565 matches
-
să nu osândesc pe fratele meu”. Este făcută cu stăruință pe toată durata Postului Mare. Te-ai aștepta ca, atunci când te rogi cu așa mare stăruință să te păzească Dumnezeu de păcate, să fie pomenite păcatele cele mai grave: crimă, desfrânare, pe care noi le socotim a fi mai mari și mai rele, dar Sfântul Efrem nu le pune acolo pe acestea, ci zice: „Dăruiește-mi să văd păcatele mele și să nu osândesc pe aproapele”. Osândirea aproapelui este mare păcat
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA UNUI CENTENAR DE LA NAŞTEREA SA VREMELNICĂ ŞI PĂMÂNTEASCĂ ŞI A CINCI ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PĂRINTELUI PETRONIU TĂNASE... de STELIAN GOMBOŞ în e [Corola-blog/BlogPost/340402_a_341731]
-
cu corp să ne unim Corpul este cel mai personal obiect al acestor emancipări și poate cel mai la îndemână mijloc al acestei autenticități. Supus și în-frânat timp de secole, el s-a revoltat și și-a cerut dreptul la desfrânare începând de prin anii 1960; după care a început să se repună în valoare pe măsura frustrărilor acumulate. Tot acest proces a trecut prin mai multe faze și niveluri, pe care le-am putea distinge, mai mult didactic, după cum urmează
Corpul autentic și cultul său de piață () [Corola-blog/BlogPost/338369_a_339698]
-
a unui ritm circular, a relației Poetului cu opera sa. Ciclul Evangheliilor lirice îl încheie Evanghelia Apocalipsei, în fond Apocalipsa Poetului-Mag! Poetul, ca nimeni altul, a simțit decadența prezentului. El, truditorul Cuvântului, veghează ca Poezia să nu cadă în capcana desfrânării. Ei, Poeziei, ca armă a salvării sufletului, îi dedică această Apocalipsă, dar și Limbii Române! Evanghelia Apocalipsei are o arhitectură inedită, la fel cum este și conceptul pe care ea se bazează, integrator, polifonic. Versetele Apocalipsei biblice - devenite aici mottouri
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
p. 12). După ce inițial înclinase să-i cedeze lui Vasile, ba chiar îl ispitise, îi făcuse avansuri evidente, Ioana își modifică brusc planul. Arată că a avut o „pornire necugetată” și că își reproșează tendința de a cădea în păcatul desfrânării. Îi mărturisește că de 10 luni merge la slujbă la biserică. În paralel, ea își amintește că peste două zile va pleca într-un pelerinaj în Țara Sfântă și ia „hotărârea să-și păstreze virginitatea”. Lui Vasile îi spune: „Gata
CONSTANTIN PĂDUREANU: Experienţa împăcării, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339562_a_340891]
-
că de 10 luni merge la slujbă la biserică. În paralel, ea își amintește că peste două zile va pleca într-un pelerinaj în Țara Sfântă și ia „hotărârea să-și păstreze virginitatea”. Lui Vasile îi spune: „Gata, punem stop desfrânării și te rog să mergem”. Aceasta este ruptura. De aici romanul pornește pe două direcții. Ioana Magură pleacă în pelerinaj și odată cu aceasta este antrenată descrierea locurilor sfinte: Ierusalim, Sfântul Mormânt, Muntele Tabor, Nazaret, Biserica Buneivestiri etc. În subsidiar, pelerinajul
CONSTANTIN PĂDUREANU: Experienţa împăcării, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339562_a_340891]
-
au petrecut în asceză și-n comuniune de rugăciune cu Hristos, participând la sfintele slujbe și făcând bine oamenilor. În viața lor mânia a fost înlocuită cu blândețe, lenea de hărnicie, răutatea de bunătate, zgârcenia de dărnicie, vrăjmășia de dragoste, desfrânarea de curăție, mândria de smerenie, invidia de bucurie pentru binele aproapelui, calomnia de respectarea onoarei semenului. Fără aceste virtuți chiar dacă ne ostenim nu ajungem la sfințenie. Înspre această stare au râvnit nevoitorii de la Rîmeț și râvnesc și maicile de astăzi
CREDINTA SI SPIRITUALITATE ROMANEASCA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341235_a_342564]
-
făptură imperfectă, prozatorul - poet Constantin Pădureanu, arată că și bărbatul nu este mai puțin perfect decât femeia.Dacă Eva cea căzută ( făptură imperfectă creeată de Dumnezeu) personajele poemelor ;Lisaveta Cârcăială, Manda Pascu, Lucreția Ciupag, sunt pătrunse de un sentiment până la desfrânare, caută fiecare în felul său să-și recupereze din demnitate, întrecând uneori demnitatea bărbatului prin actul trupesc - atrăgându-l să-i facă pe voie și pe plac. ,, Dar plătești în natură. Anica nu schiță nici un gest și așteaptă Înfiorată. Mâinile
,, FOCURI MOCNITE ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341408_a_342737]
-
prin stările de spirit complementare, „aflate în același timp în relații de ruptură, de continuitate și de întrepătrundere.” (J. JOYCE) Poetul, ca nimeni altul, a simțit acum decadența, pentru că El, truditorul Cuvântului, veghează ca Poezia să nu cadă în capcana desfrânării. Ei, Poeziei, ca armă a salvării sufletului, îi trebuie Acum o Apocalipsă, dar și Limbii Române! De la Cuvântul rostit ‒ la Cuvântul scris, căci Dumnezeu e respirația Cerului din noi! Perspectiva este totul! De aceea, încrezător, așteaptă „Să vină Judecata de
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
căderea Babilonului e ca/ securea ce-și croiește-n somn cărarea ... Dați slavă sevei limbii ce vă naște,/ oracolele mint de bună seamă,/ fără de lacrimi cronicarii zac,/ sub tirania bozilor dau vamă ... / Paftaua cade, tropicul suspină,/ orientalul prinț e-n desfrânare,/ în pântecul pământului e frig:/ Evanghelia Poeziei nu moare!” În Calea sa, Poetul trăiește toate stările Cuvântului pentru că el reprezintă esența creației. CARTEA a II-a ‒ Prezentul trecut: am fost! stă sub semnul interogației: „Am fost ori sunt, cine mai
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
ți îndreaptă a ta cale. Mânia, crima și nedreptatea au întunecat spiritele curate ale pământenilor, Lăsăndu-i în amarul crud al deznădejdii, Care le stăpenește mințile îmbătate-n greșeli. Stea profană renunță la sălbăticiile barbare Și-ți îndreaptă a ta soartă. Desfrânarea, iubirea de arginți și toată bogăția telurică, Îmbrobodind lumea toată, Au înrobit suflarea profană a terianilor. Stea profană, desprinde-te de mârșăveniile tale Și-ți întoarce destinul pătat în vicii. Veacul tehnologiei moderne, al cunoașterii și al belșugului măreț, Sporește
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
că invidia este un păcat de care trebuie să ne păzim, să nu-i deschidem ușa, știind că răul își caută cu șiretenie uși de intrare. Biblia ne vorbește despre cele șapte Păcate de Moarte: Mândria, invidia, iubirea de arginți, desfrânarea, lăcomia pântecului, trândăvia și mânia: „Invidia este prietenul Satanei ; invidiosul se hrănește cu nefericirea aproapelui său.” Vavila Popovici - Raleigh, Carolina de Nord Referință Bibliografică: BUCURIE ȘI INVIDIE / Vavila Popovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 123, Anul I, 03 mai
BUCURIE ŞI INVIDIE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343190_a_344519]
-
înalță fruntea spre eternitate. Lumina nu va îmbătrâni,prin arderea sa,va curge către inimile noastre îndepărtându-ne de neantul idolilor din lumea aceasta,idoli care duc sufletul la pierzanie. Forțele răului,prin întunericul minții și vicleșug produc seisme umane,desfrânare și numai suferinți. Nu sunt necesare dezastre naturale ca să ne trezească din „beția” nerușinării,a crizelor. Lumina este mai puternică decât întunericul și doar ea poate îmblânzi veacul,ca valuri de spurcăciuni să nu spargă oglinda timpului. Lumina lui Hristos
UN OM,O VIAŢĂ,O...LUMINĂ de IONEL MARIN în ediţia nr. 474 din 18 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343692_a_345021]
-
să nu osândesc pe fratele meu”. Este făcută cu stăruință pe toată durata Postului Mare. Te-ai aștepta ca, atunci când te rogi cu așa mare stăruință să te păzească Dumnezeu de păcate, să fie pomenite păcatele cele mai grave: crimă, desfrânare, pe care noi le socotim a fi mai mari și mai rele, dar Sfântul Efrem nu le pune acolo pe acestea, ci zice: „Dăruiește-mi să văd păcatele mele și să nu osândesc pe aproapele”. Osândirea aproapelui este mare păcat
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A PATRU ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE PETRONIU TĂNASE – STAREŢUL SCHITULUI ROMÂNESC PRODROMU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/377284_a_378613]
-
alinare, Doar lângă Tine, Doamne sunt întreg, Când fața-Ți strălucește ca un soare, Uit tot ce-n mine plânge, tot ce doare Și-acolo sus, ce bine Te-nțeleg! Privind în jos pământul, văd păcatul, Văd lumea ce se-afundă-n desfrânare, Mult prea puțini privesc cu dor înaltul, Căci cei mai mulți au dumnezeu pe altul, Mamona vrea pe toți să îi doboare. Și dă averi, dă străluciri de-o clipă, Iar omul spune: "Binecuvântare!" El viața și-o trăiește în risipă, Fiindu
DOAR LÂNGĂ TINE, DOAMNE SUNT ÎNTREG de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378968_a_380297]
-
noi și trupului i-a dat biruința asupra diavolului (...) Antonie l-a întrebat: Cine ești tu, care grăiești unele ca acestea către mine?». Acela îndată a răspuns, cu glasuri jalnice: «Eu sunt care am primit sarcina prinderii trupului și duhul desfrânării mă numesc: pe câți voiesc să fie înțelepți, i-am amăgit; pe câți i-am momit cu plăceri, i-am plecat mie; eu sunt cel pentru care și proorocul mustră pe cei ce au căzut, zicând: de duhul desfrânării v-
PĂRINTELE SPIRITUAL AL MONAHILOR CREŞTINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382060_a_383389]
-
duhul desfrânării mă numesc: pe câți voiesc să fie înțelepți, i-am amăgit; pe câți i-am momit cu plăceri, i-am plecat mie; eu sunt cel pentru care și proorocul mustră pe cei ce au căzut, zicând: de duhul desfrânării v-ați amăgit; căci prin mine aceia s-au împiedicat. Eu sunt care de multe ori te-am supărat și de atâtea ori am fost răsturnat de tine». Antonie mulțumind Domnului și îmbărbătându-se, a zis către dânsul: «Deci, prea
PĂRINTELE SPIRITUAL AL MONAHILOR CREŞTINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382060_a_383389]
-
apoi mergi din bir în bir. Nu putem iubi țara mai mult decât au făcut-o întemeietorii ei. Bătrânețea este o punte între viața de dinainte și lumea de apoi. Suntem creați pentru biruință, nu pentru suferință. Trupul se dedă desfrânării, sufletul... doar visării. Uneori, terfelim principii care pentru strămoșii noștri au fost sfinte. Dragostea îmbătrânește ca și omul, dar se poate renaște, pe când omul nu. Viața este o perpetuă... despărțire de oameni, lucruri și zei. • Dumnezeu dacă ne-a făcut
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
apoi mergi din bir în bir.• Nu putem iubi țara mai mult decât au făcut-o întemeietorii ei.• Bătrânețea este o punte între viața de dinainte și lumea de apoi.• Suntem creați pentru biruință, nu pentru suferință.• Trupul se dedă desfrânării, sufletul... doar visării.• Uneori, terfelim principii care pentru strămoșii noștri au fost sfinte.• Dragostea îmbătrânește ca și omul, dar se poate renaște, pe când omul nu.• Viața este o perpetuă... despărțire de oameni, lucruri și zei.• Dumnezeu dacă ne-a făcut
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
Te bântui ca un fur, ca o felină, Mi-e sufletul nebun și e vrăjit De nurii tăi croiți pe-o violină. (Iubire mută) Încăpățânat ca un faun - urmașul mai vechiului satyr din cortegiul lui Dionisos; fără a friza, însă, desfrânarea - poetul insistă, în continuare, în iubirea sa carnală. Deși i-ar fi fost la îndemână, el se ferește de spectaculosul ridicolului erotic: Ghicesc sub haine-ți nurii de fecioară, Cu pielea caldă și catifelată Și te doresc nebun, ca prima
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
putea să cadă în ispită. Iar vina aș purta-o eu pentru că nu am avut decența să stau ascunsă de stropii hulpavi care parcă încearcă să sape urme adânci în corpul meu. Ermit, sărutul este, de cele mai multe ori, hotarul dintre desfrânare și disperare, dintre dorința carnală și teama că doar moartea ar mai urma acestuia. Mai lasă-ne să trăim puțin, dincoace de Univers. Mai lasă-mi răgazul să fiu, Mit Referință Bibliografică: POETUL ȘI TRUPUL SĂRUTULUI // SĂRUTUL - ISPITIREA ÎNGERILOR / Mioara
ISPITIREA ÎNGERILOR de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373351_a_374680]
-
să nu osândesc pe fratele meu”. Este făcută cu stăruință pe toată durata Postului Mare. Te-ai aștepta ca, atunci când te rogi cu așa mare stăruință să te păzească Dumnezeu de păcate, să fie pomenite păcatele cele mai grave: crimă, desfrânare, pe care noi le socotim a fi mai mari și mai rele, dar Sfântul Efrem nu le pune acolo pe acestea, ci zice: „Dăruiește-mi să văd păcatele mele și să nu osândesc pe aproapele”. Osândirea aproapelui este mare păcat
DIN SERIA „PRO MEMORIA – ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI”... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375464_a_376793]
-
august 2015 Toate Articolele Autorului Crainicul : Un tată avea 2 fii...cel mic, îndrăzni a-i cere : Ca să-mpart-agoniseala și, să-i de-a partea din avere ! Iar tatăl le-a împărțit...și, într-o Țară-ndepărtată În chefuri și desfrânări, și-a risipit averea toată... Venind atunci o foamete, fiul flămând, gol și hoinar De-abia găsi să se "lipească" , pe-o țarină, paznic-porcar... De foame chinuit dorea, ceva roșcove din troc Dar nu era cine să-i dea...nu
PILDA FIULUI RISIPITOR.(SCENETĂ RELIGIOASĂ) de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371906_a_373235]
-
păcatele săvârșite, prin post mai aspru, prin rugăciune înmulțită, prin fapte bune ... Astfel pocăința ne vindecă sufletul și atrage asupra noastră harul Duhului Sfânt. Asprimea canoanelor arată gravitatea păcatului. De pildă, pentru adulter, Părinții opresc de la împărtășire 15 ani; pentru desfrânare 7 ani; pentru avort, 15-20 de ani ... Sfântul Ioan Postitorul reduce până la jumătate și chiar mai mult numărul anilor celor care se angajează la post sever și fac sute de metanii pe zi, semn al unei pocăințe profunde. Deci intensitatea
2011... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372739_a_374068]
-
Mărimea coborârii Lui îmi amețește gândul și mă cutremur să v-o spun. Dar încrezându-mă în bunătatea Lui, voi spune: și-a luat mireasă pe fiica celui ce s-a răzvrătit împotriva Lui și a celui ce a săvârșit desfrânare și ucidere: ca să spun așa, a unui desfrânat și ucigaș“ (Sf. Simeon Noul Teolog, op. cit.). Este vorba despre o nuntă mistică între Dumnezeu și oameni. Fecioara Maria este mireasa lui Dumnezeu, unită cu El printr-o nuntă mistică, ea prin
CÂTEVA CUGETĂRI ŞI REFERINŢE DESPRE MAICA DOMNULUI, ÎNTR-UN DIALOG CU PĂRINTELE ARHIM. CLEMENT HARALAM – MARELE ECLESIARH AL CATEDRALEI PATRIARHALE DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 203 [Corola-blog/BlogPost/371087_a_372416]
-
și-Și aduce mireasă Fiului Său Unul - Născut de la cel ce s-a răzvrătit, El, Cel nevăzut, Cel necuprins, Cel nepătruns, Făcătorul și Ziditorul tuturor, pentru tine și pentru mântuirea ta. Și cine este cel ce a săvârșit ucidere și desfrânare, pe a cărui fiică și-a ales-o Sieși ca mireasă? David, fiul lui Iesei, care a omorât pe Urie și a preacurvit cu femeia lui (Regi 11, 2-5). Pe fiica acestuia, pe Maria, preaneprihănita și preacurata Fecioară, a ales
CÂTEVA CUGETĂRI ŞI REFERINŢE DESPRE MAICA DOMNULUI, ÎNTR-UN DIALOG CU PĂRINTELE ARHIM. CLEMENT HARALAM – MARELE ECLESIARH AL CATEDRALEI PATRIARHALE DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 203 [Corola-blog/BlogPost/371087_a_372416]