14,224 matches
-
i se-ntinde din dreptate / Și mâna mea spre legământ”. Și acest poem poate fi înscris în categoria poeziilor de adâncă simțire patriotică. Acesta este un grupaj foarte emoționant dedicat părinților și strămoșilor plecați dintre noi. De pe „raftul inimii” - poeta desprinde portrete și amintiri, așa cum s-ar afla în fața unui iconostas și ar săruta icoanele sfinte. Și, cum era și firesc, pentru mamă a conceput un poem omagial tulburător, intitulat: „Mamă, univers de dor...” De la tatăl său, în clipa din urmă
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1464273936.html [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
scale and the form of human association and action” (McLuhan M., 1964, p. 9). Valoarea de mesaj a medium-ului prezintă 4 multe aspecte: cultural, personal, comunicațional și uman. Dintre acestea, primele două sunt relevate de Marshall McLuhan; celelalte le desprindem hermeneutic. Mai întâi, sunt cele două sensuri relevate de M. McLuhan: a) cultural: într-o cultură evoluata și inerțiala, mediumul (că extensie a mijloacelor perceptive umane) impregnează mesajul cu semnificații ce țin de esență să extensiva; b) în plan personal
Communication medium/media (mijloc/mijloace de comunicare), de Ștefan Vlăduțescu by http://revistaderecenzii.ro/communication-mediummedia-mijlocmijloace-de-comunicare-de-stefan-vladutescu/ [Corola-blog/BlogPost/339546_a_340875]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > BALADA IERNII Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2010 din 02 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Suflă vântu-n cioburi bruma desprinzând de coajă gerul, sub năframa-i veche luna și-aprindea sub lămpi, misterul. Suflecând a iernii brațe norii groși se prind în cete, ancorând în ghem de ațe toți ciulinii ninși pe plete. O răscruce-și ține seama troienind sub
BALADA IERNII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1467457097.html [Corola-blog/BlogPost/385239_a_386568]
-
tău Se-ating de miezul nopții... Un miez de noapte-n aștept Mi-aduce limba unui orologiu de ispită Ce aripa nesomnului o poartă-ntinsă Peste un gând fluctuând în dor, Același dor nestins de tu...! Din neguri, flăcări se desprind nebune... Mai știi, când soare luciferic Țâșnea sărutul nopții ?!...gura ta !! Pe gura mea arzândă, Într-un furnal topind fiori Pe-un crater de dorință Se materializa, mijind încă un dor... Iar un mângâi nebun la cap Mă descheia la
CONCERT DE NOI de MARTA POLIXENIA URSULEANU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 by http://confluente.ro/marta_polixenia_ursuleanu_1461620541.html [Corola-blog/BlogPost/378084_a_379413]
-
Goală. Mirodan nu-i nici aici. Mă-ntorc să plec. Dar... cine-i tipul ăsta dintr-o parte a sălii, aplecat peste masă, astfel că nu i se vede fața, având deja a doua ceașcă de cafea și câteva file desprinse de prin diferite publicații străine?! Citește absorbit, cu pixul în mână, transcriind ori traducând ceva pe un caiet de lucru. O ceașcă e deja goală. Da, e el! Ne salutăm, foile rupte și caietul intră repede în servietă. Comand și
„ÎNTÂLNIRILE” MELE CU AL. MIRODAN.. de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 by http://confluente.ro/Roni_caciularu_intalnirile_m_roni_caciularu_1340640875.html [Corola-blog/BlogPost/358033_a_359362]
-
trăsături definitorii cruzimea și infinita admirație de sine, un hybris nestăpânit care îi va incita mereu să-și devore supușii. În România Mare mișcarea comunistă nu figura printre forțele politice care puteau fi luate în calcul. Din PSD se va desprinde aripa maximalistă care va semna afilierea la a III-a Internațională (Comintern), în anul 1921, luând astfel naștere PCR. Modul cum această grupare politică funcționează atât înainte, cât și în timpul celui de al II-lea Război mondial demonstrează că se
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 by http://confluente.ro/Despre_biserica_si_securitatea_comunista_partea_i_.html [Corola-blog/BlogPost/360871_a_362200]
-
teiului este o taină și un fel de semn. Poate că ăsta-i norocul tău! Așa am făcut. Bunicul mi se părea și atunci, când avea vreo cincizeci de ani, ca și acum când nu mai are vârstă, un personaj desprins din basmele pe care le citeam cu nesaț. Am cules floarea, am purtat-o peste noapte la sân, așa credeam eu că trebuia să se împlineasă descântul, apoi am presat-o între filele unei cărți. O mai miroseam din când
MISTERIOSUL ZBOR AL PENTADELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_mist_mihai_batog_bujenita_1364197957.html [Corola-blog/BlogPost/345435_a_346764]
-
într-un deșert asumat ascultă desuete promisiuni, credințe în false vise con ipocrit din noroi erupe imagine- precoce falsă ejaculare de lumină între zorii calzi și apusul căutat mereu și negăsit fragile vorbe, zgomote de cristale lovite de vint se desprind în mii de fragmente mimînd iubirea dintr-un colt se aude scâncet devenit glas...mamă ! șterge din lacrimi, șterge gândul de alta lume apă revarsată peste mal revine în matcă liniștind tumultul oglindind zâmbetul trist așezată meditativ între două stânci
CELULA DIN VISE de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Celula_din_vise_cavalerul_ratacitor_1357160164.html [Corola-blog/BlogPost/345690_a_347019]
-
Publicat în: Ediția nr. 2130 din 30 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului • Noiembrie Frunzele galben-arămii mi se înfig în tocul pantofilor de culoarea buzelor. Foșnetul toamnei miroase a smirnă albă, purificând aerul. Mă bate pe umăr o ploaie de culori desprinse din pomi. Terra începe să cânte în re-major sfârșitul toamnei. • Trandafirul... crește plin de țepi ca un clopot mândru. Se desface arătându-și frumusețea. Aroma nările usucă înlăcrimând pe Zâna Toamnă. Cerul își apleacă privirea către sufletul- balanță. Tulpina lui
NOIEMBRIE de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 by http://confluente.ro/cristina_mariana_balasoiu_1477836235.html [Corola-blog/BlogPost/362804_a_364133]
-
Sfanțul lui Israel: ,, În liniște și odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate și încredere va fi tăria voastră.” Dar n-ați voit! Mi-a dat mult de gândit acest verset, apoi am fost uimit de vastele dimensiuni ce se desprind din el. Încât mi-am zis dacă astfel am fost eu îmbogățit spiritual prin hâr, de ce nu as oferii și altora privilegiul? În prima parte este exprimată o realitate de necontestat, Dumnezeu vorbește contemporanilor lui Isaia, noua celor ce trăim
LINISTEA MANTUIRII (1) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Linistea_mintuirii_1_eugen_oniscu_1335201436.html [Corola-blog/BlogPost/357128_a_358457]
-
Cristina Mariana Bălășoiu , publicat în Ediția nr. 2130 din 30 octombrie 2016. • Noiembrie Frunzele galben-arămii mi se înfig în tocul pantofilor de culoarea buzelor. Foșnetul toamnei miroase a smirnă albă, purificând aerul. Mă bate pe umăr o ploaie de culori desprinse din pomi. Terra începe să cânte în re-major sfârșitul toamnei. Trandafirul... crește plin de țepi ca un clopot mândru. Se desface arătându-și frumusețea. Aroma nările usucă înlăcrimând pe Zâna Toamnă. Cerul își apleacă privirea către sufletul- balanță. Tulpina lui
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU by http://confluente.ro/articole/cristina_mariana_b%C4%83l%C4%83%C8%99oiu/canal [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
rezistentă. Trei anotimpuri stă în picioare până dă bruma, protejat de zăpada moale. Citește mai mult • Noiembrie Frunzele galben-arămiimi se înfig în toculpantofilor de culoarea buzelor.Foșnetul toamnei miroase a smirnăalbă, purificând aerul.Mă bate pe umăr o ploaiede culori desprinse din pomi.Terra începe să cânteîn re-majorsfârșitul toamnei.• Trandafirul...crește plin de țepica un clopot mândru.Se desface arătându-și frumusețea.Aroma nările usucăînlăcrimând pe Zâna Toamnă.Cerul își apleacă privireacătre sufletul- balanță. Tulpina lui rămâne verde și rezistentă.Trei
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU by http://confluente.ro/articole/cristina_mariana_b%C4%83l%C4%83%C8%99oiu/canal [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
încinge piciorul și arde podeaua, accelerează sângele în vene, îmbujorează obrajii-n mere, țopăie în tropote de cai. Pe alei lustruite de fericire aprinde felinare, pe retine unește două inimi îndrăgostite. * Regăsirea Îmbrăcați în roșu, galben și albastru, ne-am desprins din același trunchi. Bătuți de vânt în direcții opuse, lame lucioase ne-au fost treptele vieții, doar Dumnezeu ne-a fost scut! Doborâtă la pământ am plâns. Când mi s-au limpezit ochii ... Citește mai mult * Iubireaîncinge piciorulși arde podeaua
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU by http://confluente.ro/articole/cristina_mariana_b%C4%83l%C4%83%C8%99oiu/canal [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
Când mi s-au limpezit ochii ... Citește mai mult * Iubireaîncinge piciorulși arde podeaua,accelerează sângeleîn vene,îmbujoreazăobrajii-n mere,țopăie întropote de cai.Pe alei lustruitede fericireaprinde felinare,pe retineunește douăinimi îndrăgostite.* Regăsirea îmbrăcați în roșu, galben și albastru,ne-am desprins din același trunchi.Bătuți de vânt în direcții opuse,lame lucioase ne-au fost treptele vieții,doar Dumnezeu ne-a fost scut!Doborâtă la pământ am plâns.Când mi s-au limpezit ochii... XI. CORSETUL IERNII, de Cristina Mariana Bălășoiu
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU by http://confluente.ro/articole/cristina_mariana_b%C4%83l%C4%83%C8%99oiu/canal [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
mii de docenți se tot țin să explice, Dar ce rost au vorbe - distinse, mojice... Când inima ta stă-ntr-un cui răstignită? Te-aștept până-n seară, la crâșma din drum Ce plină-i de lume în carne și oase Desprinde-te astăzi din luvre scorțoase, Și mâine ne-om pierde în zarea de fum. TABLOU CU FURTUNĂ Spre moarte îi mână stihia, și-n noapte, cărările apelor zguduie cerul. Căzând copleșiți, disperați, într-o barcă, o mână de oameni dezleagă
DEZMĂŢ LA MUZEU (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 by http://confluente.ro/Daniel_ionita_dezmat_la_daniel_ionita_1364455711.html [Corola-blog/BlogPost/345465_a_346794]
-
cruciadă. Vera, cum îmi plăcea să-i zic, era o fată pe care am cunoscut-o cu mult timp în urmă. Eram doi adolescenți veniți de la țară, plimbându-ne pe bulevardul plin de castani, cu frunzele de aramă ce se desprindeau din copaci. Într-o zi, marea mea iubire de altădată, tăiase din părul ei de abanos o șuviță strânsă de o fontă roșie sub formă de papion pe care mi-a făcut-o cadou. Dacă aș scotoci peste tot, chiar
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ioana_voicila_dobre_1396700630.html [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
îl și vedeam pe ofițerul acela cum se prăbușește peste spuma talazurilor ce veneau la mal, de parcă vântul se plimba pe deasupra apei ca o rindea. Cafeaua, care dăduse în cele din urmă în foc, ne trezi la realitate. Brusc, se desprinse din brațe, oprind ochiul aragazului. În noaptea aceea îmi dăduse termenul. “Dacă în doi ani nu mă vei lua de nevastă mă voi mărita”, îmi spusese. De atunci o mai vizitasem doar o singură dată. O găsisem acasă doar pe
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ioana_voicila_dobre_1396700630.html [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
care era blocată într-o magazie, dar cheia era la cineva, care, în momentul acela, era plecat la țară. Din fericire temperatura scăzuse din nou sub zero, așa că, deocamdată, apa rămăsese înghețată pe pereți. Din când în când se mai desprindea câte o picătură, clipocind în ligheanul de plastic. Imaginea aceea mi-a amintit de filmele lui Tarkovski, cu tavanele lui îmbibate în apă, filme pe care le văzusem la Cinemateca din București, înainte ca aceasta să se fi mutat la
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ioana_voicila_dobre_1396700630.html [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
Toate Articolele Autorului Drumul către nicăieri Dorm de câteva ceasuri bune. Dorm și visez că am pornit la drum. Încotro? Habar nu am. Nu mi-am propus să ajung undeva anume. Doar să merg fără o țintă precisă, să mă desprind din brațele monotone ale vieții. Să întâlnesc oameni noi, meleaguri noi, orizonturi noi, lucruri pe care nu le-am mai văzut vreodată. Pline de inedit, pline cu speranța, că ceva se va schimba în bine. De fapt caut Binele, pe
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1472813038.html [Corola-blog/BlogPost/343112_a_344441]
-
enormă a unui monstru mistic. Această imagine este de altfel un laitmotiv pe care l-am găsit aproape la toate intrările din templele pe care le-am vizitat, el însă este un element rămas din religia din care s-a desprins buddhismul. Fiecare etaj al acestei clădiri este așezat pe petale de Lotus sacru. Lotusul este floarea dedicată lui Buddha. El se ridică deasupra apei din lacuri și înflorește creând o puternică senzație de puritate în jur. Legenda spune că la
TREI ZILE ÎN MUNŢI, PARTEA A II A de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Trei_zile_in_munti_partea_a_helene_pflitsch_1390620849.html [Corola-blog/BlogPost/359913_a_361242]
-
octombrie 2014 Toate Articolele Autorului EUGEN DORCESCU PORTIȚA VISELOR Pentru Leonard Într-o seară, când toți se risipiseră care-ncotro și-o lăsaseră singură în grădinița din fața casei, Octavia văzu, la un moment dat, cum înaintează spre ea, pe alee, desprinzându-se din umbra scării, o broscuță nemaipomenit de ciudată. De ce era ciudată broscuța aceea? Ei bine, mai întâi fiindcă venea nu în salturi, ca orice broscuță, ci grav și grațios, călcând numai pe picioarele din spate. Da. Broscuța se îndrepta
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1413617923.html [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
Cotiră agale spre livadă și ajunseră la gard. Acolo broscuța dădu la o parte niște ierburi și descoperi o portiță cu două verigi de care atârna un lacăt mic, argintiu. Se aplecă în iarbă, luă o cheiță și lacătul se desprinse. — Așa! zise broscuța. Treci tu mai întâi, apoi trec și eu. Trebuie să încuiem portița pe partea cealaltă. E și acolo un lacăt. Cheița o s-o ascundem în iarbă. Tu să nu uiți unde o punem, ca să poți intra când
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1413617923.html [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
râul, prin mal prunduit. Gura ta, dulce, mai dulce ca mierea, Povară o port, sfântă-i durerea! Și-s mândru că sufăr, în moarte o duc, Prințesă, mi-i vremea, de dor, mă usuc! Cum frunza, toamna, din ram se desprinde, La fel, brațul meu spre tine se-ntinde. Omul renaște trecând prin înfrângeri Și toamna, prințesă, plouă cu îngeri! Referință Bibliografică: Și toamna, prințesă, plouă cu îngeri! George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 258, Anul I, 15 septembrie
ŞI TOAMNA, PRINŢESĂ, PLOUĂ CU ÎNGERI! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Si_toamna_printesa_ploua_cu_ingeri_.html [Corola-blog/BlogPost/364518_a_365847]
-
IARNĂ Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 758 din 27 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului O zi de iarnă plină de speranță Regretele n-au loc în sufletul fierbinte Adoarme gândul, visele se-nalță Un dram de fericire se desprinde Lacrimi nu ostenesc să se mai piardă E totul calm, se-așterne-a primăvară Culeg un cântec, sufletu-mi dezmiardă Și-mi îndulcesc amarul, veșnica-mi povară... Cuminte e doar frunza ce-n șagă se coboară Vântul se despletește-n amorțire Zăpada
O ZI DE IARNĂ de MIRELA STANCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/O_zi_de_iarna_mirela_stancu_1359294553.html [Corola-blog/BlogPost/364861_a_366190]
-
o reverență demnă de marii mistici, îi aduce mulțumiri și recunoștință pentru tot ce i-a dăruit și l-a învățat, de-a lungul unei vieți, fie că a fost conștient sau nu, de aceste daruri. Ideea forte ce se desprinde din poemele-rugăciuni este acceptarea inevitabilei schimbări care se petrece în om și împrejurul lui. Și mai ales, faptul că Dumnezeu e cu noi și ne însoțește permanent, pe drumul vieții. Conștient că nu forma contează, cât conținutul imagistic și ideatic
IN MEMORIAM ION GROSU RECENZIE LA CARTEA FUM NEGRU, FUM ALB , EDITURA AXIS LIBRI, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1407215205.html [Corola-blog/BlogPost/344199_a_345528]