608 matches
-
nu și de rădăcinile ei, prozatorul creează un personaj proteic - totodată librar și măcelar, medic și pacient, polițist și infractor, familist și holtei, după cum și autor al cărții pe care tocmai o citim -, totuși mereu același sub toate înfățișările lui: descumpănit, răzvrătit împotriva vieții sale, gata de gesturi burlesc disperate, prins în menghinea a două iubiri, ambele eșuate. Construcție ingenioasă, subtilă fără a fi sofisticată, romanul are o încărcătură existențială cu rezonanțe grave, însă e scris cu vervă și umor. Eu
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
socotit un vanitos și un prost, zise Corbul mîhnit. - Iar eu voi trece drept vicleană și fără scrupule, zise Vulpea supărată. - Desigur, chiar așa va fi și așa și trebuie să fie, răspunse intrigantul. După o scurtă tăcere, cei doi, descumpăniți, mai întrebară într-un glas: - Bine, să zicem că am juca toată comedia asta idioată. Dar tot nu înțelegem bine: odată ce ne-am pierde și buna reputație, și prietenia, ce am avea noi doi de cîștigat? La care intrigantul a
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
o vreme în neștire: ...Meduzele, când plimbă sub clopotele verzi... Meduzele când plimbă... sau Nous avons toute la vie pour nous amuser, nous avons toute la mort pour nous reposer...Filozofie puerilă și naiv cinică a unui tineret fragil și descumpănit pe care o cântă celebrul Moustaki, cel cu a sa gueule de métèque, de juif errant, de pâtre grec, de voleur et de vagabond (cum se laudă singur) și care face pe meleagurile franceze deliciul a tot ce poartă un
O proză de Bianca Balotă () [Corola-journal/Imaginative/13367_a_14692]
-
-te, roaba Domnului - îi zise cu vocea lui baritonală. Ruga îți este primită. A fost iertat!" Revederea Ce mai faci? - a întrebat-o și-a luat-o brusc de mână. - Aaa!, tu erai, dragă? - Da, eu eram - a răspuns el, descumpănit, și-a privit-o mai atent. Aproape blondă, bluză și fustă, sandale fără toc. Cam neglijentă, poate. - Nu te-am mai văzut de-atâta vreme... - continuă ea cu vocea tărăgănată. Era opt sau nouă, sau, poate, zece. Era întuneric, deja
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
mă-tii, după ce te-a invitat la incest. Înjurătura îi însoțește pasul deopotrivă când nu-și găsește ce caută, la durere și la bucurie umplându-ți gura cu organe și fecale, înainte de a te blestema sau săruta. Profund credincios, românul descumpănit își amintește la nevoie de scripturi, de agheasmă și anafură, de altar și de cruce, ce-i domolesc amarul. Înjură dezinvolt acasă, pe stradă, în tramvai, la serviciu, în cârciumă sau cimitir, sudalma fiindu-i, ca și pâinea, cârja cea
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
-l mai privim o dată pe bătrânul mag, care ne privea din cadrul ușii, având pe chip un straniu zâmbet, căci ne posedase sufletele, topite în creuzetul imaginației și simțirii sale. După moartea tatălui meu în închisoare, când am rămas atât de descumpănită și bolnavă, el m-a înțeles și știa cât de greu apasă viața pe umerii mei, nepregătiți pentru atâtea răspunderi și suferințe. Îl iubea pe Dinu pentru intransigența sa fără pată și pentru credința lui, de aceea mă iscodea cu
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
a fi, nu era singură în mijlocul dezordinii prăfoase peste care stăpînea ca o regină a unui miniatural regn vegetal intrat în semi-putrefacție: alături de ea se afla, imobil, gălbior, emoționant și deja împăroșat, puiul ei. Ce facem cu el? am între-bat-o, descumpănită, pe femeia de lîngă mine, după ce o alungasem pe nepocăita procreatoare și încercasem, cît de cît, să restabilim ordinea în ceea ce fusese neștiutul ei imperiu. "Lăsați, îl duc eu afară și-l pun bine", mi-a răspuns. De ce nu mi-
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
bucurați prea devreme, nu-i un fenomen de falsă memorie, - știu foarte bine cine a rotunjit „Sculptura pentru orbi”. Eu folosesc influențele numai împotriva singurătății și nu-i nimic rușinos în asta, e, poate, doar puțin trist. Fapt e că, descumpănit și cam dezorientat, am început și eu să mă descopăr prin pipăit, de când am simțit un miros suspect ce nu-mi părea a fi doar de transpirație, - nu alergasem, nu urcasem trepte, nu cărasem mai mult de cinci kilograme de
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/2428_a_3753]
-
asemănătoare unui cuib de termite, unui tablou de Piranesi" - sunt doar două picături dintr-o cascadă de comparații prin care autorul recenziei apărute în "Frankfurter Allgemeine Zeitung" încearcă să circumscrie universul copleșitor în care îl cufundă lectura romanului, întrebîndu-se aproape descumpănit "cine mai poartă azi în cap, în Europa, o lume atît de neobișnuită ca acest autor ș...ț bîntuit de o neostoită sete metafizică" și posedînd harul de a "afla poezia și într-o chitanță". "Literar vorbind, Cărtărescu nu duce
Mircea Cărtărescu în presa germană by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8770_a_10095]
-
le abandonau apoi în locuri neașteptate. Brusc mi-am dat seama că mă puteam amesteca printre ei, mi-era atât de foame și de sete. Era multă, foarte multă lume și m-am gândit că n-o să mă observe nimeni. Descumpănită, m-am uitat cum eram îmbrăcată: dacă intram în uniformă, era imposibil să-l păcălesc pe paznic. Și nu erau doar hainele; mai eram și murdară: plină de vopsea și cărbune. Purtam un tricou roșu, jacheta pe care mi-o
WENDY GUERRA by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4921_a_6246]
-
apărute în 1955 - intitulate de scriitor Pagini din trecut. Portița era descuiată, semn că redactorul editurii era așteptat. Deci am intrat. I. R.: Și cum a decurs prima întâlnire cu Tudor Arghezi? G. P.: Intrasem, dar simțindu-mă dintr-odată descumpănit, m-am rezemat de ușorul din dreapta al portiței. Știam, din citite, că pentru a ajunge la ograda din jurul apropiat al casei, trebuia să o iau la dreapta, să merg printre două garduri pe drumul de acces al căruțelor și, odată
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
politic al părintelui partidului. Or, vadimii mici, din teritoriu, s-au văzut lipsiți în campanie de muniția lor. Pînă la urmă, peremiștii ar fi înghițit și campania de onorabilizare a lui CVTudor, chiar dacă asta i-a costat voturi din partea xenofobilor descumpăniți. Dar cînd s-au trezit și cu ultima "pleașcă" pe cap, că marele Vadim, ireproșabilul, îi furniza fete lui Eugen Barbu, băieții din filiale au început să se revolte. Așa-zisa moralitate a partidului e otrăvită de imoralitatea liderului. În
Onorificul CVT by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11920_a_13245]
-
doua, deși memoriile sale sunt împănate de diatribe suculente la adresa unor Iosif Chișinevschi, Ana Pauker, Gheorghiu-Dej, Petru Groza sau Mihai Ralea, acesta din urmă văzut drept canalia nr.1 a României intelectuale". Oare? Oricum, Pandrea rămîne nu numai "un ideolog descumpănit și dezabuzat", ci, mai presus, o personalitate extrem de vie, adăpată din belșug la diversitatea izvoarelor cărturăriei occidentale, adesea înflăcărat de generozitate, la colosală distanță de comportarea autistă. Traseul său biografic frînt atît de dureros emană o mare autenticitate a spiritului
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
cea mai lungă”. Sunt povestite evenimentele din decembrie 1989, văzute, prin ochii copilului care era pe atunci autoarea de astăzi. Avem un fel de alte amintiri din copilărie: „Pe 21 decembrie, aproape de prânz, l-am văzut pe bunicul meu complet descumpănit de țipetele și huiduielile emise de radioul Gloria, pe care-l pornea cu sfințenie pe postul Europa Liberă. Îl ascultam împreună de câțiva ani și, în timp, învățasem nume complicate, cum ar fi Ioana Măgură-Bernard și Neculai-Constantin Munteanu, mai repede
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2914_a_4239]
-
apatie. Dar acțiunea s-ar declanșa frângând demnitatea independenței - din acest cerc vicios nu poate ieși. Doritor de acțiune, de "libertate eroică", nu are inițiativă. Zace într-o libertate apatică, falsă, în care totul e posibil: potențial, dar nu activ. Descumpănit, în derivă, dat afară din învățământ și de la revistă îi rămâne să "experimenteze cu voce tare diverse ipoteze". "Un conglomerat de pulsiuni contrarii", "un dialog continuu" - după cum el însuși se definește, Gabriel Dimancea este în continuă căutare (nu mută, ci
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
moarte. Iar aventura existenței, care le cuprinde pe toate trei, se confundă cu poetica. Consemnînd această aventură, "elogiul umbrei" (care este și titlul unui volum) devine un elogiu al lumii, văzute de un om în același timp rănit și surîzător, descumpănit și fericit. Un elogiu care este înțelepciune sau începutul unei înțelepciuni a prospețimii și seninătății clasice este acel presentiment de iminență a unei revelații ce întîrzie să se producă, prin care Borges definește însuși fenomenul estetic. (A. I.) Poemul darurilor Reproș
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
telefon și-l rog să vină încoace. Poți fi sigur că va veni!" Pusesem mâna pe telefon, dar }uculescu m-a oprit: "Nu-i nevoie să-l chemi, m-ai convins!" Am observat că se făcuse galben la față, total descumpănit. A urmat o clipă de tăcere, apoi m-a întrebat: "Câți ani ai dumneata?" I-am spus că aveam 40. "Și de câți ani te ocupi de Andreescu?" I-am explicat că de un deceniu și mai bine. M-a
ION ȚUCULESCU, un erou al probității intelectuale by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12454_a_13779]
-
conștient că scriitorul trebuie să se scrie pe sine și că acesta poate rămîne „invulnerabil” prin scrisul probat de „o pagină consistentă”. Dar suferința destructurează ritualul scrisului, tulbură mîna care scrie, trezește sentimentul nimicniciei. Din miezul acestui sentiment, prozatorul notează descumpănit (9 februarie 1980): „Nici notația de agendă nu e pentru oricine.” Și, mai jos: „Scrisul nu e pentru oricine. Acum nu mai sunt doar ce am simțit toată viața că nu sunt, un scriitor; acum sunt analfabet. // Retras, gonit, căzut
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
fi trebuit să se găsească pupilele. Fără să rostească măcar un cuvînt de salut, Inman l-a întrebat: - Cine ți-a scos ochii? Orbul i-a răspuns cu un zîmbet prietenos: - Nimeni. N-am avut niciodată ochi. Inman a rămas descumpănit, pentru că imaginația lui făurise povestea unui conflict disperat, sîngeros, o încleștare brutală în care omului i se smulseseră ochii. Toate violențele și păcătoșeniile la care fusese martor în ultima vreme fuseseră înfăptuite de agenți umani, așa încît aproape uitase că
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
Troyat sînt fapturi modeste, iar povestea lor are o lentă și banală desfășurare. Dar nimic plictisitor, ci, dimpotrivă, un apăsător sentiment al tragicului, dar nu al unui tragic sublim și eroic. Mai degrabă un tragic derizoriu, stupid, care te lasă descumpănit și gol pe dinăuntru. De pe prima pagină a românului cititorul află că Bernard și Madeleine, perfectă soție a lui Jean, mor împreună într-un accident de mașină. Întrebarea, marea întrebare, singurul lucru care îi rămîne lui Jean, este una gravă
Banale tragedii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17632_a_18957]
-
imaginezi, cu partea bolnavă, și aberantă a minții (care nu lipsește, din păcate, aproape niciunuia dintre noi), ce anume l-o fi apucat pe acel soldat german să tragă într-un trecător ovrei, un om matur și oarecare, rămîi destul de descumpănit. L-o fi enervat faptul că jidanul făcuse rost de o pîine și, în loc să o ascundă în sacoșa de pînză, îndrăznea să o țină cu demnitate sau cu inconștiență la vedere? Era beat turtă acel militar și voia să se
Revelații în lumea nouă / veche by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11491_a_12816]
-
Vlad constată nu numai că lipsa lui din sicriu nu alarmase pe nimeni, dar și că, de fapt, nu se pune problema unei asemenea ceremonii. Cimitirul e gol, fără vreo urmă de pământ răscolit: „Reveni de la una la alta. Întârzie descumpănit încă două minute, apoi, brusc, ca mânat de-o decizie subită sau de-o spaimă sau de-o amenințare, o rupse la fugă, călcând la nimereală, mușcând cu talpa din morminte, răsucindu-și pe-alocuri gleznele, alunecând, împiedicându-se și
Iluzii pierdute by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6353_a_7678]
-
formal se liberalizează, sub chipul versului desfăcut de adjuvantul sclipitor al rimei, de muzicalitatea programată. Desprinse de podoabe, confesiunile curg spontan și impresionant uman, aidoma unui păr bogat, despletit: "e caldă răcoarea/ și proaspătă răscrucea/ și sufletul în trecerea sa/ descumpănit/ el crede în mîinile noastre-mpletite/ în cuvintele palorii/ în seninătatea și în sacrul lac/ al lacrimei neplînse// să treci prin apă/ și picioarele să ți se topească/ să intri în umbră/ descoperind alte umbre/ și ca în-tr-un roi de albine
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
date care poate oricînd depune mărturie despre ceea ce suntem; e botezul interior menit a ne atesta identitatea; e buletinul pe care îl purtăm la noi tot timpul, dar pe care nu-l scoatem la iveală decît atunci cînd ne simțim descumpăniți. Din acest motiv, trebuie să fim recunoscători clipelor de melancolie, de dezorientare sau de primejdie, căci ele ne iscă tot atîtea tresăriri ale instinctului vital. La urma urmelor, în fiecare din noi există atîta putere de rezistență cîte amintiri profunde
Bilanțul amintirilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8024_a_9349]
-
Apoi, de la Slavici, Popa Tanda. Cu tot didacticismul ei, povestea se așază bine la ceasul muncilor de primăvară. Chiar și la figurat, optimismul robust al unui gospodar care nu se lasă ușor poate fi de folos, și-n vremuri mai descumpănite. După aceste foarte concrete luări în primire ale vieții, cu bunele și relele ei, la Obor sau într-un sat uitat de lume, câteva versuri de Macedonski. De pildă, suavul banchet întrezărit într-un vis de noroc la loz în
Mărțișoare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3881_a_5206]