KorAP: Find »[drukola/base=descentralizare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...240 >

5,982 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756

activității economiei și administrației. Principalele decizii adoptate, privind de exemplu gestionarea patrimoniului, veniturile alternative sau prioritățile în materie de cheltuieli, sunt determinate de procesul politic. În țările postcomuniste, aflate în ceea ce s-a denumit tranziție, procesele politice și cele de descentralizare administrativă, fiscală, sunt legate în mod intim. Mai mult, acolo unde a existat voința politică necesară, aceste procese au reușit, iar tranziția s-a sfârșit. Aceasta este, pe de altă parte, una din explicațiile întârzierilor noastre: remanența structurilor și mentalităților

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
aceste procese au reușit, iar tranziția s-a sfârșit. Aceasta este, pe de altă parte, una din explicațiile întârzierilor noastre: remanența structurilor și mentalităților politice. Astăzi, exemplele unor țări ca Polonia, sau Ungaria, ne demonstrează că se poate. Cerințele de descentralizare a autorității și răspunderii fiscale s-au impus prin conferirea de autoritate directă consiliilor locale și eliberarea lor de sub dominația centrului, consfințirea drepturilor de proprietate ale entităților economice și administrative locale, dereglementarea sau limitarea directivelor puterii centrale, înființarea de asociații

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
și eliberarea lor de sub dominația centrului, consfințirea drepturilor de proprietate ale entităților economice și administrative locale, dereglementarea sau limitarea directivelor puterii centrale, înființarea de asociații ale autorităților locale, legiferarea condițiilor de administrare a finanțelor și bugetelor locale ș.a. Desigur, reușita descentralizării e și o chestiune de timp. În Polonia, procesul a început în 1980, odată cu discuțiile dintre reprezentanții Solidarității și cei ai Partidului Comunist; în Ungaria, guvernarea Kadar a început această experiență încă din anii '70, consolidînd treptat autoritatea unităților locale

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
lor fiind mai mult sterile. Astfel, procesul politic și cel de adoptare a deciziilor economice, nu pot fi disociate. Mai mult, una dintre cele mai politizate zone sau domenii de activitate este cea a finanțelor publice și, în special, chestiu-nea descentralizării fiscale, deosebit de sensibilă în perioada de tranzi-ție, caracterizată, în bună măsură, prin lipsa unor reguli clare și precise. Relațiile dintre administrația centrală și administrațiile locale sunt, în acest domeniu, foarte complicate, cu atât mai mult cu cât nu se operează

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
dezvoltarea infrastructurii ș.a. Setul politicilor locale, calitatea acestora reprezintă o condiție a stabilității și a eficienței la nivel macroeconomic. Mai mult, una dintre cele mai politizate zone sau domenii de activitate, este cea a finanțelor publi-ce și, în special, chestiunea descentralizării fiscale, deosebit de sensibilă, caracterizată, în bună măsură, prin lipsa unor reguli clare și precise. Relațiile dintre administrația centrală și administrațiile locale sunt, în acest domeniu, foarte complicate, cu atât mai mult cu cât nu se operează cu necesara distincție dintre

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
urmărească o egalizare relativă a resurselor în teritoriu, sau o alocare geografică echilibrată a resurselor. Restricțiile sau facilitățile financiare și dezvoltarea indusă a localităților, distribuția patrimoniilor și veniturilor determină funcțiile serviciilor publice și afectează structurile sociale și funcționarea instituțională. Oricum, descentralizarea politică este strâns legată de independența fiscală. Totul se reduce, în ultimă instanță, la capacitatea sau incapacitatea de guvernare a autorităților locale și, în primul rând, la capacitatea lor fiscală. Numărul acestora, organizarea, drepturile și obligațiile lor depind de sistemele

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
unui preț corect (costul marginal) sau a unuia care să acopere doar o parte din cheltuieli, diferența fiind acoperită din subvenții. Desigur, costurile anumitor servicii publice sunt mai greu de măsurat (sănătate, învățământ etc.), sau de individualizat (politic, pază etc.). Descentralizarea administrativă înseamnă cedarea unor competențe decizionale și a capacității financiare corespunzătoare în favoarea autorităților locale, autorități alese, ce reprezintă comunitățile. Cel mai mare avantaj consistă în apropierea de nevoile reale ale populației și de preferințele sale politice, în timp ce dezavantajul major constă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
dezavantaj, autoritățile centrale pot introduce reglementări legale și financiare privind partajarea sarcinilor și a responsabilităților. Apoi, ele au la dispoziție mecanisme de control, evaluare și audit, instituirea de standarde, caiete de sarcini etc, ca și diferite instrumente politice și legislative. Descentralizarea bugetară presupune constituirea în fiecare unitate administrativ-teritorială a unor centre de cost și centre bugetare, pentru a profesionaliza cât mai mult prețul decizional la nivel local, a limita preferințele politice subiective sau exagerate și a oferi soluții optime, creative. De

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
decizional la nivel local, a limita preferințele politice subiective sau exagerate și a oferi soluții optime, creative. De multe ori, politicile naționale se constituie în factori de constrângere pentru reușita strategiilor locale de dezvoltare, adevărate provocări, iar soluția e tocmai descentralizarea reală și efectivă, care să permită intuirea tendințelor, identificarea diferitelor soluții novatoare și alegerea adevăratelor priorități și a politicilor cele mai eficace. Descentralizarea trebuie să fie atât politică, cât și financiară. Important este atât numărul, cât și dimensiunea unităților administrației

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
constituie în factori de constrângere pentru reușita strategiilor locale de dezvoltare, adevărate provocări, iar soluția e tocmai descentralizarea reală și efectivă, care să permită intuirea tendințelor, identificarea diferitelor soluții novatoare și alegerea adevăratelor priorități și a politicilor cele mai eficace. Descentralizarea trebuie să fie atât politică, cât și financiară. Important este atât numărul, cât și dimensiunea unităților administrației locale, dar mai ales eficiența acestora. în majoritatea țărilor postcomuniste, numărul unităților de bază au crescut după 1989, cu unele excepții (Bulgaria, Cehia

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
în coordonare. În România, distribuirea funcțiilor, atribuțiilor între nivele-le de bază și cele intermediare este încă destul de neclară, nici patrimoniile de exemplu nefiind încă bine delimitate. În tot cazul, eficiența economică și administrativă nu trebuie sacrificată pe altarul unei descentralizări exagerate. Soluțiile sau modalitățile de colaborare la nivel local sunt diverse. Există mai multe organizații care deservesc mai multe entități adminis-trativ-teritoriale pentru furnizarea în comun a unor servicii. Cooperarea administrativă poate viza domenii diferite: autorizări de construcții, investiții în infrastructură

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Unitățile se pot integra fără ca acest lucru să se numească centralizare. Scopul principal și cuvântul de ordine trebuie să fie eficiența activității, iar aceasta se pare că este legată în mod intim de un nivel ridicat al autonomiei locale, al descentralizării. Funcțiile și sarcinile financiare sunt, desigur, împărțite între diferitele nivele administrative. În acest sens, transferurile din bugetul central către autoritățile locale nu sunt întotdeauna cea mai bună formulă pentru acestea, asemenea transferuri neservind întotdeauna nevoilor reale și putând conduce la

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
parteneriat public-privat. Prima strategie pare, în condițiile crizei, să nu se mai bucure de o adeziune masivă a elitelor politice și administrative. Se preferă tot mai mult variantele doi și trei, cu precizarea anumitor constrîngeri și fixarea anumitor obiective naționale. Descentralizarea este tot mai dorită și are avantaje certe, dar prezintă un risc major, dacă autoritățile regionale dau frîu liber unei concurențe fără scrupule pentru atragerea de investiții, capitaluri, întreprinderi, deci surse de avuție și de creare de locuri de muncă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
întreprindere, iar în multe țări est-europene rezultatele devin evidente. Epopeea post-industrialismului, a condus și în țările dezvoltate la modificarea atitudinilor individuale și comunitare și, în consecință, a politicilor de dezvoltare regională. Noile tendințe pot fi definite prin cîte-va cuvinte cheie: descentralizare, autoajutorare și democrație participativă și ele marchează sfîrșitul epocii "Statului providențial". Producția și consumul de masă sunt depășite. Globalizarea economică și financiară, noile tehnologii și cooperarea politică internațională duc noile tendințe de descentralizare a deciziilor publice și nu numai pe

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
pot fi definite prin cîte-va cuvinte cheie: descentralizare, autoajutorare și democrație participativă și ele marchează sfîrșitul epocii "Statului providențial". Producția și consumul de masă sunt depășite. Globalizarea economică și financiară, noile tehnologii și cooperarea politică internațională duc noile tendințe de descentralizare a deciziilor publice și nu numai pe toate meridianele. Individul devine regele jocului planetar, moneda creatoarea și vectorul schimbării. În aceste condiții, vechea politică regională nu mai are credibilitate, nu mai poate asigura dezvoltarea. Însăși necesitatea unei politici regionale a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
climatul social, existența și calitatea utilităților sociale, culturale și de agrement. Pentru mai multe aspecte ale politicii de dezvoltare regională a Uniunii Europene, a se vedea lucrarea mea Dezvoltare regională și cooperare transfrontalieră, Editura Junimea, Iași, 2007. 5.3.4. Descentralizarea și autonomia locală W.E.Oates enunță o teoremă a descentralizării optime, potrivit căreia "pentru un bun public a cărui arie de consum se întinde în zonele mai multor comunități locale și al cărui cost de producție este același atît

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Pentru mai multe aspecte ale politicii de dezvoltare regională a Uniunii Europene, a se vedea lucrarea mea Dezvoltare regională și cooperare transfrontalieră, Editura Junimea, Iași, 2007. 5.3.4. Descentralizarea și autonomia locală W.E.Oates enunță o teoremă a descentralizării optime, potrivit căreia "pentru un bun public a cărui arie de consum se întinde în zonele mai multor comunități locale și al cărui cost de producție este același atît la nivel central cît și local, va fi întotdeauna mai ușor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
al cărui cost de producție este același atît la nivel central cît și local, va fi întotdeauna mai ușor ca acel bun să fie produs în cantități optime, în sens paretian, la nivel local decît la nivel central"34. Dar descentralizarea nu are doar motivații de natură economică, ci și politică, ea fiind un factor de democrație, de participare reală a cetățeanului la opțiuni și decizii. Ea permite un control mai bun al aleșilor de către alegători, ca și o mai bună

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
și politică, ea fiind un factor de democrație, de participare reală a cetățeanului la opțiuni și decizii. Ea permite un control mai bun al aleșilor de către alegători, ca și o mai bună înțelegere a nevoilor și problemelor oamenilor. De asemenea, descentralizarea permite un mai bun control al furnizării serviciilor publice. În fine, descentralizarea poate fi un factor favorizant al dezvoltării, ea punînd mai bine în valoare resursele specifice, rețelele de comunicații ale unei comunități și faci-litînd cooperarea intrași intercomunitară. Autonomia locală

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
cetățeanului la opțiuni și decizii. Ea permite un control mai bun al aleșilor de către alegători, ca și o mai bună înțelegere a nevoilor și problemelor oamenilor. De asemenea, descentralizarea permite un mai bun control al furnizării serviciilor publice. În fine, descentralizarea poate fi un factor favorizant al dezvoltării, ea punînd mai bine în valoare resursele specifice, rețelele de comunicații ale unei comunități și faci-litînd cooperarea intrași intercomunitară. Autonomia locală înseamnă, în primul rînd, independență financiară, iar gradul de independență ne dă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
independență ne dă nivelul de autonomie. De multe ori, autoritățile locale se văd investite cu calitatea și responsabilitatea de decidenți, în chestiuni foarte importante, fără să dispună, însă, de sursele și resursele financiare care să le susțină decizia. Și atunci descentralizarea rămîne o vorbă goală, o formă fără fond, o iluzie. Pe lîngă resursele financiare, autonomia locală presupune, desigur organe și instituții proprii de administrare și o legislație care să o respecte, mai ales în relațiile cu Statul. La toate nivelele

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
ridicată, de mai bună cunoaștere a necesităților colectivităților și de organizare cît mai apropiată de cetățean și de problemele sale, în vederea unei rezolvări mai operative, de adecvare la condițiile locale, de mai bună administrare a activităților și proiectelor specifice. Desigur, descentralizarea are limite, chiar dacă ele sunt greu de stabilit. Dreptul administrativ consacră, în acest sens, trei sisteme: 1) Autonomie completă, deci libertatea deplină a autorităților locale de a administra activitățile comunităților pe care le reprezintă; 2) Autonomie limitată, în atribuțiile autorităților

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
dezechilibre; îndeplinirea criteriilor de integrare în structurile Uniunii Europene și de acces la instrumentele financiare de asistență pentru țările membre (fondurile structurale și de coeziune): Principiile ce trebuie să stea la baza elaborării și aplicării politicilor de dezvoltare regională sunt: descentralizarea procesului de luare a deciziilor, de la nivelul central guvernamental spre cel al comunităților religioase; parteneriatul activ între toți actorii implicați în procesul dezvoltării regionale; programarea ca proces de utilizare a resurselor (prin strategii, programe și proiecte), în vederea atingerii unor obiective

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
accentuează, iar resursele se risipesc. Este deci nevoie de noi legi, noi structuri instituționale, noi regiuni ca unități administrativ-teritoriale investite cu autonomie, cu putere deplină de decizie în problematica regională etc. În această situație, iată ce credem că trebuie făcut: descentralizarea reală și efectivă a activităților, după principalele criterii, care sunt uzul și interesul acestora în eficiența economico-socială generată; delimitarea clară a patrimoniilor de uz și de interes local, regional și național, precum și a competențelor privind administrarea acestora; corelat cu patrimoniul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
propus se regăsesc în: concentrarea în direcția dezvoltării a unor resurse mai numeroase și mai diverse; reducerea birocrației și a risipei; creșterea eficienței economico-sociale la toate nivelurile; reducerea disparităților prea mari de dezvoltare dintre regiuni; optimizarea alocării factorilor de producție; descentralizarea reală și efectivă și autonomia locală; intensificarea cooperării interregionale; creșterea responsabilităților; creșterea omogenității spațiale a teritoriului; reducerea cheltuielilor administrative; administrarea mai eficientă a fondurilor comunitare; valorificarea mai bună a tradițiilor și a altor elemente de specific regional; crearea unui cadru

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]