613 matches
-
sunt pantofii, Un panaceu la nervi, la bogăție, Plictiseala ascunsă în sute de pantofi. Fiecare cu rețeta proprie. Când te privesc femeie, Știu ce gânduri Ascund culorile pantofilor. Care ascund trăiri indiferent de valoarea genții! Știu, doamnă, cum ești, când despletită Iubești lumea desculță. Frumusețea ta, diminețile fără Gândurile din debaraua cu pantofi. Citește mai mult Știu, doamnă, ce pantofi preferați:Tocul înalt - fantezii!Tocul jos - resemnare, speranțe trecute,Nemulțumirea de sine.Pantoful fără toc, exuberanță, tinerețe,Siguranța vârstei trăite.Pantoful
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
fobie sunt pantofii,Un panaceu la nervi, la bogăție, Plictiseala ascunsă în sute de pantofi.Fiecare cu rețeta proprie.Când te privesc femeie,Știu ce gânduriAscund culorile pantofilor.Care ascund trăiri indiferent de valoarea genții!Știu, doamnă, cum ești, când despletită Iubești lumea desculță.Frumusețea ta, diminețile fărăGândurile din debaraua cu pantofi.... IV. POVESTIRI NETERMINATE, de Nicolae Nistor , publicat în Ediția nr. 2114 din 14 octombrie 2016. Fiecare dimineață pentru Petre, era o repetiție tristă,o trezire după beție.Trebuia să
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
prin realizarea unei legături între elementele acesteia și culori astfel încât tabloul final să fie o mărturie a iubirii pentru natură. “ toamna are culoarea copacilor./ ochii ei privesc spre nuanța/ albastră a lacului./ lacrimile cerului,/ căzute-n grădina de turcoaz/ părul despletit al copacilor spală/ surâsul lor,/ la fiecare adiere de vânt/ se reflectă-n ochii mei,/ inundând cuvinte abia născute./ încă o pasăre- / se oprește în grădina mea,/ lângă celelalte păsări tăcute-/ ca-n uleiurile nepictate./ toate acestea sunt pierdute/ în
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
peste noi Cu brațe reci de ceață timpurie Un ochi de cer a amorțit sub ploi... Și suflă vânt-o tristă pledoarie. Au dezertat din viață frunzele Aleargă pe alei îngălbenite, Pe fruntea unui deal cu buzele Pecete pun brumele despletite. Doar ție nu îți pasă... unde ești Nu-s toamne, vânt și nu e supărare! Amară-i clipa din care lipsești Și-n baierele sufletului doare. Referință Bibliografică: Sub bruma durerii / Gabriela Mimi Boroianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SUB BRUMA DURERII de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379547_a_380876]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > TOAMNĂ DESPLETITĂ Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 1738 din 04 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului În grabă, despletită, vine toamna Cu-alaiul ruginiu, înflăcărat, Privește-nspre păduri și înspre mine, Că sufletu-i pustiu, îndurerat. Azi asfințitul mă sfâșie-ntruna Ca
TOAMNĂ DESPLETITĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379543_a_380872]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > TOAMNĂ DESPLETITĂ Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 1738 din 04 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului În grabă, despletită, vine toamna Cu-alaiul ruginiu, înflăcărat, Privește-nspre păduri și înspre mine, Că sufletu-i pustiu, îndurerat. Azi asfințitul mă sfâșie-ntruna Ca o hienă nesătulă, rea; Se zbate-n mine-un dor flămând, isteric Și o povară mă apasă, grea
TOAMNĂ DESPLETITĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379543_a_380872]
-
adăpostesc în ploaia aurie Și în izvorul munților tăi suri. Mă strângi în chinga ta nesățioasă Și haină-mi faci din frunze sângerând... Neputincioasă-n stolul de cocori Și eu mă sting, treptat, cu tine-n gând. Referință Bibliografică: Toamnă despletită / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1738, Anul V, 04 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Curelciuc Bombonica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
TOAMNĂ DESPLETITĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379543_a_380872]
-
nu s-au rupt niciodată din propreia lor voință de la trupul Țării. Întotdeauna rupturile au fost silnice.” (ibid. p. 124,126) „Sărut aceste lacrimi de martiri.../ Abuzuri rușinoase au ciuntit/ pământul Herței plin de amintiri/ și cerul ei sub stele despletit../ Legi fără nici o lege au impus/ hotare noi și vechi îndurerări,/ țărânei lui Ștefan, țării de sus,/ crucificându-i trupul în cărări../ Așa cum codrii doar cu frunza scriu/ și cântă doar cu foșnetul de vânt,/ tot astfel tu, tărâm al
BUNA VESTIRE A BASARABIEI SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380965_a_382294]
-
rădăcinile arborilor Formau coroane subterane. Pe acolo a trecut Omul, In fața lui creșteau munți de cristal Care-și topeau crestele tocmai sus în cer. Inimile acestora adăposteau Bulgări opalescenți prin care lumina picta Umbre răsfrânte în adânc. O! fluviu despletit Care înconjori toată țara Havilla, Prin apele tale zglobii Înnoată pești șăgalnici Care sar curcubeul Cel care arcuieste lumina. Fără număr erau turmele Ce coborau cu vuiet la vale Pe sub bolți săpate în cetini Buciumul cerbilor vestea Eterna dimineață. Pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
unii spun că sufletul nu pleacă de aici până când lucrurile nu sunt rânduite și că se reîntoarce dacă nu duce cu el bănuțul de argint busuiocul și câteva lacrimi Ana s-a reîntors am văzut-o în vis avea părul despletit ochii adânciți mâinile slabe și degetele lungi purta cămașa albă cu dantela cusută în ajunul paștelui în care a plecat... și-a rotit ochii prin casă apoi s-a oprit la mine nu clipea inima îmi zvâcnea ca o rană
GESTURI, DOAR ATÂT CÂT DUREAZĂ UN VIS de TEODOR DUME în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381213_a_382542]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > NOROCUL LUI EMINESCU Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 2013 din 05 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Norocul lui Eminescu, Veronica, despletita în versuri, privită în oglinda spartă a nenorocului. Norocul lui Eminescu, fulger de un secol, care n-a murit cu oamenii ce l-au omogenizat pe fila nebună asteptandu-și tămăduitorul. Norocul lui Eminescu, Steaua ce nu s- a născut
NOROCUL LUI EMINESCU de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381370_a_382699]
-
aice darul vieții atunce l-am primit-Nu e alt dar mai mare, pe pământ.Cine de grâi, istorie și baștina ... XXI. NOROCUL LUI EMINESCU, de Lilia Manole , publicat în Ediția nr. 2013 din 05 iulie 2016. Norocul lui Eminescu, Veronica, despletita în versuri, privită în oglindă spartă a nenorocului. Norocul lui Eminescu, fulger de un secol, care n-a murit cu oamenii ce l-au omogenizat pe filă nebună asteptandu-și tămăduitorul. Norocul lui Eminescu, Steaua ce nu s- a născut
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
care rădăcinile arborilor Formau coroane subterane. Pe acolo a trecut Omul, În fața lui creșteau munți de cristal Care-și topeau crestele tocmai sus în cer. Inimile acestora adăposteau Bulgari opalescenți prin care lumina pictă Umbre răsfrânte în adânc. O! fluviu despletit Care înconjori toată țara Havilla, Prin apele tale zglobii Înnoată pești șăgalnici Care sar curcubeul Cel care arcuiește lumină. Fără număr erau turmele Ce coborau cu vuiet la vale Pe sub bolti săpate în cetini Buciumul cerbilor vestea Eternă dimineață. Pe
VIŢA-DE-VIE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380849_a_382178]
-
uneori, printre dinți praful caldarâmului înmuiat de căldură și moartea, iarna, Bărăganul devine, câteodată, copia împietrită a incomunicabilei necuprinderi înghețate rusești, peste timpul căreia se așterne, într-o tăcere înfiorătoare, noaptea amnezică a indiferenței omului în raport cu aproape orice. Atunci, sarabanda despletită a viforului nepoetic începe să-ți muște înrăit, până la epuizare, din vlagă și viscere, într-o luptă, de cele mai multe ori, inegală. Este și aceasta, până la urmă, o cale prin care Bărăganul te invită să îl iubești necondiționat. Trebuie doar să
ULTIMA IARNĂ ÎN BĂRĂGAN… de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380925_a_382254]
-
Publicat în: Ediția nr. 1882 din 25 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Oglinda lunii în geam se înclină peste patul meu secundele rod noapte încet prea încet un gând îngână un cântec de leagăn să adoarmă nesomnul întind brațele râuri despletite te caut prin camera goală de tine cu limpezimea grea a iubirii simt cum te conturezi pe gura mea ca într-un pahar se varsă sărutările răsuflarea ta îmi atinge petalele limbii înfioară cuiburi de păsări sub tremurul mâinilor ce-
O ALTĂ NOAPTE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373389_a_374718]
-
ROMANȚA TA MEREU SĂ FIU Vreau romanța ta mereu să fiu Cântă-mă pe-o strună de vioară Tu să-mi fii luceafărul de seară Să-ți fiu zori de zi, amurgul viu. Lasă-mi gândul lin să te-nfășoare Despletit să-ți încălzească trupul Freamătu-mi să-ți cotropească lutul Foc nestins să-ți fiu, tu să-mi fii soare Mă cuprinde-n brațe printre raze Gustă-mi fraga buzelor flămânde Să-ți fiu râu, tu să plutești pe unde Lacrimă
POEMELE AMURGULUI (3) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374897_a_376226]
-
plângând, pădurea, iar pașii mei prin lacrimile ei s-au rătăcit, căci au plecat demult, cu zvon de aripi, acele călăuze care vara mi-au uimit. Scrisorile săpate-n trunchiurile nude păstrează amintirea amorului duios ce soarele-l purtase pădurii despletite în mângâierea blândă a vântului sfios. Când ziua își pierdu măsura, citind și ea povestea cu un final misterios, m-ajunse ruginita tânguire a ramurilor sfârtecate nemilos. Referință Bibliografică: DE TOAMNĂ... / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DE TOAMNĂ... de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374924_a_376253]
-
mâna mea ascuțit! - Bine, tu, nevastă fără cununie, pune-le cu mâna ta aci, pe pietroiu' aiesta! Femeia cea tânără, îmbrăcată numai într-o cămașă albă de pânză părea o făptură coborâtă din poveștile bătrânilor cu ielele pădurii, că părul despletit îi era răsfirat pe spate și pe umeri, iar în ochii negri se cuibărise o răceală de șarpe cu venin răscolit. Bătrâna cernită părea că-i singura care știa cu adevărat ce însemna rostul lor acolo, în dimineața de primăvară
„SURÂSUL UMBRELOR” – UN ROMAN CARE MERITĂ CITIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 873 din 22 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/374896_a_376225]
-
noapte nimicul lacom, disperat să-mpingă totul prea departe. Ah, încurca-m-aș în cântarea stolului de păsări călătoare ce se întorc mereu, cu nebunească disperare, la cuiburile care nu-nțeleg nici o abandonare, că în vibrațiile ce-mi împresoară gândurile despletite s-a auzit un țipăt crud, de bufnițe rănite, vestind durerea viselor rămase neadăpostite. Ah, ajunge-m-ar și pe mine pân-la urmă încântarea acolo unde nu se-așterne niciodată peste noi abandonarea și unde s-a pierdut pe sine
DORINŢE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373853_a_375182]
-
CRENELURI 8 Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 2070 din 31 august 2016 Toate Articolele Autorului Neîmblânzită mi-e poteca acelor pași scăldați de scrum și pe cărarea dintre mure fragi am să încalec un alt drum și despletita-mi feciorie s-a fost tot dus s-a dus s-a dus de trena lungă-i era teamă și de sărutul picurat din geană Referință Bibliografică: PASTELURI DIN CRENELURI 8 / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PASTELURI DIN CRENELURI 8 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375424_a_376753]
-
meu să nu mă pierd definitiv prin labiritul impulsurilor ce veneau disnspre chipul ei concentrat acum în oglinda citirii. Își mișca uneori buzele ce îi conturau geometria perfectă a gurii, ochii îi ridica și cobora printre litere și mă uitam despletit cum respirația îi tresaltă sînii și îi modela forma trupului încorsetat în liniile unei rochii,transparent îmbrăcată în mijlocul verii. Ce noroc are cel ce este iubit de o asfel de femeie, mă gândeam rătăcind prin coclaurile minții mele încețoșate în
MARNA, CARTEA DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375446_a_376775]
-
Să fiu blestemată și spurcată dacă îmi trece prin minte de ce tu ai renunțat la a ta pentru un sclifosit de prinț Cora nu spunea nimic. Se lăsa trasă, împinsă, frecată cu alifii urât mirositoare și în cele din urmă despletită și dezbrăcată, ca o biată păpușă din cârpe. Stră-stră-stră-stră de cinci ori străbunica ei o împinse în cele din urmă spre ceaun. - Înainte de a intra în apa clocotită vreau să aud care a fost motivul pentru care ai făcut toate
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
unei femei care bătea cu pumnul în ușă. Tremurând, Maria alergă la ușă, se uită pe vizor și o deschise repede. Dădu buzna o tânără bondoacă și grăsuță, cu un copil în brațe și cu vânătăi mari la ochi. Lațele despletite, căzute pe față, erau udate de șiroaiele lacrimilor. - Ascunde-mă tanti cât mai repede, că vine nebunul și mă omoară! Maria o lăsă să intre și încuie ușa, fără s-o întrebe ceva. Femeia întrebă, plângând: - Unde mă ascunzi, tanti
CAP. 8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375498_a_376827]
-
Din fericire, poetul are și versiunea mai mai puțin eroică și estetizantă. : Bătrânețea, ca baba cu mustăți și gușe/,mă izbește-n pârâul de pe centura nopții/. Îmi șlefuiește piatra de uitare-a vânturilor,/în cartierul ... rezidențial, este furtuna morții( Adolescența despletită). Bătrânețea, ca motiv poetic obsedant , ce străbate parcursului unui întreg volum, nu e de natură să stârnească fiori emoționali într-o lume în care senectutea e privită ca un handicap fiziologic, cu costuri constrângătoare social. De altminteri și poetul are
STIHURILE DESTRĂMĂRII, CRONICĂ DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372356_a_373685]
-
în Ediția nr. 1729 din 25 septembrie 2015. M-am golit de tot de întrebări, De răspunsurile toate vopsite în culori. Plec grăbita pe străzile vieții mele. Surâd timid timpului pe care il tiu de braț. Admir cu nesaț frunzele despletite ale copacilor, Sunt o trecătoare stinghera plină de îndrăzneli rotunde, Ce răspunde la fiecare surâs. Îmi despletesc părul în azurul toamnei, Vreau să fur din visteria ei, Tot ce-i dulce și ușor amărui. Îmi deschid brațele Cu ele cuprind
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]