652 matches
-
de vis Și trag perdeaua aspră-a depărtării De la fereastra primului abis În care a căzut povestea noastră Când n-a mai rupt petale de senin. S-a înnegrit întinderea albastră A gândului, puțin câte puțin. Ies din lumina zilei, derutată. E vânt, rumoare și se-nnoadă stări În sfori de umbre. Am mai fost vreodată Atât de prinsă-n lațul de-ntâmplări, Atât de apăsată de povara Altei tăceri absurde?Între noi S-a șters mult prea devreme primăvara. N-
DE DOR de AURA POPA în ediţia nr. 1219 din 03 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344209_a_345538]
-
zăpăcite de prea multe informații. Bulversați de încărcătura unei zile de muncă, funcționarii publici își purtau servietele și se refugiau tăcuți într-un mijloc de transport. Totul părea să îmbrace acel iz care l-a dus pe Gavrilescu „La țigănci“. Derutat, personajul lui Mircea Eliade fuge într-un loc straniu și caută ceva, probabil nemțoaica pe care o refuză, pentru că i-ar fi amintit de Hildegard, de adevărata dragoste. Probabil roiul din jurul meu căuta „nemțoaica“ și n-o găsea în încercarea
CONFUZ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377398_a_378727]
-
Negura mă privește. Stau și mă gândesc. Eterul cosmic mă-nconjoară. Toate stelele au ochi! Refuz să dăinuiesc în pace. Dispăreți! Vă poruncesc! Nimeni nu-mi arată Mie, cum să mor ori cum să trăiesc! Mă ridic singur... greu, încet, derutat și asudat. Camera e goală, pustie și rece. Nimic, decât un alt abis. Beau apă. Mă uit pe geam, cu ochii măriți de spaime. Cum mi-ar sta, oare, sub pământul afânat? Întunericul de moarte... nu este și el un
TRAUM de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379864_a_381193]
-
celelalte cărți din grupa Haghiografelor (a III-a grupă din Biblia ebraică Ketuvim) și chiar considerându-l mai presus decât acestea prin frumusețea lui literară și profunzimea cugetărilor. Prin urmare, în urma căutărilor, am aflat suficient de mult ca să fiu complet derutat. Numai că bunul meu prieten dr. Dorel Schor (medic, scriitor, stabilit la Tel Aviv N.R.) îmi spusese odată că miracolele se întâmplă doar celor care cred în ele. Aici mă citise perfect, fiind eu unul dintre oamenii care cred că
ÎNCÂNTAREA CÂNTĂRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380029_a_381358]
-
a fost plasată, inițial, la subsol (iar liftul e doar de frumusețe...n-a fost pus în funcțiune niciodată, cu toate că e nou!). Abia când, datorită lipsei lui de orientare spațială, a fost găsit de colegi sau de asistenta medicală, total derutat, pe coridoarele școlii, și fără semnal la telefon, ca să ceară ajutor, direcțiunea a semnat favorabil cererile făcute de mine, ca dirigintă, și de familia lui, pentru a amplasa sala de clasă la parter, mai aproape de un grup sanitar. Cred că
ÎNTRE IDEAL ŞI REAL de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373475_a_374804]
-
cu cea din târg domnule profesor. Să-și vadă de facultatea lui și de studentele cărora nu trebuie să le mai scrie scrisori parfumate, ci doar să le șoptească seducător la ureche: Vrei o notă mai mare frumoaso?" Ana era derutată și nedumerită. Se întreba continuu: "prin ce am putut eu să-l farmec pe Calistrat când erau și alte fete și femei la fel de frumoase la curs, unele poate chiar mai frumoase decât mine?"" Cum să devin eu o absolventă a
INCERCARI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371267_a_372596]
-
o copilă la liceu, din anul 1973 când ați avut prima expoziție de pictură la Casa Tineretului din Brăila, apoi ați fost aleasă să conduceți un cerc de pictură pe oraș în incinta acestuia. ,, M-a reintregrat în biografia mea. Derutată, mi-am asumat uitarea, cu toate că această expoziție a fost prima din cariera mea de artist. În căutarea timpului care a trecut, am primit cartea Domniei Sale. I-am dăruit și eu una din cea tocmai căruia i-am făcut lansarea...ceva
DRUMUL CĂTRE AMINTIRI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375546_a_376875]
-
nu la spiritul lui, în contextul în care actorul ori comediantul e oarecare și crede însuși că e actor sau comediant, deși știe că nu e! Există actori care speră că au de vânzare cerul spiritului, după cum există și public derutat care are o viziune întoarsă a scării. Realitatea dovedește că o scară nu se poate așeza cu spițele mici jos și cele mari sus, pentru că se răstoarnă! În cazul actorului Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” din București și directorului acestuia
VASILE MURARU. PROTAGONIST AL UNUI SCURTMETRAJ CUCERITOR DE LAURI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371926_a_373255]
-
de cale ferată. Nu a început încă aglomerația. De la peronul unu, urc în tren, obișnuit cu șirul orelor nesfârșite de așteptare, spre destinația cunoscută. Pare pustiu, nici un călător nu vine după mine; vagonul lung și compartimentele goale își așteptă pasagerii derutați. Nefiind sigur că am luat trenul care trebuie, cobor și verific plăcuța de pe vagon. Urc liniștit înapoi și conductorul îmi compostează biletul cu un sunet sec, stingher, însă ferm care îmi pătrunde neplăcut în urechi. Citește mai mult Trebuie să
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
de cale ferată. Nu a început încă aglomerația.De la peronul unu, urc în tren, obișnuit cu șirul orelor nesfârșite de așteptare, spre destinația cunoscută. Pare pustiu, nici un călător nu vine după mine; vagonul lung și compartimentele goale își așteptă pasagerii derutați.Nefiind sigur că am luat trenul care trebuie, cobor și verific plăcuța de pe vagon. Urc liniștit înapoi și conductorul îmi compostează biletul cu un sunet sec, stingher, însă ferm care îmi pătrunde neplăcut în urechi.... XXX. IOAN LILĂ. UN PARFUM
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
să fie pe acolo niciodată, pornise pe un drum fără întoarcere. Odată ajuns la Iași, privea lung peroanele lungi, forfota oamenilor grăbiți s-ajungă pe la casele lor, sau la cine-i aștepta. Numai el se simțea mai singur decât oricine. Derutat, speriat chiar, se așeză pe o bancă din fier forjat în fața gării, gândind intens, încercând să-și domolească bătăile grăbite ale inimii. “Trebuie să merg la Școala Normală, trebuie să aflu cum ajung acolo ș-apoi, voi mai vedea!“ se
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
care scria “Elev de serviciu“. - Bună ziua! Vreau să vorbesc cu domnul director. - Nu zău! Chiar cu directorul? Ce dorești, de fapt? Elevul de serviciu se simțea, o persoană foarte însemnată și-l privea de sus. - Care-i problema ta? Ioan derutat, explică cu glasul tremurat: - Am participat ieri la examen și, pentru a mă întoarce acasă îmi sunt necesare actele, o adeverință, ceva să am pe drum. - Așa da, numai că domnul director nu-i în școală. Poate te ajută domnul
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
sfâșie fără milă. Căpitanul Arnăutu aruncă o altă suliță în direcția lui Dracula, dar acesta o prinde în palmă cu un zâmbet disprețuitor. Arnăutu trage săgeată după săgeată spre pieptul contelui. Pe dată zidul se umple de conți iar căpitanul, derutat, nu mai știe care-i cel adevărat. Săgețile zboară la întâmplare spre acele fantome, dar se pierd în gol dincolo de metereze în pădurea de brad. Contele se transformă într-un vultur uriaș, îl prinde pe Arnăutu în ghearele-i puternice
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
din fire și pentru că multe lucruri îmi par aici altfel, am întrebat. Au râs de gândurile mele, de fapt gestul lor înseamă că te ascultă cu atenție și te aprobă. Și totuși, pusă în fața tremuratului lor din cap, sunt întotdeauna derutată. Pe Jara, îl vezi de-a lungul zilei îmbrăcat în SARONG, peste care ia o cămașă ușoară fără să și-o încheie la nasturi, eventual îi leagă colțurile de jos într-un nod și asta atunci când își încalecă bicicleta și
LACRIMA DIN OCEAN, CAP 3 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348766_a_350095]
-
spuse de forță majoră, trunchiate sau deformate...o lume care a deviat mult de la normalitate. Informațiile circulă libere și ce este mai grav, ne verificate dacă sunt reale sau nu. Masele se intoxica cu tot felul de informații. Devin complet derutate, nu mai știu ce să creadă și într-un final nu mai cred în nimic, ceea ce este foarte grav. Adevăratele valori umane nu trebuiesc estompate de nimic, nici aruncate la coș. Doar puse în evidență vor sluji cu adevarat oamenilor
FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348278_a_349607]
-
mai știu eu ce alte motive - într-un acces de răzbunare ordinară a recurs la această ultimă alternativă: de a face publică o informație pe care noi oricum o știam de mult. În consecință, copila mea a fost zbuciumată și derutată că această femeie i-a lansat o invitație de prietenie atașând fotografia pe un site pueril, infantil, unde numai adolescenții fără minte își crează cont, printre aceștia numărându-se și mica mea prințesă. Însă ei îi dau dreptate fiindcă, deocamdată
O FOTOGRAFIE CÂT O MIE DE CUVINTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348310_a_349639]
-
Geo Bogza, Maria Banuș, Aurel Baranga, Eusebiu Camilar, Camil Baltazar, Eugen Jebeleanu, Dan Deșliu, Nina Cassian, Petru Vintilă, Veronica Porumbacu, Ben. Corlaciu, Ieronim Șerbu, Sanda Movilă, Lucia Demetrius, Tiberiu Vornic etc, dintre care am cunoscut mai bine un Radu Boureanu derutat ca o pasăre ce nu știe de ce trilul ei e considerat formalist, un Geo Dumitrescu făcând concesii în publicistică, dar preferând să se sinucidă ca poet decât să pună vreun accent conformist asupra versului, un Petru Dumitriu care practica concesiile
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (I) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345172_a_346501]
-
s-a și întâmplat. Am trăit împreună cei mai frumoși ani după decesul primului meu soț. Îmi doresc ca acele momente să nu fi fost doar o furtună sau o ploaie de vară ca multe altele. Și totuși uneori sunt derutată. Nu mai trăim împreună aceeași intensitate a iubirii. Altceva i-a luat locul. Problemele cotidiene ne-au răpit clipele de fericire. La ce folos că acum ne putem permite orice extravaganță, orice confort, dacă nu mai trăim acea religie a
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
terminați, tot ce v-ați propus. -Interesul meu este, să rezolv, cât mai repede treaba pentru care am venit. Dar o cafea este binevenită, mulțumesc! -Vă iubiți soția? Camelia așezată în fața lui îl privea în ochi, întrebarea lovise neașteptat.Puțin derutat, nu se aștepta la o asemenea interogare, Andrei a răspuns fără șovăire: -O respect, cândva a fost mai mult. Căsătoria a omorât frumosul dintre noi, pentru a mă înțelege, trebuie, să-ți spun ,că soția mea este o mamă extraordinară
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376969_a_378298]
-
zic, de ce n-ai făcut-o mai devreme? - Nu-mi place să mă bag în viața oamenilor! - Crezi că va fi arestată? - Sigur, mi-a confirmat polițistul de proximitate ieri. Nu scapă fără zece ani de închisoare! Plec de acolo derutat, întors pe dos. Privind înapoi, înțeleg aserțiunile ei savante legate de sex, apropourile ei despre prietenie, căsătorie, viitor, toate trădând o mare experiență de viață, exact ceea ce îmi lipsea mie. Pentru prima dată, încerc un sentiment de lehamite în legătură cu planurile
DRUMUL APELOR, 40 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376329_a_377658]
-
așteptat cele douăzeci de minute cu nerăbdare, cu groază și neliniște, încercând să întind timpul să dureze până mâine, până poimâine, până o să vină. Soneria de intrare a sunat crud și lung și am intrat, nu știu dacă trist sau derutat, oricum distrat și neatent la orice s-ar fi întâmplat în jurul meu, îmi era egal dacă era matematică sau fizică sau geografie, dacă m-ar fi scos la răspuns sau nu. În pauza următoare m-a așteptat aproape de ușa clasei
PRIMUL SĂRUT de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376560_a_377889]
-
śaśïrdas) a încurcă, a rătăci, a zăpăci, a înșela, a deruta śaś ï r- śaśïrm ï śi încurcat, rătăcit, zăpăcit, înșelat, derutat sawurla (sawurdas) a vantura, a spulberă saw u r- sawurm u śi vânturat, spulberat diśinla (diśindas) a gandi diś i n- diśinm i śi gândit furlela (furlatas) a arunca
SUFIXUL PARTICIPIAL -M`VŚI de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372653_a_373982]
-
ce bați, idiotule? Nu vezi că este-nchis? Pleacă până nu te stâlcesc! --Sunt șoferul domnului Zamfirescu... --Și ce vrei? --Să-i comunic ceva urgent. Se miră și el de ce-i scăpăraseră neuronii și dăduse rapid așa răspuns. Huiduma a rămas derutată și peste câteva clipe îl trase în local, ținându-i mâna în ceafă. După ce străbătură holul, huiduma îl aruncă pe un scaun: --Să nu te miști de-aici, că-ți mut fălcile! Așteaptă până se termină spectacolul! -va urma- Referință
TRANDAFIRUL SIRENEI-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373102_a_374431]
-
regulă, nu schimbase mai mult de două vorbe cu mătușa, în schimb discutase o oră cu Dan la telefon. Nu mâncase mai nimic, în ciuda faptului că masa fusese tot timpul plină, preferând, în schimb să mănânce hamburgeri în mijlocul drumului. Eram derutată, însă făceam în continuare eforturi să-l înțeleg, să nu mă pripesc să trag vreo concluzie care să-l coboare de pe piedestalul pe care îl cocoțase iubirea ce i-o purtam. - Ieșim diseară la un restaurant ? întrebase Ovidiu chiar înainte
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 6 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371673_a_373002]
-
iau! Astăzi, acum! Ce vrei, să mă rog de tine? Mai repezi o dată coasa. Gândurile lui moș Ion, tot cremene, dar dădură puțin înapoi, descurajate. Sufletul său, cu bagajele făcute, se opintea să se elibereze din trup. Striga la gândurile derutate: terminați cu fleacurile, trebuie să plec! Faceți-mi loc! Speriate, gândurile îl obligară să privească înapoi la trupul ce se zvârcolea. Strigau: Nu pleca, privește ce părăsești! Și sufletul său privi înapoi...până în adâncurile memoriei...departe...în ceața copilăriei, când
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]