637 matches
-
mea a fost o propagandă politică. Toate aceste susțineri se-ntemeiază cred pe nepriceperea celor zise de mine. Ar fi mai rău pentru autorul lor de a presupune rea-credință din parte-i. 1) N-am cercat a dovedi nicăiri că despotismul este fericirea și progresul popoarelor. Tot ce am arătat e că puterea statului, domnia concretă a legei trebuie să fie mai tare decât tendențele claselor sociale și să le înfrîneze. Unde această putere a statului e în vecinică mișcare și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
arătat e că puterea statului, domnia concretă a legei trebuie să fie mai tare decât tendențele claselor sociale și să le înfrîneze. Unde această putere a statului e în vecinică mișcare și lovită perpetuu în centrul său, acolo se naște despotismul unei caste și lipsa de drept a celorlalte clase sociale, se naște despotul personal, care nu respectează nici o lege și sfîrșăște rău, precum au sfârșit și despoții din istoria românilor. C-un cuvînt: am susținut domnia absolută a principiului armoniei
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și lipsa de drept a celorlalte clase sociale, se naște despotul personal, care nu respectează nici o lege și sfîrșăște rău, precum au sfârșit și despoții din istoria românilor. C-un cuvînt: am susținut domnia absolută a principiului armoniei intereselor, în contra despotismului, a domniei unei caste sau a unei persoane pe sama celorlalte clase, lipsite de drept. 2) N-am susținut că țăranul trebuie să rămână țăran etc., ci că înaintarea dintr-o clasă într-alta trebuie să fie bazată pe muncă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
leală a legilor existente; întărirea dinastiei și naționalității române; c-un cuvânt consolidarea unui stat suveran care e menit a cuprinde un loc însemnat în concertul celorlalte state europene. Profesia de credință încheie cu deviza: "Libertate fără anarhie, ordine fără despotism " Din parte-ne dorim succes noului organ, deși toată formarea unui partid al centrului va întîlni în oricare om cu simț istoric numai un surâs sceptic. Deși în sine luate toate configurațiunile de oameni politici din țara noastră nu prezintă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
duce în mod necesar la un rezultat general benefic; mai este și problema "pasagerilor clandestini". Apoi, nici blocurile regionale nu pot fi o soluție, pentru că ele nu pot funcționa într-o economie integrată. Ca soluție viabilă rămîne doar primatul sau despotismul binevoitor. Keohane a atacat această afirmație pe motiv că, teoretic, este posibil ca bunul public să fie administrat prin cooperare. De asemenea, propunerea de către Gilpin (1987: cap. 10) a unei diviziuni tripartite a lumii într-o hegemonie americană, una vest-euro-peană
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
francezi 676, aluziile mitologice, momentul temporal al primăverii, visul. Poetul englez are ca model predecesorii italieni, Francesco Petrarca și Giovanni Boccaccio, Legenda femeilor cinstite, în special Prologul ei, împărtășește același interes, pe care îl arătase și Povestirea călugărului, pentru faima, despotismul și căderea marilor nume ale ierarhiei antice, de data aceasta interesul acordându-se principiului feminin, ca și în De mulieribus claris, cu toate că Chaucer ar fi putut cunoaște și micul tratat petrarchist, de laudibus feminarum, dedicat unei împărătese, Ana de Boemia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
francezi 676, aluziile mitologice, momentul temporal al primăverii, visul. Poetul englez are ca model predecesorii italieni, Francesco Petrarca și Giovanni Boccaccio, Legenda femeilor cinstite, în special Prologul ei, împărtășește același interes, pe care îl arătase și Povestirea călugărului, pentru faima, despotismul și căderea marilor nume ale ierarhiei antice, de data aceasta interesul acordându-se principiului feminin, ca și în De mulieribus claris, cu toate că Chaucer ar fi putut cunoaște și micul tratat petrarchist, de laudibus feminarum, dedicat unei împărătese, Ana de Boemia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Paloda din 4 aprilie îi destina un întreg articol de fond „Starea noastră administrativă în ziarul Steaua", semnat Herodot, care nu încăpea în pagina întâi și care încerca să-i pună la colț pe conservatorii din localitate, acuzați de restabilirea despotismului... Cât despre Herodot, odată cu apariția ziarului „Steaua", avea teren de răfuială număr de număr cu opozanții, cu „Gazeta polițienească", cum o numeau cei de la Paloda. Dintre membrii colectivului de redacție de la Steaua enumerăm: Constantin Calmuschi, revizorul școlar al județului Tutova
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ar determina un element restrictiv, limitativ. Într-un parlament unicameral se creează o mult mai mare posibilitate de subordonare sau de dominare a sa de către forța politică care deține majoritatea, sau de executiv, fapt ce ar putea crea premisele instaurării despotismului sau chiar a dictaturii. O asemenea posibilitate se poate crea și pentru șeful statului care și-ar putea impune mai ușor propria strategie politică, sau ar putea determina alianțe și constituiri de majorități constituite oarecum împotriva sensului votului exprimat de
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
iar manifestările culturale trebuie să aibă la bază ideologia clasei muncitoare. Deși la prima vedere poate părea că autoarea ține un război cu familia Ceaușescu, acest lucru este fals: în colimator se află orice formă de dictatură, de nedreptate, de despotism. Mai mult, nu uită începutul stalinizării și condițiile care au favorizat acest fenomen. Numele lui Gheorghe Gheorghiu-Dej apare adeseori în analizele regimului ca un simbol a ceea ce a fost și nu ar trebui repetat, deoarece regimul impus ignoră și respinge
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
al unui gânditor care scria sub alte zodii spirituale decât cele franceze. III.6. Ignacio de Luzán În 1737 când Ignacio de Luzán își scria tratatul său de poetică, Spania se afla într-un decalaj imens față de restul Europei din cauza despotismului ecleziastic și politic care făcuseră, prin numeroase constrângeri ca starea generală a științelor și a literelor să fie una deplorabilă. Ecourile capodoperelor baroce ale lui Lope de Vega sau Calderon de la Barca se stinseseră deja, lăsând loc unei atmosfere oarecum
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
plan figurat și în plan real prin raportarea la contextul politic al Franței sub regimul lui Ludovic al XIV-lea unui absolutism nedisimulat. Se poate vorbi, în acest sens, fără a o face doar de dragul unei exagerări stilistice, de un despotism al teoreticienilor clasici. Că Boileau a reușit să subjuge, aceasta este ușor de demonstrat prin prestigiul său, prin contururile gigantice pe care le-a avut personalitatea sa în epocă și în secolul următor. Urmașii săi s-au angajat pe același
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
aceasta este ușor de demonstrat prin prestigiul său, prin contururile gigantice pe care le-a avut personalitatea sa în epocă și în secolul următor. Urmașii săi s-au angajat pe același drum, dar nu l-au putut duce până la capăt. Despotismul lor a fost doar în intenție, a rămas mai mult în virtualitatea textelor și în asumarea deplină a acelor afirmate. Nu s-a putut manifesta total, deoarece nu a reușit să producă subjugarea definitivă a "supușilor". Dar vina nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
a propus în 1848 unele proiecte de Constituție, întorcînd spatele noțiunii de Stat catolic. Respingea formula confesională de religie de Stat pentru că aceasta nu mai corespundea, după părerea lui, epocii. Rosmini preconiza realizarea unui sistem politic de inspirație creștină excluzînd despotismul 11. Alessandro Manzoni, autorul, în 1819, al Osservazioni sulla Morale cattolica (și nu numai al celebrului roman O promessisposi), Cesare Balbo, aristocrat piemontez, istoricul genovez Gino Capponi, Raffaello Lambruschini, Bettino Ricasoli, Vito d'Ondes Reggio, înainte de a opta pentru pozițiile
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
propulsare a democrației: "Garanția organică cea mai eficientă a libertății va fi formarea regiunilor ca entități autonome", iar în raportul său de la primul Congres național al DCI din 24-27 aprilie 1946, Guido Gonella caracteriza "centralismul" ca fiind "o armă a despotismului și una din cauzele ostilității permanente a opiniei publice împotriva puterii"; dintre avantajele regionalizării, el reținea participarea poporului la viața publică, înmulțirea curentelor separatiste și federaliste și faptul că, adaugă el, "aventurile totalitare devin dificile dacă nu chiar imposibile". Aceste
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
dispus să i-o ofere. Este o eroare să se susțină că Rusia a importat doctrina comunismului de la Europa civilizată, chiar dacă acolo s-a cristalizat teoria marxistă, preluată însă pe calapod leninist și stalinist. La 1878, Eminescu simte că stafia despotismului comunist vine chiar din "deșertul sufletesc" care bântuie spațiul slav. La 6 august, comentând atentatul asupra generalului Mezenzov, șeful secțiunii a treia a înaltei poliții, Eminescu atrage atenția că generalul a fost, de fapt, victima tendințelor comuniste: "În Rusia, comunismul
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Române și a Balcanilor de sub vasalitatea turcească, încât, peste un veac, la 1812, pofta s-a soldat cu îngurgitarea unei mari "hălci" din teritoriul Moldovei, creând dramatica problemă a Basarabiei. Stere, care a trăit pe propria-i piele, în Siberia, despotismul țarist, gândea corect că imperiul se afla în descompunere, de unde și mișcările revoluționare care culminaseră în 1905, evenimente care-l aduseseră în vechiul regat, devenind cel mai aprig doctrinar antipravoslavnic. Din acest punct de vedere, autorul vastului roman ciclic În preajma
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
a câștiga timp liber în alta. A câștiga timp nu-i doar o obligație determinată din afară: poate fi și o strategie destinată să te facă să profiți mai bine de alte momente ale vieții. Timpul instantaneității se extinde, dar „despotismul” său e departe de a fi total, hiperconsumatorul fiind în măsură să-și amenajeze programul, să adopte ritmuri diferențiate după situații și momente. Pe de o parte, sentimentul aservirii față de timp se generalizează, iar pe de alta, se dezvoltă timpul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
sau nemulțumirea crescândă a femeilor față de corpul lor, obsesia „formei”, succesul produselor necesare îngrijirii. Chestiunea alimentației este adusă și ea în discuție: astăzi, nutriționiștii atacă publicitatea, acuzând-o că dezechilibrează comportamentele alimentare ale copiilor sau că favorizează excesul în greutate. „Despotism” publicitar ilustrat și de fashion victims, de comportamentele adolescenților și chiar ale copiilor față de mărcile de îmbrăcăminte sau de sport: tinerii nu mai vor produse, ci mărci al căror succes se datorează forței impactului publicitar. Tradițiile și-au epuizat influența
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de gradul de seducție al indivizilor, de preferințele și gusturile individuale, de alchimia particulară a trupurilor și a sufletelor. E clar că revoluția care promitea să pună capăt mizeriei sexuale nu va merge până la capăt: limitele ei nu țin de despotismul performanței, ele rezultă din cultura indivizilor autonomi care dispun de ei înșiși pe o piață destabilizată. Să nu ne amăgim: ceea ce împiedică împlinirea sexuală nu sunt normele atletice ale sexului, ci, mult mai simplu, absența vieții sexuale, singurătatea, dar și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
fel de sistem de intimidare, o „somație terifiantă” căreia îi suntem cu toții victime. Astfel, dreptul la fericire s-a transformat într-un imperativ al euforiei, provocând rușinea sau complexele de inferioritate ale celor care se simt excluși. La ora domniei „despotismului fericirii”, oamenii nu-s doar nefericiți, ci resimt și culpabilitatea de a nu se simți bine8. Această analiză comportă, indiscutabil, și o parte de adevăr: ea subliniază tocmai presiunea nouă exercitată de idealul împlinirii personale asupra modurilor de a percepe
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și ale sfetnicului său, sub ale cărui trăsături îl recunoaștem pe... Cicero! Cea mai bună politică trebuie să permită practicarea unei etici epicuriene: Regele va încerca așadar să realizeze un fel de ataraxie statală. Nici tulburări sau războaie, nici nedreptăți, despotism, tiranie și arbitrar, nici foamete sau mizerie, nici violențe, ci o atmosferă senină în cetate, care să facă posibilă o existență personală și individuală desfășurată în tihnă. Favorizând pacea socială, el va deschide calea condițiilor de apariție a seninătății la
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
o parte, și posibilitățile / capacitățile acestora, pe de altă parte. Tensiunea afectivă astfel creată își caută supape diferite de descărcare: ex. refuzul de a învăța, întâlnit la mulți elevi are semnificația actului de răzbunare îndreptat împotriva severității excesive, sau a despotismului părinților. Dar și toleranța excesivă, nesupravegherea elevului, sunt la fel de nocive, ele nepermițând formarea spiritului de independență și de inițiativă, necesar adoptării unor modalități originale de a fi util colectivității și sie însuși, și a spiritului de răspundere față de propriile acte
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
doctrină nondualislă, În care Dumnezeul suprem este, În același timp, demiurgul cel bun al universului 35. Adițional, mai cuprinde o interpretare alegorică a Pentateucului, fără nici o urmă de antiiudaism. Și totuși ereziologii țin să sublinieze că Simon pune Legea pe seama despotismului Îngerilor cerești care guvernează prost lumea. Este, prin urmare, evident că autorul Revelației nu poate fi acel Simon descris de un număr de martori. La fel de evident este și faptul că, atîta timp cît nu intervine În rezolvarea problemei nici un factor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cei șase Arhonți; laolaltă, cei șapte formează Hebdomada planetelor 18. Sophia nu pierde nici o ocazie de a-i trage pe sfoară pe cîrmuitorii universului care Îi terorizează pe oameni, În favoarea celor din urmă19. Nefiind Însă În stare să pună capăt despotismului propriului ei fiu, cere ajutor de la Mama celor Vii, care i-l trimite pe fratele ei „de dreapta”, Cristos. Acesta Îi devine partener (syzygos) și asigură mîntuirea umanității sub Înfățișarea lui Isus Cristos 20. O versiune independentă a mitului consecințelor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]