495 matches
-
61 cartiere, pe strada Petru I al Serbiei, în arondismentul 8. Aveam acolo un dulap cu o garderobă cât un munte de minunății... tot ce poate visa o fată la 20 de ani. — Cum îți petreceai vremea la Paris? am descusut-o mai departe. — La două săptămâni de la sosire, m-am înscris la Académie de la Grande Chaumière, având profesori uni versitari de desen și de pictură. Printre ei se aflau și mari artiști, cum era Mac Avoy, irlandez de origine, foarte
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
am să-mi încetinesc pasul să mă prinzi, dar nu de tot... — Atunci hai să ne jucăm! Fugi, să te prind! IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE Pictură, muzică și poezie — Cum pornim? m-am înfrigurat la telefon. — Tu mă descoși cu ce vrei să afli și eu îți răspund, pentru că, trebuie să știi, eu nu vorbesc despre mine ne în tre bată. Vom avea un schimb nebun de scrisori pe e-mail, până când te înduri să vii iar la Paris. — Tu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
frumoase cartiere, pe strada Petru I al Serbiei, în arondismentul 8. Aveam acolo un dulap cu o garderobă cât un munte de minunății... tot ce poate visa o fată la 20 de ani. — Cum îți petreceai vremea la Paris? am descusut-o mai departe. — La două săptămâni de la sosire, m-am înscris la Académie de la Grande Chaumière, având profesori uni versitari de desen și de pictură. Printre ei se aflau și mari artiști, cum era Mac Avoy, irlandez de origine, foarte
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
promit că din când în când am să-mi încetinesc pasul să mă prinzi, dar nu de tot... — Atunci hai să ne jucăm! Fugi, să te prind! Pictură, muzică și poezie — Cum pornim? m-am înfrigurat la telefon. — Tu mă descoși cu ce vrei să afli și eu îți răspund, pentru că, trebuie să știi, eu nu vorbesc despre mine ne în tre bată. Vom avea un schimb nebun de scrisori pe e-mail, până când te înduri să vii iar la Paris. — Tu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
liniștit. Voiam să-l întreb dacă l-a chemat cumva starețul sau merge așa... în vizită. Am stat în cumpănă dacă să-l întreb ori nu... Până la urmă, am lăsat lucrurile baltă. Mă gândeam că nu se cade să-l descos. Dacă are a-mi spune ceva îmi va spune el singur... Când m-am întors de la pârâiaș, totul era pregătit pentru cină. M-am apucat să mănânc, dar curiozitatea nu-mi dădea pace: „De ce merge el la stareț?” Am încercat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de filtru, doar pentru satisfacția de a privi de-aproape spectacolul descălțării ei pentru mine (ochisem toate pachetele de cafea rânduite pe polița de sus deasupra ușii). De-aproape e o copilă țigănoasă, cu sâni obraznici care dau să-i descoasă bluza, păr semilung vopsit blond, ochi verzi care, de la înălțime, s-au oprit pe mine. Mai vreți și altceva? întreabă pe un ton iritat, dând la vedere niște dinți cu strungăreață mare, când vede că nu mă dau dus. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
am și multe defecte. Sunt slabă, nu știu să-mi legăn șoldurile, iar genunchii mei arată ca doi cartofi mari și noduroși. În schimb, am altfel de calități. Pot să vorbesc tăcând, pot să pătrund un om fără să-l descos, știu să primesc suferința unei inimi în sufletul meu ca să-i înapoiez doar bucurie și mai știu că nu-mi doresc mai mult față de ceea ce am primit deja de la Dumnezeu. Cred că El a fost foarte darnic cu mine, Emanuel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
geamantan! Dovadă? Îl avem și-n ziua de azi și, slavă Domnului, că dacă n-am mai trecut și noi prin atâtea vămi... - Unde era? - Numai o fiméì putea avea o asemenea idéì: În plapomă! - În? - În! Maică-ta a descusut, a Întins drapelul direct pe lână, a cusut la loc, a refăcut cusăturile În romburi, matlasul, cum Îi zice. De asta am spus că... m-am liniștit dintr-o dată, fiindcă... liniștirea a căzut ca o lovitură de măciucă: Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Prea multe blonde Bunicii mele, care a găsit această carte „foarte interesantă și instructivă“. Mulțumiri Multe mulțumiri lui Andrew, un foarte bun instructor și bodyguard, care a fost atât de amabil să Îmi Îngăduie săl descos, fără a se speria prea tare. Toate greșelile din carte sunt, desigur, din vina lui și nu au nici o legătură cu mine. De asemenea, suspecților de seviciu: Caroline (editor manqué), Francis, Jenni, Lisa și Sandy. Sper că nu le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
diplomația feminină. — Putem să ne vedem? Adică, acum? am Întrebat, plină de speranță. Am ceva să-ți zic. — Dă-i drumu’, te ascult. Nu, e prea complicat ca să explic la telefon. Nu voiam să-i spun că intenționam să-l descos, o activitate care are mai mult succes În persoană. Morocănos cum era acum, aveam senzația că nu primise invitația asta cu prea mult entuziasm. — OK, dar sper că e ceva care să merite, acceptă el, dar cu o lipsă totală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mea. Eu am răspuns că în America fusese mai puțin frumos ca la ei, dar despre boală nu știam ce să spun. Tata a vorbit despre operație și despre internarea mea la Covasna. Apoi a fost rândul meu să-i descos și i-am întrebat despre signora Maria, signor Giovanni și ceilalți. Doar despre Anna m-am ferit să întreb. Înainte să se aducă mâncarea, a trebuit să dau o scurtă reprezentație cu înjurături în dialectul roman. În seara aceea, toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
invitat la o cafea și, fiindcă oricum n-aveam nimic mai bun de făcut și preferam să mă gândesc la altceva decât la sosirea trenului, am acceptat. Din păcate, singurul lucru care-l preocupa pe bărbatul acela era să mă descoase în legătură cu scopul călătoriei și al șederii mele în Arad, astfel că prezența lui mi-a devenit foarte curând supărătoare. Dacă la început mă gândisem să-i dezvălui secretul și poate să-i cer un sfat, în cele din urmă m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Spune-mi ceva despre tine! îl provoc. Ai pe cineva? Cum se împacă cu statutul tău de membru în AA? Nu pare prea încântat, dar dă din cap aprobator. Mi se pare corect, afirmă el, înțelegând de ce îndrăznesc să-l descos. Nu aveam pe nimeni când am început să frecventez AA. Reușisem să nu mai beau de vreo șase ani și aveam nevoie de ceva care să mă ajute să n-o iau de la capăt. Începusem o viață nouă, aveam o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
tună Poetul, înflamându-se. Tu ești de vină! Dereglatule! Idiotule! Pârlitule! Ba nu... Puteai să fi cerut și tu ceva util, pozitiv, pragmatic, cevașilea folositor. Sănătate, să se tămăduiască Silică de băutură, succes la femei sau un câștig la Loto, îl descoase Fratele, aparte, pe nefericit. Duminică e reportul cel mai baban, la șase numere, pe anu'ăsta... Ori să găsim vreo comoară din alea ascunse, din antichitate, vreun tezaur de la Decebalus per Scorilo și să trăim ca împărații, pe făgaș, fără
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ca străfulgerat, într-un nor de puf de păpădii, pe fundul unui șănțuleț cu apă stătută și nu se mai scoală de-acolo. Moartea călare, dispare în beznă, pe diagonală, înspre gardul neguros al cimitirului. Îngenunchiat, confuz, cu bluzonul fluturând, descusut la o mânecă, fără caschetă și cu chelia lui lucioasă, mânjită de praf, nenea Sandu înnoadă cruci după cruci, cu privirea umedă pierdută în pălălaia flăcărilor înalte, fumegânde, vii, care mistuie, cu trosnituri înfuriate, rămășițele fostului sediu mărginaș, al reprezentanților
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe tine și pe alții. Ce noroc că s-a întîmplat să fie tocmai gătit când a cunoscut pe fata gazdei. Tot Mimi îi umbla prin cap. Destul! își aduse aminte că pingeaua de la gheata de purtare din dreapta s-a descusut puțin. Tot n-are nici o treabă și e frig. Ia să meargă la cizmar cu ea, înainte de a se strica mai rău... Trecu, în capul gol, la Mendelson, în fundul curții. Din antreu, a mai auzit ciripitul doamnei Mimi; încă nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pentru că dumneaei vrea negreșit să vânză și să scape de tot balamucul cu arenda, și cu oamenii, și celelalte... Iac-așa, coane Miroane! Pe bătrânul Iuga vestea aceasta îl impresionă mai mult chiar decât povestea cu furtul. Încercă să mai descoasă pe arendaș, dar nici arendașul nu cunoștea alte amănunte. Pe urmă se închise și nu mai zise nimica... Un fecior îi pofti la cină. Buruiană, sculîndu-se să se retragă, întrebă cam nedumerit: ― M-ați chemat, cucoane Miroane, să-mi spuneți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se întoarcă cel puțin căprar, ca și Petrică a lui Petre, care are să vie acasă tocmai când el se duce. În sinea lui însă avea groază de necunoscutul vieții de soldat. A stat de vorbă cu mulți și i-a descusut; toți se mândreau cu milităria lor și spuneau că tare-i frumoasă, dar și tare grea. Inima lui era și mai grea din pricina Domnicii, fetișcana cea mică de șaptesprezece ani încheiați, plinuță și roșcovană, care se prinsese lângă el în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
are să-ți ajute Dumnezeu și ție! îi spuse Petre, privindu-l în ochi cu o căldură mângâietoare. Apoi, schimbând câte o vorbă când cu unul, când cu altul, Petre ajunse în bătătura dinaintea cârciumii, între bărbații care începură a-l descoase despre noutățile de la oraș. Însuși Cârciumarul Busuioc, foarte curios din fire, își părăsi o clipă tejgheaua ca să afle și el câte una-alta. Fiindcă Petre vorbea mai mult despre întîmplări de la armată, Ignat Cercel îl iscodi deodată cu glasul lui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sigur că Nadina nu e grăbită să-ți vază mutra, căci știe bine cât o înșeli și pe ea! Conduse pe Platamonu și apoi se întoarse frecîndu-și mâinile de mulțumire: ― Ei, acuma să vedem ce mai spune poetul nostru! Îl descusu când și cum a venit în țară, ce-a făcut aici, ce rost și-a găsit. Auzind deslușirile tânărului, se indignă, se scuză și strigă: ― Dar se poate una ca asta? Un poet ardelean să nu se poată aciua în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un vis. Nu mai auzea decât scâncetul copilului, și mulcomirile femeii, și mormăitul babei: ― Fire-ar al dracului! Capitolul IV LUMINILE 1 Două zile Titu Herdelea avu să povestească ce-a pățit și cum a petrecut la țară. L-a descusut întîi doamna Alexandrescu, proprietăreasa lui, care, când nu vorbea de Jenică sau de Mimi, murea să afle toate despre toți și să clevetească. O seară întreagă a trebuit să refere familiei Gavrilaș, iar fiul cizmarului Mendelson, acuma civil, a venit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
frică să nu se fi încurcat cu vreo fată de pe aici și să-și prăpădească viitorul sau să facă vreo nebunie. Aristide era extrem de discret și nu-i spunea niciodată nimic, iar lui, ca părinte, îi venea greu să-l descoasă și astfel, poate, să-l jignească. Numai inima îl ustura și-i tremura. Chirilă Păun ardea acuma să spuie oamenilor vestea auzită de la Platamonu. Peste săptămână nu putea lipsi din Gliganu, de la curte. Numai duminică avu răgaz să se repeadă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dânsul un balsam pe o rană proaspătă. De aci încolo cu cine se întîlnea îi spunea pățania Gherghinei. Primarul îl îndemnă să fie răbdător, că poate s-or îndrepta cumva lucrurile. Luca Talabă, după ce îl compătimi puțin, începu a-l descoase despre arendaș: oare ce preț a oferit el pentru Babaroaga și cât cere cucoana? Numai Trifon Guju, când l-a oprit într-o zi Chirilă și i-a povestit, i-a răspuns ursuz: ― De, nea Chirilă, matale barem ai hambarul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Aoleu, aoleu! se cruci logofătul, intrând în casă. De afară primarul auzi întrebările femeii și pe urmă văicărelile ei speriate. Se retrase mai deoparte, lângă straja de la Ruginoasa, care venise să-l vestească. De buimăceală nici măcar nu l-a prea descusut ce și cum, ci a dat fuga încoace, la curte. Straja sufla greu și bolborosea întruna aiurit. ― Oare de mult arde, măi Nichifore? întrebă primarul, uitîndu-se spre Ruginoasa, unde cerul era roșu, parc-ar fi stat să răsară soarele. ― D-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aceeași intensitate, numai anchetatorii s-au schimbat. Căpitanul Lache Grădinaru a luat locul maiorului, iar plutonierul Boiangiu pe al procurorului. Până la Costești, în toate satele văzu semne de anchete similare, în gara Costești se întîlni cu Cosma Buruiană, care îl descusu îndelung asupra stărilor din Amara și-i spuse că mâine se va întoarce și el acasă, deocamdată singur, până va constata că într-adevăr nu mai e nici o primejdie... În București, primul drum îl făcu în aceeași zi la Gogu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]