568 matches
-
capacitatea și priceperea în tot ce i se solicită; Ochi mici, vioi - perseverență, îndârjire de a merge în toate până la capăt, spre reușită, dezinteresat; Ochi mititei - om rău din fire, care poate deochia; Ochi ieșiți din orbite - predispoziție spre viciu, desfrânare, lene; Ochi proeminenți - individ certăreț, încăpățânat, care se supără de la nimica toată; Ochi mobili, mișcători - inconsecvență, sclerozare rapidă; Ochi rotunzi - arată predispoziție la nebunie, viciu, dezechilibru psihic; Ochi stinși - individ slab, dar harnic, ascultător, dar imprevizibil în anumite comportamente; Ochi
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
relativ, pentru că încalcă Legea fără s-o cunoască, în timp ce romanii o încalcă deși o cunosc. E adevărat, pentru a scoate în evidență îndepărtarea de creștinism a societății în care trăiește, Salvian se referă la păcatele din vremea sa, cum sînt desfrînarea sau plăcerile produse de jocurile de circ ori spectacolele de teatru, dar viziunea globală e aceea a unui teolog, nu a unui moralist. Partea finală a operei, care are șapte cărți, s-a pierdut. Scrierea îi este dedicată episcopului Salonius
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pre cei ce le-au pus în față oglinda, pentru ca să se vadă ei înșiși așa cum sunt și cine sunt, că sunt hoți și tâlhari. Scriu pentru tineretul românesc căzut în ghiarele diavolului care-l amăgește cu plăcerile păcatului uricios al desfrânării, cu tot felul de patimi rușinoase și degradante, distrugătoare ale vieții, cu tot felul de droguri și amăgiri viclene sub care este strivită realitatea și subminată esența vieții omenești. Scriu pentru ca oamenii politici de astăzi și de mâine să cunoască
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
lui, sunt mai presus de orice suspiciune. Devotamentul său pentru adevăr, pentru dreptate, pentru cauza neamului românesc, l-a dus până la sacrificiu. Cât a trăit lupta sa a fost eroică. Așa cum profetul Ioan Botezătorul l-a înfruntat pe Irod pentru desfrânare, Codreanu l-a înfruntat pe Carol al II-lea. Așa cum Hristos i-a înfruntat pe farisei, pe cărturai, pe saducei și pe marii preoți ai lui Israel, așa a înfruntat Codreanu toate hoțiile, toate tâlhăriile, toate ticăloșiile și toate minciunile
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
să ignor femeile"209. De aici și inferența sa peremptorie: "Castitatea rezolvă toate problemele"210. Acest lucru este valabil și din perspectivă filozofică: "Avantajul major al înfrânării este că ne desprinde de lume, lumea este femeia, iar când ne dedăm desfrânării ne unim cu lumea și suntem amestecați în durere și îngrijorare"211. Trebuie să spunem, de altfel, din respect pentru adevăr, că pentru Caraco, bărbatul nu este mai bun decât femeia. Faptul de a spera în ființele umane este o
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
căci el știe că mai fericit este a da decât a lua. În loc de a vorbi, a tăcea. În loc de a se văita, a pătimi. În loc de a agonisi, a risipi. Bogăției îi preferă sărăcia. Relațiilor, izolarea. Succesului, obscuritatea. Agitației, liniștirea. Îmbuibării, postul. Desfrânării, castitatea. Voinței de putere, ascultarea și supunerea. Protestării și violenței, resemnarea. Înălțării eului, smerenia. Plăcerilor, înfrânarea. Obținerii biruinței într-un proces, suferirea strâmbătății, răbdarea pagubei.” Ce fel de lume este aceasta și cine să năzuiască tocmai spre ea? Lumea lui
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
la care se ajunge printr-o serie de prescripții, reguli de raționare morală (Sârbu, 2005, p. 39ă. În contrast cu etica, morala vizează un discurs normativ și imperativ și se opune imoralității, care presupune utilizarea În mod voit a actelor malițioase, egoismului, desfrânării, injusteții, corupției. Prezența conștiinței este fundamentală, deoarece aceasta Îndeamnă la Împlinirea legilor morale. Pornind de la natura sentimentelor pe care omul le are față de moralitatea faptelor sale, se poate vorbi despre o morală a binelui, concretizată În onoare, demnitate, solidaritate, sau
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
asculta cu plăcere cele ce nu trebuie; altul, limba aceluia spre vorbirea împotriva altora și spre ascuțirea mâniei; altul mișcă pântecele spre lăcomie; altul mișcă mâinile spre moleșeală; altul îndeamnă picioarele spre a alerga la păcat; altul ațâță trupul spre desfrânare și adulter și lene; altul îl atrage spre ceartă și pizmă și ciudă; altul îl împinge spre ură și spre ascuțirea răului; altul îl sfătuiește spre mese bogate și griji lumești<footnote Cuv. Isaia Pustnicul, 29cuvinte, F. 124a-1<footnote Sf.
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
care au pornit o adevărată ofensivă împotriva păcatelor și a patimilor. De exemplu, Evagrie Ponticul enumera sute de păcate. Ioan Casian, însă, a redus această multitudine de păcate, rezumându-le întâi la opt, „cele opt gânduri ale răutății“: lăcomia pântecelui, desfrânarea, iubirea de arginți, mânia, lenea, întristarea, slava deșartă, mândria. Mai târziu, unii Părinți au unit slava deșartă cu mândria - și au rămas cele șapte păcate numite capitale sau de căpetenie. Dacă ar fi să facem o sinteză a celor șapte
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
mai mult, ajungem la un singur păcat - sursă a tuturor celorlalte: philaphtia, cum spun Părinții, adică iubirea trupească de sine. La Sfântul Ioan Casian, păcatele sunt prezentate ca fiind legate în lanț, începând de la trup, de la lăcomia pântecelui, care naște desfrânarea; ca să poată fi satisfăcute acestea două, este nevoie de bunuri materiale și se naște astfel iubirea de arginți, și toate celelalte care formează lanțul fărădelegilor; dacă pătimașul nu-și poate satisface aceste plăceri se mânie, apoi se întristează, etc. Părinții
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
cultului zeului Baal/Malkart. Or, conviețuirea cultului Dumnezeului Unic (Iahve) cu expresiile străvechi ale "religiozității cosmice" (Mircea Eliade) nu a avut succes. S-a degradat în ceea ce noi astăzi am numi sincretism, religiozitate difuză. Profeții vremii le numeau forme de ,,desfrânare,,. În realitate, ele erau ipostazele spectaculoase ale "religiozității cosmice". Ilustrau dialectica elementară a sacrului: absolutul, ,,divinul se întrupează, ori se manifestă, în obiectele și ritmurile cosmice,,2. Pietrele, izvoarele, arborii, florile erau investite cu demnitatea supremă a unei hierofanii. Astăzi
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
niciun cântec de copii care să conțină aceste vorbe și, imediat, și-a dat seama că îi vorbise o voce divină. Luând Cartea apostolului, citi primele cuvinte care îi căzură sub ochi: "Nu în ospețe și în beții, nu în desfrânări și în fapte de rușine, nu în ceartă și în pizmă; ci îmbrăcați-vă în Domnul Iisus Hristos și grija față de trup să nu o faceți spre pofte". Convertirea s-a produs sub influența hotărâtoare a episcopului Ambrozie ("La Milano
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
postmodernă curte a miracolelor), Iulia se-ntoarce în aseptica și ordonata sa patrie. Contratimpul funcționează și de data aceasta; libertinul Gabriel, părăsit de toată lumea, își dă seama de viciul absurd în care se zbate. Împăcarea cuplului destrămat este temporară, de vreme ce desfrânarea lui Gabriel capătă proporții clinice: este surprins de Iulia în timp ce-i seducea sora, pe Katerina, copia ei leită, dar mai tânără cu câțiva ani. Ruptura va fi definitivă, ca și în cazul lui Luc. Alertă, fluentă, captivantă, scriitura lui Bruckner
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
capacitatea și priceperea în tot ce i se solicită; Ochi mici, vioi - perseverență, îndârjire de a merge în toate până la capăt, spre reușită, dezinteresat; Ochi mititei - om rău din fire, care poate deochia; Ochi ieșiți din orbite - predispoziție spre viciu, desfrânare, lene; Ochi proeminenți - individ certăreț, încăpățânat, care se supără de la nimica toată; Ochi mobili, mișcători - inconsecvență, sclerozare rapidă; Ochi rotunzi - arată predispoziție la nebunie, viciu, dezechilibru psihic; Ochi stinși - individ slab, dar harnic, ascultător, dar imprevizibil în anumite comportamente; Ochi
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
picuri roșii care prevesteau moartea. S-au înspăimântat, sărind de pe scaune în căutarea unui loc unde să se ascundă. S-au îmbulzit cu mic, cu mare pe sub mese, de unde priveau îngroziți spre amurgul lor. Banchetele extenuante, scufundate în beții și desfrânări pe acorduri de lire, luau forma unei vagi amintiri. În cele din urmă, chermeza se transformă în praznic. Profanați chiar în temple, misterul care îi învăluise timp de milenii li se risipea într-un amestec de fum și ceață. Frumoasele
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cari se pregătesc de moarte din cea dintâi zi a vieții - și apoi susținută, pornind de la selectarea mediilor și privirea necruțătoare, tentată să deformeze până la grotesc lipsa de coerență și sens a celor care se perindă printr-un oraș al desfrânării paroxistice. Gustul amar al propriilor experiențe îl împinge pe erou către o perspectivă sumbră. Pablo Ghilgal este însemnat de natură cu o cocoașă; cocoașa poate fi interpretată și ca un stigmat al populației evreiești, pe care C. o vede condamnată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286046_a_287375]
-
râvnești la partenerul altuia; Să nu cauți doar plăcerea în cele ce faci; Odată căsătorit, să-i lași pe părinții tăi pentru a fi cu partenerul de viață; Să protejezi viața care se naște din viața ta sexuală. Înfrânare și desfrânare Ca om, ești o ființă prin excelență hedonică, adică profund atașată plăcerii (v. Cu plăcere). Multe dintre problemele vieții tale sunt condiționate de relația cu plăcerile pe care le cauți. Dacă ceri sfatul unui psiholog, el îți va spune că
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
asculta cu plăcere cele ce nu trebuie; altul, limba aceluia spre vorbirea împotriva altora și spre ascuțirea mâniei; altul mișcă pântecele spre lăcomie; altul mișcă mâinile spre moleșeală; altul îndeamnă picioarele spre a alerga la păcat; altul ațâță trupul spre desfrânare și adulter și lene; altul îl atrage spre ceartă și pizmă și ciudă; altul îl împinge spre ură și spre ascuțirea răului; altul îl sfătuiește spre mese bogate și griji lumești<footnote Cuv. Isaia Pustnicul, 29cuvinte, F. 124a-1<footnote Sf.
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
care au pornit o adevărată ofensivă împotriva păcatelor și a patimilor. De exemplu, Evagrie Ponticul enumera sute de păcate. Ioan Casian, însă, a redus această multitudine de păcate, rezumându-le întâi la opt, „cele opt gânduri ale răutății“: lăcomia pântecelui, desfrânarea, iubirea de arginți, mânia, lenea, întristarea, slava deșartă, mândria. Mai târziu, unii Părinți au unit slava deșartă cu mândria - și au rămas cele șapte păcate numite capitale sau de căpetenie. Dacă ar fi să facem o sinteză a celor șapte
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
mai mult, ajungem la un singur păcat - sursă a tuturor celorlalte: philaphtia, cum spun Părinții, adică iubirea trupească de sine. La Sfântul Ioan Casian, păcatele sunt prezentate ca fiind legate în lanț, începând de la trup, de la lăcomia pântecelui, care naște desfrânarea; ca să poată fi satisfăcute acestea două, este nevoie de bunuri materiale și se naște astfel iubirea de arginți, și toate celelalte care formează lanțul fărădelegilor; dacă pătimașul nu-și poate satisface aceste plăceri se mânie, apoi se întristează, etc. Părinții
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
imediat ce urmărește, fără să observi exact intenția lui. Șase păcate venale în care se complace politicianul: al șaptelea, de fapt primul în care stă, mândria, îl face să se complacă în păcat și să uzeze de celelalte: iubire de argint, desfrânare, lăcomie, invidie, mânie și lene. Are și o dublură. E secondat în mișcările înșelătoare de un prieten care-i face și îi continuă jocul cu aceeași lipsă de demnitate morală. El se poate retrage după ce a distrus adversarul, ca și cum nimic
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
care trăiau aceste popoare și apoi pentru a nu deveni prilej de păcătuire și pentru poporul ales. În plan simbolic, cele șapte popoare reprezentau cele șapte păcate capitale (venale) care trebuie distruse din sufletul nostru: mândria, iubirea de arginți (avuția), desfrânarea, lăcomia, pizma (invidia), mânia și lenea. Evreii n-au împlinit întocmai porunca și aceste triburi păcătoase au influențat viața spirituală, morală și socială a lor, aducându-i la aceeași stare de păcătoșenie de-a lungul timpului de conviețuire. Astfel, au
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Galateni 6, 2), înfrânarea trupească, dar mai ales realizarea stării de iubire desăvârșită între soți (Efeseni 5, 25, 28, 33). Căsătoria este deci unirea tainică dintre bărbat și femeie prin care se „înnobilează iubirea conjugală”. Căsătoria nu poate fi socotită desfrânare sau păcat, pentru că a fost rânduită prin lege, ci „căderea dintr-o singură căsătorie în mai multe căsătorii este socotită păcat și desfrânare.” Un elogiu deosebit al căsătoriei creștine îl întâlnim la Tutulian spunând că nunta e „săvârșită în Biserică
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
unirea tainică dintre bărbat și femeie prin care se „înnobilează iubirea conjugală”. Căsătoria nu poate fi socotită desfrânare sau păcat, pentru că a fost rânduită prin lege, ci „căderea dintr-o singură căsătorie în mai multe căsătorii este socotită păcat și desfrânare.” Un elogiu deosebit al căsătoriei creștine îl întâlnim la Tutulian spunând că nunta e „săvârșită în Biserică, întărită de jertfă, asistetă de îngeri ca martori, consfințită de Tatăl”, Creatorul universului, care a dăruit neamului omenesc căsătoria, cum zice sfântul Ioan
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
sunt florile căsătoriei pe care dumnezeiescul Lucrător le culege din livezile cele trupești. Pe lângă nașterea de copii, căsătoria are și scopul de înfrânare a poftelor trupești. „Stăpânul nostru obștesc, văzând slăbiciunea firii omenești a legiuit căsătoria, ca să ne îndepărteze de desfrânare; Să nu lăsăm tinerii de capul lor, ci, cunoscând văpaia cuptorului să ne străduim să-i căsătorim potrivit legii lui Dumnezeu, înainte de a se tăvăli în desfrânări, ca să-și păstreze castitatea și să nu se pângărească de desfrânare. Căsătoria să
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]