481 matches
-
albaștri este „terenul atopic“, adică predispoziția la afecțiuni imunitare și dermatologice. Poate din cauza acestor fragi lități pe care sunt nevoite să le contracareze, persoanele blonde par mai pretențioase, mai fine. Părul despletit În civilizația rurală românească, o fată care își despletește părul arată că vrea să dea frâu liber sentimentelor ei. Ea nu se mai supune regulilor comunității, Bisericii, familiei, ci „desfășoară steagul“ pentru a fi luată în considerare ca partene ră de către bărbații din jur. Dimpotrivă, atunci când inhi biția pune
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
Vulturilor, Turnul Sihastrului, Căciula Dorobanțului, Masa Ciobanului, de unde ai cea mai frumoasă vedere pe valea Bistriței." (Al. Vlahuță-"România pitorească") "Din strașina munților, ce-nalță marginea țării de la Severin până la Dorohoi, râuri frumoase, dătătoare de viață, și nenumărate pâraie se despletesc, în cărări de argint, peste-ntinsele șesuri ale Valahiei, și printre dealurile blânde ale Moldovei." (Al. Vlahuță-"România pitorească") "De la Neamț la Fălticeni era pentru noi atunci o palmă de loc. Dar acum se schimbă vorba: o cale scurtă de
Abecedarul părinţilor by Elena Bărbieru, Xenofont Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/766_a_1573]
-
crestat, ca de șarpe, cu ochii verzi și o gură căscată în care se deslușeau dinții și un interior roz. Capul și gâtul străluceau cu sclipiri albăstrui. Și apoi, într-o clipită, întreaga matahală s-a prăbușit, spiralele s-au despletit, spinarea vălurită a mai străpuns un timp apa, după care nu a mai urmat decât o vijelioasă învolburare de spumă, acolo unde creatura se făcuse nevăzută. Șocul și groaza prin care trecusem au fost atât de mari, încât o bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Junimea. (c) DANA KONYA-PETRIȘOR (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Dana KONYA-PETRIȘOR Hai-hui prin lumea lui Dumnezeu Editura Junimea Iași 2016 Murgul viselor mele frămîntă nebun din copite, zvîcnind peste iarba uscată a veghilor pline de dor, iar foamea de zări despletite spre cer o proclamă sonor. În coama de vînt, nechezatul strecoară uitate ispite... MICI AMĂNUNTE Dacă încep iar cu scuzele, ca la prima mea carte, risc să par fățarnică și cam prețioasă. Dar cum să fac, în fața celor care vor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
capul, să mor." / Ea se duce, stânca scade. / Ea se duce stânca scade. / Iar când a ajuns, / Stânca a scăzut, / A rămas o băltiță / Și c'o broscuță. Atunci broscuța zice: / "Alelei, Măicuță-hăi / Unde mergi plângând / Și văicărind / Cosiți negre despletind." / "Cum n'oi merge plângând / Și văicărind / Cosiți negre despletind / Că numai un Fiu am avut / De urmă nu i-am știut.""28 "A luat și s-a dus Maica Domnului / Să-și facă samă. / Se duce la un deal
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
duce stânca scade. / Iar când a ajuns, / Stânca a scăzut, / A rămas o băltiță / Și c'o broscuță. Atunci broscuța zice: / "Alelei, Măicuță-hăi / Unde mergi plângând / Și văicărind / Cosiți negre despletind." / "Cum n'oi merge plângând / Și văicărind / Cosiți negre despletind / Că numai un Fiu am avut / De urmă nu i-am știut.""28 "A luat și s-a dus Maica Domnului / Să-și facă samă. / Se duce la un deal, / Să deie malul peste dânsa. / Ea se duce, deluțul se
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Să-și facă samă. / Se duce la un deal, / Să deie malul peste dânsa. / Ea se duce, deluțul se topește, / Ea se duce, deluțul se topește. / De-acolo s-a întors înapoi / Văierând și mișelând, / Fața albă zgâriind, / Păr galbăn despletind, / Din ochi negri lăcrămând. / A văzut o baltă: / Ea se duce să se înece, / Balta sacă, se usucă [...]."29 "S-a sculat Maica Domnului și s-a pornit / La muntele Ierusalimului, / C-a auzit că-i ascuțit / Ca o sângea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și tragic, un portret cuceritor, pe alocuri contaminat cu elemente din lirica de dragoste țărănească, așa cum se poate constata prin comparația cu o versiune a Legendei Maicii Domnului culeasă din Bucium (zona Iași): "Și o purces Maica Maria / Cosițe negre despletind / Mărgăritari înșirând / Din ochi negri lăcrămând. / Unde lacrima chica / Două merișoare de aur se făcea / Îngerii că le strângea / Și în sân i le punea."31 Conform doctrinei creștine ortodoxe, Iosif are un vis inspirat, în urma căruia o scoate pe
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
să moară cineva din acea casă. Să nu te măsori cu trestia, că mori. Cînd îți moare copilul dintîi, să pleci de-acasă cu nevasta, ca să fugă moartea de casă cum ați fugit voi. Unele femei nu bocesc, nu se despletesc și nu se duc după primul copil mort, nici nu tămîiază patruzeci de zile, ca să nu-i moară și alții. Cînd îți mor flăcăi și fete mari, să nu te înveselești patruzeci de zile, ca să nu-ți mai moară. în
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
un frîu, un bici, un săculeț cu busuioc, ceară și unt de cămilă, cumpărate de la țigani. La miezul nopții, îngroapă ouăle clocite în locul unde începe lanul, își leagă săculețul de busuioc de piciorul drept, încalecă sulul, îi pune frîul, își despletește părul, se dezgolește pînă la brîu și, bă tînd sulul cu biciul, fuge, strigînd: „De la moș cutare la mine!“ Ca să fie de folos, trebuie să zică așa de douăsprezece ori. Urmează un descîntec, învelirea sulului și dosirea lui în lan
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
jertfa jertfelor supreme...” Pare-o „ciută” jertfită pe altarul unei căVătorii, pe care ea nu o acceptă. Tânăra - „cerească făptură” (Friedrich eölderlin) - arată precum o „plantă ce-i bolnavăși nu poate să-ndure soarele...” și natura pare răvășită. Blând își despletește toamna ramurile clătinate-n vânt... Enigmatic peisaj de fiori (pre)romantici (amintindu-ne de Byron, Novalis, eeine), la care concură „cerul roșu ca o rană”, dar și mai grav, tăcerea „de ger” a zeilor. Doar apariția nuntașilor „lălăind” - corteJiu gălăgios
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
măsurând timpul cu răbdarea pusă la încercare a unui ochi din ce în ce mai pătrunzător, până când un alt strat e înlăturat pe neașteptate: "Un strat lăptos de aburi mai stărui pe zare.../ Dar într-o zi se rupse și prin spărturi văzui/ Copacul despletindu-și în coame și frunzare/ Tot aurul lui verde și toată floarea lui". Dezvelirea e parțială, căci se vede doar în parte, "prin spărturi", dar e destul pentru ca "orbit, plecat minunii", ochiul să fie atras de acest "alt vestmânt", de
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
la desăvârșirea ființei poetice, imaginea pe care o propune se conturează din ce în ce mai apăsat, se dă vizibilului cu pregnanța care ascunde invizibilul. Inaparentul redevine inevidentul atunci când posibilul e ceea ce nu se mai vede: "lent invizibilul ca părul unei/ femei care se despletește-n aer/ dementă/ tânguindu-se cerșetorește// Iar noi suntem ecou-acestui vaier"44. Căci nevăzutul e ceea ce este ca și cum n-ar fi, ființarea posibilă căzută în stăpânirea ființei; acum, imaginea aduce la vedere prezența dominantă, orbitoare a realului, și nu infrarealitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
gol, obsedată, posedată, retrăiește aievea: ...Am îngenuncheat singură Am închis ochii. Bolboroseam "Tatăl nostru". Am plecat capul... Așteptam lovitura. O doream... Eram fericită că mor. Un negru buzat, rânjind, și-a înfipt mâna în părul meu. Și când părul s-a despletit, mi-a căutat sânii erau mici. A izbucnit într-un chiot sălbatic de bucurie! Mai bine mă ucidea... Doamne! De ce nu ți-a fost milă de mine?! Să mă fi luat la tine atunci!... Mă uitam îngrozită cum se băteau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lângă perete, în umbră. Ștefan intră ținând pe umăr o cazma cu pământ încă pe ea. E ud de ploaie. Bună dimineața Maria! îi spune și o sărută pe frunte. Maria, încetișor, moale, îmblânzită, se înclină ușor: Ștefane... Ușor-ușor îi despletește cocul, slobozindu-i părul în valuri pe spate și o privește lung, pătrunzător. Ai plâns iar, Maria... Maria își ferește ochii într-o parte: Am... am citit mult și... Oare? Strici ochii aiștea frumoși... Îmi pare rău, Maria, reia el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lui și trei zile și trei nopți n-a mâncat, n-a băut, numai fiere a vărsat și numai gânduri de cruntă răzbunare a clocit. N-a vrut s-o primească nici pe mă-sa, pe Mara Sârboaica, care umbla despletită pe culoarele Sublimei Porți, jelindu-se că "Nicicând, de la începuturile Islamului, nicicând, oștirea otomană n-a suferit o așa rușine, un așa crunt dezastru". Și... și s-a aflat gândul cel cumplit urzit Moldovei? întreabă Țamblac cu îngrijorare. Aflat, oftează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
jăratecul începuse să se stingă, nimeni nu mai aruncase vreun vreasc, deși grămada era alături. Maria stătea pe marginea patului cu baldachin, într-o cămașă de borangic atât de diafană că trupul se străvedea pe de-a-ntregul, aproape gol. Își despletise părul ce-i cădea în valuri pe spate cum îi plăcea lui... Dar pe chipul ei, în toată ființa ei, era o încremenire mută, de statuie... Brusc, umilința rănită, zăgăzuită se dezlănțuie ca o furtună. Cu brutalitate, își smulge părul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mă înțepau unde nimereau. Când mi s-au băgat prin păr, în cozi, am început să plâng, că nu mai puteam de durere. Nu știam cum să le scot. Știu că s-a îngroșat gluma, a venit mama, mi-a despletit cozile și a început să-mi scoată albinele, una câte una. Biata mama a încasat și ea câteva ace din cauza mea. Îl însoțeam apoi pe tata la centrifugă, ajutam la turnarea mierii în borcane și apoi începea servitul vecinilor care
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
stare Pânla mine a plecare Să umble fără de sine Și fără rușine. Să nu poată făr de mine Precum n-a putut Mă-sa când l-a făcut, Cu poatele smute Cu sudori pe frunte Cu buzele mușcate Cu cozile despletite pe spate. CU CUȚITUL Eu nu-nfig acest cuțit Nici în lut, nici în pământ, Ci-l înfig în inima Celui ce mi-i împărțit. Sâmbătă sară Am ieșit afară Și m-am uitat la deal Nimic n-am văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o materializare a muzicii, este o Înaintare precaută și curioasă pe acele poteci nevăzute ale basmului, cele care ne pot duce În luminișuri unde se răsfață trupuri de naiade și nimfe, driade și sânziene, Înconjurînd vesel vreo zeiță ce-și despletește părul, aprinzând frunzele din preajmă! Dar... Beția și Desfrânarea pot și trebuie văzute și prin lentila cosmică, luând formele re-Învierii Naturii, semne ale unei veșnice primăveri - eterne, În sensul ciclic al unei „veșnice re-Întoarceri”, capacitatea lumii de a se ridica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de orice, eram „nemulțumit” de stilul meu literar, de felul În care-mi ordonam materia epică În fraze, de pletora de epitete - cînd unul singur, bine ales, ar fi fost suficient și mai expresiv! -, de abundența de subordonate care se despleteau la nesfîrșit, trădându-mi nu numai gândirea, să zicem de tip arborescent, retorică, dar și „febra persoanei” care scrie, „incapacitatea autorului” de a fi detașat, calm și rece În actul, zis obiectiv, al creației. Mai ales În cazul „romancierului realist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un foc și cînd lemnele s-au transformat în cărbuni, îl potolesc cu apă neîncepută și iarăși îl aprind. Cînd se fac din nou cărbuni, ambele se dezbracă în pielea goală (scena se petrece în noaptea de Sînziene - n.m.), își despletesc părul și așteaptă așa pînă la miezul-nopții, cînd duhurile se retrag spre peșteri. Apoi, vrăjitoarea începe a răscoli cărbunii, stropindu-i cu apă neîncepută și descîntînd: «Eu nu sting cărbunii, / Ci sting pociturile, / Sting săgetăturile /și toate strigăturile. / Sting căscările
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și mergi ! strigă el scrâșnind și lovind-o greu cu palma peste gură. Aud atunci o horcăială-necată și, în cadrul luminat al birtului, văd silueta albă a femeii ridicând în sus brațele goale cu pumnii încleștați și dând capul cu părul despletit pe spate, ca si cum i s-ar fi frânt gâtul. Un moment se răsucește de mijloc, apoi cade țeapănă pe spate în prag... Pun mâinile la ochi și mă dau înapoi...” Un om al legii este amestecat în scandal, o femeie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
camere: „căprioara de porțelan”, „peștii roșii”, o „miniatură persană”, lalelele din „sfeșnicul subțirelui pahar”, „o icoană cu busuioc”. Tot prin virtuți picturale se menține și ciclul Elegii, în care frunzele se fac „de aur vechi” și mesteacănul „își stoarce părul despletit la lună”. Mari consecințe în creația lui P. are descoperirea „țărmului clasic”. Intuită cu mult înainte, Hellada i se revelează direct cu prilejul unei călătorii în Grecia, făcută în 1927, repetată peste câțiva ani. „Descoperirea Helladei și a artei sale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
accente de duioasă melancolie și susținute de un angrenaj imagistic bogat, au fost alăturate direcțiilor moderniste, mai ales datorită stilului. Lirismul sentimental, tonul elegiac și motivele, între care domină nostalgia locurilor natale, îl plasează printre tradiționaliștii moderați, postsămănătoriști: „Luna-și despletește peste zări argintul / inima mi-e-n noaptea asta iască / cerul somnoros o geană-și / unde a-nceput să crape, greu, pământul” (Luna, peste zări). Publicarea cvasiintegrală a poeziilor în volumul retrospectiv Umbre de cleștar (1974), cu o prezentare de Eugen Todoran
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287374_a_288703]