469 matches
-
lume Și-am uitat de rugăciune Și nimic n-am adunat Cele bune am uitat Numai munții de păcate Mi i-am făcut mie parte iar acum la asfințit mă întreb cu ce-am venit eu nimic n-am pregătit Desaga nu mi-am luat Cămașă sufletului n-am spălat Vai de suflețelul meu Ce-am făcut o viață eu. Compusă la 19 aprilie 1996 Drag copil Drag copil, frumos mai ești! Vezi, să nu te rătăcești! O comoară sfântă ai
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
-se la New York, unde o organizație criminală cu veleități de dominație planetară îl răpește și îl înlocuiește cu o sosie pe secretarul Organizației Națiunilor Unite etc. După 1970 scriitorul nu a abandonat definitiv poezia, iar un nou volum de sonete, Desaga jucătorului de scrabble (2002), propune o lirică meditativă originală, construită în bună parte pornind de la un „pretext” ludico-lexical: experiența jucătorului de scrabble, ceea ce înseamnă joc, reflecție asupra cuvintelor etc. În tonalitate familiară, fără încruntări și fără afectare, aparent intimist și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287645_a_288974]
-
Amatorul de sâmburi, Cluj-Napoca, 1983; Jumbo-jet și alte proze, București, 1984; Orbita planetei EPS, București, 1987; Afacerea „Beautiful College” (în colaborare cu Ion Bucheru), București, 1992; Imperiul (în colaborare cu Ion Bucheru) București, 1998; Nesomn, stare de grație, București, 2001; Desaga jucătorului de scrabble, postfață Dan Grigorescu, București, 2002. Traduceri: San Antonio, O cruntă spargere de nuntă, București , 1994. Repere bibliografice: Doina Uricariu, „Alt container pentru Osaka”, RL, 1975, 12; Dumitru Micu, Roman în cinci monoloage, CNT, 1977, 50; Eugen Simion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287645_a_288974]
-
la preț până la ultimul război, cu toată intervenția trenului și automobilului. La țară căruța e obligatorie în gospodărie, mai ales în satele de câmpie. La munte, pe relief accidentat, poate fi folosit calul fără atelaj. Ion Creangă călătorește, copil, în desagă, pe cal. Fefeleaga lui Agârbiceanu exploatează calul ca mijloc de transport al pietrei, fără a încăleca. În satele moromețiene căruța este însă absolut necesară și pierderea cailor, o tragedie. Fără ei, personajele s-ar duce „la secere” pe jos! Disconfort
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
integrăm. Stăm la aceeași masă, dar la un colț, și nu mâncăm decât resturi, că, uite, noi, care avem un tezaur de învățături populare, am uitat de înțeleapta vorbă: „Poftim la masă, dacă ți-ai adus de-acasă!”. Or, în desaga noastră de bejenari, cam flutură vântul, însă ne place să ne mângâiem cu hrana noastră spirituală, concretizată, după evenimentele din 1989, în creșterea exponențială a consumului de tămâie pe cap de locuitor. Spun creștere exponențială, deoarece numai la noi această
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
dar că se introduc două sporuri noi: pentru minte scurtă și pentru promisiuni deșarte. Deja toți membrii guvernului le-au primit. De bucurie pentru așa dar, Ileana lui Cocoș vine cu propriul program anticriză: din patriotism cică, să-ți lași desaga cu bani în Bucureștiul transformat în loc de desfătare. Ce zice Ileana pare o glumă bună, putem râde, dar atenție! Nu există pe lume o idee, fie oricât de trăsnită, care repetată insistent, prin mass-media, cotropindu-ți până și intimitatea, să nu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
despre acel moment istoric numit Unirea Mică, în care fiecare român s-a simțit mai bogat sufletește și cu un cap mai sus decât alții. Într-o lume care stă să se globalizeze, mai are sens să vii tu cu desaga ta de întâmplări mărunte și să tulburi marele torent care ne va topi într-o lume unică? Mă gândesc mai mult la reacția globaliștilor interni, care ar vrea să se transforme în orice altceva, numai să nu mai audă de
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
înfățișează cu părul potrivit care iese de sub căciulă la spate, nu poartă barbă, doar mustață, haina gri, din stofă de lână are la guler și de-a lungul, până la brâu, un motiv popular din lână neagră, poartă pe umăr o desagă într-un băț și în mâna dreaptă o armă, un baltag de lovit, trasă și împuns, nu are nici brâu, nici chimir; haina este strânsă pe corp, iar mâinile sunt strâmte și răsfirate la încheietura mâinii. Despre portul femeilor, Balthazar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
alte rele se fac. Mă Întreb eu: „Ne mai aducem aminte de Poruncile lui Dumnezeu? Cum le păzim? Am uitat că suntem trecători și locuim În țară străină. Dar când sosește ceasul de plecare nimic nu luăm cu noi, doar desaga cu fapte, fie bune, fie rele. Oh, Doamne, ce mă fac? De voiești, dă-mi ce-mi lipsește ca să mă mântuiesc. Și cu Mila și Ajutorul Tău să ne mântuim cu toții.” Cred, după mine, că dacă am avea credință și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
lume Și-am uitat de rugăciune Eu nimic n-am adunat Cele bune am uitat Numai munții de păcate Mi i-am făcut mie parte Iar acum la asfințit Mă Întreb cu ce-am venit? Că nimic n-am pregătit Desagă nu mi-am luat Cămașa Sufletului n-am spălat Vaaai, de Sufletul meu, Ce-am făcut o viață eu! Cămașa Sufletului 16.06.2005 La crucea Ta, ași vrea să vin Și acolo, Sfinte să suspin O, Doamne, vin de
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
barba albă Și cu părul ca zăpada Stă cu capu-n jos plecat Și gândește să-ți dea sfat El vede, În tine Iubite creștine Suflet zbuciumat Gând neîmpăcat. Prinde-n taină a se ruga Să te poată ajuta Ca desaga de păcate Să ți-o poată dezlega. Te privește cu durere... Și te vede Întristat Tare-ar vrea să te conducă Pe cărare la Împărat! Două vorbe, sau trei, spune Te roagă blând, duios Să ai credință, fapte bune Înaintea
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
mă intereseze. Drept care, zeflemisindu-mă, a spus: - Și-apoi n-am hotărât că o să mă-nveți tot ceea ce știi despre femei? Se aștepta să-l refuz, să nu-mi țin promisiunea, dar un gând m-a luminat. Am scos din desaga cu cărți un sul de pergament într-o stare precară; cuprindea Anecdota de Procopius din Cezareea, scrieri pe care, neputând să-mi permit să le cumpăr, le copiasem în întregime la biblioteca din Aquileia. Rotari, mi-am dat perfect seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la el o noutate. Molipsit de amărăciune, l-am însoțit pe Rotari la mine acasă. Toată noaptea a plouat cu înverșunare, și cerul dimineții nu făgăduia o zi mai frumoasă. Am pornit la prima oră, având atârnată de șa o desagă de piele plină cu sare animală. Imediat ce am lăsat în urmă zidurile, m-am întors cu fața spre oraș și am fost cuprins de un puternic sentiment de îngrijorare. Era scufundat într-o negură fină și îmbibat de ploaie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un bărbat murdar de noroi și păros, care s-a uitat chiorâș la noi. - Ăsta e un pescar de țipari, ne-a lămurit Bovo. Dar, deși nu are autorizație, dacă-i dați trei parale, ne trece dincolo. Am scotocit în desagă ca și cum aș fi dat cu greu de vreun bănuț. I-am arătat în palmă cele trei parale. Pescarul a mârâit, s-a dus să dezlege o barcă cu fundul plat, ascunsă printre tufișuri. - Toți în chestia aia? am întrebat neîncrezător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
numit Muta, oferă adăpost celor osândiți. Mi-am dat seama imediat că mersesem prea departe. Tânărul preot s-a dat înapoi cu un pas și s-a uitat la noi circumspect. Am încercat să-l readuc unde voiam scoțând din desaga atârnată de gât cei doi bani de aur și ademenindu-l cu ei. A venit imediat aproape. - Ești nebun? Ascunde-i repede! Vrei să fii jefuit și ucis? Am strâns banii în pumn, în timp ce el părea să nu-și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a prins adăstând la umbra bisericii din Aquileia, înrudită cu cea din Alexandria. Am străbătut căi înfricoșătoare fără să pățesc mare lucru. După care, odată ajuns la bărcile din Meduna, o mână de nenorociți care voiau restul de mâncare din desaga mea m-au atacat și m-au doborât la pământ. M-am izbit cu capul de o piatră și mi-am pierdut cunoștința. Doi țărani din acest sat sărman m-au ridicat de jos, m-au adus în adăpostul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe bolnavi, înviați-i pe cei morți, lecuiți-i pe leproși, alungați-i pe diavoli. În dar ați primit, dați de la voi în dar. Nu strângeți aur, nici argint și nici monede de aramă la brâu, n-aveți nevoie de desagă la drum, nici de două tunici, și nici de sandale și toiag“. Credința însă când și când se clatină, așa că folosim și știința secretă a lui Semjazà și practicăm vechile mituri. Eu eram precum Marcu s-a descris pe sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
atent la nivelul uterului și ascultându-i cuvintele. Ieșind din casă mi-a spus: - Este vorba de o barcă gata să plutească spre orizont; poți doar s-o ții legată la țărm pentru scurt timp cu această frânghie. A desfăcut desaga și mi-a întins un păhăruț de teracotă, astupat cu un smoc de lână. L-am deschis și am văzut niște granule maronii, cele mai mari dintre ele având mărimea unghiei policarului. Erau treizeci la număr, nu arătau îmbietor, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dintre ei nu-i era mai apropiat și nu-l simpatiza. Se numea Scipione și era un roman fugit din exarhat. Doar atât se știa despre el. Am vrut să-i văd odaia unde locuia: doar un culcuș și o desagă cu lucruri personale. Am scotocit în ele și, în cele din urmă, am găsit în salteaua de paie un săculeț plin cu sare de plumb. Lucrurile lui n-aveau nimic care să sară-n ochi, iar tunicile și glugile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe câmpurile de bătaie, cuvintele leprosului întâlnit de mine pe drumul Ravennei, drept care părea să se retragă exorcizat. Atât de mult mă îndepărtasem de Dumnezeu, că bucata din crucea care mi-a fost dată la Bizanț zăcea uitată într-o desagă prăfuită, vârâtă sub hainele vechi din dulap. - Adeodato, i-am spus pe nepusă masă, am ceva să-ți arăt. Voiam să-i arăt doar o copie după cartea Apocalipsei scrisă cu litere aurii pe fond de purpură, care-i aparținuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ar avea adnotările lui Ambrogio din Milano. M-am dus la dulap și, negăsind-o din pricina dezordinii în care cărțile zăceau de ceva timp, am văzut că unele suluri căzuseră pe după vechile tunici. Tot scotocind pe-acolo, am dat de desaga în care pusesem relicva și m-am uitat la ea iritat din senin. Fără vreun motiv anume, am decis să i-o arăt lui Adeodato. I-am întins desaga fără să-i spun de ce. El i-a desfăcut baierile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
căzuseră pe după vechile tunici. Tot scotocind pe-acolo, am dat de desaga în care pusesem relicva și m-am uitat la ea iritat din senin. Fără vreun motiv anume, am decis să i-o arăt lui Adeodato. I-am întins desaga fără să-i spun de ce. El i-a desfăcut baierile și a scos afară legătura de piele pe care eu n-o cercetasem până atunci. A despăturit-o și s-a uitat la bucata de lemn lat cât degetul mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
putea să-ți răspund în felul acesta, dar, ținând cont că ești un om atât de important, află că a fost casa unui om nedemn de a fi numit om. Spunând acestea, a scos din ceea ce părea a fi o desagă atârnată la brâu un suport de carte cilindric din lemn negru. Mi l-a întins, fără să se miște. A trebuit să mă apropii de el ca să-l iau și, deși făcusem câțiva pași spre acel om, înfățișarea lui continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de o odaie înecată în praf și pustie. Atunci am întrebat un cizmar care-și avea maghernița în apropiere dacă văzuse pe cineva. Mi-a răspuns că a văzut cu o zi în urmă un individ cam zdrențăros cu o desagă în spinare. - Fie ca Regele cerurilor să mă ierte, domnule. A intrat în casa aceea părăsită și deja de un an aflată în proprietatea curții regale. Nimeni n-ar fi avut curajul nici măcar să treacă acel prag. L-am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sfârșitul textului și prima foaie de pergament cu Istoria longobarzilor, aproape deloc lizibilă, deoarece pergamentele au putrezit, există un spațiu alb, unde se poate citi următoarea însemnare:] „În numele Mântuitorului, eu, Liutprando, preot din Concordia, am găsit acestă carte într-o desagă, aflată alături de cadavrul unui bătrân. Am fost invitat la domeniul neamului Ariberti de către episcopul de Concordia, Anselmo, ca să-i pregătesc pentru botezul cel adevărat pe ereticii arieni care mai trăiesc în aceste locuri. Bătrânul, îmbrăcat ca un pelerin, zăcea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]