737 matches
-
porților, pe pod ieși o coloană de călăreți aproape În zdrențe. Aveau fețele supte, ca după o lungă Înfometare. În urma lor ieșiră femei și copii. Câteva din femei se apropiară de Ștefan și voiră să-i sărute carâmbii cizmelor. Voievodul descălecă și le ridică de umeri. Păși În mijlocul lor, se opri În fața unui băiețel și unei fetițe care se țineau de mână și se lăsă În jos, Îndoindu-și genunchii. Copiii erau slabi, se vedea că suferiseră de foame, abia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
destule războaie până atunci. Oamenii se strânseră În jurul său și mulți Îi sărutau mâna. Vlad rămăsese călare, privind fără nici un gest. Dar ochii Îi erau umezi. Se bucura pentru Ștefan și pentru oamenii care scăpaseră de sub asediul lui Mahomed. Am descălecat și eu și, fiindcă nimeni nu m-a oprit, am ajuns aproape de Ștefan. Nu a părut a mă recunoaște. S-a Întors spre căpitanii lui și, alb la față, a spus doar atât: - Eliberați Moldova... Aceste cuvinte au avut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
dat semnalul de atac pentru tatăl și fratele său. Șarja Apărătorilor a fost un spectacol absolut incredibil. O lecție de manevre de cavalerie, cu desfășurări neașteptate, cu răsuciri, cu Încercuiri, cu schimbări de flancuri și de arme. În fața șanțurilor, au descălecat și au dus lupta pe jos, asemeni ienicerilor. Tânărul Alessandro l-a ucis pe Hassan Pașa, comandantul dispozitivului, cu o aruncare a buzduganului. Apoi, atacat de peste zece ieniceri, a ridicat singur o căruță cu ghiulele pe care a prăvălit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
din pădure se auzi tropot de cal. Erau doar doi, poate trei cai. Erina se uită, neliniștită, la Cosmin, apoi la Ștefănel. Nici unul din ei nu tresărise. Deci cei care se apropiau erau prieteni. Călăreții se opriră În fața curții și descălecară. Căpitanul se ridică de la masă, coborâ fără grabă treptele cerdacului, iar vocea i se auzi spunând cu același glas cu care poruncea atacurile Apărătorilor: - Fiți bineveniți În casa noastră, signor Gianluca și prietene Pietro! Poftiți! Chiar mă gândeam să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
lui Bonfinius și un document publicat în 1978, dar nefolosit până la studiul lui Antoche. Este vorba de scrisoarea lui Janusz Pannonius, episcop de Cinci Biserici (Pecs) și arhiepiscop al Ungariei. Ce ne spune Ștefan cel Mare ? „Noi am făcut să descalece toți boierii noștri și toată oastea noastră, de la mic la mare și noi am înaintat pe jos și i-am lovit. Lupta a început seara și a durat până în zori. Și sub sabia noastră au căzut multe capete, de înalți
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
era călare, iar în fața lui mergea cel care purta „steagul cel mare de mătase, de culoare roșie, pe care erau pictate frumos în aur blazoanele Țării Moldovei”. În sunetul trompetelor moldovenilor și ale polonilor, apropiindu-se de tron, Ștefan „a descălecat, apoi a apucat în mâini steagul și de îndată s-a îndreptat cu steagul spre tron, aceasta făcând-o și boierii care-l însoțeau, și fără să stea pe gânduri, apropiindu-se de tron, îngenunchind după obiceiul său (flexis suo
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
un cort înalt. După ce regele s-a urcat la tribună a sosit și Ștefan „cu fruntașii neamului său, în mare pompă. Când se apropie de cortul regesc, fu despărțit de ai săi, așezându-se la mijloc șiruri de călăreți poloni. Descălecând, fu introdus în cort și, urcându-se singur pe tribună, se închină regelui, după obiceiul neamului său. Și, îndoindu-și genunchii ca să jure credință regelui, ținea în mână sceptrul Moldovei. Iar pentru ca să se vădească tuturor, și mai ales celor de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
din zonă. Se producea o schimbare pe care cine o simțea nu putea să n-o aprobe din adâncurile ființei sale. Iar Bițu era unul dintre aceștia. Străbătând orașul, Bițu se întreba: oare cum arăta, cândva, această așezare, când a "descălecat" Dragoș-Vodă "cu-a lui ceată" din Maramureș? Unii istorici susțin că Dragoș ar fi stat, câtva timp, la Câmpulung. Și, abia după câțiva ani, s-ar fi mutat și instalat la Baia, târgul din capul șesului, care s-a numit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
popas de suflet. De reculegere. De meditație. De dialog intim și de vibrație adâncă. De unde veneai alt om. Mai fortificat. Mai blând. Mai curat. Ca unul ce era din zonă, de lângă Baia lui Dragoș-Vodă, dintr-un sat în care-au descălecat la începuturile întemeierii Moldovei, meșteșugari și negustori sași, de la Rodna și Bistrița de-aceea această așezare se și numea Sasca Bițu știa aproape despre tot ce-i oferea această străveche urbe, în plină afirmare. Și cum mergea să preia noua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
că "să nu scrii decât atunci când nu mai poți să nu scrii". Opțiunea pentru La Rochefocauld, adică pentru aforism, interzice scrisul din inerție. "Ziarul de Bacău", nr. 102, 4 mai 2007 Lucian VASILIU Literatură de... Huși De câte ori se întâmplă să "descalece" prieteni scriitori din Maramureș (Gheorghe Bârlea, fost prefect; publicistul-poet Gheorghe Pârja; poetul-director de bibliotecă Echim Vancea ș. a.), aceștia ne oferă în dar un șip cu licoare declarând, șugubăț: "Voi, moldavii, îl aveți pe Ion Creangă... Noi, maramureșenii, vă aducem... literatură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mai bine. Azi nu-i zi de târg și nu se intră până-n ora a treia. Trage-te cu pungașii tăi departe de ziduri, că de nu, ies cu straja să-ți mângâiem ciolanele. - Blestemat fecior de cățea, urlă Dante descălecând mânios, cu repeziciune. Mișcarea neașteptată și strigătul speriară calul, care se smuci Într-o parte brusc, făcându-l să piardă sprijinul scării. Ateriză cu toată greutatea În noroi, ridicând stropi și abia mai izbutind să se țină pe picioare. În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să ridice slabe spirale de fum. La o anumită distanță, neatinse de foc, se zăreau câteva grămezi impunătoare de scânduri de tâmplărie. Ajuns În apropierea rugului, Dante coborî de pe cal, Îndreptându-se pe jos de zona arsă. În spatele său, bargello descălecase și el greoi, cu un oftat de nemulțumire, imitat de soldați. - Ai descoperit cine a construit... asta? Întrebă priorul. - Nu, Încă nu. Sunt pământuri ce aparțin familiei Cavalcanti, ți-am mai spus, necultivate de mult, fără intrări la cadastrul recoltei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
păpuriș. Gheață s-a spart sub greutatea căilor și păgânii s-au înfundat în mlaștină, foarte mulți găsindu-și moartea acolo. Așa deasa era negura, încât s-au măcelărit între ei în neștire. În acel moment, Ștefan cel Mare a descălecat de pe cal și, protejat de gardă personală a năvălit în toiul bătăliei, tăind cu paloșul în turcime. Cea mai cruntă bătălie s-a încins la Podul-Înalt, de peste râul Bârlad. Leșuri de cai, luptători creștini și păgâni mușcaseră mocirla. Se înroșiseră
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Pintiliasa Alexandru () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107374]
-
curtea că se duc În Baltă ca să adune lintiță pentru boboci. Opriră În dreptul măturilor și unul dintre ei, cel scund, se repezi după plasă. O legară de cadrul unei biciclete, după care o porniră din nou. Când ajunseră În Rudărie, descălecară și-și umplură buzunarele cu pietre: nimeni nu putea trece nevătămat dacă nu se lupta cu câinii rudarilor. Mulți, mari, nemâncați, stăteau trântiți În praful din mijlocul drumului și abia așteptau ca vreun străin să le calce locurile. Dacă acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un zbârnâit gros și Înfiorător când zburau. Nu mulți ar fi avut curajul să intre În dărăpănătura aia, mai ales că șerpii colcăiau În voie și-n odaie și-mprejurul ei. Când auzi de Canton, Blondul puse piciorul În pământ și descălecă bicicleta. Era palid și-și mușca buzele. Văru-său: „Ho, mă, fricosule, că nu intrăm! Mergem În jăpșile dinspre Canton, ce să căutăm Înăuntru? Vrei să prinzi carași zburători sau ce?”. Blondul, fricos și prostănac, nu zise nimic și se luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bucurie și au pornit, în goană, după dânșii, să-i treacă pe toți prin sabie. Oștenii poloni și ruși s-au înspăimântat. Mulți îl învinuiau pe spătarul Coman de trădare. Dar, când au ajuns la marginea pădurii, călăreții români au descălecat, toți odată, cât ai clipi din ochi, și s-au topit în pădure. Sulițașii s-au adăpostit după tufișuri. Arcașii au urcat în arborii cei mai stufoși. Au așteptat să se apropie dușmanul. La porunca spătarului Coman, arcașii au încordat
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
Într-adevăr, văzând zece flinte pandurești, toate ațintite asupra lui, Bălșescu a lăsat arma în jos. Și așa, cum i-a poruncit Tudor, a coborât din cerdac și a dezlegat oamenii osândiți la afumare. A început cu Tinca. Pandurii au descălecat și-au ajutat-o să scoată gâtul din jug, să răsufle aer proaspăt și să se spele ca să scape de usturimea fumului de ardei. Nu putea vorbi, iar pe Tudor îl vedea doar ca prin ceață, atât îi erau ochii
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
Le-au ieșit în cale oameni, au apucat de căpestre caii și i-au abătut într-o ogradă. Erau aprinși la obraz și aveau plăcere să cinstească pe drumeți și să-i ospăteze. Vitoria a trebuit să se supuie, să descalece, să intre la lehuză și să-i puie rodin sub pernă un coștei de bucățele de zahăr și pe fruntea creștinului celui nou o hîrtie de douăzeci de lei. S-a închinat cu paharul de băutură cătră nînași, a sărutat
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
veții (sau "vații", cum sunt numiți peiorativ de către cei din nord). Podlii se consideră etnia dominantă întrucât marele Raul cel Bătrân, pe care nimeni nu-l poate contesta, a spus în Cartea a opta din Istorii, că ei, podlii, au descălecat în Podliveț încă în timpurile mitice, aduși de pe o stea călătoare de către zeul tutelar Buru. Fără a îndrăzni să-l conteste pe Raul cel Bătrân, veții (sau "vații", cum sunt numiți peiorativ de către cei din nord) spun că legenda stelei
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
P. (Marea Victorie asupra Triburilor Parte), sărbătoare națională în sudul Republicii Autonome Podliveț și zi obișnuită de lucru în nordul Republicii Autonome Podliveț. În nord, podlii sărbătoresc drept Zi Națională data de 2 Martie, când, după calendarul străbun, ar fi descălecat înaintașii pe pământul sacru al patriei. (Și nu se poate tăgădui că 2 martie este înainte de 7 martie!) Să mai specificăm că 2 martie este zi obișnuită de lucru în sud? Păcat că un asemenea diferendum poate avea loc între
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
în variantele dialectale logojină „rogojină“, lugojîner „rogojinar“, care ar trimite la un *logoz, *logoj. Maramureș Este numele unei provincii istorice romînești din care au plecat, potrivit legendei, Dragoș și ceata lui, au trecut munții și au constituit ca stat („au descălecat“) Moldova. Județul cu reședința la Baia Mare poartă același nume, iar toponimele Depresiunea Maramureșului și Munții Maramureșului sunt formate de la aceeași bază, prin polarizare. Popular se pronunță și Maramurăș, Maramores și Maramorăș, iar locuitorii își zic, ei înșiși, maramoroșeni sau chiar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Arcașu, așezată pe cea m ai înalt ă culme a Cotnarilor, se lăsa la vale, până la fântâna Robilor, lungă, dreptunghiulară, vărgată, punctată și împestrițată cu toate nuanțele de verde, ca un covor basarabean.” Eroul comentator din carte, adjutant de judecător, descalecă la crâșma lui moș Anghel, unde va cunoaște clienții, printre care și pe primar și unde va auzi mul te destă inuiri: „Conul Manole nu s-a lipsit de nimic. Masă întinsă tot anul. Chefuri la toartă. Femei! Le aducea
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
lipsit din repertor iu. Așa cum 168 nu se putea să nu lege numele podgoriei de cel al Măritului Ștefan: Cules de vii la Cotnar Azi purcede tot Cotnarul La cules de vii, ca-n veac. Ștefan Vodă, harmasarul Și-l descalecă-n conac. Strugurii din rai se-nfruptă Sub al soarelui vârtej, Ștefan cu jungher de luptă îi desprinde de pe vreji. Blând poftind-o, o îndeamnă Al ei soț și Voievod: -Rogu vă, slăvită doamnă, Să dați gust acestui rod. Ea
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
lu mânări. În casa cea mică pâlpâia focul în vatră. În pragul acest ei din urmă încăperi, gospodina își aștepta domnul și oas peții, p otrivindu-și cu grabă părul cărunt sub o broboadă neagră d e mătasă . - Avramie! Strigă șătrarul descălecând și lăsând calul să se ducă singur la ale sale; iată, ți am adus oaspeți de soi. Vino și te închină în fața măriei sale beizade Alecu. Și să ș tii că lângă el se află un popă vestit de la țara Franțuzului
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
vertiginoase în care apetiturile sale intră, ca dispozitiv de apărare împotriva dorințelor excesive, ce-i brăzdează ființa cu bezna ascuțită a insațiabilului. Cortul începu să se învârtă ca roata unei mori de vânt dinaintea privirii prea străpungătoare a arhitectului; precaut, descălecă de pe taburetul cam mârțogit ce-i fusese alocat și părăsi pentru câteva minute adunarea, îngăimând o scuză rămasă netradusă. Limitați în elanurile speculative în primul rând de rolul lor oficial, ortacii săi încercau să consolideze terenul nesigur al edificiului social
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]