1,251 matches
-
zic să sufletul lui Dumnezeu este însăși Firea (natura). Harpocrațienii zic că Hristos ar fi fost doar un om, născut din bărbat și femeie. Cherintienii se taie împrejur și propovăduiesc că după înviere vor veni o mie de ani de desfătare a trupului... Despre scrieri Este lăudabil gestul istoricului Radu Constantinescu de a restitui contemporaneității, prin traducere selectivă și prin comentare, scrierea „Deliberatio supra hymnum trium puerorum“, singura care s-a păstrat integral și este un comentariu „asupra unor versete din
Agenda2005-37-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284188_a_285517]
-
prin bucuria sa! Când Tamerlan l-a înfrânt pe sultanul Baiazid, l-a închis pe acesta într-o cușcă de fier dinaintea căreia a dat serbări. Răutatea îi era bucurie; veselia i se hrănea din cruzime cumplită. O, fraților, scurtă desfătare e răutatea! Când domnul Ștefan cel Mare l-a biruit pe regele bulgar, n-a intrat în ținuturile bulgare, nici n-a luat ostatici dintre bulgari, ci, mâhnit, s-a retras în schit cu post și rugăciune. Dintre doi biruitori
Agenda2005-18-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283646_a_284975]
-
ca izvorul Ce cheamă lumina din nopți. Ca vântul ce duce pe dealuri, Aroma din strugurii copți. Cândva mi-ai adus primăvara, Din albul covor de nămeți. Mi-ai prins la ureche, o floare, Di stelele-aprinse-n ferești. Mi-ai fost desfătare și cântec, Nectar într-o cupă de crin. Sărutul iubirii, pe frunte, O clipă de dor și alint. Referință Bibliografică: Fericire / Florina Emilia Pincotan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2246, Anul VII, 23 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
FERICIRE de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385223_a_386552]
-
aduseră tehnica din dotare. Odată cu tradiționalul mărțișor începură lucrările la complexul turistic din incinta fostei cetăți de scaun al principelui Pătru Valdescu și a castelului acestuia, precum și amenajarea împrejurimilor, a pădurii ce adăpostise comoara și lacul, a fostului iaz de desfătare al dracilor. Întreaga vară se simți o forfotă continuă în acea pădure care, acum câteva luni, nu putea fi călcată de picior de om din pricina demonilor ce o bântuiau. Urmă o toamnă frumoasă și lungă în care se lucră cu
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
eseța în simboluri concentrând în memoria distribuitivă a senzației tot ce prin farmec rămâne în privire ca o clipă de eternă simțire a apărut lapidar toamna la ora amiezilor spre a da cu zâmbetul ei tonul culorilor toată prilej de desfătare a simțurilor purtând mesajul unei chemări nedescifrat încă de fire victima a ipostazelor diferite când prea statornică în iubire și imprevizibilă în sentimente când melancolic înveșmântată într-un soi de plutire undeva pierdută într-o lume a posibilului numai de
MEMORIA SENZAŢIEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382422_a_383751]
-
poemul lui Eugen Dorcescu găsește un reper, un punct de sprijin didactic, tradus prin satisfactul „Carpe diem!”: „Tu, tinere, te bucură, cât încă/ E vreme. Să te-nfrupți pe săturate/ Din cele-ngăduite, revelate./ Ascultă-ndemnul inimii. Adâncă/ Să-ți fie desfătarea. Și bogată./ Să-ți fie veghea clară. Pașnic somnul”, sub accentele anacreontice răsunând vag versurile lui Echnaton, chiar dacă aceste îndemnuri trăiriste sunt înfrânate de inexorabilul memento: „Dar ține minte: pentru toate Domnul/ Te va chema-ntr-o zi la judecată
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
trecător, Revarsă puritate în zorii dimineții Și stinge văpaia-n amurgul arzător. Prin ochi de-argint privește către cer Fântâna tămăduitoare din abis Învăluită în lumină și mister... Plină cu lacrimi de rouă din paradis. Oglinda de cleștar pulsează-n desfătare Și ploi de stele îi inundă adâncul, Fântâna e tunelul de comunicare Prin care-și dau mâna cerul și pământul. În apa limpede se reflectă cerul Și în susur magic izvoarele curg, În unduiri tainice se-adună misterul Când scârțâie
FÂNTÂNA CU APĂ VIE de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382549_a_383878]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > POME Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1548 din 28 martie 2015 Toate Articolele Autorului Singurătatea Minune, desfătare, copleșitor mister trăiești deplin doar în singurătate. Numai cu ea alături poți munți și văi străbate spre-a mângâia al viselor tău cer. De unul singur umbli urcând către-nălțimi sau în adâncuri te încânți de taine și poți schimba
POME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382588_a_383917]
-
frumusețea peisajului e minunată. Și-au zis că merită să cunoască și o parte din Carpații Orientali și s-au oprit în stațiunea Durău. Peisajul, aerul tare de munte, vârful în ceață de abia zărit al Ceahlăului, pot fi adevărate desfătări pentru minte, pentru suflet și ochi. Să nu mai spunem despre aerul minunat care îți curăță creierul îmbâcsit de modernismul unui oraș. Seara, la lumina focului de tabără făcut și menținut de o familie de bucureșteni cu care s-au
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384048_a_385377]
-
a pus Mai departe să nu treacă Ci cu valul ei supus Să rămână-n a ei matcă Pământului temelii Domnul când i-a întocmit Eu eram din veșnicii Atunci Meșter iscusit Și la lucru lângă El Eu îi eram desfătarea Îi eram și scop și țel De a-și săvârși lucrarea Pe-a pământului orbită Eu jucam neîncetat În lumina întocmită Plăcând Celui Prea Înalt Plăcând Tatălui iubit Pe Mine ce m-a născut Ca să fiu în infinit Tot ce
MEȘTERUL DIN UNIVERS de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2360 din 17 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384096_a_385425]
-
din lumina lui Dumnezeu: „Strălucit-a nouă luminat ca niște zori razele pocăinței, luminând intrările înfrânării“. Raiul este personalizat și devine raiul lăuntric al virtuților ascetice: „Raiule preacinstite, podoaba cea frumoasă, locașul cel de Dumnezeu zidit, veselia cea nesfârșită și desfătare, mărirea drepților, frumusețea profeților și sălășluirea sfinților, cu sunetul frunzelor tale roagă pe Ziditorul tuturor să-mi deschidă ușile pe care cu neascultate le-am închis și să mă învrednicesc a mă împărtăși de pomul vieții și al bucuriei cu
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383458_a_384787]
-
lui Dumnezeu și slava tainică a Învierii. Biserica Mântuitorului Iisus Hristos este Crucea iubirii sale răstignite, extinsă peste spațiu și peste veacuri în așteptarea Învierii universale. Ea este numită "Raiul cel frumos al Bisericii", "pomul nestricăciunii, care ne-a înflorit desfătarea slavei celei veșnice, ușa Raiului". Sângele cel vărsat de Mântuitorul nostru Iisus Hristos pe Cruce este asemuit cu vopseaua sau cerneala cu care Dumnezeu a semnat și a pecetluit nemurirea omului. Ea este pana cu care Iisus Hristos a semnat
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383458_a_384787]
-
ca izvorul Ce cheamă lumina din nopți. Ca vântul ce duce pe dealuri, Aroma din strugurii copți. Cândva mi-ai adus primăvara, Din albul covor de nămeți. Mi-ai prins la ureche, o floare, Di stelele-aprinse-n ferești. Mi-ai fost desfătare și cântec, Nectar într-o cupă de crin. Sărutul iubirii, pe frunte, O clipă de dor și alint. Citește mai mult Cândva mi-ai bătut la fereastră,Timidă, cu ochii sclipind,Cu zâmbet de fată frumoasă,Cu pleata bălană, în
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
murmurai, ca izvorulCe cheamă lumina din nopți.Ca vântul ce duce pe dealuri, Aroma din strugurii copți.Cândva mi-ai adus primăvara,Din albul covor de nămeți.Mi-ai prins la ureche, o floare,Di stelele-aprinse-n ferești.Mi-ai fost desfătare și cântec,Nectar într-o cupă de crin.Sărutul iubirii, pe frunte, O clipă de dor și alint.... XVII. DOAR TU, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2244 din 21 februarie 2017. În zori mi-ai sărutat obrazul
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
la materiile de bază, au pe mînă și la degetul mic legi și decizii vitale pentru soarta poporului, dar o țin din vacanță în vacanță. Cele douăsprezece luni ale anului se duc pe apa sîmbetei, în chiul, influență, corupție, odihnă, desfătare și privilegii, dar își încasează toate beneficiile financiare cu vîrf și îndesat. Parlamentul și-a încheiat sesiunea și, de la 1 iulie, a intrat în vacanță. Pînă la 1 septembrie prin sediile partidelor și în Palatul Parlamentului cîntă cucuvelele. Acești școlari
Îndrăzneşte careva să le strice socotelile? [Corola-blog/BlogPost/93476_a_94768]
-
cu speranța că pe undeva trebuie sa fie icoana ta imaginată de sufletul meu dorul meu căutând va umbla ca un nebun scormonind comorile lumii să ți găsească urma privirii Mângâierea din palme rodul atingerii care absoarbe chemarea din inimii desfătarea din carne dragul meu draga mea dacă știi tu pe cineva îmbie l să vină când e lumină să l văd de aproape s o simt de departe să cred că nu e poveste vrerea mea din speranță dorul meu
EXTRAS DIN VEŞNICIA UNEI SPERANŢE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383163_a_384492]
-
ca să cadă În sobe -i dogoarea ce te moleșește Bunica -ți citește cu drag o poveste... În lumea magiei s -aluneci ușor Știind că e vremea pentru plugușor Iar casa e plină de -aromele care Îți gâdilă nările, sunt doar desfătare Bunicii, părinții, și frați ne strângem În jurul braduțului din colț, de la geam Cadouri sau dulciuri la toți erau puse De moșul cel darnic, ce -a fost, și se duse Dar nu mai conta, noi ne bucuram ... Citește mai mult IARNĂ
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
streșini sunt țurțuri ce stau ca să cadăîn sobe -i dogoarea ce te moleșeșteBunica -ți citește cu drag o poveste...În lumea magiei s -aluneci ușorștiind că e vremea pentru plugușorIar casa e plină de -aromele careîți gâdilă nările, sunt doar desfătare Bunicii, părinții, și frați ne strângemîn jurul braduțului din colț, de la geamCadouri sau dulciuri la toți erau puseDe moșul cel darnic, ce -a fost, și se duseDar nu mai conta, noi ne bucuram... XXIV. CĂTRE STELE, de Daniel Bertoni Albert
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
aiurea, că numai lista lor, a povestitorilor, ne-ar umple puținul spațiu ce-l avem la dispoziție. Cu modestă plecăciune, în chip firesc, îndrăznim a ne strecura și noi în șirul celor care și-au oprit eroii în ceas de desfătare la hanuri, slăvit fie numele lor în veci! Cum spuneam, bunii noștri călugări Metodiu și Iovănuț intrară în Moldova pe la ceasurile cinci. Să fi mers ei cam cât ai merge așa, cătinel, de la Notre-Dame până-n Place Pigalle, când, iacătă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dus drept în - să mă iertați - șale. De-atunci, cu toate că nu-mi venise sorocul, mă uit la muieri cum mă uit și la dumneata: cu stimă. Roșeața din obraji nu-i a trupului, e-a așternutului în care cu nevinovată desfătare am dormit. „Doamne, cum le mai minte!” se minună în sinea lui Barzovie-Vodă. — îmi pare rău pentru dumneata - spuse viziriul. Viața ne pune uneori în niște situații din care cu greu mai ieșim cu turbanul curat. Dar să nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe drumeagul ăsta la stânga, mergi tot înainte și nu-ți fie teamă, că aici de cum ai intrat, toți te cunosc. Se știe și ce lapte ai supt de la maică-ta”. Iovănuț păși pe Marea Poartă. O, minunăție a minunățiilor! O, desfătare a desfătărilor! în fața ochilor lui se deschise cea mai frumoasă priveliște pe care o putuse gândi vreodată. Nici nu știu la început spre ce să privească mai mult: spre pajiștea înflorită cu iarbă grasă unde pășteau turme mișcătoare de mioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ăsta la stânga, mergi tot înainte și nu-ți fie teamă, că aici de cum ai intrat, toți te cunosc. Se știe și ce lapte ai supt de la maică-ta”. Iovănuț păși pe Marea Poartă. O, minunăție a minunățiilor! O, desfătare a desfătărilor! în fața ochilor lui se deschise cea mai frumoasă priveliște pe care o putuse gândi vreodată. Nici nu știu la început spre ce să privească mai mult: spre pajiștea înflorită cu iarbă grasă unde pășteau turme mișcătoare de mioare mânate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai ușor pe prăfuitele gâtlejuri cu câte-o sorbitură discretă de limpede apă, de undeva din fundul ogrăzii se auzi o izbitură seacă, urmată de un muget sumbru. Se pregătea prânzul și-n fața acestei evidențe, gândindu-se că pentru desfătarea de mai târziu a palpitândelor lor stomacuri un blând suflet de bovină se înălța acum la ceruri, oaspeții se simțiră o clipă rușinați. Văzând stânjeneala lor, boierul Radu Stoenescu-Balcâzu grăi: — După semnele ce le am, nu mă îndoiesc că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ce bine era în ea și m-am obișnuit. Am stat nopți întregi în apa călduță, mai ales după ce lucram mult. Ei bine, planurile lui Engelhard au fost excelente, iar compania a lucrat minunat. Lucrurile erau făcute mai degrabă pentru desfătarea sufletească și spirituală decât pentru comoditate. Am descoperit întreaga casă, de la etaj la etaj, de parcă cineva mi-ar fi împrumutat un fel de copilărie. Iar eu am reușit să mai adaug câte ceva la toate cele ce rămăseseră pe dinafară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
lor după un an-doi, alții după zece, vlăguiți de-atîta drum și cu bărbile Înspicate, acum și ei glăsuiau cu vocea stinsă, ținînd mîinile Încrucișate pe piept. Vorbeau despre minunile Lui, despre pildele Lui, Îi propovăduiau Învățătura, disprețuiau tot ce e desfătare, purtau straie ponosite, se hrăneau cumpătat, iar cînd sorbeau vinul, ridicau potirul cu ambele mîini. Tare se mai Înfierbîntau cînd cineva Îi Încontra ori le nesocotea Învățătura, și vai de acela care s-ar fi Îndoit de viața veșnică sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]