7,301 matches
-
cu pași grăbiți/ ce loveau ritmic asfaltul/ turnat peste trupuri întinse/ sub solzii de smoala./ Zărind urma pantofului/ incrustata în straturi de sânge/ zeul m-a întrebat ce număr port" - Pași. Sunt mistere ale destinului pe care poezia le încercuiește, desenându-le hartă și, în momente faste, forându-le solul. Febrila notație lirica a Doinei Ispirescu ne adresează apelul de farmec al unei personalități cristalizate lucid, cercetând, nu fără voluptate, semnele zilei și ale nopții: Înmugurește o mare sălbăticita,/ ridică din
Doina Ispirescu: Câmpul de sare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17798_a_19123]
-
recordul mondial de viteză la tuns plastic și este triplu campion olimpic la masaj pe ceafa. Dar specialitatea lui e bărbieritul. Râde orice barbă dintr-o singură mișcare prelunga, învăluita în acolade, așa cum numai marii artiști sunt în stare să deseneze un portret." T.O. Bobe (născut la l3 februarie l969 în Constantă, în prezent editor la Mediavizion, casa de producție a PRO TV) este un postmodern ortodox. El respectă toate regulile curentului, așa cum au fost ele enunțate în studiul-manifest al lui
AUTORI TINERI LA PRIMA CARTE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17859_a_19184]
-
veșnică... Credeți că fotografia conține unele principii matematice? Nu, nu. Compoziția e matematică. Unul dintre exegeții dvs. - Jean Clair - se referă la metafizica fotografiilor dv... Nu știu nimic! Nu mai fac reportaje fotografice de 30 de ani! Acum fac portrete. Desenez. Desenul e baza. De ce ați ales portretul ca subiect al desenelor dvs.? O, eu desenez orice, dar îmi place figura umană. Raporturile între vârful nasului și un colț al ochiului... ...proporțiile... ...da, întotdeauna e o problemă de proporții. Și muzica
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
exegeții dvs. - Jean Clair - se referă la metafizica fotografiilor dv... Nu știu nimic! Nu mai fac reportaje fotografice de 30 de ani! Acum fac portrete. Desenez. Desenul e baza. De ce ați ales portretul ca subiect al desenelor dvs.? O, eu desenez orice, dar îmi place figura umană. Raporturile între vârful nasului și un colț al ochiului... ...proporțiile... ...da, întotdeauna e o problemă de proporții. Și muzica e o problemă care ține de proporții. E ritmul. Îmi place enorm Bartók... ...tocmai datorită
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
Acum îmi dau seama că gustul pentru pictură e rar. Oamenii vor să impresioneze prin obiecte de uz imediat, folositoare. E ceva steril. D-le Bresson, v-ați gândit vreodată că în fotografie, sau chiar în portretele pe care le desenați acum, ar putea fi vorba despre o dedublare, să zicem? Ființa nu mai este aceeași cu cea din realitate. Nu știu. În fine, e întotdeauna o surpriză. Pentru mine înseamnă noutatea. Totul a fost supus dintotdeauna, dar de fiecare dată
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
este omul care doarme și fructele așezate în tăcere. Dar n-am făcut nimic. Toate erau acolo, mi-au atras atenția și le-am fotografiat. Ce anume vă interesează la o ființă umană? Cum se nasc portretele pe care le desenați acum? Aveți un model? Am unul care trebuie să sosească în câteva minute. Îmi pozează pentru nuduri dar și ca să desenez mâini și picioare. Nu e deloc ușor. Ce căutați la o figură? Raporturi în formă, după cum v-am mai
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
și le-am fotografiat. Ce anume vă interesează la o ființă umană? Cum se nasc portretele pe care le desenați acum? Aveți un model? Am unul care trebuie să sosească în câteva minute. Îmi pozează pentru nuduri dar și ca să desenez mâini și picioare. Nu e deloc ușor. Ce căutați la o figură? Raporturi în formă, după cum v-am mai spus; nu însă și psihologia. Și, dacă ea se relevă o dată cu formele? E dincolo de formă probabil. Forma contează... ...care nu e
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
de cultivați și alții care sunt inculți și îngâmfați. Nu se poate explica totul. Eu nu pot. Nu sunt psihanalist! Dar în ceea ce vă privește, considerați că v-a ajutat cultura asimilată în timp? Face parte din gândire. Eu citesc, desenez, scriu, merg... Înainte mergeam 15-20 de km în fiecare zi, timp de zeci de ani. Acum nu mai pot face asta. Merg zilnic 2-3 km, ca un exercițiu de respirație... Spuneți-mi, D-le Bresson, ce anume v-a oferit
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
inaugural: "Mai puțin importantă decât viața trăită nemijlocit, iată o nouă revistă de cultură. Ea este exact ceea ce numele spune: o colecție de texte călătoare, mai de durată sau nu, coagulate cu o anume disperare bucuroasă în golul albastru, uneori desenând alte lucruri după cum (și când) le citești. Texte aruncând umbre lungi sau, terifiant, nici una, mai aproape de pământ sau mai departe, dar parcă-ntotdeauna la fel de departe sau de aproape de ceva anume. Oare de sine?" Vorbind și în numele colaboratorilor săi, poetul (iată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17187_a_18512]
-
cărei convertire în poezie este deja binecunoscută ("Toată familia mea benchetuiește la local familial. Bere. Lăutari. Antren. Mama aduce liliac alb în halbe."), ci și de oricare element al vieții de fiecare zi care intră în raza atenției poetului. Schiorul desenat pe pachetele de țigări "Bucegi" îl face pe Cristian Popescu să viseze: "Sincere condoleanțe. Mama, soția, bunicul și nepoții vor păstra o neștearsă amintire celui ce-a fost dragul și iubitul lor Popescu, în lunile și anii în care acesta
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
a fost dragul și iubitul lor Popescu, în lunile și anii în care acesta nu va mai fi printre noi. Dar cine a fost dragul și iubitul lor Popescu? El a fost chiar modelul. Minunatul model după care s-a desenat schiorul coborând în plină viteză, zâmbind fericit sub cerul senin. Schiorul cu ochelari de soare, survolând munți și văi, pante abrupte, coaste întregi. Schiorul desenat pe orice pachet de țigări "Bucegi"" Poetul încearcă - și reușește - să valorifice în poezie până
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
și iubitul lor Popescu? El a fost chiar modelul. Minunatul model după care s-a desenat schiorul coborând în plină viteză, zâmbind fericit sub cerul senin. Schiorul cu ochelari de soare, survolând munți și văi, pante abrupte, coaste întregi. Schiorul desenat pe orice pachet de țigări "Bucegi"" Poetul încearcă - și reușește - să valorifice în poezie până și retorica propagandei comuniste: "Stimați tovarăși, Pe baza realizărilor de până, pe baza succeselor înregistrate..." Urmează formularea ingenios elaborată a unei propuneri sarcastice de a
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
peste cap să urmărească la televizor finala Campionatului Mondial de Fotbal din 98, Franța-Brazilia. "Microbul" e atît de puternic încît nimic nu-i poate opri. În timpul incantațiilor sau al meditațiilor, schimbă între ei bilețele cu cele mai proaspete scoruri, își desenează pe zidurile mănăstirii idolii, iar noaptea se furișează la o casă din apropiere, dotată cu televizor, pentru a le face galerie. Protagonistul e un călugăr novice de 13 ani, despre care un cronicar american spunea că ar fi putut deveni
Realitatea, mod de întrebuințare by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17270_a_18595]
-
nu doar pe partea lor dramatică, ci și pe cea relativizantă, jovială. Badinînd, își dă la iveală un temperament și un mod de-a se recomanda în spațiul poeziei: Gîndul despre mai jos expusele contradicții îmi veni/ în vreme ce încercam să desenez o zebră/ care mi se părea un biet cal în zeghe de pușcăriaș/ ecologic mai imaginîndu-mi cum de mare durere de/ insuportabilă febră zebra și-ar contracta dungile negre a/ spasm/ pentru ca în fine oarecum frivol postmodernist să-mi zic
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
a-și suprapune dăinuirea peste cea a materiei imperisabile. Refugiu și protest înmănunchiate într-un gest unic, recuzita ce absoarbe într-însa agitația actorului, așa cum o sugativa ar absorbi o pată de cerneală: "eu sînt cel de la periferie/ sînt elefantul desenat de un copil nătîng direct pe banca/ fiindcă pe caiet nu mai are loc(...) eu sînt cel de la margine/ sînt zidul care se năruie de singurătate/ sînt marele depozit cu puncte de suspensie/ sînt locul unde propozițiile cărții amețesc delirează
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
peste părul tuns scurt, cu cărare într-o parte, după modă vremii. Deși a împlinit de curînd patruzeci și trei de ani, pare mai degrabă un adolescent viril, prea degrabă crescut mare. Frunte vastă, bărbie preominentă, sprincene puternice, nas român desenat cu riglă. După tata este german de origine: Karl Erik Suckert. Drept pseudonim și-a ales numele de Malaparte, explicînd în glumă: "Napoleon se numea Bonaparte și a sfîrsit-o rău; eu sînt Malaparte și-o voi sfîrși bine." Deocamdată, pentru
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
eu am zis primul! Îmi sărise țandăra. Fredi mă privea neîncrezător, dar, probabil că i se părea logic. Admise. - Bine. Și eu după cine să mă țin? - Dupa Sandra. - Nu. - De ce? - Că e slăbănoaga, știrba, are ochii mari, așa, si desenează cu stînga! - Crăcănata, spanche și proastă, am continuat eu, ca prieten, să-i fac un serviciu. - Și Marilena cum e? O vedeam în fața ochilor, mi se încălzea sufletul. - Marilena e cea mai frumoasă. Are fată frumoasă și ochii mici, are
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
pastelate ușor, acuarelate, de asemenea, oameni creionați cu un vîrf ascuțit, alții pe care trebuie să-i faci cu o bidinea muiata vîrtos în negru. [...] Caragiale mărturisește în fiecare schița și în fiecare nuvelă părerea de rău că nu poate desena." Sigur că, prin comparație, conferințele lui Constantin Moisil și Ion Simionescu - reconstituind istoricul Arhivelor Statului sau enumerînd bursierii Academiei Române - fac figură modestă. Rămîne însă valoarea documentara, deloc neglijabila dacă ne gîndim că scopul antologiei este de a surprinde complexitatea unui
Fragmentarium interbelic by Marius Țepeș () [Corola-journal/Journalistic/17444_a_18769]
-
stătea fără să scoată un cuvant în fața unui abecedar, în timp ce tatăl ei, unul dintre cei mai de seamă oameni de cultură ai vremii, o îndemna să pronunțe legat sunetele C-U-C. Scenă, de un umor irezistibil, este antologica: "Deasupra literelor era desenată o pasare neagră privind cam fioros de pe ramura unui pom. C-U-C rostea tata calm, îndemnându-mă să repet după el: C-U-C. Silabiseam și eu, ce să fac? După vreo două-trei aplicații practice, tata a hotărât brusc să treacă la stadiul
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
și el, cu Pană-de-Gaz,/ prin cotloane, la bârfa./ Frig, foarte frig,/ frig și gheața, greață" (Dark ages). Precum la Ion Caraion, ne ăntămpină o dezolare generalizată, ănversunată, cu componente geologice, osteologice, suburbane, pseudometafizice: Măruntaiele pământului vâjâiau,/ o mană nevăzuta ne desenase semnul rușinii/ pe frunte/ și nu mai știam dacă era clopotul/ cel care ne ademenea la capătul drumului/ sau corul oaselor risipite și azvârlite/ câinilor prin gunoaie.// Mărșăluiam, mărșăluiam/ fiecare cu ăngerul mortului sau/ plăngăndu-i pe umăr.// Patria se pustiise
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
muncitor, putrezit numai pe jumătate, Securitatea îl trimite urgent la fața locului pe locotenentul Achim Savicevici, pentru a face o anchetă. Acesta, insensibil la miracole, procedează exact că atunci când anchetează cazuri prozaice, adunând declarații și deschizând un dosar, pe care desenează grav câteva semne de întrebare. Tzvetan Todorov a demonstrat convingător că sentimentul fantasticului apare atunci când o întâmplare neobișnuită poate fi considerată deopotrivă un fenomen explicabil științific și un miracol. Tocmai indecizia îl face pe cititor să se simtă înfiorat (întrucât
O POVESTE PENTRU MATURI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17567_a_18892]
-
menține viu un obiect mort” și începe prin a „imortaliza” banane - acuarele care se vând foarte bine printre vizitatori. Mack, șeful menajeriei de la mall, care îl numește un moment dat „Picasso”, îi dă mereu artistului un singur creion, așa că Ivan desenează într-o singură culoare - cum avusese și Picasso perioada albastră. E clar că vorbim de romanul autobiografic al unui artist. Prietenia lui Ivan cu fiica îngrijitorului, Julia, îl face să înțeleagă deosebirea între arta lui utilitaristă (sau utilă, căci mai
„Niciodată nu e prea târziu să ajungi ceea ce ai fi putut fi“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2478_a_3803]
-
Clădirea a fost ridicată pe locul unde funcționa, pe vremea Regulamentului Organic, Curtea judecătorească, iar aceasta fusese înălțată pe moșiile boierilor Crețulești și Golești, pe dreapta Dâmboviței. Lucrările de construcție au fost conduse de arhitectul Ion Mincu, care în plus desenase și schițele decorațiunilor interioare, respectiv plafoane, pardoseli, balustrade, scări, mobilier. Corpul central al palatului este construit într-un stil renascentist francez, iar pe fațada cladirii pot fi admirate cele șase statui alegorice din marmură, care repezintă Legea, Dreptatea, Justiția, Adevărul
Palatul de Justiţie, deschis pentru public, marţi, De Ziua Europeană a Justiţiei Civile () [Corola-journal/Journalistic/24834_a_26159]
-
a înnoptat pe fire, 14 D Lestine iterare Miros a tine noapte, rostogolită-n fiecare gând să se mire de sunetul ploii cu care-mi jefuiesc certitudinile, nechezând, atârnate de streașina gurii nechezând... cu care-ți zâmbesc plictisul. PLOUA IMENS DESENASEM CHIPUL TĂU Ploua imens pe caldarâmul toamnei, Desenasem pe călcâiul geamului noiembrie se rupse în călcâi, chipul tău, frunză aiurea, din plopul firii-a mai căzut o frunză, crescută-n livada cu rădăcini de nuci. pornind înspre-al morții căpătâi
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
Miros a tine noapte, rostogolită-n fiecare gând să se mire de sunetul ploii cu care-mi jefuiesc certitudinile, nechezând, atârnate de streașina gurii nechezând... cu care-ți zâmbesc plictisul. PLOUA IMENS DESENASEM CHIPUL TĂU Ploua imens pe caldarâmul toamnei, Desenasem pe călcâiul geamului noiembrie se rupse în călcâi, chipul tău, frunză aiurea, din plopul firii-a mai căzut o frunză, crescută-n livada cu rădăcini de nuci. pornind înspre-al morții căpătâi. Fereastra se curbase sub legănarea ta E o
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]