456 matches
-
-o doi ani la orezărie și când s-a întors nu mai avea nimic. Doar picioarele putrezinde. Veneam acolo fascinat de poveștile lor. Pentru un kefir, o bucată de salam sau câteva plăcinte puteam să-i ascult cum își deșertau desaga suferințelor. Nu m-am îndoit nici o clipă că poate inventau, poate improvizau spre a mă impresiona pe mine sau pe alții. Îmi era milă și, din puținul meu, credeam că le alin suferințele dându-le ceva și, mai ales, ascultându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
daruri, diferite ornamente și lumini. IV. La. ridicarea cortinei copiii sunt așezați în semicerc. MIRCEA ;Dragi capii, stați liniștiți Sa puteți să m-auziți: Eu vă rog s-aveți răbdare Că sosește clipa-n care, Moș CRĂCIUN va veni Cu desaga încărcată Și cu drag va dărui Fiecăruia ce-așteaptă! PETRUȚA: Da, tot așa vă-ndemn și eu, Să fiți toți disciplinați, Fiindcă drumu-i lung și greu, Cu văi adânci și munți înalți... Ș-apoi Moșul duce-n spate Multă, multă
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
făcută, au pornit încet, fără zgomot, spre locul unde au fost lăsate mirodeniile. Le-au luat și au coborât cu ele costișa ce ducea la ascunzătoarea din malul pârâului din vale. După ce le-au ascuns bine, șeful și-a scos desaga pe care o purta în bandulieră și, punând-o jos, în fața lotrilor, a poruncit: ― Și acum, tot ce ați luat să ajungă colo jos! Nu care cumva... Ca și cum ai scutura un măr plin de roadă, așa cădeau pungile cu galbeni
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
lotrilor, a poruncit: ― Și acum, tot ce ați luat să ajungă colo jos! Nu care cumva... Ca și cum ai scutura un măr plin de roadă, așa cădeau pungile cu galbeni, ceasurile și inelele. Până și tabacherele cu tutun au ajuns în desagă... La sfârșit, a legat gura desagii și a pus-o în spatele celui mai voinic dintre ei. ― Hai să mergem. Sâmbătă seara, să fiți la locul știut și veți primi ce vi se cuvine. Nu duceți grijă. Întâi să-mi achit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ce ați luat să ajungă colo jos! Nu care cumva... Ca și cum ai scutura un măr plin de roadă, așa cădeau pungile cu galbeni, ceasurile și inelele. Până și tabacherele cu tutun au ajuns în desagă... La sfârșit, a legat gura desagii și a pus-o în spatele celui mai voinic dintre ei. ― Hai să mergem. Sâmbătă seara, să fiți la locul știut și veți primi ce vi se cuvine. Nu duceți grijă. Întâi să-mi achit datoriile și pe urmă... Până atunci
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și veți primi ce vi se cuvine. Nu duceți grijă. Întâi să-mi achit datoriile și pe urmă... Până atunci nu vă arătați. S-a înțeles? ― Da! - au răspuns lotrii, ca la armată... Seful a pornit alături de cel care ducea desaga plină. Când au ajuns la cotitură, a poruncit: ― Lasă desaga jos și până sâmbătă seară stai ascuns, la fel ca ceilalți. ― Așa voi face. Zâna toamnă pusese stăpânire deplină pe întreaga fire. Codrul gemea de atâta văpaie. Frunzele colorate în
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Întâi să-mi achit datoriile și pe urmă... Până atunci nu vă arătați. S-a înțeles? ― Da! - au răspuns lotrii, ca la armată... Seful a pornit alături de cel care ducea desaga plină. Când au ajuns la cotitură, a poruncit: ― Lasă desaga jos și până sâmbătă seară stai ascuns, la fel ca ceilalți. ― Așa voi face. Zâna toamnă pusese stăpânire deplină pe întreaga fire. Codrul gemea de atâta văpaie. Frunzele colorate în fel și chip, obosite parcă, părăseau creanga care le-a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
matale?” - am întrebat noi. „Îi la Vânători de munte” - a răspuns ea. „Nu avea grijă, că peste tot se găsesc oameni de treabă ca dumneavoastră” - am răspuns eu. Ne a pus de mâncare și o sticlă cu rachiu într-o desagă. „Păi, nu putem intra cu rachiul în unitate” - ne-am plâns noi. „Cel mai rău lucru e să vi-l rețină la poartă. Dar dacă o să le explicați de unde îl aveți, n-are să fie nici o supărare” - a vorbit omul, care
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
iarnă, că Moldova se va bate până la ultima suflare. Dar nu va Îngenunchea. 25 noiembrie 1474, Drumul Mătăsii, China Ștefănel trecuse Marea Chinei de Est cu o barcă pescărească. Vânduse cei doi cai Într-un târg din apropierea țărmului, Își luase desaga În spate și plătise de trei ori prețul traversării, fiindcă nici un pescar nu voia să iasă În larg pe o vreme atât de urâtă. Iar cel care pornise, totuși, o făcuse de frică. Voise să ridice desaga ciudatului călător, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
țărmului, Își luase desaga În spate și plătise de trei ori prețul traversării, fiindcă nici un pescar nu voia să iasă În larg pe o vreme atât de urâtă. Iar cel care pornise, totuși, o făcuse de frică. Voise să ridice desaga ciudatului călător, dar nu o putuse clinti. Avusese senzația că Înăuntru sunt greutăți metalice, poate arme. Apoi simțise că o mână Îl ridică În aer. Dăduse disperat din picioare, dar tânărul nici nu păruse a observa eforturile lui. Îl fixase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ridică În aer. Dăduse disperat din picioare, dar tânărul nici nu păruse a observa eforturile lui. Îl fixase cu o privire albastră, metalică, și Îi spusese calm: - Plecăm chiar acum. Apoi Îl lăsase jos și ridicase, parcă În joacă, misterioasa desagă. Pescarul se duse la barcă tremurând, dar Își spuse că mai bine ia banii și iese În larg decât să moară acolo, ucis de un demon. Pe mare vântul se Întețise. Valuri mari, cenușii, se spărgeau de firava barcă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai departe se aflau munții Caucaz, unde deprinsese, cu ajutorul lui Amir, primele tehnici de luptă cu sabia, arcul și pumnalul. Parcă toate se petrecuseră Într-o altă viață. Chiar de a doua zi, tânărul Își cumpărase alți doi cai, legase desaga pe unul din ei și pornise spre Apus. Întâlnise puține caravane, din cauza sosirii timpurii a iernii. Nimeni nu se Încumeta să pornească, acum, la drumuri prea lungi. Dar târgurile rămâneau deschise, din popas În popas, iar negustorii continuau să caute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și o mică statuetă a lui Budha, Într-un colț. Ștefănel dădu din cap afirmativ și ieși la cai. Unul din cei doi cai cu care venise era Încărcat cu lucrurile pe care le adusese din Japonia. Smulse din șa desaga groasă, aproape de mărimea unui om, care, bănuia Liu Huang, era plină cu arme. O duse fără nici o greutate În cameră și apoi reveni, gata să-l Însoțească pe călugăr. Trecură prin toate curțile interioare și intrară În toate sălile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu privirea. Mergea anevoie, folosindu-se de un băț. Când a putea să ajungă ea la chilia bătrânului? E o cale atât de lungă!” Îndată după plecarea bătrânei, am început să mă pregătesc de drum... Întâi mi-am pus în desagă cele trebuincioase unui drumeț. Apoi m-am apucat să revăd notițele făcute după acea minunată culegere de “Documente privitoare la istoria orașului Iași”. Într-un carnețel aveam notate câteva nelămuriri și întrebări pe care am să i le adresez bătrânului
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
câteva nelămuriri și întrebări pe care am să i le adresez bătrânului. Noaptea târziu, am căzut într-un somn adânc, fără vise... Un soare ca un bulgăre de aur anunța o dimineață de toamnă plină de frumusețe. Mi-am luat desaga și nelipsitul baston, ieșind pe poartă visător... Nici nu mi-am dat seama când am ajuns la margine de pădure. Mergeam grăbit, să ajung cât mai repede la mănăstire... Am făcut totuși un popas la izvorul care sloboade apă limpede
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
feliile de cozonac nu aveau de unde să vină decât... M-am ridicat în capul oaselor și nu știu ce m-a împins să merg la fereastră... Tocmai atunci se pierdea dincolo de zaplazul chiliei bătrânului o umbră mlădie... Într-un târziu, am luat desaga cu cărți și am plecat pe malul iazului. Mi-am adunat cu greu gândurile și am citit până am simțit că soarele s-a oprit să mă întrebe dacă nu-i vremea să mă opresc, moment în care s-a
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
geană roșie s-a ivit dincolo de zidurile Galatei din Deal. Văpaia asfințitului se topește încet-încet, lăsând în urmă doar o închipuire a mănăstirii, rămasă să vegheze de veacuri asupra târgului tolănit pe malurile Bahluiului. Înserarea vine tiptil, purtând în spate desaga doldora de stele gata să le arunce pe cer. Nu întârzie la întâlnire nici luna - o lună plină, de sfârșit de august - atotstăpânitoare. Rememorez întâlnirea avută cu vechea mea cunoștință - țiganca - care m-a căutat cu câteva zile în urmă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cu bucuria părintească pecetluită în priviri... „De unde o fi știind el când am de gând să mă trezesc?” - mă întrebam, în timp ce i-am auzit glasul: Ești deja treaz, dragule? Am făcut ochi, părinte. Atunci fă bine și pune-ți în desagă volumul pe care tocmai l-ai început a citi și hai în poiană. Tu îi citi tolănit în iarbă, iar eu oi mai face una-alta prin grădină... Nu am încotro decât să-l urmez... Străbatem poiana în liniște, până ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
spre iazul din vale, care ne va fi gazdă toată ziua... Nu-ți fă griji că astăzi vei face post negru, fiindcă în grădina din poiană avem tot ce ne trebuie pentru un prânz boieresc. Nu uita să pui în desagă cărțile din sipet, pentru că... Bătrânul a lăsat vorba să plutească în aer ca o frunză tomnatecă desprinsă de pe ram. Pășim pe poteca pădurii fără să scoatem o vorbă. Doar când veverițele jucăușe - simțindune pașii - ne-au ieși în cale, bătrânul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
-l strângă pe obiceiul vechiu”. În timp ce mă luptam cu acest hrisov, s-a auzit glas îndepărtat de corn. „E sfinția sa. A terminat de pregătit mâncarea. Să mă grăbesc, ca să nu-l fac să aștepte”. Am pus în ordine cărțile, iar desaga am dosit-o sub o salcie și am luato la picior cu grăbire... Când am deschis portița grădiniței din poiană, bătrânul tocmai rânduia bucatele pe măsuța din cerdacul căsuței... Bine ai venit, dragule! Bine te-am găsit, sfințite! Poftește la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cireșii, arțarii, fagii sau alți copaci. Unde mai pui că pe ici pe colo s-a rătăcit și câte un lujer de iederă... Cu pas măsurat, am pornit-o la drum. În scurtă vreme, am ajuns. Cotrobăi în lăstăriș după desaga cu cărți. Când am dibuit-o, am aburcat-o în spinare și am luat-o în susul iazului. Pe măsură ce ne apropiam de coada lui, priveliștea devenea tot mai colorată, pornind de la verdele crud, trecând prin galben apoi prin portocaliu și în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
vreme? În timp ce mă luptam cu aceste gânduri, m-am apucat să adun toate lucrurile pe care le-am avut cu noi acolo pe malul iazului, cu gând că n-o să ne mai întoarcem acolo. Cărțile le-am pus într-o desagă pe care, drămăluind-o, nu mi s-a părut prea ușoară. Când am terminat treaba, m-am așezat pe locul meu privind la oglinda apei. Din când în când, câte o frunză îngălbenită se desprindea de pe câte o creangă și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ușor... Obosită parcă, frunza se lăsa cu toată ființa ei în brațele primitoare ale undei... Abia această priveliște mi-a adus tristețe în suflet... În timp ce mă luptam cu acest sentiment, glasul de trâmbiță s-a furișat până la mine. Am luat desaga cu cărți, apoi celelalte mărunțișuri și am pornit... „Ar trebui să mă retrag, mărite... Nu aș vrea să afle... că eu mă aflu aici...” „Faci cum ți-i voia, doamnă...” Dacă nu auzeam și pași depărtându-se cu grabă, aș
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mine: De ce nu ai dormit? De-aș ști ți-aș spune cu dragă inimă, părinte - am ocolit eu răspunsul adevărat... Am întrebat și eu așa. Nu-i musai să-mi răspunzi. Cu aceste vorbe, a pornit spre poartă. Am luat desaga cu cărți și am pășit în urma lui. După ce a închis-o, a luat-o la pas, în felul lui: cu mâinile la spate, ușor aplecat înainte, târșâindu-și ritmic papucii... A tăcut tot drumul. A aruncat doar câteva vorbe către
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
afirmă cu tărie că Dumnezeu se face prezent în lumea noastră și că plinătatea vieții este deja oarecum oferită tuturor „pelerinilor” pământului nostru. Dumnezeu nu-i așteaptă pe pelerini la sosire, la poarta veșniciei; el însuși a luat toiagul și desaga de pelerin, străbătând împreună cu noi drumul lung spre cetatea infinitului. Se poate concluziona așadar că acest efort de reflecție teologică, în forma sa definitivă, se așază în perioada postexilică, după pierderea țării, sfârșitul monarhiei și distrugerea templului. Ar fi cu
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]