608 matches
-
a căutat să-și vândă cât mai repede partea din terenurile pe care le poseda la Cerea, Aselogna și altunde. Își va da partea arendașilor cu părți egale sau simplilor arendași, încuviințând amânări și reduceri mari. Se grăbea să se despoaie de toate. S-a gândit să se despartă de lucrătorii lui la 11 noiembrie, sărbătoarea Sfântului Martin, data tradițională de încheiere a socotelilor și încheierea anului agricol, care era stabilită cu o serată veselă cu vin și castane. În după-amiază
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și a hrăni masa de nenorociți care alergau la el ca la un înger salvator. «Annàmo da don Alessà! Solo lui ce pò aiutà!», era refrenul și concluzia în fața problemelor de subzistență ori a celor cu justiția. Don Alessandro se despuia de toate. Mizeria care îl înconjura îi smulgea gemete de compasiune și dădea și se dăruia fără măsură și fără rezerve. Cei cumsecade spunea despre el că e: «Numai inimă și fără cap». Și, poate, omenește vorbind, aveau dreptate. Casa
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
vreun frate sau preot ar simți această chemare cu totul deosebită, să-și expună liber această dorință, lăsând apoi Providenței plecarea sau nu». Mulți au făcut cererea, dar nu a fost posibil să-i mulțumești pe toți, pentru a nu despuia de personal Casele din Italia. Au fost aleși patru tineri: Guido Tovazzi, Aldo Farina, Francesco Cornale și Edoardo Farina. Succesiv, i-ar fi ajuns din urmă și preotul don Albano Bussinello. În ajunul plecării la 8 noiembrie 1934, don Calabria
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
bucurat ca boier nu numai de scutire totală de taxe, ci și de avantaje aducătoare de onoare și avere, care-și aveau garanția în istoria națiunii, în drepturile rangului și în străvechea constituție a țării. Acum, nu numai că este despuiat de aceste privilegii hotărâtoare, ci este și supus unor noi taxe. Subsemnatul plătește o contribuție deopotrivă arbitrară și apăsătoare, pentru ruinele domeniilor rămase de această parte a graniței și pentru supușii săi rămași acolo, care trebuie să se hrănească de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
cei cărora le plac romanțele de epocă în care tineri bine îmbrăcați își aruncă priviri tot mai arzătoare la serate literare, pe terenuri de crichet și în săli de bal, se despart într-o haltă de diligență în timp ce copacii se despoaie melancolic în jurul lor și se reîntîlnesc peste ani, cînd tîmplele li s-au albit, dar flăcările din ochi nu li s-au stins. Probabil că n-ar trebui să fiu atît de dur ; e o romanță OK. Atîta doar că
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
e OK să accepte așa ceva drept divertisment. Ei bine, în 1997, regizorul austriac Michael Haneke a făcut un film, Funny Games, care-și propunea să ne confrunte cu faptul că nu e OK. Ce-a făcut el a fost să despoaie spectacolul de capitonajul lui de pseudomoralitate (binele va învinge pînă la urmă și, orice s-ar întîmpla, copilul nu va muri), obligîndu-ne să privim în față substanța nudă a plăcerii noastre : tortura. De ce faceți asta ?, îi întrebau victimele pe răufăcători
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
le-a făcut slujba de sărbători. În lagăr locuiau 100 într-o baracă neîncălzită pe gerul cel mare, tremurau toată noaptea, deși aveau două pături de om. La 15 zile le dădea baie sau, mai bine zis, duș. După ce îi despuiau, îi băgau sub stropitoare și îi lăsau să tremure goi până ce le aduceau hainele și rufele lor de la etuvă. Nu era de mirare că petreceau jumătate timpul în spital și că cei mai slabi se tuberculozau. Ca mâncare: 1/3
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de lemn prăsiseră. Doamna Zincuța Manu avea de vecin pe col. Pfeiler, care locuia în casele Lukasiewicz; acesta i-a bătut copiii și i-a împușcat cei doi câini din curte, fiindcă făceau prea mult zgomot. Zincuța l-a fotografiat despuiat pe balconul unde nu se sfia să se arate, ca să se răzbune de purtarea lui indecentă. Numai trădătorii și servilii o duceau bine. [De frontul francez spuneau: „Ein Feuerorkan“.(Un uragan de flăcări (germ.).)] (Ediția I, 1937, p. 209.) alex
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
am văzut imagini neverosimile: un Ceaușescu neras, scos pe ușița unui tab, doi bătrânei ridicoli judecați sumar la o măsuță, scena execuției rulată de zeci de ori, dâra neagră curgând de sub capul Elenei Ceaușescu. Apoi am văzut sicriele cu morții despuiați de la Timișoara, alte imagini venite parcă din infern. Am stat de Crăciun mult după miezul nopții, cu toată familia bulucită în fața televizorului, ca să vedem un film cu Sergiu Nicolaescu. Zilele următoare, am trăit ca într-un film de groază psihoza
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
de rezervă. Ravelstein era ridicat peste marginea patului și apoi coborât, foarte Încet, În scaunul cu rotile. Doctorul Schley urmărea să‑l țină pe Abe cu picioarele În jos, ca să i se refacă mușchii. Gambele lui lungi, foarte lungi, erau despuiate de mușchi, iar pe interiorul albicios al brațelor se vedea Încrengătura de vene. Nu te puteai Împiedica să te gândești la sângele infectat din ele. În timp ce infirmiera Încerca să‑i acopere organele genitale, Ravelstein părea să rumege o Întrebare presantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ia, numai săl ia odată. Lupău, așa i se zisese demult, fde fapt, pe el îl chema Axinte după numele lui de familie, terminând sticla, chiui odată cu un glas gros și răgușit și o aruncă departe în vale spre crengile despuiate de frunze ale unui nuc. Sticla sclipi stins prin aer apoi se auzi vaietul ei jalnic atunci când s-a spart făcându-se în mii de țăndări. Zise apoi cu glas întretăiat de o precipitare neașteptată: Unde este floarea mea? Dacă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de jos al tunicii avea o crustă groasă de jeg, și hlamida lui nu mai fusese băgată în leșie de ani buni. Chiar și felul cum arată era respingător. Pielea feței, de o paloare cenușie, era numai cute. Țeasta craniului, despuiată de tonsură, era plină de pete maronii. Unghiile degetelor de la mâini erau negre și despicate precum ghearele unui bătrân șoricar. Uitătura îi era răutăcioasă, poate din pricina pleoapelor căzute, roșii și urduroase. Purtările nu îi erau mai prejos de înfățișare: îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din greacă în longobardă. Începea cu Teodora pe când era o fetiță săracă și orfană, după care descria, cu belșug de amănunte, cariera de prostituată și nerușinările sexuale ce i-au adus faima. Când am ajuns la pasajul în care se despuia în timpul unui banchet, plângându-se că nu are încă două găuri pentru a-și ascunde sfârcurile prea mici, m-am oprit din lectură. Rotari mă privea fix, cu ochii cât cepele. - Citește mai departe! Am clătinat din cap. - Nu, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sărit pe mine. Durerea și mânia mi s-au transformat în putere. L-am trântit la pământ, dezarmându-l pe loc, după care l-am înjunghiat cu propria spadă. I-am retezat gâtul pe jumătate, ca să nu strige. L-am despuiat și am cărat armele pe crupa calului meu. După care i-am tăiat penisul și testiculele, agățând trofeul respectiv de oblâncul șeii. I-am întors calul în direcția de unde veniserăm, l-am pocnit peste crupă, drept care acesta a luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
înghețat și ele, iar copiii au luat în stăpânire ghețușul. Zăpada a sosit abia în a treisprezecea zi a lui noiembrie, adusă de un vânt rece care bătea șficiuitor dinspre răsărit, anunțată fiind de stoluri negre de corbi. Viscolul a despuiat copacii din pădure, smulgând frunzele vajnicului stejar ce rezistaseră cât putuseră. Pierind de-acum culoarea ierburilor din pricina chiciurii, câmpiile și pădurea au încremenit, și, drept fundal, arcada munților a apărut în toată candoarea ei. Țăranii înfrigurați colindau cu capcanele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lui Andras, ca semn de recunoaștere, aveau o pecete pe corp. Am întrebat unde era cadavrul ajutorului de paharnic. Mi-au arătat o curticică lângă țarcul porcilor. Am ordonat să fie adus înăuntru, să fie depus pe o masă și despuiat de tunica murdară de sânge și de fecale. L-am întors pe toate părțile, dar n-am găsit nimic ieșit din comun. Când am pus însă să i se dea jos brâul și i-am controlat părțile intime cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
copacul de aur plin de sânge. S-au uitat cu toții la mine temători. - Aruncă-te-n apă și întoarce-te la tatăl tău. Spune-i că-i datorezi viața lui Stiliano, magistrul lui Rotari, i-am spus băiatului care se despuiase. A șovăit doar o clipă înainte să plonjeze în valuri. Longobardul m-a întrebat dacă putea să capete copăcelul cu sângele lui Iisus și racla pe care o lăsasem pe altar. I le-am dăruit, fiindu-mi scârbă de sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
duceau la cada plină de apă. Astfel mi-am mărturisit păcatele și mi-am confirmat crezul. Apoi am ieșit să-i iau. I-am condus ținându-i de mână, unul la dreapta și celălalt la stânga mea. Tot eu i-am despuiat și i-am însoțit în timp ce coborau cele trei scări pe care te lepezi de cele necurate. După care i-a preluat episcopul și i-a ajutat să urce cele trei trepte spre apa sfințită, rostind împreună cu ei formulele. Vârându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu trupul ca norii călători și râurile curgătoare nu are nevoie de destinație. Pustnicul continuă În același stil o vreme, după care, Încercă să fugă. Un soldat Îl nimeri În fluierele picioarelor cu coada lăncii, iar omul se prăbuși urlând. Despuindu-l pe jumătate, soldații descoperiră că nici vorbă să fie muntean ascet. Era un călugăr-războinic din Honganji, care ducea spre clanul Mori un raport secret despre evenimentele de la Templul Honno. Fu și el trimis imediat legat fedeleș la tabăra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Fiul care-i rătăcitor peste ocean". Și n-am mers înainte: și m-am ascuns în negri nori ai mîniei mele; Chemat-am stelele în juru-mi la picioare în noaptea sfaturilor beznei; Stelele jos și-au zvîrlit sulițele 153 și despuiate-n depărtări fugiră. 225 Noi am căzut. Pe tine te-am cuprins, întunecatule Urthona. Cu mîna-mi stînga în cădere Te-am cuprins, frumosule Luvah; și că o floare te-ai uscat Și că un crin a ta soție Vala de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
negrele săgeți". Din arc înnourat ziua întreaga săgețile zburară, pînă ce curs-a sînge 160 Din răsărit către apus, aidoma cu vinele-omenești, în rîuri Ale vietii pe pajiștile morții și ale deznădejdii vai. "Acuma sunați goarnele Izbîndei, acum să-i despuiați pe cei uciși. Înveșmîntați-vă cu arme daurite, frați de război". Ei cu tărie sună goarnele, îi pun în lanțuri pe prizonierii care urlă, 165 Fac sîngerosul Legămînt, si trag la sorți în coif, Și aleg moartea lui Luváh și răstignitu-l-au
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pun dulcile acoperăminte pe malurile-Arnon-ului255, De unde se scufundă-n rîul spațiului pentru o vreme, pînă cînd 215 Somnu-ngrozitor al lui Ulro trecut-a. Însă Satan, Og și Sihon Construiesc Mori de roți irezistibile ca să deșire gíngașele fire și să arate Despuiate de vesminte nălucile sărmane în fața cerurilor care-acuză, În timp ce Tirța și Rahab mantii-ntru totul altfel pregătesc: urzeli de suferință, Mantii de disperare, brîie de-amară pocăința, și-încălțări de nepăsare, 220 Valuri de neștiință-acoperind din cap pînă-n picioare cu o urzeala
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lovituri de moarte-obiditorilor, ei se trezesc la vremea secerișului, 20 Războinicii cei goi în goană se adúnă jos la malul mării Tremurînd în fața vălmilor de sclavi acuma sloboziți: Au devenit ca niște turme-n timp de iarnă, ca niște codri despuiați de frunze: Cei obidiți că vîntu-aleargă după ei; nu-i nici un loc pentru scăpare. Năluca lui Enitharmon, lăsată sloboda pe afunzimea tulburata, 25 Se tîngui asurzitor în vălmășag, iară Năluca lui Urthona O primi în miazăziua ce se-ntuneca; trupurile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Tainei, plîngîndu-l 15 Și batjocorindu-l și ápoi adorîndu-l, numindu-l Domn și Rege. Uneori că douăsprezece fiice-ncîntătoare, alteori cinci, Stătură-n radioasa frumusețe, si alteori doar Una, însăși Rahab Care e Taină, Babilonul cel Mare, Mama Desfrînatelor. Și Rahab despuiatu-l-a pe mielul Domnului de-a' lui Luváh vesminte 361, 20 Apoi întîia oară ea zări slavă lui, si chipul ei de desfrînata se-arătă În toată urîciunea-i sub lumina cea divină, și din vesmintele lui Lúvah Ea își
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
brațul dnei B. În locul unei mese servite, nu descoperă pe masă decât un arsenal complet de instrumente de pedeapsă și pe cei doi soți înconjurați de valeți robuști. Fuga era imposibilă; nefericitului i se cer dezicerile cele mai înjositoare; e despuiat de haine; victima e întinsă pe covor; soții se înarmează cu bastoane; soțiile, cu nuiele; și nefericitului i se dă o corecție atât de severă, încât rămâne întins pe parchet fără să dea semne de viață. A..., transportat acasă în
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]