622 matches
-
picioare, pufni în râs. Se dezgoli cu un singur clic al închizătorii rochiei. Când sânii ei săltară liberi, Buzz simți că i se înmoaie genunchii. Audrey se apropie de el, îi scoase cravata, îi descheie nasturii de la cămașă și îi descheie cureaua. Buzz își scoase pantofii și șosetele, rămânând în picioare. Cămașa îi căzu și îl trecură fiorii. Audrey râse și urmări cu degetul cum i se face pielea de găină pe brațe, apoi își trecu mâinile peste părțile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
bălăngăne pe lângă picior. Danny mirosi același Napoleon de cincizeci de ani vechime pe care îl cumpăra el o dată pe an ca recompensă pentru că își petrecea Crăciunul cu mama lui. Bărbatul întrebă: — Da? De la LASD? Danny își dădu seama că își descheiase haina, lăsându-și pistolul la vedere. — Da. Sunteți Felix Gordean? — Da, și nu apreciez gafele birocratice. Intră. Gordean se dădu la o parte. Danny intră și își plimbă ochii prin încăperea în care văzuse bărbați dansând împreună și sărutându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
personaje. Două Îi erau cunoscute: războinicul mongol și noul șef al Cuceritorilor. Tânărul ciudat, cu ochi albaștri. Abia atunci Își aduse aminte de portret și vru să-l scoată de sub tunică. Dar nu-l găsi. Lăsă jos luneta și Își descheie nasturii. Nu, sulul nu mai era la el. Căută pe punte, coborâ În cală, dar nu găsi nimic. Reveni pe punte și privi din nou prin lunetă. O luă din nou de la ochi, simțind că se Întâmplă ceva ciudat. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a sculptat-o în nopțile sale de nesomn și peregrinările prin deșert. Probabil, chibzuiește el, dacă-ți lipsește ceva foarte tare, ajungi, prin puterea gândului, să-l forțezi să apară. Femeia face un pas spre el și începe să-i descheie nasturii cămășii și, uite așa, îi simte degetele atingându-l, cu fiecare nasture, părul ei ud mângâindu-i obrazul și mirosul aparte, pătrunzător de femeie, de noroi și ulei de păr. Își trece degetele peste pielea ei rănită, zgâriată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a adormit lângă foc, cei doi au deschis ușa spre răcoarea întunecată a hangarului pentru bărci, au aprins mangal într-un vas pentru jeratic și-au tras scaunele de salcie aproape, ascultând șopotul râului din apropiere. Își scot hainele, își descheie nasturii, straturile de bumbac și lână sunt îndepărtate pentru a se ajunge la pielea caldă. Mâna ei se insinuează în pantalonii lui, el îi ridică juponul până la brâu, sărutând-o fără oprire pe față, gât, urechi. Curând, Astarte se freacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să se audă zarvă. De-a lungul lor, În ținutul nimănui, cutreiera cel mai frumos porumbel al păcii. Un soldat rus, beat de votcă și de fericire, călărea pe deșelate un cal speriat. Rusului Îi căzuse boneta, vestonul Îi era descheiat, Îi lipsea centura, nu avea armă. Calul târa după el un tun de artilerie ușoară. Țeava se zbătea aiurea, Încoace și-ncolo, În sus sau În jos, după cum roțile intrau și ieșeau din gropi. Soldatul urla Întruna și vocea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Hai, bă, dracului să mergem la doctor să te coasă, cum poți să stai așa?”. „I-auzi, domnule, l-a apucat grija! Păi gata, băi, pulică, m-ai omorât, ce mai vrei? Ce doctor? Ia chiombește-te și colea!” Odraslă se descheie la guler și arătă o tăietură adâncă, până dincolo de jumătatea gâtului. Părea că sub bărbie mai avea o gură, fără buze, cu marginile pline de sânge roșu ori Închegat și, În loc de limbă, cu zgârciul alb al beregății. Pe gaura aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În când prin iarba Înaltă, ridicându-se apoi și Începându-și din nou fuga disperată. Directorul se năpusti după el. Bâjbâi prin buruieni destulă vreme până să-l găsească. Zăcea fără suflare, Întins cu fața În jos. Îl Întoarse, Îl descheie la gât și Încercă să-i prindă pulsul. Începu să-l izbească, apoi, cu mâinile Împreunate peste pieptul care scotea niște bocănituri Înfundate. Îi suflă În gură și se mai liniști când băgă de seamă că leșinatul respira și avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
retrăsese armata în Fuchu, castelul fiului său. — Slavă zeilor că ești nevătămat, spuse soția lui, când îi ieși în întâmpinare. — Ai grijă de răniți. De mine te poți ocupa mai târziu. Inuchiyo nici măcar nu-și scoase sandalele și nu-și descheie armura; doar stătea în fața castelului. Pajii săi erau și ei prezenți, aliniați în spatele lui, așteptând, cu solemnitate. În sfârșit, subunitățile de războinici începură să intre, în pas vioi, pe poartă, unele după altele, purtând trupurile camarazilor căzuți, peste care așternuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai simțea un gol în inimă. Ca de la o mare distanță, auzi sunetul ușii glisante, deschizându-se încet. Kazumasa, îmbrăcat în haine civile la fel ca stăpânul său, se pleca în prag. Aproape nici unul din războinicii clanului încă nu-și descheiase armura. Cu toate acestea, Kazumasa își dăduse seama că Ieyasu era îmbrăcat în civil încă de dimineață și se schimbase repede într-un kimono. — A, Kazumasa? Stai prea departe acolo. Vino puțin mai încoace. Omul care nu se schimbase deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
arătos, dar toți voiau să știe totul despre mine. Ai un păr lung minunat, mi-a spus un bărbat îmbrăcat cu - nu, era imposibil! Ba da, cu o bluză de pijama! Da, era o bluză de pijama. Și un pulover descheiat de culoarea muștarului. Nu avea păr aproape deloc, cu excepția câtorva șuvițe care începeau de la baza unei urechi și pe care și le trecuse în partea cealaltă, peste căpățâna chelioasă. Arătau de parcă erau lipite cu superglue. Tipul m-a gratulat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la o cafea. Am încercat să-l refuz, dar n-am reușit. —Rochia, a repetat el. Scoate-o! Am lăsat jos ceainicul pe care tocmai îl umpleam cu apă. Omu’ era pus pe treabă. îmi dădeam seama din vocea lui. —Descheie-ți primul nasture de sus, mi-a spus el. Ăla era momentul în care ar fi trebuit să-l dau pe ușă afară. Nu mai era un joc. Era o chestie serioasă, de adulți, iar mie mi-era frică. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în propria-mi bucătărie și nici nu-mi scot rochia pentru plăcerea lui Luke Costello. —Sau vin eu acolo și ți-o scot, mi-a aruncat el o amenințare voalată. Cât ai clipi, înfricoșată, m-am trezit apucând nasturele și descheindu-l. Nici mie nu-mi venea să cred ce făceam! Se întâmplase ceva cu butonul de comandă al Furiei - în loc să mă simt ușurată fiindcă eram îmbrăcată în rochia scurtă și sexy Alaia, de ce nu puneam mâna pe telefon și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu puneam mâna pe telefon și nu sunam la poliție? — Acum următorul, mi-a spus el cu blândețe. Mă privea cu ochii pe jumătate închiși. Simțeam cum începe să mi se strângă stomacul de emoție. Cu degetele tremurânde, mi-am descheiat următorul nasture. — Continuă, mi-a spus el aruncându-mi un alt zâmbet din ăla sexy și înfricoșător. Pe când Luke mă privea atent, n-am putut să mă abțin să nu-mi deschei, cu mișcări lente, toți nasturii. Paralizată de teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
stomacul de emoție. Cu degetele tremurânde, mi-am descheiat următorul nasture. — Continuă, mi-a spus el aruncându-mi un alt zâmbet din ăla sexy și înfricoșător. Pe când Luke mă privea atent, n-am putut să mă abțin să nu-mi deschei, cu mișcări lente, toți nasturii. Paralizată de teamă, mi-am strâns rochia în jurul pântecelui. —Dă-o jos, a spus el. N-am făcut nici o mișcare. — Am spus, m-a amenințat el cu blândețe, s-o dai jos. Tăcerea a durat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ciocolată sau de căpșuni, așa că am luat din amândouă. Acum hai să te scot din hainele astea ude! Luke spunea chestia asta deseori, deși, bineînțeles, nu întotdeauna hainele mele erau ude. Haide, mi-a zis el ca un profesor sever, descheindu-mi pardesiul Diana Rigg, ești udă până la piele! — Nu, Luke, am protestat eu fără prea multă forță, fiindcă simțeam că sunt pe punctul să leșin. Să nu mai aud nici un cuvânt, domnișoară, a insistat el desfăcându-mi haina dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care era protocolul ce trebuia urmat. Și-am plecat tropăind: eu, Chris, Neil, alți câțiva și, bineînțeles, Francie. în seara aia, Francie avea o pălărie de pai și o rochie înflorată lungă, cu nasturi de sus până jos. Nasturii erau descheiați până aproape de burtă, în ambele direcții, lăsând astfel la vedere un piept plin de coșuri și niște coapse înecate de celulită. Cu toate că Francie nu venise la Cloisters decât de o zi și un pic, o văzusem deja îmbrăcată în vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a unsprezecea oară. Eva renunță la ea și se chinui să avanseze folosindu-se doar de vesta de salvare. Dar și asta o împiedica, așa că într-un final femeia se decise să și-o scoată. Călcă apa și încercă să descheie vesta, reușind, după multă trudă, să o dea jos de pe ea. în timpul procesului ceea ce mai rămăsese pe ea din pijamalele de plajă gălbui se dezintegră, așa că în momentul în care ajunse pe țărm, Eva Wilt era epuizată și complet goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Sally îl mângâie cu tandrețe. — Ca în vremurile bune de odinioară. îți amintești? Gaskell își aminti și fu cuprins de slăbiciune. Sally se aplecă deasupra lui și îl apăsă cu trupul ei pe pat. — Sally surogat... zise ea și îi descheie cămașa lui Gaskell. Gaskell începu să se agite. Dacă te gândești că... — Fără gânduri, pervers mic! zise Sally și îi descheie blugii. Doar erecții. — O, Doamne! exclamă Gaskell. Parfumul, plasticul, masca de pe fața ei și brațele femeii îi deșteptau fanteziile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Sally se aplecă deasupra lui și îl apăsă cu trupul ei pe pat. — Sally surogat... zise ea și îi descheie cămașa lui Gaskell. Gaskell începu să se agite. Dacă te gândești că... — Fără gânduri, pervers mic! zise Sally și îi descheie blugii. Doar erecții. — O, Doamne! exclamă Gaskell. Parfumul, plasticul, masca de pe fața ei și brațele femeii îi deșteptau fanteziile de odinioară. Se așeză pe pat cu fața în sus, fixându-și privirea pe Sally, timp în care ea îl dezbrăcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
stau zadarnic la poartă, gata să plătească taxa pentru recuperarea ființei pierdute. Tovarăși, sfidarea cu care se încalcă dreptul elementar“... În parcul spitalului, pacienții ieșiseră la plimbare. Doctorul se așezase pe o bancă. Își scoase ochelarii, își frecă fruntea, își descheie halatul, încerca să se destindă. Dunga bărbii negre transpirase. Își șterse barba subțire cu batista. Încerca să uite oboseala. Încolăci brațele scurte pe burta proeminentă, se lăsă pe spate. Mâinile erau moi, umerii moi, dar scurtele picioare deveniseră de plumb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
facă, ce să aducă, cât unde care. Vorbele aveau forța esențialului. Substantive și verbe, comenzi limpezi, fără greș, izbind ținta, efficient, o dată și încă o dată, cum se cerea. Confuza clipă de siestă senilă. Tov Titi Tirbușon avea chef să-și descheie gulerul și cureaua, să arunce și el, taciturnul, undița, să-l legene în cârlig pe bufon, până scoate pe nas toate panglicile. „Cum zici, amantissime, Hitler ăla al dumitale ar fi fost un geniu? Scânteia de nebunie, cum zici mata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de populație? Ce răspunde vizionarul? Printr-o întrebare, desigur. Ar fi gata Marea Britanie să dăruiască imediat Germaniei,ca garantie a bunelor intenții, câteva colonii?“ Șeful Gică zâmbea, crăcănat, în ușă. Sir Tirbușon privea în tavan. Lubrefianta Gina își tot încheia descheia halatul. Bufonul se ridicase, brusc, în picioare. Se plictisise, nu mai avea chef să le recite cuvintele lui Henderson!... Uite că nu mai avea chef, pur și simplu. Un arlechin brusc îmbătrânit, în salopeta sa neagră de lucru. O mască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
realității, cum spuneam. — Aiurezi și eu pierd concertul, copile. Doamna avizitat un tânăr student, asta a fost. Un student eminent, de altfel. Un băiat superb, de care s-a interesat cu o gingășie infinită, angelică. Domnul doctor Anton Marga își descheie, iritat, gulerul cămășii apretate. Purta un costum ușor, de vară, în culoarea albăstrelelor. Costum ușor, de vară, deși interlocutorul său se credea în iarnă. Doctorul ținea în dreapta un scurt baston de cauciuc, tocul unei umbrele. Își ștergea, din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
naiba știe. L-au apucat nostalgiile. Așa zice... Coana Venera tresărise, parcă, iritată. Dar se așezase, în sfârșit, în fața povestitorului, să-l asculte. Da, da, înțeleg. Serviți, serviți. Domnul Vancea se destinse în fotoliu. Își desfăcu fularul de la gât, își descheie încă un nasture de la gulerul cămășii negre. Venise direct de la serviciu și era cam zăduf. Sorbi din cafeaua dulce și tare. Încă o sorbitură, ridicase ceșcuța mică de pe farfurioara aurită, încă o sorbitură lungă, gata, ioc cafea. — Să vă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]