754 matches
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > SACRIFICIU Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului un urlet îi zorește și dau fugă într-un desiș de umbre din pădure ea nu mai poate goana s-o îndure de greul dus și i-a oprit cu-o rugă dă muget cerbul turmei să adaste atent pândind la vreo sclipire sfârșită de efort și opintire începe ciuta
SACRIFICIU de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374296_a_375625]
-
-ndepărta în noaptea-ntunecoasă de haită-n pădurea prietenoasă și prin tufișuri își va pierde urma s-a dat pe el dând iedului iar viață oprind pe lupi din cruda hăituire și-apoi se stinge ca o amintire privind înspre desișuri ca prin ceață *** Ciclul "Povești din veac" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: sacrificiu / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1474, Anul V, 13 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
SACRIFICIU de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374296_a_375625]
-
modrul, Cu pluguri și cu grape, pe ogor. Prin iarba verde ies la drum gândacii Și păsările vin în țară iar, Gelos și umed, vesel și sprințar, Vântul sărută mai cu jind copacii. De prin tufișuri Și mărăcini, De prin desișuri Și vizuini, Ies ursuleții, Râșii, mistreții Și veverițele Prin aluniș, Ieș și căprițele, Ies și vulpițele, Și prepelițele În luminiș. O rândunică Își spală-n baltă Penajul sur. O rămurică În plop tresaltă De bun augur. E sărbătoare peste tot
ELEGII DE PRIMĂVARĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374494_a_375823]
-
apoi să urcăm și găseam rezerva lor de nuci și ghinde. Alteori descopeream adâncindu-ne în interiorul pădurii vizuini de iepuri, de vulpi și de alte sălbăticiuni, întâlneam căprioare năzdrăvane și iezii lor, care se îndepărtau repede, pierzându-și urma în desișuri. Găseam cu ușurință cuiburile și știam care păsări, se întorseseră la cuiburile vechi și care-și părăsiseră vechile cuiburi, construindu-și în locuri mai ferite, mai tainice, altele. Le priveam oușoarele mici, verzi, maronii sau de alte culori, cu punctișoare
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
pe noi nu ne mai poate vedea nimeni. Se auzea foșnetul pădurii de foioase amestecate cu o mână de conifere în depărtare și un cor de greieri vrednici de undeva de foarte aproape. Luna apăruse și încerca să intre în desișuri cu a sa lumină palidă, timidă și plină de curiozitate. Mirosul puternic de plante de câmp, de iarbă, de fân într-un cuvânt, era atât de intens încât aveam senzația că pipăim acest parfum unic, care ne îndemna la meditație
NOAPTEA DINTRE LUCEFERI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371407_a_372736]
-
o zi le voi răsuci dincolo de masca dintre maluri și le voi trimite peste prăpăstii. de acolo pornesc corăbiile spre oceanul de niciunde. între timp, ziduri înțelepte șerpuiesc pentru cetatea în care vom fi trăit, și eu, și tu, în desișul luminii... Referință Bibliografică: în hohot să ardă / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1178, Anul IV, 23 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gina Zaharia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ÎN HOHOT SĂ ARDĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1178 din 23 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371502_a_372831]
-
într-o zare de fum pe sub streșini de cer cernând viață din scrum, mai atinge-m-o clipă scăpărând un amnar, să-ți strâng dorul ce țipă prins sub urme de jar. Mai învață-mă-ncet să culeg păpădii din desișul de aer plin de inimi pustii, mai așteaptă-mă-n iarba cu descântec de miei desfăcând din Rai, salba cu reîntoarceri de stei. Mai întâmplă-te-o clipă la izvorul de cuci să-ți beau dor din aripă să-mbrac
GEAMANTANE DE SCRUM de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371617_a_372946]
-
de rouă pe maluri și frunza tufișurilor de anin. Grivei câinele negru cu pete albe, aleargă în sus și în jos pe mal și prin luminiș, printre arbori lătrând îndârjit, întărâtat de vreo mică sălbăticiune ce-și are sălașul în desiș sau pur și simplu dorind să-și impună autoritatea în fața caprelor. Razele curioase ale lui Helios se strecoară printre ramurile care-și scutură mantaua pictată în nuanțe de verde, galben auriu și cafeniu roșcat, de picăturile reci ale dimineții legănându
ÎN PĂDURE DUPĂ GHEBE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373953_a_375282]
-
munte, oferindu-i izvor nesecat de imagini împletite spre dăinuire cu imaginația și naivitatea lui. Dinspre Săliștea Sibiului am Podul casei baciului Ioan urcat, la un moment dat, pe firul unui râuleț care apoi ne-a părăsit, adâncindu-se în desișuri. Cu mine se învoise să urce și nea Mărin (unchi prin alianță, din partea tatălui meu), localnic al Săliștei Sibiului, care îmi tot povestea de o aventură a sa, petrecută cu mulți ani în urmă, în desișul sălbatic al muntelui. Doream
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
părăsit, adâncindu-se în desișuri. Cu mine se învoise să urce și nea Mărin (unchi prin alianță, din partea tatălui meu), localnic al Săliștei Sibiului, care îmi tot povestea de o aventură a sa, petrecută cu mulți ani în urmă, în desișul sălbatic al muntelui. Doream să ajungem la stâna unde un prieten de-al său, bătrân cioban, își făurise o lume a lui. Baciul Ioan trăise mult în singurătatea muntelui, de pe când era copil, și nu obișnuia să coboare în sat
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
apăreau din senin oameni stacojii și dacă erai singur, te rupeau și dispăreau cu tine. Multe taine ascund munții noștri, fecioare. Nu se cunoaște nimic din ce Dumnezeu nu dorește să se știe. Și mai e și Necuratul, umblă slobod prin desișuri și stăpânește prin oameni. Din toată urâțenia asta a scăpat un prunc ce se da în țuțuluș, dar cum a trecut negura și a venit lumina, pruncul s-a înnegrit, a vărsat negru și s-a dus. Avea vreo trei
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
gândeam unde pot fi iezii... le-or fi foame...și deodată îmi fulge- ră prin minte ideea: Aici, în liziera de salcâmi trebuie să fie. Presupunerea mi-o indicase că- prioara. Încercase, așa muribundă cum era, să se târască în desișul de salcâmi, să-i alăpteze. Am pătruns cu greu printre crengile dese și încurcate până aproape de un izvor, deasupra că- ruia era o vatră de nisip galben și mărunt. Am stat nemișcat cu urechile ascuțite. Nimic. Am început să imit
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
Eminescu, apoi casele boierești de mâna întâi. N-avea nici un zor și-și mișca încet picioarele deprinse cu mersul pe jos; însă nu pe piatră cubică, ci mai mult pe pământul gol sau pe iarbă. În dreptul Grădinii Expoziției, profită de desișul teilor boltiți peste strada lată, își scoase cizmele după ce se asigurase că nici un trecător nu-l vedea. Apropiindu-se de școală, străbătu aleea cunoscută deja, mărginită de-o parte și de cealaltă de castani. Cu o zi înainte fusese luat
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
Articolele Autorului Trag plapuma rușinii pe corpul meu bronzat: O, cum mai latră gerul, trezind întregul sat. Strâng pumnii disperării sub capul meu, fierbinte Nu cred să te iubească de astăzi înainte Așa altcareva. Ci visele - ca mrejele, ca un desiș ghimpos... Trag plapuma, trag pielea dezvelindu-mă până la os, De parcă-ar stărui ceru-n carnea-mi să se-mplânte, Ca-n mine tinerețea o viață să tot cânte. Ci alt vis mă trezește, mă lasă pălmuită, Și ca nicicând bogată
ACUARELĂ de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347373_a_348702]
-
Mamă. ACUARELĂ Trag plapuma rușinii pe corpul meu bronzat: O, cum mai latră gerul, trezind întregul sat. Strâng pumnii disperării sub capul meu, fierbinte Nu cred să te iubească de astăzi înainte Așa altcareva. Ci visele - ca mrejele, ca un desiș ghimpos ... Trag plapuma, trag pielea dezvelindu-mă până la os, De parcă-ar stărui ceru-n carnea-mi să se-mplânte, Ca-n mine tinerețea o viață să tot cânte. Ci alt vis mă trezește, mă lasă pălmuită, Și ca nicicând bogată
CUVINTELE MELE (POEME) de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/347376_a_348705]
-
resentimente , sufletul poate avea capacitatea de a-și recăpăta puritatea și frumusețea pentru a-și putea cicatriza toate rănile timpului și ale luptelor duse în așa fel încât, să ne poată fi mărturia tuturor reușitelor și răzbaterii prin tot acest desiș al vieții. Doar el va singurul care ne va spune cu adevărat cum am avut puterea să înfruntăm cu stoicism și răbdare toate furtunile cărora am fost nevoiți să le traversăm prin viață.. Sufletul astfel asanat ne va putea fi
TIMPUL ... O NOŢIUNE EFEMERĂ! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347425_a_348754]
-
martie 2014. Trag plapuma rușinii pe corpul meu bronzat: O, cum mai latră gerul, trezind întregul sat. Strâng pumnii disperării sub capul meu, fierbinte Nu cred să te iubească de astăzi înainte Așa altcareva. Ci visele - ca mrejele, ca un desiș ghimpos... Trag plapuma, trag pielea dezvelindu-mă până la os, De parcă-ar stărui ceru-n carnea-mi să se-mplânte, Ca-n mine tinerețea o viață să tot cânte. Ci alt vis mă trezește, mă lasă pălmuită, Și ca nicicând bogată
RENATA VEREJANU [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
laba. Citește mai mult Trag plapuma rușinii pe corpul meu bronzat:O, cum mai latră gerul, trezind întregul sat.Strâng pumnii disperării sub capul meu, fierbinteNu cred să te iubească de astăzi înainteAșa altcareva.Ci visele - ca mrejele, ca un desiș ghimpos...Trag plapuma, trag pielea dezvelindu-mă până la os, De parcă-ar stărui ceru-n carnea-mi să se-mplânte,Ca-n mine tinerețea o viață să tot cânte.Ci alt vis mă trezește, mă lasă pălmuită,Și ca nicicând bogată
RENATA VEREJANU [Corola-blog/BlogPost/347379_a_348708]
-
Weber, „îndeplinește un rol pe care niciun președinte ales nu-l poate îndeplini niciodată. Ea limitează formal setea de putere a politicienilor, deoarece prin ea, funcția supremă în stat este ocupată odată pentru totdeauna”. Față de alternativa aceasta spre ieșirea din desișul sărăciei și întunericului spiritual a românilor, o parte a clasei politice țipă ca fiara în capcană. Acest segment este reprezentat de categoria de parlamentari care exersează cinismul apoteozat prin instrumentele inculturii, subcivilizației, subumanului, hoției insațiabile. Categoric în exterioritatea acestui cumuum
VICTOR CIORBEA. LA INTERSECŢII A ALES DEMNITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347465_a_348794]
-
ei,” pentru că aici, pensia și asigurarea noastră sunt copiii”, îmi spune Jara. O mulțime de verișori și verișoare întregesc o familie care este majoritară în acest sat de la marginea de vest a insulei. Cu toții încearcă să își croiască drum prin desișurile vieții în care tradițiile și noul se îngemănează și de multe ori amestecul lor devine derutant și greu de străbătut. Când însă se ivește o bucurie sau durere, nimeni nu uită că se numește De SILVA. Dipa este o femeie
LACRIMA DIN OCEAN, CAP 3 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348766_a_350095]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PENTRU ULTIMA DATĂ EȘTI FRUNZĂ Autor: Suzana Deac Publicat în: Ediția nr. 315 din 11 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Culoarea florii cât un desiș cade în picături orăcăitul broaștelor se strânge în cântecul tău visele se topesc în cuburi de gheață plimbă-ți degetele pe voalul gerului ridică omul la nivelul pieptului când verdele ferigii se preschimbă în albastru și arde în violet cuvântul
PENTRU ULTIMA DATĂ EŞTI FRUNZĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345083_a_346412]
-
pe mușchiul verde de la rădăcina unui stejar. Apoi din ochi țâșniră două raze luminoase. Ștefan îl privea curios. Satana lua câte doi galbeni și unul îl punea cu grijă înapoi în ladă, iar pe celălalt îl arunca la întâmplare în desișul pădurii. - Unul ție, unul mie!... Unul mie, unul ție!... Când ajunse pe la jumătatea numărătorii Ștefan îndrăzni să-l întrerupă: - Nu-i păcat să arunci galbenii când în lume există atâția oameni săraci? - Dracul nu face milostenie! Ăștia sunt destinați deopotrivă
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
pădurea cu stejarii scârțâitori și pensionarul așezat la coada umilinței și-mi continui drumul spre nicăieri. Poate voi întâlni acel Bine mult râvnit și căutat de toți românii până și peste mări și țări, la zile lumină depărtare. Ies din desișul codrului și dau peste o poieniță plină cu tineri care dansează. Par a fi fără nicio grijă. Este doar o părere. De undeva se aude o muzică, care te înfioră. Ea conduce pașii tinerilor fără locuri de muncă, fără viitor
DRUMUL CATRE NICAIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377017_a_378346]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > FLORI DE HAR Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2005 din 27 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Prin desișul vieții mele scuturând de flori, o iască, străbătut-am drumuri grele cu toiagul meu din pască. Mulți ciulini își prinse stârvul pe-ale poalei lungi cărare, nechezat de ploi și-amurgul pe sub tălpi i-au prins în floare. Mi-au
FLORI DE HAR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378071_a_379400]
-
Hestia le răspundea tuturor, râzând că încă nu-i vremea trecută și că o să facă și pasul acesta atunci când vor hotărî zeii. ** Era o iarnă cumplită. Crivățul sufla cu putere troienind nămeții. Stejarii trosneau sub greutatea zăpezii. Lupii, urlau prin desișuri. Bătrânii spuneau că nu văzuseră în viața lor o iarna mai câinoasă ca asta. Sufereau de frig și animalele, nu numai oamenii! Ca să se mai încălzească, dar să le și ferească de atacul lupilor, care pe o astfel de vreme
HESTIA DE ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376471_a_377800]