2,257 matches
-
carnea luminii pune pauză mereu între două bătăi de inimă. La 20 de ani dependența de fereastră deschisă creștea aripi. 37. La 4 dimineața, oglinda era ca o apă limpede, ca o chemare la înec. Se trezea mereu la 4. Desculț, pe neatinse, pe nevăzute, pe nesimțite, trecea pe lână plantonul ce depănușa vise, pe lângă rastelul cu 21 de morți aliniate după o ordine de bătaie aleatorie, pe lângă stativul cu 21 de perechi de bocanci (aveau tocurile tocite, cuiele perforau inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
personali. Bunica a reușit să și-l apropie, tata, mama, frații, sergentul, doctorul Chelemen, nenea Matei îl purtau ca pe o fotografie uzată printre altele. Drumul spre cimitir Dumnezeu, cu cizme de gumă pășește în urma căruței; drumul spre biserică Dumnezeu, desculț, face cărare în iarbă. M-am săturat! Toată viața proprietarii lui Dumnezeu l-au asmuțit asupra mea ca pe un câine turbat. Doamne, dacă tu ești tatăl meu, atunci fii tatăl meu împotriva tatălui lor; tata nu a știut cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de pe un munte? Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii. Fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Privesc! Privesc cu ochii din buricele degetelor, cu podul palmei, cu dosul pleoapelor; desculț, cu talpa piciorului privesc firul de iarbă până în rădăcina mormântului; umerii contemplă îmbrățișarea ca pe o răstignire paralelă; sufletul, precum un aparat de radiografiat vise, scanează iluziile. Privesc prin mii de oglinzi deodată. Degeaba! Nimicul se răsfrânge în ele, nimicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a secetă esofagul în postul mare.) Acareturile se topeau unul câte unul. ("Bogățiile ard cu flacără albastră în noaptea de Înviere", spunea mămuța Lențuca). Livada își cocea merele la lumina lunii. În mijlocul bisericii, două umbre aprinse se țineau de mână. Desculț, dansul pe jeratic este invocarea supremă: "Doamne, coboară din cer și vezi, și cercetează viața aceasta pe care a plantat-o dreapta ta și o desăvârșește pe ea!" Pielea, precum o coajă de apă ce se evapora a ploaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un cuib de pasăre, într-un ou de pasăre, într-un zbor neînceput. Dansează! Suntem în Cana Galileei, s-a terminat vinul, Iisus va face prima minune; sângele său va domoli toate însetările, toate bețiile lumii. Privește cum țopăie Domnul desculț pe jeratic, semn că și-a băut mințile, că și-a cauterizat simțurile, că și-a împietrit inima! Nu fi tristă, astfel de nuntași se întâmplă să vină neinvitați la petrecere, veselia le resuscitează invidia de oameni singuri. Casă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cîteva ulicioare lăturalnice. Ploile lăsau În urmă un noroi atît de cleios, că oamenii găsiseră cu cale să Întindă pe trotuare niște scînduri ce se Îmbucau la capete și pe care se putea merge Încălțat În zi de sărbătoare. Alergînd desculți, copiii lipsiți de băgare de seamă se răneau serios În capătul cîte unei scînduri scăpate din Încheietură și săltate deasupra celeilalte. Valeriu Ruba avea nouăsprezece ani și, alături de alți băieți de vîrsta lui ori de ani apropiați, participa la exercițiile
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tocată mărunt. Clădirea primăriei din Rătești se uita la lume cu o față deschisă, de culoarea argilei gata de modelat. Avea forma literei L. Pe latura de la stradă, orizontala, vedeai patru feres tre de la tot atîtea birouri. Intram și călcam desculț pe podelele lor, inspirînd adînc izul de Petrosin, semn de mare cură țenie. Mă jucam mai ales la telefonul cu manivelă. Răspundea de fiecare dată Herminke néni de la poștă. — Te vagy, Ráduka? Én vagyok, săru’ mîna! CÎnd ridica domnișoara Ilu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
la ușa, cu inima bătându-i nebunește în piept. Deschise ușa. În lumina alburie a zorilor, stăteau acolo, în prag, amândoi : soțul și fiul ei. Cu hainele ude, sfâșiate, cu părul și bărbile șiroind de apă, cu alge în păr, desculți, înfrigurați, dar în viață : așa cum promiseseră, veniseră de Crăciun. Să împodobească bradul. Într-un târziu , lângă foc, povestiseră cum s-a întâmplat cu furtuna, cum fuseseră zvârliți de valuri încoace și încolo, fără să vadă nimic decât furia mării, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cazemate... asta ne-a Întărit speranța că suntem pe drumul cel bun. Numai că... În ziua aceea, călătoria noastră pe tren a luat sfârșit... Din gara unde s-a oprit marfarul nostru și până am trecut Prutul, am umblat și desculți... ― Nu ne-ai spus ce ați mai mâncat când s-au isprăvit cojile de pâine uscată - l-a Întrebat Despina. ― Apoi, draga lui bunu’, era trecut de mijlocul verii, așa că pământul avea de toate. Mere pădurețe, corcodușe, mai găseam și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de gospodăria lor, coloane de soldați. Treceau cântând "infanteriștii" cum li se spunea soldaților care mărșăluiau : "As'noapte la Prut Războiu-a-nceput Românii trec dincolo iară Să ia înapoi, prin arme și scut Pământul furat în astă vară..." Mărșăluia și el desculț pe cărarea ce dubla drumul. Mărșăluia și saluta soldații veseli, cu flori la baionetă și care se opreau să bea apă din ulcioarele întinse de femei. Cântecul era frumos dar nu înțelegea despre care pământ era vorba și cine îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
puțin spre bărbatul corpolent, așteptând parcă o confirmare. Important e să le luați orice scrisori sau documente pe care le au asupra lor și să le predați numaidecât. — Cui? Întrebă Alatriste. — Cuiva care va aștepta peste drum de Mănăstirea Carmeliților Desculți. Parola va fi Monteros și Suizos. În timp ce vorbea, omul cu capul rotund vârî o mână În mantia-i Întunecată care Îi acoperea complet Îmbrăcămintea și scoase o mică pungă. O clipă numai, lui Alatriste i se păru că Întrezărește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pe străini Înainte ca aceștia să apuce să-i vadă pe ei. Drumeagul acela, care cotea În unghi drept, pornea din strada Barquillo, de lângă palatul contelui de Guadalmedina și, după ce mergea paralel cu gardul de piatră al grădinii Mănăstirii Carmeliților Desculți, se sfârșea În fața Casei cu Șapte Hornuri, la Întretăierea străzii Torres cu cea a Infantelor. Locul ales pentru capcană era prima porțiune, cu cotul cel mai Întunecat, mai strâmt și mai singuratic, unde doi călăreți atacați prin surprindere puteau fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
propria-i memorie, războiul, câmpul de luptă i se păreau În noaptea aceea ceva curat și Îndepărtat, unde inamicul era cel ce-ți stătea Înainte, iar Dumnezeu - se spunea - era mereu de partea ta. Bătu de opt În turla Carmeliților Desculți. Și aproape imediat, de parcă bătăile de clopot fuseseră un semnal, un zgomot de copite se făcu auzit la capătul drumeagului, după colțul gardului de piatră al mănăstirii. Diego Alatriste privi spre cealaltă umbră pitulată În cadrul portiței, iar fluieratul refrenului obsedant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Și Dumnezeu să te aibă În pază. Întregul Madrid era Într-o sărbătoare continuă, iar curiozitatea populară transformase Casa cu Șapte Hornuri Într-un pitoresc loc de pelerinaj. Grupuri de curioși urcau pe strada Alcalá până la biserica și grădina Carmeliților Desculți, adunându-se peste drum de reședința ambasadorului englez, unde câțiva alguazili țineau fără prea mare convingere la distanță mulțimea care aplauda la trecerea fiecărei calești ce ieșea pe poartă sau se Întorcea la remizele de trăsuri ale casei. Lumea striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu ochii minții... N-ai să râzi, sper într-una dintre povești eram rege... Și cum mă plimbam eu așa, prin regatul meu, cu cavalerii mei, într-o zi ploioasă, pe o cărare plină de noroi, zăresc o mogâldeață... Murdară, desculță, lățoasă... și care mă roagă să o iau la castel, că îi e frig și e înfometată, și mie, ca rege mi se face milă că sunt un rege cu milă față de supușii săi!... o salt pe cal și o
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
niște vestigii antice: Băile romane. Se vede baia săpată în stâncă, există acolo o potecă prin pădure, pe care am traversat-o de multe ori. De fiecare dată pe potecă s-a întâmplat același lucru: am început să mă văd desculță, cu fustele fâlfâind, cu părul lung-luuuung pe spate, alergând. Alergam spre El, fără chip și fără nume, dar foarte știut, foarte drag mie. Alergam spre el și apoi, la un moment dat, am văzut că mă prinde și mă ridică
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
surpriză pentru Crăița să ajungă într-o localitate de munte, o mira doar sărăcia acestei localități. Întrebase pe unul, pe altul, și acum se îndreptau spre o căsuță mică și scorojită, împrejmuită de un gard foarte sărăcăcios... O fată brunețică, desculță și murdară păzea niște oi pe marginea de drum. Hăinuțele ei aveau nevoie de multă apă și mult detergent. Lasă că nici ea nu era mai spălată... Crăița o privi cu milă și apoi, vrând să fie sigură de adresă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
apoi ochii ei se umplură de spaimă. Crăița o privi nedumerită. Iară o făcut tătuca o prostie și l-a aresta! Ochii fetiței se umpluseră de lacrimi. Abia acum înțelese Crăița... și rămase fără replică, cu gura căscată. Fata acesta desculță, murdară, era sora ei! Nu, nu era pregătită pentru așa ceva. Totuși, nu o putea lăsa așa disperată... Bojincă Gheorghe nu a făcut nimic, stai liniștită, eu îl caut ca să îl întreb ceva... Întoarse încet spatele și se îndreptă spre casa
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Nu îi interesa nimic! Lucrul acesta o șocase pe Crăița, apoi șocul se transformase în teamă, teama că și ea va fi la fel: bețivă, că-și va abandona propriii copii... Nu mai avea rost nici o întrebare. Fetița brunețică și desculță o privea curioasă și temătoare. Ar fi vrut să vorbească cu ea dar nu se simțea în stare. Își scoase rucsacul și, sprijinindu-l de genunchi îl deschise. Era plin de mâncare, Arm, știind că nu-i place să mănânce
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
care se împrăștie ca notele pe clape/ Un cîntec de mătasă ce crește din noroi// Și te înalți o clipă pe zare să asculți/ Cum sarea se topește ca un metal în cîntec/ Și peștii pe nisipuri cum se tîrăsc desculți/ Cu solzii cuirase de argint pe pîntec// Și-ți tragi piciorul apoi din apa de cristal/ Privindu-te în unda rămasă tulburată/ Te recunoști cu fața sculptată în opal/ Dar crezi că e un altul ce marea ți-l arată
Vraja interzisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7005_a_8330]
-
pertinent despre poezia nonconformistă a lui Geo Dumitrescu, nesfiindu-se să citeze versuri dintr-o memorabilă tinerețe detabuizantă: "Câteodată mi-ar plăcea să ai mai mult de paisprezece ani,/ să fii mai puțin inteligentă și mai degrabă castă,/ să umbli desculță prin bucătărie/ și să te cheme cineva, posesiv, umilitor și vulgar, Ťnevastăť./ Nu știu dacă te-aș iubi mai mult atunci -/ poate că aș scrie aceleași rânduri aspre, sceptice și fără poezie/ și aș cugeta, la fel, cu neliniște și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7376_a_8701]
-
medicii francezi au decis: Cesaria se simte mult mai bine, iar după câteva săptămâni de odihnă își va putea relua seria de concerte“, se arată într-un comunicat de presă, citat de . Organizatorii anunță ca dată probabilă pentru concertul "Divei desculțe" ziua de 7 decembrie aceasta urmând să fie confirmată de managementul artistei în maxim o săptămână. "În numele managementului Cesariei Evora cât și al artistei, ne cerem scuze tuturor fanilor români care au achiziționat sau urmează să achiziționeze bilete, pentru toate
Concertul Cesariei Evora de la Bucureşti nu se anulează ci se amână pentru luna decembrie () [Corola-journal/Journalistic/68865_a_70190]
-
ceară / vindecătoare/ epavele să învie cernite din sufletul / morților / polenul să se adune ca purpura / în talerul lunii / să învăț să dibui prin întuneric / malul bunei speranțe" (Înfățișare). Așteptările pe care le adnotează au candoarea unor intimități ("pe acoperișe / luna desculță seduce un arbore // în frunza ce picură / descifrez semnul unei intimități // noaptea îți împrumută trupul și numele"), pătrunse fiind de fluidul netrăitului: "cînd gîndul sporește / spre pașnice spații / cu grădini plutitoare / cu nopți netrăite" (Dincolo). Glisînd între dispoziții diverse, între
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
conjura primejdia, de-a ocoli prea numeroasele obstacole ce se pot ivi oricînd și de pretutindeni: "Lîngă invidie, nu-ți lăsa traista, // invidia bate aerul cu chipuri blînde,/ se face prietenă, ascunde osînde, / ca ochiul lunii, pîndește, de după nor, / umblă desculță, pe vîrfuri, hoțește, / nu-și spune numele, în obraji nu roșește, // cine oare ar jura că îi are" (Invidia iubește umbra). Atît de lejeră, de sprintenă în coagularea versurilor, "morala practică" evoluează de la defetism la un sarcasm al absconsității, menit
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
vin oamenii, fac baie, și gazele care bolborosesc îi saltă în sus... îi ține... * Dialogul absurd, prelungit, al celuilalt cu femeia care ține sub braț un pachet din care ies vârfurile unor pantofi de damă, - abia acum văd că umblă desculță... Când mă întorc și dau de cel care fusese la spălat, îl văd cu un tranzistor în mână la care căuta ceva ce scotea un hârâit ca atunci când umbli după un post. - Ce faci aici? cauți pământul? întreb serios. - Da
Vulcanii noroioși by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7547_a_8872]