649 matches
-
un despotism lipsit de orice principiu, lipsit de reguli de moralitate și religiozitate; în măsura în care moralitatea și religiozitatea și mai ales ultima se raportează la acțiunea omului, ele au prin excelență drept condiție și temelie libertatea voinței. În consecință, în India, despotismul cel mai arbitrar, mai abject și mai dezonorant este la el acasă" [363]. Filozoful din Stuttgart are perfectă dreptate atunci cînd subliniază că în India Statul, chiar dacă (tocmai pentru că, am zice noi) se identifică cu realitatea spirituală supremă, se preschimbă
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
abject și mai dezonorant este la el acasă" [363]. Filozoful din Stuttgart are perfectă dreptate atunci cînd subliniază că în India Statul, chiar dacă (tocmai pentru că, am zice noi) se identifică cu realitatea spirituală supremă, se preschimbă în cel mai arbitrar despotism, din moment ce lipsește libertatea subiectivă..., lipsește opoziția... S-ar putea, totuși, obiecta că cel puțin brahmanii (și casta respectivă), în acest Stat indian, au libertate absolută, mai mult chiar, că Statul însuși nu este altceva decît întruparea lui Brahma, înțelegîndu-se prin
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
că cel puțin brahmanii (și casta respectivă), în acest Stat indian, au libertate absolută, mai mult chiar, că Statul însuși nu este altceva decît întruparea lui Brahma, înțelegîndu-se prin Stat tocmai corpul de brahmani. Din afirmațiile pline de indignare împotriva despotismului și freamătele de exaltare pentru libertate, ar fi de așteptat din partea filozofului din Stuttgart teoretizarea unui Stat bazat pe libertate și moralitate. Și este adevărat. El promovează, într-adevăr, moralitatea Statului, care teoretic include libertatea individului: doar că, în cele
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
teoretic include libertatea individului: doar că, în cele din urmă, Statul însuși se identifică cu Supraomul sau cu Supraoamenii care au reușit să realizeze identitatea cu Spiritul Universal. Consecințele urmau să fie, negreșit, tot atît de vătămătoare ca cele ale despotismului indian, pe drept cuvînt criticat atît de aspru de Hegel. Într-adevăr, punerea experimentală în aplicare a teoriilor hegeliene asupra Statului a încercat să demonstreze, cu o ironie caustică dar îndreptățită, falsitatea și caracterul distrugător al afirmațiilor gînditorului din Stuttgart
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
în perioada următoare, forma organizării unui număr important de conferințe publice. Exista, în felul acesta, posibilitatea unor noi delimitări față de regimul înlocuit la 11 februarie, dar și aceea a reamintirii cauzelor ce contribuiseră la dispariția lui: nepotismul, corupția, centralizarea și despotismul 468. Susținătorii guvernului încercau să demonstreze că administrarea defectuoasă a fostului executiv afectase întregul teritoriu, nu doar o parte a țării, iar cei care susțineau necesitatea despărțirii Moldovei de Muntenia figurau în categoria celor considerați drept adversari ai națiunii române
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
arată preocuparea constantă pentru cultura, religia și istoria lui Israel. Buda fusese în acei ani un oraș al convergențelor așa cum fusese Ragusa cu două secole în urmă. Reglementările introduse de Casa de Habsburg sunt rezultatul unor principii derivând din politica despotismului luminat. În Transilvania, nevoiți să trăiască în cetățile indicate prin decretele imperiale, la 1650 limitați de Aprobatae Constitutiones la Alba-Iulia, evreii au solicitat în următoarea sută de ani ca autoritățile să-i admită în toate orașele provinciei (nu numai în
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
în imperiu și pornește să ia cu asalt clasele mijlocii din întreaga Europă danubiană”, dar „poziția francezei, ce nu avea termen de comparație până la sfârșitul secolului, continuă să impună modelul francez de monarhie administrativă. Una dintre sursele de inspirație ale despotismului luminat este monarhia administrativă franceză, văzută prin mijlocirea unui mit al secolului lui Ludovic al XIV-lea. Acesta se afla la originile unei vaste literaturi; cuvântul, problematica, interesul aparțin istoriografiei germane din secolul al XIX-lea...”. Prin urmare, este vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
vorbesc de europenitate, de o spiritualitate, de o societate care, deși în formare, se pune pe picioare, afirmă, dialoghează, își face simțită prezența, își revendică dreptul la existență. Progresul se înregistrează peste tot, mutațiile se petrec lent, dar se petrec. Despotismul luminat creează noi rețele de pătrundere a cărților și a marilor idei, a cărturarilor și a artiștilor, așa încât mijlocul veacului al XVIII-lea va găsi Europa Centrală într-o ipostază favorabilă deschiderilor, dornică de metamorfoze. Dacă Berlinul acestei epoci devine
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Franco Venturi și cum încearcă s-o facă și Pierre Chaunu, atunci, pentru așa-zisa „Europă periferică”, înțelegerea direcțiilor de recuperare a culturii, la nivelul real de desfășurare, este perfect îndreptățită. Căci gândirea pragmatică, reformistă, alianța dintre filosofia secolului și despotismul luminat redeșteaptă spiritele. În Transilvania de exemplu (dar și în Ungaria și Serbia, în Moldova și Muntenia, în Rusia și Grecia), homo novus se implică, măcar și pentru a schimba aparențele, în viața culturală și politică, fără să țină seama
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
îi atrage, cât mai ales măsurile care să contribuie la progresul „luminii”. Idealul: un homo novus de tip apusean, ceea ce în înțelegerea lor nu presupune decât un reformism de pe urma căruia să nu sufere sistemul. Schimbările sunt posibile doar în spiritul despotismului luminat. Revoluționarii de profesie întârzie să apară. Cu toții sunt adepți ai Iluminismului și „Iluminismul nu e revoluționar sau nu preferă metode revoluționare”. Petiționarii români din Transilvania anului 1791, cu toate că anunță metamorfoza pașoptistă, „nici ei nu sunt revoluționari” (D. Prodan). Contele
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
aplicare a indicațiilor și exercitare a atributelor precis delimitate de Viena ori în împlinirea unor aspirații restrânse la sfera aulică. Pe de-o parte, asemenea motive, pe de alta, ideea de luminare care străbate gândirea lui Brukenthal (consonantă cu orientarea despotismului austriac) îl determină să susțină înflorirea cercetării și scrierii istoriei patriei. În timpul vieții sale se mută centrul istoriografiei săsești de la Brașov la Sibiu, se inițiază alcătuirea celei dintâi colecții de documente săsești sub directa influență a marelui istoric de la Göttingen
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
modele. Or, Erasmus este un personaj ce se impusese în dinamica istoriei. El, ca și Galileo, este un pisc între două evuri, un doritor de mutații prin reforme și nu prin război și revoluție. E aici o coincidență cu spiritul despotismului luminat, destul de adânc implementat în mijlocul categoriei de intelectuali ai Transilvaniei. Lucrurile nu stau altfel în Țările Române, în Serbia, Grecia, în Ungaria, Cehia și Croația. Dar să nu denaturăm adevărul! Erasmus se citește nu doar pentru perspectivele larg europene ale
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
detalii erudite asupra numelui fiecăreia, a situației demografice, a așezărilor, cetăților, ocupațiilor. Mai apoi, o privire de ansamblu asupra ținutului bănățean sau asupra aceluia panonic acoperă o parte din necesitatea informațiilor, la rândul ei înscrisă în efortul de recuperare al despotismului luminat. În „Praefatio”, savantul ceh evidențiază prerogativele lui Olahus în regatul maghiar de la mijlocul veacului al XVI-lea; arată eleganța și ingeniozitatea scrierii umanistului, universalitatea concepțiilor, motivând popularizarea cărții intrate decisiv în circuitul istoriografic abia în epoca Luminilor. Contemporanul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
am încercat să le cuprindem în această reconstituire sintetică au foarte multe puncte comune: de la structurile sociale în mișcare până la acelea ideatice în plin proces recuperator. Și în Ungaria, elita Secolului Luminilor acordă ajutorul său psihologic recuperării periferice întreprinse de despotismul luminat. La Homona, familia nobilului Csăky Istvăn reușește să înscrie o pagină exemplară în istoria culturii maghiare prin constituirea unei splendide „bibliotheca dominialis”. Soții Csăky, îndrăgostiți de literatura occidentală, achiziționează, încă din perioada studiilor lor vieneze, o sumă considerabilă de
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
acțiunile care au drept scop asigurarea interesul statului. Toate aceste aspecte fac din Principele un tratat de guvernare, o colecție de sfaturi adresate celor care se află la conducerea unui stat, fiind privit, adeseori, ca o sprijinire a tiraniei și despotismului unor conducători, precum Cesare Borgia. Formularea de către Machiavelli a principiilor istorice inerente într-o guvernare romană pot fi găsite în lucrarea Discurs asupra primelor zece cărți ale lui Titus Livius (1513-1521). În studiul său, Machiavelli se îndepărtează de conceptele teocratice
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Iulia Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2272]
-
vorba de distrugerea întregii structuri a societății indiene fără a se observa vreun semn al reconstituirii. Referindu-se la dezorganizarea și disoluția organizațiilor sociale patriarhale, aparent inofensive din India, Marx arăta că de fapt în acestea erau bazele solide ale despotismului oriental. Există și autori care văd însă poziția lui Marx în problema comunităților ca fiind deosebit de consecventă. În lucrarea The Jewish question, Marx arăta o poziție în perfect acord cu cea legată de experiența indiană, având însă în vizor scena
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
a propus în 1848 unele proiecte de Constituție, întorcînd spatele noțiunii de Stat catolic. Respingea formula confesională de religie de Stat pentru că aceasta nu mai corespundea, după părerea lui, epocii. Rosmini preconiza realizarea unui sistem politic de inspirație creștină excluzînd despotismul 11. Alessandro Manzoni, autorul, în 1819, al Osservazioni sulla Morale cattolica (și nu numai al celebrului roman O promessisposi), Cesare Balbo, aristocrat piemontez, istoricul genovez Gino Capponi, Raffaello Lambruschini, Bettino Ricasoli, Vito d'Ondes Reggio, înainte de a opta pentru pozițiile
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
propulsare a democrației: "Garanția organică cea mai eficientă a libertății va fi formarea regiunilor ca entități autonome", iar în raportul său de la primul Congres național al DCI din 24-27 aprilie 1946, Guido Gonella caracteriza "centralismul" ca fiind "o armă a despotismului și una din cauzele ostilității permanente a opiniei publice împotriva puterii"; dintre avantajele regionalizării, el reținea participarea poporului la viața publică, înmulțirea curentelor separatiste și federaliste și faptul că, adaugă el, "aventurile totalitare devin dificile dacă nu chiar imposibile". Aceste
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ample și incisive posibilități de participare politică. Pornind de la aceste aspecte și fără a urmări îndeaproape succesiunea istorică a participării politice, se poate afirma că multe forme de organizare a puterii politice, în lumea occidentală (absolutismul) și în lumea orientală (despotismul) nu au lăsat prea mult spațiu pentru afirmarea pe lungi perioade de timp a participării politice. Abia odată cu apariția formelor moderne ale statului în lumea occidentală, și mai ales cu primele tendințe către democratizarea internă, se poate vorbi în mod
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
circulației în Moldova și Țara Românească a foii brașovene. Redactorul „Gazetei de Transilvania” critica și disprețuia „toate acele prigoniri” și exprima convingerea că „libertatea tiparului și a vorbirii” va triumfa. Românii din Principate erau îndemnați să organizeze o acțiune împotriva despotismului care să conducă la libertatea cuvântului, condiție absolut necesară pentru răspândirea ideilor revoluționare. în acest articol, se comenta statutul internațional al Principatelor de la 774 (Kuciuk-Kainargi), până la nota cancelarului Nesselrode, din 6 martie 848. Rusia țaristă, care contribuise la slăbirea suzeranității
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
unde se afla închis, și care nu oferea condițiile necesare. Și Tumansky era de acord cu faptul că exilul la care era supus de șase luni episcopul de Roman la mănăstirea Soveja contribuie mult la sporirea numărului celor nemulțumiți „de despotismul gospodarului". Și alți prizonieri se plângeau de condițiile grele impuse de către Mihail Sturdza. E cazul a optsprezece boieri, pe care „domnul i-a arestat pe pământurile lor, din cauza purtării care se abătea de la calea cea bună și care amenința cu
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
țară socialistă sau partid comunist). Există naționalizarea științei, fiindcă o doctrină, ca un templu, ca un teritoriu, cere frontiere și clerici pentru a o păzi. Iată așadar contopirea dintre teoretic și politic. Există spiritul ortodoxiei, spiritul de partid, legea junglei. Despotismul incult împodobit cu prestigiile științei. Există, foarte aproape de noi, schizofrenia mult timp caracteristică lui homo sovieticus, care voala socialismul trăit sub sărbătorile oficiale ale socialismului tipărit, sau capacitatea de a-și ascunde realitatea în spatele discursurilor care îi ajută pe halucinații
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Ca o regulă generală, marii paranoici nu vorbesc altă limbă decît cea maternă. Țintuiți în indigenatul lor, mărginiți pe pămîntul lor. Ca și cum le-ar lipsi curiozitatea față de altul. De a se confrunta cu. De a se pierde în. Există în despotism o sumbră plăcere sedentară. Autocratul se teme de călătorii, de înstrăinări și de întîlnirile de rău-augur (odată ajuns undeva). Se închide în carapace. Mai aproape de noi, ca spațiu, Guernesey îi redă lui Hugo măreția, Londra îl eliberează pe Vallès de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
statului de drept. În Constituția sa, Rosmini refuză, așa cum aminteam, concepția care reduce dreptul la drept pozitiv, concepție afirmată odată cu Revoluția franceză. Potrivit lui Rosmini, asemenea concepții ce-și au sursa în Revoluția franceză constituie premisa care legitimează noile forme de despotism (au fost teoretizate de autorii Federalistului și de Tocqueville în Democrația în America). Ca un remediu 16, autorul italian propune primatul justiției și al dreptului în raport cu politica prin care se definește cadrul specific, indicîndu-se regulile fundamentale care disciplinează activitățile politice
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
seama că l-am descris pe Grigore al VII-lea. Acest om demn de amintit a urcat pe Tronul lui Petru în anul 1073. Deja, predecesorului său, lui Henric al IV-lea, îi fuseseră aduse acuzații de răutate neînfrînată și despotism de neînchipuit față de creștini, supușii săi, precum și sfîșierea Bisericii; iar Sf. Alexandru al II-lea a murit înainte de a putea să se îngrijească de această plagă profundă și mortală din trupul lui Cristos 207. Providența păstrase pentru Hildebrand, un smerit
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]