580 matches
-
declinarea a treia, care în latină aveau pluralul în -es, -e fiind trecut la -i pentru a se evita omonimia cu singularul: lat. canis canes > it. cane cani, rom. cîne cîni; lat. vulpes vulpes > it. volpe volpi, rom. vulpe vulpi. Desinența -i a trecut în română și la unele feminine care au singularul în -ă (poartă porți) manifestîndu-se chiar o tendință spre preferarea pluralului în -i, așa cum atestă evoluția încadrării unor împrumuturi neologice: stradă strade/străzi, școală școale/școli. O desinență
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Desinența -i a trecut în română și la unele feminine care au singularul în -ă (poartă porți) manifestîndu-se chiar o tendință spre preferarea pluralului în -i, așa cum atestă evoluția încadrării unor împrumuturi neologice: stradă strade/străzi, școală școale/școli. O desinență de plural specifică limbii române este -uri, folosită la început numai pentru neutre (cu formele vechi -ură, -ure), care continuă lat. -ora: lat. tempus tempora > rom. timp timpuri. De la neutre, această desinență s-a extins și la unele feminine: blană
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
neologice: stradă strade/străzi, școală școale/școli. O desinență de plural specifică limbii române este -uri, folosită la început numai pentru neutre (cu formele vechi -ură, -ure), care continuă lat. -ora: lat. tempus tempora > rom. timp timpuri. De la neutre, această desinență s-a extins și la unele feminine: blană blănuri, iarbă -ierburi, mătase mătăsuri etc. Se observă, așadar, la genul feminin din limba română o receptare a mărcilor de plural de la alte genuri, ceea ce produce o scădere a specificului inițial pentru
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
etc. Se observă, așadar, la genul feminin din limba română o receptare a mărcilor de plural de la alte genuri, ceea ce produce o scădere a specificului inițial pentru -i de la masculin și pentru -uri de la neutru. Italiana are, în afară de cele două desinențe comune cu româna (-e și -i) și o desinență folosită rar, -a: dito "deget", dita "degete", ginocchio "genunchi" ginocchia, legno "lemn" legna, osso "os" ossa etc. Această desinență continuă marca de neutru plural din latină, dar substantivele care o conțin
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
română o receptare a mărcilor de plural de la alte genuri, ceea ce produce o scădere a specificului inițial pentru -i de la masculin și pentru -uri de la neutru. Italiana are, în afară de cele două desinențe comune cu româna (-e și -i) și o desinență folosită rar, -a: dito "deget", dita "degete", ginocchio "genunchi" ginocchia, legno "lemn" legna, osso "os" ossa etc. Această desinență continuă marca de neutru plural din latină, dar substantivele care o conțin în italiană, trecute la genul masculin, au și plurale
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de la masculin și pentru -uri de la neutru. Italiana are, în afară de cele două desinențe comune cu româna (-e și -i) și o desinență folosită rar, -a: dito "deget", dita "degete", ginocchio "genunchi" ginocchia, legno "lemn" legna, osso "os" ossa etc. Această desinență continuă marca de neutru plural din latină, dar substantivele care o conțin în italiană, trecute la genul masculin, au și plurale cu -i, uneori cu altă semnificație: legna "lemne pentru ars", legni "lemne de diferite specii". În principiu, formele în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ars", legni "lemne de diferite specii". În principiu, formele în -a au sens colectiv, aplicîndu-se la un grup de elemente de același fel, dita "toate degetele mîinii sau ale piciorului", ginocchia "ambii genunchi". Uneori, și în română există continuatori ai desinenței -a din latină, precum ouă < lat. ova, plural de la ovum > rom. ou. De fapt, în româna veche și în graiuri pluralul în -ă la neutre este frecvent (lat. adjutoria > v.rom. ajutoară > ajutoare). În română și în italiană, există și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
etc. Într-o măsură mai mică există și în italiană alternanțe fonetice în silaba finală (amico amici, amica amiche, dialogo dialoghi), iar în portugheză are loc modificarea lui [(] în [z] în pronunție, atunci cînd z ajunge în interiorul cuvîntului prin adăugarea desinenței es la plural (vez [ve(] vezes [΄vez((] sau cînd a trece la o (acçăo [΄aksə̃u] acções [΄aksõi(]. În italiană, pluralul este identic cu singularul la femininele terminate în silabă accentuată (città "oraș", virtù "virtute"), la cele provenite din
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
-isis (anàlisi, crisi) sau la unele cazuri singulare (specie, lapis). Româna are aceleași forme la plural dacă singularul este în -i (ochi, rățoi), în -e (nume) și, uneori în -toare (învățătoare). Formarea pluralului în grupa vestică se realizează prin adăugarea desinenței -s: lat. annus > fr. an ans, v.prov. an ans, sp. año años, pg. anno annos; lat. femina > fr. femme femmes, v.prov. femna femnas, sp. hembra hembras, pg. femea femeas; lat. mons, -ntis > fr. mont monts, v.prov. mont
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pg. femea femeas; lat. mons, -ntis > fr. mont monts, v.prov. mont monts, sp. monte montes, pg. monte montes. În spaniolă și în portugheză, la cuvintele terminate la singular în consoană, pluralul se realizează cu ajutorul unei vocale de legătură, încît desinența devine -es: sp. ciudad ciudades, señor señores, pg. flor flores, senhor senhores. În unele limbi moderne, -s desinențial nu mai este pronunțat, în provensala modernă dispărînd și în scris, recunoașterea numărului substantivului realizîndu-se pe baza determinanților (articol sau adjectiv). În
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sau adjectiv). În franceză, amuțirea lui -s nu a condus la înlăturarea lui în scris, iar, atunci, cînd substantivul începe cu o vocală, se pronunță -s final al articolului sau al altui determinant, prin manifestarea unui fenomen de fonetică sintactică. Desinența de plural -s întîlnită în limbile romanice vestice (sigmatice) provine din pluralul masculinelor și femininelor latinești de declinarea a treia, care se realiza la nominativ și la acuzativ cu desinența -es (civis cives, pars,-tis partes), dar a fost susținută
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
al altui determinant, prin manifestarea unui fenomen de fonetică sintactică. Desinența de plural -s întîlnită în limbile romanice vestice (sigmatice) provine din pluralul masculinelor și femininelor latinești de declinarea a treia, care se realiza la nominativ și la acuzativ cu desinența -es (civis cives, pars,-tis partes), dar a fost susținută și de acuzativul plural de la declinările întîia și a doua, care uzau de desinențele -as (casas), respectiv -os (annos). Latina clasică avea cinci declinări (clase sau grupe de substantive), dar
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și femininelor latinești de declinarea a treia, care se realiza la nominativ și la acuzativ cu desinența -es (civis cives, pars,-tis partes), dar a fost susținută și de acuzativul plural de la declinările întîia și a doua, care uzau de desinențele -as (casas), respectiv -os (annos). Latina clasică avea cinci declinări (clase sau grupe de substantive), dar latina populară tîrzie vorbită în provincii prezenta numai trei, căci declinarea a cincea s-a confundat cu întîia, iar declinarea a patra cu a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
lat. glacies a devenit glacia din care a rezultat it. ghiaccia (apoi ghiaccio m.), rom. gheață, fr. glace. Cele trei declinări din latina populară tîrzie s-au transmis, fără modificări esențiale, limbilor italiană și română (limbi care au păstrat și desinențele de nominativ plural): lat. casa > rom. casă, it. casa (la declinarea întîi); lat. annus > rom. an, it. anno (la declinarea a doua); lat. canis,-is > rom. cîne, it. cane; lat. pars,-tis > rom., it. parte (la declinarea a treia). Cele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
una cu terminații vocalice la singular și alta cu singularul terminat în consoană, la prima realizîndu-se pluralul cu -s, iar la cealaltă cu -es (cu cîteva excepții). Substantivele terminate în vocală se distribuie în două grupe de bază, una cu desinența -a, care cuprinde mai ales feminine și alta cu desinența -o, cuprinzînd masculine. Există însă în aceste două limbi și substantive terminate în -e, care sînt masculine sau feminine, de obicei în funcție de genul pe care l-au avut în latină
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
terminat în consoană, la prima realizîndu-se pluralul cu -s, iar la cealaltă cu -es (cu cîteva excepții). Substantivele terminate în vocală se distribuie în două grupe de bază, una cu desinența -a, care cuprinde mai ales feminine și alta cu desinența -o, cuprinzînd masculine. Există însă în aceste două limbi și substantive terminate în -e, care sînt masculine sau feminine, de obicei în funcție de genul pe care l-au avut în latină. Repartizarea pe genuri a substantivelor latine nu era marcată de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
substantive terminate în -e, care sînt masculine sau feminine, de obicei în funcție de genul pe care l-au avut în latină. Repartizarea pe genuri a substantivelor latine nu era marcată de elemente specifice sub aspectul expresiei, dar, la declinarea întîi, cu desinența -a, intrau de obicei feminine, în vreme ce, la declinarea a doua, cele mai multe erau masculine. Neutrul avea o desinență precisă la nominativ și acuzativ plural, care era -a. Acordul cu adjectivul era însă diferențiat și indica în mod clar genul în toate
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
avut în latină. Repartizarea pe genuri a substantivelor latine nu era marcată de elemente specifice sub aspectul expresiei, dar, la declinarea întîi, cu desinența -a, intrau de obicei feminine, în vreme ce, la declinarea a doua, cele mai multe erau masculine. Neutrul avea o desinență precisă la nominativ și acuzativ plural, care era -a. Acordul cu adjectivul era însă diferențiat și indica în mod clar genul în toate situațiile. În latina populară tîrzie, a slăbit treptat marcarea neutru-lui, astfel încît limbile romanice au pierdut acest
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
braț" avea puține deosebiri în flexiune în raport cu un substantiv masculin de aceeași declinare (precum annus), încît, atunci cînd terminațiile -m și -s nu s-au mai pronunțat, aceste deosebiri au dispărut la singular. Condițiile renunțării la pronunțarea unor astfel de desinențe nu au pornit însă din zona marcării diferențelor de gen, ci din zona marcării cazului, care a devenit treptat analitic și a slăbit conștiința marcării prin desinențe a categoriilor gramaticale. Ca atare, multe dintre neutrele latinești au devenit masculine: lat.
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
aceste deosebiri au dispărut la singular. Condițiile renunțării la pronunțarea unor astfel de desinențe nu au pornit însă din zona marcării diferențelor de gen, ci din zona marcării cazului, care a devenit treptat analitic și a slăbit conștiința marcării prin desinențe a categoriilor gramaticale. Ca atare, multe dintre neutrele latinești au devenit masculine: lat. vinum > it. il vino, fr. le vin, sp. el vino, pg. o vinho, dar rom. vinul vinurile, neutru; lat. caelum > it. il cielo, fr. le ciel, sp
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
dar rom. vinul vinurile, neutru; lat. caelum > it. il cielo, fr. le ciel, sp. el cielo, pg. o ceu, dar rom. cerul cerurile, neutru. Unele neutre latine însă au devenit feminine în limbile romanice, deorece pluralul lor se realiza cu desinența -a, omonimă cu desinența de singular de la declinarea întîi: lat. arma,-orum (plurale tantum) > arma,-ae > rom. armă, it., prov., sp., pg. arma, fr. arme; lat. pira (pl. de la pirum) > pera, -ae > rom. pară, it., prov., sp., pg. pera, fr.
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
neutru; lat. caelum > it. il cielo, fr. le ciel, sp. el cielo, pg. o ceu, dar rom. cerul cerurile, neutru. Unele neutre latine însă au devenit feminine în limbile romanice, deorece pluralul lor se realiza cu desinența -a, omonimă cu desinența de singular de la declinarea întîi: lat. arma,-orum (plurale tantum) > arma,-ae > rom. armă, it., prov., sp., pg. arma, fr. arme; lat. pira (pl. de la pirum) > pera, -ae > rom. pară, it., prov., sp., pg. pera, fr. poire. De altfel, în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
uneori și la celelalte genuri, astfel încît au devenit masculine arbor,-oris (de declinarea a treia) și numele de copaci și pomi, care în latină erau de genul feminin, declinarea a doua: fagus, fraxinus, prunus etc., fenomen facilitat de existența desinenței -us, specifică acestei declinări, care cuprindea îndeosebi substantive masculine. Mai rare au fost trecerile de la masculin la feminin și nu antrenează, de obicei, toate limbile romanice: lat. panis, panis (m.) > it. il pane, fr. le pain, sp. el pan, pg
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
vacca. Cele mai multe diferențieri între cuvinte pentru a marca deosebirea de sex se realizează însă prin moțiune, limbile romanice recurgînd la mijloace similare, dar nu identice: rom. lup lupoaică, fr. loup louve, it. lupo lupa, sp., pg. lobo loba. Uzînd de desinențe sau de sufixe, limbile romanice realizează diferențierea dintre numele plantelor și numele fructelor pe care le produc: rom. cireș cireașă, it. cilliagio cilliegia, sp. cerezo cereza. În limbile romanice, există și numeroase substantive epicene în cazul numelor de animale: rom
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
În limba română, moțiunea a dus la evitarea genului comun, care s-a mai menținut numai în cazul unor compuse: un/o pierde-vară, un/o gură-cască, un/o tîrîie-brîu. Desigur, nu ar fi fost posibilă amuțirea consoanelor finale care reprezentau desinențele și impunerea construcțiilor analitice pentru a marca funcțiile sintactice dacă asemenea construcții nu s-ar fi inițiat atunci cînd desinențele erau funcționale și dacă n-ar fi circulat un timp alături de formele sintetice. Astfel, dacă în limba latină clasică aproape
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]