liliana strigîndu-mi că-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Futacu, îl privise câteva clipe, apoi îl învârtise de câteva ori, cu cal cu tot, cum ai învârti o roată. Totul se petrecuse cu o viteză de neînchipuit și, de aceea, când calul amețit țâșnise printre copaci, încă doi porniseră derutați în urma lui. Zogru se uita acum spre ceilalți trei călăreți care îl priveau și ei, paralizați de frică și uimire. Talpă ridicase ochii spre stăpânu-său și-l văzuse încercând să scape de haina verde, răsucită în jurul unei crengi. Cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ecoul loviturilor moi. - Nu mai bate, Măria ta, că e degeaba, a spus, Zogru, știind prea bine că vorbește unui mort și că oricum nimeni nu-l aude nici pe el. Dar l-a auzit și a întors fața, uimit, derutat, contrariat. - Cine vorbește cu mine? a spus și-a privit drept spre chipul din icoană. - Eu, mărite, eu, Zogru, prins în lemnul porții de 16 ani. - Nu cumva am murit? - De câteva ceasuri. Întâlnirea aceasta l-a făcut să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
robinete În formă de gît de lebădă. Hotelul era bine Întreținut, liniștit, mai puțin cînd fiul soților Gangaire, care locuiau la primul etaj, se juca singur de-a indianul În grădină. Toată lumea dormea. Ziua a cincea? A șasea? Cea mai derutată, dimineața, era doamna Maigret, pentru că nu mai trebuia să prepare cafeaua. La șapte, li se aducea micul-dejun pe o tavă, cornuri proaspete și ziarul de la Clermont-Ferrand, care consacra două pagini știrilor din Vichy. Maigret luase obiceiul să le citească de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
obidă noua mutră În oglindă, blestemând În gând clipa nefastă În care o Întrebasem, Într‑o doară, pe Simonetta dacă știe pe cineva care tunde bine. Îți vine foarte bine, m‑a Încurajat Mariana. — Așa crezi ? am bâiguit eu, complet derutată. — Da. Stai să ți‑l mai aranjez puțin cu drotul. Când m‑am privit din nou În oglindă am avut un șoc. Arătam ca o bombonică sau poate ca o bomboană Kojak, așa, tunsă cu castron În cap și slabă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
rucsacului. Sau făcea și ea parte din vis ? Adina Dabija 136 — lucrurile nu sunt Întotdeauna cum am vrea să fie, spusese Jean-Claude În timp ce mie Îmi șiroiau lacrimile pe obraz. Îmi dau seama ce trebuie să simți. Și eu sunt la fel de derutat ca și tine și pot să-ți spun cu mâna pe inimă că nici mie nu-mi vine ușor, și cu atât mai puțin lui Jacqueline. Dar fiecare dintre noi trebuie să facă eforturi pentru ca iubirea noastră să fie posibilă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
conținută și invulnerabilă. În momentul În care am simțit o bătaie pe umăr, bula s-a spart. Père Joseph Îmi zâmbea dezve- lindu-și toți dinții mici și albi, ca de delfin. — Pe mine mă așteptați ? m-a Întrebat el. Eram derutată, nu Înțelegeam nimic, apoi, Într-o clipită, amintindu-mi unde mă aflam și pentru ce, vechea durere a reînceput să ticăie dureros, ca și cum ar fi revenit curentul la pickup și brusc ar fi reînceput aceeași placă zgâriată. Zâmbind, Père Joseph
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
deca- lajul dintre materie și sufletul omului. Sufletul e Întotdeuna gata de mai mult, pentru că esența lui e divină, și se Întristează văzând cum corpul a devenit sclav al pasiunii și distrage sufle- tul de la natura sa originară. Am rămas derutată. Nu știu cum făcuse, dar parcă știa exact ce se petrecea cu mine. — Cândva am pierdut pe cineva pe care l-am iubit foarte mult și de atunci inima mea s-a Împietrit. Apoi l-am cunoscut pe Jean-Claude și mi s-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
vina lui. Ajutoarelor li se părea că seniorul lor descălecase, În loc de a parcurge toată distanța. — Faptul că a fost Învins de Groza n-o să-l Înveselească, remarcă cineva din suită. Temându-se de inevitabila sa proastă dispoziție alergară spre el, derutați. Unul dintre ei Îl ajunse pe Nobuga Înaintea celorlalți și, Îngenunchind În fața acestuia, care era zăpăcit, Îi oferi un polonic lăcuit pentru a bea apă. Doriți puțină apă, stăpâne? Era Tokichiro, recent avansat la rangul de purtător al sandalelor. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Vorbele pe care mi le-a lăsat tatăl tău mi-au străpuns inima. N-am să le uit niciodată. E singurul mod În care Îmi pot cere iertare. Era gata să se prosterneze el Însuși În fața lui Goroza, dar tânărul, derutat, Îi luă mâinile, Într-un gest de venerație. Seniorul și vasalul se Îmbrățișară cu lacrimi În ochi. În acel an, seniorul clanului Oda ridică un templu În cetate, Închinat mântuirii bătrânului său sfătuitor. Magistratul Îl Întrebă: — Ce nume să dăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
a luminat de ziuă. — Dacă dorm, bate În poartă. De-ți Închipui că e pentru interesul meu personal, probabil ai să eziți. Dar e o treabă oficială, așa că se justifică. Gonzo luă o haină pe el și ieși În grabă, derutat. Reveni aducând un cal de căpăstru. Nerăbdător să plece, noul și neexperimentatul călăreț porni În galop Întâmpinând zorii, fără a Întreba măcar de unde era calul. Călări până la cele șase sau șapte case ale maiștrilor de pe șantier. Își primeau salariul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]