629 matches
-
la ei luminile ardeau în toată casa. În sufragerie, trona masa rabatabilă, de 12 persoane, desfăcută, poate, atunci pentru prima oară, plină cu bucate ca la o nuntă. În capul mesei fu instalat Gheorghe, îmbrăcat cu o cămașă albă, suflecată, descheiată la primii doi nasturi, și 8 purtând încă cravata vișinie, desfăcută pe jumătate, pe care refuzase să o scoată. Părea să fie conștient că nu îi stătea deloc rău. Radia mulțumire și sănătate. Pe fiecare genunchi îi picoteau nepoții, Alina
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
timp, folosind aceeași strategie, reușise să pătrundă în clădire. Holurile lungi erau împânzite de revoluționari, birourile, de asemenea, peste tot dulapuri și fișete larg deschise. Pe jos acte, dosare. Nimic, în rest. Dispăruseră chiar și tușierele... Mai retras, un plutonier, descheiat la veston, fără caschetă, rezemat de un perete, privea tâmp spre mulțime. Îl adusese la realitate Petrache: Ce stai, mă!? Du-mă în biroul șefilor! Să trăiți, sunt în biroul oval! S-au încuiat înăuntru... Eu trebuia să stau la
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
o figură severă sau, parcă, marcată de o afecțiune fizică ori psihică, îmbrăcat impecabil, proaspăt bărbierit. Purta un costum negru și cămașă albă, asortată elegant cu o cravată roșie, lesne de observat, căci paltonul, la fel de elegant, tot negru, îl avea descheiat la toți nasturii. E Mazilu, dumnezeii mamei lui de comunist, de spion american! Vrea să-i ia locul domnului Iliescu, huooo! îl informă și, totodată, urlă un domn aflat lângă Petrache. Apoi, un alt bărbat, prezentabil și părând demn de
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
o făcuse cu spatele la căpitanul Alatriste ca și când nu se mai temea de nimica rău din partea lui, acesta avu ocazia să constate și alte detalii interesante. De pildă că, dezmințind aparenta seninătate a tânărului În gri, mâinile Îi tremurau la Început, când descheiase hainele camaradului său ca să-și dea seama de gravitatea rănii. De asemenea, deși nu știa boabă englezește cu excepția câtorva cuvinte sugestive schimbate Îndeobște de la puntea unui vas la cealaltă sau de la un parapet la altul pe câmpurile de luptă - vocabular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ferească Dum nezeu, au dat ortul popii într-un accident provocat de o aglomerare de gaze și 33°C la umbră în zona Câmpiei Române. Ne ducem dracu’, dar à la guerre comme à la guerre, gândi Plescăială și își descheie nasturii de la cămașă, făcând inconștient o trecere în revistă a frazeologismelor preluate în limba română direct în varianta lor franceză. Gestul dezveli, pe lângă pieptul costeliv, asemănător cu al câinilor comunitari suferinzi de boli de piele, încă patru expresii asupra cărora
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
-se la vale, mașini și tunuri, unele după altele, mașini și tunuri, mașini și tunuri... La un moment dat, tresări. Ușile mari ale cârciumii se deschiseră ca sărind în aer, smulse din balamale. În prag apăru Invalidul. Era în cămașă, descheiat la piept, lăsând să i se vadă smocurile sure și învârtejite de păr care urcau mărăcinoase pe gât și pe obraz până-n ochi, sălbăticindu-i tot chipul. Fața roșie și zbârcită, cu care parcă frecase până atunci dușumelele, se lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
zahăr zgrunțuros, cu oglinzi negre în loc de ramuri, pe covoarele pomilor; plutind între cer și pământ atârnate de barba ceții; îngropându-se sub umbrele albastre înscorțoșate de chiciură. Privind, uimită, împrejur, cu grijă să nu-și rănească ochii, sufla în pumni, descheiată la șubă luneca înfundându-se în omăt, cu cizmele ei ușoare și înalte, care-i ajungeau până la genunchi, unduindu-și umerii și brațele, de parcă ar fi vrut să zboare. Zurgălăii veseli sunau în aer. Se rostogoleau, sub picioarele ei, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-aici, pe fața asta, că pe cealaltă m-o pupat Hicler. În frigurile dorinței de-a-l vedea mai repede, nu mai auzi ce mai boscorodi în urma ei Ghiță, pădurarul. O rupse la fugă și tot într-un suflet o ținu, descheindu-și șuba să-i vină mai la-ndemână, scoțându-și înfierbântată șapca de blană și lăsând, izbită de crengi și-mproșcată-n zăpadă, să-i cadă cocul și să i se desfacă părul pe spate. Zbura fâlfâind, cântând, cu păru-n ninsoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Întins pe peron, omul nostru era, culmea, la fel de calm ca noi. Așa un deficit de isterie în România de azi e ca o ninsoare în plin deșert. Și-a pipăit ceasul, cam zdruncinat, și m-a rugat să i-l deschei de la mână, ca să nu-l piardă (ori ca să nu-i dispară? nu știu). Doamna cu avertismentul i-a cules ochelarii de la câțiva metri, iar Tania i-a potrivit și geanta mea sub cap. Au urmat luuuungile, deși puține, minute de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
steagul iluzoriu al unei transmutații în semnul atoate izbăvitor. Un pas mai departe pe calea abstragerii îl reprezintă procesul am spune al denudării, al trecerii în stare de axiomă a propozițiilor. Desfăcîndu-se progresiv de figurile de stil ca și cum și-ar descheia nasturii veșmintelor bogate, Vasile Dan descinde în cotidian cu o simplitate ritualică ce-i îngăduie a mărturisi că începe a vedea nevăzutele: ,cu moartea nu te întîlnești de două ori nici/ în același rîu nu te scalzi de două ori
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
Ce să caute un bărbat ca el la biserică? În mod normal nici nu mă uit spre lumea care iese din tinda albă. Sunt oameni posomorâți ori veniți să tocmească nunți-botezuri-înmormântări. El arăta ca și cum ar fi ieșit de la baia turcească: descheiat la paltonul negru, a cărui glugă se pleoștise somnoroasă pe-un umăr. Venea spre mine și nu-mi dădeam seama dacă mă vede ori dacă se uită prin carnea mea ca prin geamul trenului în viteză. Și privindu-l, oprită
Bărbatul ca o acadea by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8586_a_9911]
-
Știu că nu ești, spuse el. Cum te cheamă? — Hai să fim intimi numai după asta. El se dezbrăcă repede. Simpatia pe care o simțea față de fată și toată mișcarea din jur provocată de gesturile lui îi slăbiseră pofta. îi descheie cu grijă salopeta și i-o trase pînă la șolduri. Cum ar trebui s-arăt? murmură ea. — Zîmbește ca și cum m-ai vedea după o lungă așteptare. îi zîmbi atît de drăgăstos, că se aplecă și-i sărută umerii. Ea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un oribil sentiment de gol și epuizare. în tot acest timp, mintea îi fusese neputincios de înspăimîntată, întrebîndu-se ce se întîmpla, cu fărîma de energie rămasă. Se uită cu dezgust la desene, le duse la toaletă, trase apa și-și descheie pantalonii. Un strop cenușiu și vîscos în formă de melc era prins de stomac, sub buric. Era transparent, în el se aninau infime mănunchiuri și galaxii lăptoase și mirosea a pește. Se curăță și se întoarse în dormitor, neștiind ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nițeluș... Ciupiturile ei erau zdravene și se apără, rîzînd, pînă cînd amîndoi căzură pe pat, fără suflu. Peste un minut, o întrebă cu tristețe: — Chiar par a fi așa? Din păcate, da. Ești prea nervos și patetic. Oftă, apoi își descheie bluza zicînd: — Oricum, dacă dorești, hai să ne iubim puțin. El o privi uluit și-i spuse: Nu pot să mă cul cu tine după ce mă faci să mă simt mic și absurd. — Te-am făcut să te simți absurd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
am purtat prostește, îmi cer scuze, dar se poate produce un dezastru dacă nu vorbesc cu Wilkins! Sergentul îl privi lung și cu mare atenție. Lanark își ridică brațele implorator și-și dădu seama că erau împuțite. Vesta îi era descheiată, iar costumul mototolit. în cameră plutea un miros urît și observă, cutremurat, că venea de la o pată maronie întărită de pe cracul pantalonului. — îmi dau seama că arăt respingător, dar politicienii nu sînt întotdeauna înțelepți! Vă rog! Nu vă cer asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o eșarfă de cașmir înflorat) oglinda toaletei în întunecimea verzuie a căreia cele două se văzură alburiu-cafenii, cu ochi scânteietori. "Ajută-mă să-mi scot rochia", zise Mioara, și Maria, ascultătoare ca o slujnicuță, veni în spatele ei și începu să descheie copcile rochiei, dezvelind ceafa și spatele artistei, pe când aceasta își desprindea cerceii și-și scotea brățările, care îi lăsară urme roșii deasupra cotului. Mioara își trase rochia pestexap și rămase doar în furou, portjartier și ciorapi de mătase, toate sclipitor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
descuie, în timp ce liftul urca încă două etaje cu Herman. În afară de obișnuitul "săru' mâna, doamnă", tânărul nu deschidea gura, dar mă privea zâmbind și mîngîindu-mi distrat creștetul. Purta mereu același costum de haine, închis la culoare și corect, cu cămașă albă descheiată la gât, lăsând să i se vadă puțin din pielea moale și roșcată a pieptului. Deși era mereu băut și, când mergeam cu mama la cumpărături, pe Lizeanu, îl vedeam mai mereu la bodegă pierzîndu-și vremea cu bețivi ordinari, Herman
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
deschidea, vedeam pe fereastră soarele zorilor, mic și roșu, fără strălucire, ridicîndu-se deasupra morii Dâmbovița. Pe sofaua răvășită dormeau părinții mei, mama cu tot capul vârât sub cearceaf, ghemuită, așa-ncît părea ciudat de mică, iar tata pe spate, cu nasturii descheiați la pijamaua șifonată și cu un fes pe cap, făcut dintr-un ciorap de damă înnodat, ca să-i țină părul lipit pe spate. Mă apropiam și-o priveam pe mama cu o ciudată intensitate. Aproape imediat mă trezeam într-adevăr
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
multe persoane, toți erau livizi la față. Parcă erau niște stafii. Printre cei afectați se afla și un bătrânel care făcea spume la gură. Nu-mi venea să cred că un om poate scoate din el atâta spumă. I-am descheiat toți nasturii de la cămașă, i-am desfăcut cureaua și i-am luat pulsul. Am strigat la el, dar nimic. Bătrânul acela era angajat la JR, dar pentru că nu avea haina de la uniformă, nu aveam de unde să știu cine e. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
omul nostru e uns cu tot felul de alifii, și asta nu se șterge cu nimic, spuse Timișoara. înainte de-a începe să-și trieze corespondența încerca să se facă cît mai comod pe locul său din colțul separeului. Își descheia nasturii de sub bărbie ai cămășii, își masa puțin cu degetele zona cervicală, încerca să-și îndrepte coloana lipindu-și spatele de spătarul înalt al scaunului, împingînd cu picioarele în podea ținîndu-și mușchii încordați în reprize de cîteva secunde. După ce-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
luat apoi rufele de la curățătorie și am urcat la mine În birou. Nu eram nici la jumătatea drumului până la ușă, când În fața mea a fost fluturată o legitimație de la Sipo. În aceeași clipă, l-am zărit pe Walther În jacheta descheiată din flanel gri. — Tu trebuie să fii ăla care adulmecă urmele, mi-a spus. Te așteptam ca să stăm puțin de vorbă. Părul lui era de culoarea muștarului, aranjat parcă de un tunzător de oi care participă la concursuri, iar nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
spusele ei, și zâmbi și ea. Nu, sigur că nu, i-am spus, apreciind În tăcere felul În care modestia care făcea loc nerăbdării o făcea și mai atrăgătoare. Pe sub haina de ploaie de culoarea lutului ars pe care o descheiase la gât, purta o rochie din bumbac albastru-Închis, cu un decolteu care-mi oferea privirii câțiva centimetri de piele arsă de soare. Începu să răscolească În poșeta Încăpătoare din piele maro. — Așadar, zise ea cu nervozitate, despre Paul... știți, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pe câmp În culoare metalică, aur ars, dens. Cer albastru perfect. Soare static, stătut, extatic. Vorbea tot timpul. Bârfe și povești. Ne opream la fiecare oră să urineze. Prea greu să iasă din mașină, deschidea, anevoie, portiera, cobora piciorul drept, descheia, abia-abia, pantalonii dimensionați anume pentru balonul burții sale. Fiecare gest era dificil, enorm: deschiderea portierei, punerea piciorului jos, descheierea pantalonului. Inevitabil, pata de urină trecea dincolo de zona gingașă. Privea, resemnat, pozna, ofta: „gata, data viitoare Îl las acasă”. Nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
încheiat la toți nasturii. Seară de seară își lustruiau cizmele. Soseau în unități mici și plecau din sat tot în unități mici. Când s-au dus înapoi către vest, se abăteau pe la noi răzlețiți, uneori numai câte unul. Aveau cămașa descheiată la gât, erau vlăguiți și înfricoșați. Mai târziu, pe șoseaua națională au apărut rușii, venind dinspre est. Au aprins un foc de tabără în piața din mijlocul satului. După nouă luni, câteva fete au adus pe lume copii din flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
o spuma ușoară și moale. Pe fundul căzii, de jur împrejurul scurgerii, rămăsese negreală, cine știe de când. Eu îmi țineam picioarele dinadins depărtate, ca să nu mă ating de ea. Pe urmă, întotdeauna mă duceam să mă așez lângă tata, în vreme ce Toni își descheia cămașa și intra cu pas hotărât în baie. Tata îmi ștergea părul cu prosopul, șoptind: „Precis că n-are să stea mult acolo”. Tata și cu mine aveam teoria că, de fapt, Toni Sanowsky nici nu se spăla. Se prefăcea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]