507 matches
-
unora din semnatarii rubricilor, găsim, într-o addenda, scurte prezentări ale colaboratorilor din numerele 2-3, în manieră, de bună seamă, profesionistă. Structurat pe cîteva "calupuri" tradiționale pentru genul literar-cultural de gazetărie, sumarul face o buclă din Guernica lui Picasso, artă, descusută de Ebtenal Younes (profesor egiptean), pe cît de liberă, pe-atît de umană, deci, politică, din studii aplicate și din note de lectură, ca să se-ncheie cu film și pictură, într-un comentariu despre Frida. Din nou, suprarealismul și arta în
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10465_a_11790]
-
Alin Gheorghiu, Geta Mermeze, Sultana Maitec ș.a. Tot ce spune despre colegii și profesorii din perioada proletcultistă, dar și despre UAP în anii de dezgheț e de mare interes și ocupă o bună parte din discuție,fiindcă Iolanda Malamen îl "descoase" cum am fi făcut și noi, cititorii interviului, dacă am fi avut ocazia. Pentru cei care s-au născut mai tîrziu, ceea ce povestește Ervant Nicogosian - un sclipitor spirit critic și autocritic - are o mare valoare documentară și umană.
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10465_a_11790]
-
acela de o sută de ani care ți-a povestit atîtea în Fă-ți patul și dormi ” (p. 20). Fă-ți patul și dormi este un roman al lui Stelian Țurlea, publicat în anul 1997. Sau: „Avea obiceiul să mă descoasă, cam o dată pe săptămînă, nu mai des. I-am vorbit despre viața mea care încăpea într-o filă. O știți, dragilor, din cărțile dinainte, nu fusese mare brînză” (p. 32). Cel mai nou episod din serialul narativ al lui Stelian
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
mai aud aproape deloc. În prim-plan se află demagogul de talk-show și cațavencul de interviu. Dar când, la comandă, specialiștii în zâzanie ies la raport, apar și ei ca din pământ. Atotștiutori, pătrunși de-o onctuoasă îngrijorare, cos și descos istorii și para-istorii, al căror singur rol e să mai pună paie pe jaruri deja stinse. Pun pe seama căldurii extreme recenta și aberanta declarație a lui Tokes privind autonomia ținutului secuiesc. E ca și cum rotula și-ar declara autonomia față de genunchi
Vara nebunilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6163_a_7488]
-
p. 51). Că optimismul de final, profețind că Bucureștii de după criza europeană își vor găsi suflul, nu s-a confirmat, nu-i o scădere a pedagogiei pe care Suchianu o pune în demonstrații. Fără patimă, deși motive s-ar găsi, descoase mecanismele imitației, văzută, de o parte a opiniei din epocă, drept salvatoare, și-i arată, cu speranțe de mai bine, lipsurile, pripelile, defectele de tinerețe. Că anii n-au adus schimbările pe care le dorea nu e, de bună seamă
Europa 3/4 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6374_a_7699]
-
e că nici o soluție nu e îndestulătoare. Rațional vorbind, răul e ceva de neînțeles. Nu pricepem logica lui transcendentă, și atunci fie alegem să negăm existența unei asemenea logici, fie o trecem în rîndul tainelor și încetăm s-o mai descoasem. Răul e pînă la urmă o chestiune de suferință a ființei proprii sau a comunității din care faci parte. În schimb, răul în genere iese din cadrele unei gîndiri cu sens. Asta dacă nu intuiești o nuanță psihologică mai profundă
Tainele suferinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8136_a_9461]
-
ca poet, în linia întâi, e, cum spuneam, o opțiune care-l privește direct. (Deși Mimând orgasmul social e un volum de toată isprava.) Că, însă, nici măcar atunci când vine vorba despre istoria lunedismului, acesta nu găsește de cuviință să-l descoasă pe unul din stâlpii grupului, nu mai e chiar așa ușor de acceptat. Pe de altă parte, în ansamblul cărții, întrebările capătă, prin repetiție, un aspect de chestionar. Ceea ce devine, în pofida tuturor posibilelor explicații, obositor. Sigur că modul în care
Respect intelectual by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5016_a_6341]
-
cu plăcere pe stradă dacă ar fi permis sa tragi palme). Iată tot acest fond, tot acest “Hinterland” cultural la Alexandru Mușina, în sonetul cu titlu de limbaj familiar, Obo: “Nimeni să nu-mi mai spună nimic, să nu mă descoasă, / Să nu-mi telefoneze, să nu sune la ușă! Îl omor, îl pocnesc peste bot, / Îl dau cu capul de pereți, îl strîng de gît / Pe cel care mă deranjează...” Sonetele din Hinterland pot fi citite și în cheie culturală
Oratori, retori și politicieni by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/13484_a_14809]
-
avid de tot ceea ce ținea de imperiul anecdotei și îi alimenta insectarul uman. Mi se pare curios faptul că Lovinescu nu m-a îndemnat niciodată să scriu, spre deosebire de Zaharia Stancu, cum voi arăta la momentul potrivit. Nici nu m-a descusut, dornic să afle ce căutam eu la urma urmei la "Sburătorul", dat fiind că nu mă manifestam în nici un fel dincolo de interesul arătat literaturii. Ceea ce îl șoca în comportamentul meu și îl nedumerea totodată era dezinvoltura și un anume fel
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
lumi pe care și cel din urmă a disprețuit-o discret. Berlinul lui, al bătrînului, e, însă, Berlinul amicului "limbut peste măsură și în felul lui hazliu" dintr-o bombă bucureșteană. Un loc unde se petrec multe, care pot fi descusute nerușinat, cu pic de sfială față de taină. "ŤÎți va părea ciudatť, am urmat, Ťdar, după mine, unei istorii, frumusețea îi stă numai în partea ei de taină; dacă i-o desvălui, găsesc că își pierde tot farmecul. Împrejurările au făcut
Confuzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7487_a_8812]
-
somnul. Ca ultima, aproape identică, întrebare: Cine este Letiția Branea... O așteaptă jos cineva..." Aici, romanul se termină. Începe, s-ar zice, viața. O viață așteptată, dar nu dorită, simulată doar, în graba la măritiș a locatarelor unui cămin. Traiul descusut din vreme de o domnișoară fără iluzii, doar cu poveri. Trecute, ca sacoșele, dintr-o mînă în alta, sînt, pînă la urmă, un fel chiar agreabil de-a păcăli plictisul (și ce se vor mai plictisi, de prin '80 încolo
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
ieșind mai mult în relief. Ani făcuți nu doar pentru trăire, cu oarece nonșalanță, lejeră nebăgare de seamă că timpul care trece e al nostru, ci și pentru gînduri, pentru semne, cruguri și așezări. Un an de sfîrșit de secol, descusut din toate poveștile lui, face aproape cît o carte de literatură. E anul 1882, al cărui Calindariu julianu, gregorianu și poporalu românu îl publică Simeone Mangiuca, în 1881, la Tipografi'a Alexi, din Brașiovu. La începutul acestei biografii a anului
Cronica anului 1882 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8434_a_9759]
-
a pomenit cu doi „clienți“ care veneau dinspre graniță, peste câmp. Călătorii erau Florin C. , de 32 de ani, și Ioan B. , de 35 de ani. Erau obosiți și plini de noroi pe încălțăminte. Polițiștii s-au apucat să-i descoase, aflând că bărbații au interdicție pentru spațiul Schengen, după ce fuseseră descoperiți că au stat ilegal, acum trei ani, în Austria și Belgia. Au hotărât, în aceste condiții, să ajungă din nou în străinătate. Cum? Au plecat joi după-amiază din Iecea
Agenda2005-15-05-politie () [Corola-journal/Journalistic/283587_a_284916]
-
tăcerea, de izolarea ce s-au înstăpânit în jurul familiei: „Locatarii blocului ne priveau parcă mai lung. La fel, întâlnite pe stradă, diferitele cunoștințe ale mamei, ale tatei, ale bunicii, care cu mult înainte obișnuiau să se oprească și să ne descoasă cu plăcere, școlari neblazați cum eram, treceau pe lângă noi îngândurate, ne zâmbeau mocnit și se grăbeau spre întunecări care erau numai ale lor". Ani de singurătate, de imensă tristețe, de renunțări de toate felurile: „am crescut singuratici, fără pofte simple
Sanda Golopenția - 70 by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/6481_a_7806]
-
mulți bani și produce niște filme proaste în general, la Bollywood. Ăsta e adevărul”, a spus Banciu despre presupusul iubit al Iuliei. Socrul nu ar vrea-o pe vedeta din România”, a precizat jurnalistul. ”Tătăl lui Salman Khan o fi descusut-o pe Iulia Vântur și cine știe ce nu o fi fost ok acolo. Săraca nu știa pe unde vine India sau mai știu eu ce s-o fi întâmplat. Dar astea sunt lucruri care se șterg în timp dacă și bărbatul
Radu Banciu, despre reacția tatălui lui Khan la adresa Iuliei Vântur by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78753_a_80078]
-
ține tot mai treaz. Amintirea-i pe-a să cale Mă-ncălzește de necaz. TRECERE Simt prin ochii de fecioare Cum ne-ndeamnă mai cu spor și ne ard cu ce nu moare Chiar când moartea-i în pridvor. Ne descos și ne îmbată Cu multiple încercări. Ne îmbie și ne-nhață Cu ispite sau mustrări. Clipele se tot frământa Leac să fiarbă din nimic, Pentru dragostea înfrânta De o boală-inamic. Trec prințesele și timpul. Trec amanții zborului... Trecem toți și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Eforie Nord unde îmi exercitam talentul de interpret. Într-o zi, unul dintre francezi mi-a reproșat că le traduc minciuni privind starea țării. După ce am bolmojit-o că într-o democrație părerile nu pot fi la fel, l-am descusut și am aflat că doamna Georgescu era cea care i-a dat amănuntele, dealtfel adevărate. Aveam de ales: să o trădez, sau să tac și să o anunț să înceteze (omisiunea de denunț era pedepsibila cu închisoarea). Cum am ales
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
avea să-l lase să plece la Londra. Se spunea că ar fi fost în I.S... Mult mai târziu, după ce mă dusesem în două-trei rânduri în Anglia, devenind suspect, un ofițer special, om inteligent, venise la mine să mă descoasă zâmbind dacă nu cumva, așa și pe dincolo... Mă simțisem atât de flatat... Să fi avut eu curajul să lucrez, în anii aceia, pentru serviciul inteligent faimos, al cărui admirator eram tot citind romane polițiste,... - dar nici pomeneală. Ciudat, Chihaia
Fiul Dobrogei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12777_a_14102]
-
-l iert niciodată. Pentru ambiția lui a suferit toată țara. Știți ce i-o zis Dobrin lui Niculescu? - Bă, ce ai tu în cap, eu am în picior! I-o închis gura, iote așa. Când oamenii dădeau năvală s-o descoase, curioși, că de unde știe atâtea despre fotbal dacă este oarbă, răspundea cu siguranță și cu demnitate în glas: - Ei, vede Dumnezeu și pentru mine! Și vorbele sprințare, săreau jucăușe depășind orice barieră. Toți eram în admirație cu zâmbetul plimbat de la
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
61 cartiere, pe strada Petru I al Serbiei, în arondismentul 8. Aveam acolo un dulap cu o garderobă cât un munte de minunății... tot ce poate visa o fată la 20 de ani. — Cum îți petreceai vremea la Paris? am descusut-o mai departe. — La două săptămâni de la sosire, m-am înscris la Académie de la Grande Chaumière, având profesori uni versitari de desen și de pictură. Printre ei se aflau și mari artiști, cum era Mac Avoy, irlandez de origine, foarte
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
am să-mi încetinesc pasul să mă prinzi, dar nu de tot... — Atunci hai să ne jucăm! Fugi, să te prind! IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE Pictură, muzică și poezie — Cum pornim? m-am înfrigurat la telefon. — Tu mă descoși cu ce vrei să afli și eu îți răspund, pentru că, trebuie să știi, eu nu vorbesc despre mine ne în tre bată. Vom avea un schimb nebun de scrisori pe e-mail, până când te înduri să vii iar la Paris. — Tu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
sau diavolașii) întâmplării mi-au hărăzit în două zile de decembrie două experiențe aiuritor de diferite. Pe 13, la opt dimineața, arpantam în sala de așteptare la analizele trimestriale de sânge. Proastă programare, mi-am spus: să te duci la descusut sângele taman după ce, cale de două zile, ți-ai serbat ziua de naștere! Oroare!!! Păi cum să nu te biciuiască, nenorocitule, zeul Colesterol și nimfele trigliceride? Cum să vii la eprubetă cu sângele doldora de delicii interzise!?! Atmosfera o știți
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
că există încă o șansă. Cu adresa în mână, găsi imobilul viitorului muzeu, îi dădu târcoale, intră îndrăzneț în curte, vorbi chiar cu văduva donatoare, sub pretext a se interesa în mod special de obiecte și mobile din trecutul țării, descusu o servitoare bătrână, puse pe nevastă-sa să facă anchete printre soțiile posibililor amatori, spre a surprinde dacă nu cumva solicitau același muzeu. Apoi se hotărî a-l călca pe Gaittany însuși. În ziua când Saferian vindea portretul lui Ingres
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Te felicit! Ioanide se încurcă. Era să zică "nu știu", ceea ce era adevărul oficial. A spune "da" însemna pentru conștiința sa a mărturisi rezultatele anchetelor sale particulare. - Așa mi se pare! răspunse el cu necaz. Gaittany n-avea obiceiuri să descoase oamenii, el însuși trăind din afirmații și negații echivoce, așa că dialogul se opri aci. Dar arhitectul se izbi pe stradă piept în piept cu Panait Suflețel, care, indiscret și zgomotos, nu-l cruță deloc: - Am auzit că băiatul dumitale a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
construia Ioanide. În poarta binalei aproape terminate, cei doi scunzi, unul pletoric, altul înarmat cu bastonul răsucit, se opriră și amândoi, din simplă curiozitate, avură simultan ideea de a vedea pe arhitect, Hagienuș gîndindu-se pe deasupra la posibilitatea de a-l descoase pe Ioanide asupra valorii reale a unui cavou de felul celui construit. Își și ticluise pretextul. Avea să-i spună arhitectului așa: "Domnule Ioanide, am venit să te rog să mă mai amîi puțin cu plata datoriei, fiindcă sunt foarte
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]