144,535 matches
-
la Marea Neagră, ci și la Oceanul Atlantic". Theodor Stolojan: "În NATO a fost invitată România, nu un partid politic". Traian Băsescu: "Primul moment de demnitate națională de după primul război mondial, care a însemnat Marea Unire". Victor Ciorbea: șInvitarea României în NATOȚ "deschide porțile spre un viitor sigur și prosper". Márko Bela: Va urma o perioadă extrem de grea". Dan Voiculescu: "Ca român, sînt mîndru de acest succes". Mult mai profesionale și obiective au fost transmisiile directe din timpul scurtei vizite a președintelui american
Gînd la gînd și șold la șold by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14531_a_15856]
-
la această întrebare. David Le Breton, autorul, își începe drumul către corp cu axioma: "A trăi înseamnă a reduce continuu lumea la corp, prin simbolistica pe care o propune." Discutabilă afirmație, dar acceptată ca atare ea are avantajul de a deschide cu destulă ușurință calea către imaginarul corporalității în două direcții. Formula modernă a corpului uman e definită în negativ. Există în carte o raportare constantă la un model ce tinde sa fie considerat invariantă, un eventual model "tradițional", al Europei
Un subiect imposibil by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14484_a_15809]
-
de bonomul peremist: toată filozofia e să știi să optezi! Prin ușă îi mai aud, dublată de pașii apăsați, vocea îmbogățită cu o nuanță meditativă: "Drept îi că noi o făcurăm, dar ei ne băgară!" îmi las geanta lângă perete, deschid televizorul și imaginile îl confirmă întru totul: Iliescu și Năstase agită niște sticle uriașe de șampanie pe care, pe fond tricolor, scrie: "ROMÂNIA - NATO". Sau poate nu văd eu bine și în loc de "ROMÂNIA" o fi "PSD", sau chiar "PRM"? Oricum
Tratament NATOrist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14509_a_15834]
-
Ne place să credem că, și pe viitor, d. Dinu Pillat va păstra aceeași sicativitate de stil, care asigură nu numai o ținută scrisului său și un realism de cea mai bună calitate viziunilor sale artistice, dar și o cale deschisă către marea și buna literatură. Dacă formula de prezentare a mănunchiului de personaje și detalii epice nu poartă amprenta ineditului ("Moartea cotidiană" ne amintește, din acest punct de vedere, destule romane din Apus), personajele se închipuiesc, în schimb, însuflețite sigur
O restituire by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/14520_a_15845]
-
colaborat/publicat grupaje În diverse reviste. Primele poezii au fost publicate În revista liceului și aici aș dori să fac o mică paranteză, aducând pe această cale mulțumiri primei mele profesoare de literatură - Dna prof. Elena Rânceanu. Dumneaei mi-a deschis acest minunat univers al cărților și dragostea pentru ele. „Nemuritorii” - Ce a Însemnat revista Nemuritorii pentru tine? - Revista Nemuritorii a fost tot o școală, aici am Învățat să ascult... și e mare lucru să Înveți să asculți, Îți spun eu
De vorbă cu poeta Viorela Codreanu Tiron. In: Editura Destine Literare by Octavian D. Curpaș () [Corola-journal/Journalistic/81_a_342]
-
oameni, dar sensibilitatea Încătușată sau inhibată a unor poeți a Început să se revolte. Semnele acestei schimbări Încep să apară În creația lirică. Un exemplu elocvent Îl oferă Viorela Codreanu Tiron cu volumul său, „Anotimpuri ostile”. În versurile sale poeta deschide calea unei noi literaturi a sentimentelor, a lacrimilor și blestemelor despovărate de modelele tradiționale uzate. Sper ca Începutul acestei noi experiențe lirice să fie de bun augur În spațiul literar românesc.” - Dan Stanca scria despre „Anotimpuri ostile” : „Volumul ne pune
De vorbă cu poeta Viorela Codreanu Tiron. In: Editura Destine Literare by Octavian D. Curpaș () [Corola-journal/Journalistic/81_a_342]
-
Mihail Sadoveanu e fricos. Nu știam că este și laș". Exagerări s-ar putea spune, dar ale unor realități incontestabile! Tot din jurnalul lui Traian Chelariu aflăm că autorul lui Mitrea Cocor ar fi intrat în francmasonerie, instituție aptă a deschide multe uși, "din interes material, căci la momentul oportun a trădat-o, fiind, in effigie nomineque, ars între coloane după ce s-a dat cu comuniștii". Așijderea demne de toată atenția ni se înfățișează liniile destul de numeroase consacrate lui Arghezi, cu
Mărturii nemijlocite (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14544_a_15869]
-
de bonomul peremist: toată filozofia e să știi să optezi! Prin ușă îi mai aud, dublată de pașii apăsați, vocea îmbogățită cu o nuanță meditativă: "Drept îi că noi o făcurăm, dar ei ne băgară!" îmi las geanta lângă perete, deschid televizorul și imaginile îl confirmă întru totul: Iliescu și Năstase agită niște sticle uriașe de șampanie pe care, pe fond tricolor, scrie: "ROMÂNIA - NATO". Sau poate nu văd eu bine și în loc de "ROMÂNIA" o fi "PSD", sau chiar "PRM"? Oricum
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
lănțuguri dizgrațioase, ca pe cîini.) îmi plac și mă amuză francezii pentru că sînt ipohondri și se înconjoară de o armată de medici și sînt la curent cu toate pericolele reale și virtuale și cu toate rețetele miraculoase și ar putea deschide, fiecare, o farmacie, cu toate doctoriile pe care le acumulează săptămînal. îmi plac pentru că, deși știu că e întotdeauna embouteillage, pleacă tîrziu și întîrzie întotdeauna, justement pentru că a fost embouteillage. îi recunosc cînd se sărută de trei ori (pe obrazul
Se caută un poem by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14550_a_15875]
-
neavizat într-un domeniu pe cât de dificil, pe atât de cuprinzător, dar satisfac în același timp și dorințele de perfecționare ale celor deja cunoscători. Sensul cel mai des întâlnit al actului traducerii este cel inter-lingvistic (traducerea propriu-zisă), însă autorul mai deschide perspectivele intralingvistice (parafraza, amplificarea, rezumatul) și inter-semiotice (recitarea, execuția - dirijatul, interpretarea muzicală, regia de teatru sau film, coregrafia). În finalul articolului, după trecerea în revistă a celor mai importante teorii moderne asupra traducerii (Roman Jakobson, George Steiner, Willard van Orman
Repere culturale by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14565_a_15890]
-
aici - / și că provizoratul de-o viață/ ți-a devenit o a doua natură,/ ce nu te mai deranjează defel...". De altminteri, printr-un artificiu al editorului - Nicolae Țone -, prima și ultima copertă sunt identice, cauzând lectorului tentația de a deschide cartea la cotor. Ideea se potrivește liricii dlui Theodor Vasilache, de aparență prozaică și, în realitate, de moderne resurse ale vivacității, suscitând cititorului, prin surpriza fiecărui vers, acea fervoare care certifică autenticitatea. Cu simțământul de participare al celui care, cât
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
Iancu se afla deja acolo, student, dar câștigându-și existența și... cântând prin restaurante, împreună cu fratele său, melodii românești și franceze!), Tzara intră în contact cu societatea boemă, destul de pestriță, a tinerilor refugiați în "oaza elvețiană": cu Hugo Ball, care deschide un cabaret literar, "centru de divertisment artistic", decorat de către plasticianul român, cu Richard Huelsenbeck, cu alsacianul Hans Arp și alții. Starea de spirit mărturisită de poetul pus pe fapte mari și gata de îndrăznețe aventuri este însă, la început, destul de
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
teme politice; ori când se comentează turneul de conferințe în Europa Centrală și în România, moment în care "Tzara se lasă cîștigat de euforia oficială" a construcției unei noi societăți. Amintita confruntare cu realitatea politică maghiară din 1956 îi va deschide ochii: dovadă interviul acordat presei după întoarcerea de la Budapesta ori semnarea răspunsului deloc complezent dat scriitorilor sovietici, alături de Sartre și alții, după invadarea Ungariei de către trupele sovietice). Nu fără motiv, revine, așadar, mereu caracterizarea biografului - care vorbește despre "militantismul discret
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
la care se supun ei înșiși: după pierderea alegerilor, tocmai legile și măsurile vârâte pe gâtul românului se vor întoarce împotriva lor. Pentru că viitoarea putere nu va mai avea naivitatea cederiștilor din 1996-2000 de a nu profita de pârtiile autoritariste deschise cu atâta zel de către năstăsioți. Privită la rece, România ultimilor douăzeci de ani e de-o înspăimântătoare coerență. De n-ar fi decât clasa conducătoare: până la căderea lui Ceaușescu, era imposibil să accezi la vreo funcție în stat fără să
Infernul ca parc de distracții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14562_a_15887]
-
teatru, de dimensiuni foarte reduse (unele simple "pretexte dramatice", așa cum le numește autorul). Entitatea care dă titlul volumului (Acoperișul fără casă) se constituie într-un soi de "carte de vizită" a eului auctorial. Obsesiile acestuia se regăsesc la tot pasul, deschizând cartea la întâmplare și alegând pentru lectură aproape orice paragraf. Un "artist" sociofob, o personalitate excentrică și ușor paranoidă își construiește casa "cu fundul în sus" alcătuind pereții din păreri și sugestii de împrumut, cu două ipoteze personale drept ferestre
Aleea debutanților întârziați by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/14590_a_15915]
-
neant și cuvinte, între neființă și oameni, așa cum primăvara intermediază între stagnarea iernii și belșugul de fructe al verii. Iarna a trecut, dar vara nu a sosit încă în paginile cărții. Vara nu este decât o poartă a speranței, veșnic deschisă spre viitor...O vară Godot..." (p.154) Nu sunt de acord cu Ștefan Borbély care găsește această proză fără corespondent și fără sursă de influență în spațiul autohton. Destule elemente caracteristice scrisului lui Mircea Cărtărescu se găsesc aici: lexicul bogat
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
între altele, "e un fel de a slobozi condeiul în răspăr", un "condei" (același pe care l-am amintit ceva mai înainte, din Troparele zilei) "care se vîră aici și scobește adînc" și care sondează abisul uman ("poteca sufletului este deschisă"). Agresivitatea extremă a pamfletului este subliniată cu toată convingerea ("Pamfletul se învîrtește în jurul obiectului cu oarecare frumusețe de corb: între două zboruri circulare, ciupește, zgîrie, înțeapă, rupe. Pamfletul se lucrează cu andreaua, cu peria de sîrmă, cu răzătoarea sau cu
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
nici cea mai palidă prejudecată. Privind lucrurile ca un profesionist cu un îndelungat exercițiu și cu o solidă formație intelectuală, ea nu a căzut niciodată, așa cum ni se întîmplă multora, de nenumărate ori, în ierarhizări dogmatice și în exclusivisme grăbite. Deschisă în egală măsură către arta de tip tradițional și către experiment, către gîndirea de tip academic și către aventura limbajelor și a mijloacelor, ea a știut permanent să-și dozeze observațiile în așa fel încît fiecare artist și fiecare tendință
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
asumate ca valoare informativă, dacă nu ca valoare estetică sau ca simplă lecție de viață. E vorba, la urma urmelor, de o carte care mimează "inocența" unui basm (emoții, curiozitate, inițieri, revelații, fantastic) sub masca unei documentări riguroase care poate deschide drumul unui alt "investigator pe cont propriu".
Povestea unor experiențe by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/14619_a_15944]
-
aspectele ei, fie că este vorba de latura sa erotică, maternă sau existențială. Cele două nuduri de femeie ale lui Horia Bernea marchează prin moliciunea tihnită a formelor tocmai acestă ipostază introspectivă, de regăsire de sine. în concluzie, cititorul care deschide cartea de poezie a Marinei Dumitrescu este învăluit de un lirism "așezat", lipsit de pretenții sau de vreo dorință de a epata, care rămâne pe retina memoriei prin curajul sincerității.
Feminitate tihnită by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14618_a_15943]
-
în tradiția teatrului absurd marca Vișniec, în care apocalipsa vine pe nesimțite într-o lume ruptă între mercantilismul nici măcar conștient și setea, imposibil de potolit, de comunicare și comuniune. Scrisă înainte de tragicul accident al prințesei Diana, din 1997, care-a deschis o dispută aprinsă privind etica fotografilor de presă, piesa lui Matei Vișniec face din paparazzi unul din multiplele ei centre de greutate, laitmotivul unui univers în prag de stingere incapabil să-și simtă propria moarte. Centre multiple de greutate, pentru că
Din nou, Vișniec by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14617_a_15942]
-
grafia italo-latină, dubla notare a lui /î/ (prin ê și â) se menține. Bineînțeles, alături de formele sunt(em). În același timp, apariția, în 1847, a Vocabularului de vorbe streine... și trecerea la formele verbale sunt - suntem, precum și alte grafii etimologizante deschid calea către purismul românesc, artificial, dar... latino-italian! Această exclusivitate latinizantă cuprinde, treptat, cultura românească de dincolo și de dincoace de Carpați. August Treboniu Laurian, Aron Pumnul, I. C. Massim și alții au cultivat aceste idei. Dar, trebuie să ne fie clar
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
invaziei sovietice comuniste din 1944. Și - de ce să nu recunoaștem - Al. Rosetti - "boierul roșu"! -, Al. Graur, J. Byck, Iorgu Iordan (om de stînga, antifascist, din Universitatea din Iași), alături de Emil Petrovici (colaboratorul lui Sextil Pușcariu!, dar și cel care votase deschis împotriva lui Ion Antonescu 1)) - erau "în grațiile" puterii comuniste; universitari, academicieni, directori de institute, conducători de reviste și de colective de cercetători - într-un cuvînt, conducători de școli lingvistice. Meritele lor în crearea unei lingvistici moderne, actuale, sînt foarte
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
public dezacordul: Problema nu constă în faptul că Umbrele rătăcitoare nu e un roman, fiindcă statutul Goncourt îngăduie și alte forme literare, nici în faptul că va avea mai puțini cititori ca de obicei. Problema e că această carte nu deschide nici un drum literar nou. Este destul de convențională și prolixă [...] În sfîrșit, alegerea ei este foarte pariziană, chiar parizianistă, o opțiune șic și cu ifose." După cum se știe, în lupta pentru marile premii literare, adevărații cîștigători sînt editorii. Laureatul Goncourt primește
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
permite cultura" scrie într-un articol din 1969, articol totuși de reabilitare), omul, poezia (arta). Eseul valorează prin "mărturia omenească inclusă", prin "încercareșaț interioară" a celui care scrie și ispitirea, încercarea celui care citește. Și în întreprinderea sa de a deschide cuvîntul, scrisul săptămînal e la fel de important ca studiile academice: "nu va ezita să aleagă articolul, cuvîntul țîșnit spontan și capricios, gîndul devenit autonom prea devreme, cu toată zglobia aură de emancipare, care-i dă un tempo adolescent acestui Făt-Frumos al
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]