596 matches
-
E curios cum Îi judecăm pe ceilalți și nu ne dăm seama cît de mizerabil e disprețul nostru pînă cînd nu ne lipsesc, pînă cînd nu ne sînt luați. Ne sînt luați fiindcă nu ne-au aparținut niciodată... Glasul bătrînului, despuiat de vălul lui de ironie, făcea ape și era aproape la fel de bătrîn ca și privirea lui. — Nuria te iubea mult, Isaac. Să nu te Îndoiești nici o clipă. Și știu că și ea se simțea iubită de dumneata, am improvizat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ani, care cîteva luni mai tîrziu urma să moară, secătuită de sînge, chiar În acea cămăruță. Am vrut să-l opresc, Însă Julián era deja În prag și privea Înăuntru, absent. M-am alăturat lui. Încăperea era un simplu dormitor, despuiat de orice ornament. Urmele unui pat Încă se mai zăreau sub mareea de praf, pe lemnul podelei. Un Încîlciș de pete negre șerpuia prin mijlocul Încăperii. Julián a privit acel vid vreme de aproape un minut, deconcertat. Am văzut În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ca și noi ,într-un copac, fântână sau stâncă. Rogero a fost foarte uimit când a auzit toate acestea. Iar Astolfo a adăugat că insula se afla în mare parte sub puterea Alcinei. Cu ajutorul surorei sale Morgana, ea reușise să despoaie pe o a treia soră, Logestila, de mai tot pământul ei pentru că întreaga insulă fusese la început a acesteia, fiindu-i lăsată moștenire de către tatăl său. Dar Lonestila era cumpătată și înțeleaptă, pe când celelalte două surori erau violente și iubitoare
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
la bordei. Avem culcuș cald aici... ― Mai sigur e în bordeiul meu. Acolo aud și un pițigoi dacă trece în zbor. Pe când aici... ― Dacă spui tu, așa... Când s-au văzut în fața vetrei din bordei plină cu jar, s-au despuiat cu grabă... Îndată nu au lăsat măcar aerul să-și facă loc între ei. Au devenit un singur trup... În sfârșit, când și-au revenit din focul dragostei, lotrul a umplut două ulcele cu Tămâioasa luată de la han... Înainte, însă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Exact ca în filme. Aprinse lumina de pe hol și deschise ușa ascunzătorii. Nici urmă de dosare. Covorul care le ascunsese era pe jos, împăturit frumos. Danny jupui mocheta de pe hol, se uită sub ea, răsturnă vitrina din dormitor, golind-o, despuie patul și smulse dulăpiorul de medicamente din baie. Întoarse cu dosul în sus mobila din camera de zi, se uită sub perne și tapiserie, apoi răsturnă sertarele din bucătărie până când pe jos nu se mai vedeau decât tacâmuri și farfurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
viață în mijlocul cărora se petrece drama sau comedia? Iluzia vieții autentice despre care se vorbea că trebuie să ne-o ofere scena a încetat oare să-'l mai intereseze pe spectatorul din zilele noastre? Se petrece un fenomen curios. Teatrul, despuiat de faldurile lui de odinioară, care îi îngreuiau mișcările, a revenit la sursa sa inițială, când regizorul juca împreună cu actorii și spectacolul se pregătea în văzul publicului: așa ne apare Regele Lear pe scena Teatrului Național într-un spectacol care
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
țările calde, atârnat de gât, toți băieții din sală scoseseră murmur de Încântare. Nu fioroasa jivină le tulbura sufletele și le Înfiora carnea, ci femeia dezbrăcată care se mișca În fața lor de parcă altceva nu făcea toată ziua decât să umble despuiată de colo-colo. Le arăta tuturor căpățâna fioroasă a șarpelui care scotea, Încă și mai fioros, limba neagră și despicată. Boscarul lăuda În gura mare răutatea sălbăticiunii. Spunea că În junglă, unde el călătorea adesea ca să Înfrunte și să biruie primejdii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu trupul ca norii călători și râurile curgătoare nu are nevoie de destinație. Pustnicul continuă în același stil o vreme, după care, încercă să fugă. Un soldat îl nimeri în fluierele picioarelor cu coada lăncii, iar omul se prăbuși urlând. Despuindu-l pe jumătate, soldații descoperiră că nici vorbă să fie muntean ascet. Era un călugăr-războinic din Honganji, care ducea spre clanul Mori un raport secret despre evenimentele de la Templul Honno. Fu și el trimis imediat legat fedeleș la tabăra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
multă vreme. Nu! Nu se poate! Aceștia-s ochii țigăncii! Numai ea mă privea cu acest sclipet care pare a veni de undeva din adâncul ființei...” Rememorez întâlnirile cu ea. Mereu îmi apare în fața ochilor acea privire care parcă te despoaie de toate și te cercetează fărâmă cu fărâmă. Peste acest fel de a privi îmi răsună în urechi niște cuvinte care par firești doar pentru cineva care ar fi fost de față la toate întâlnirile mele cu bătrânul. “Apoi cum
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
sub un ștergar alb ca helgea, se putea bănui că sunt bucatele. Aburii cu miros de bureți prăjiți ieșeau prin ștergar. Pe prichiciul vetrei, adăsta ulcica alături de ulciorul cu vin. M-am dus întâi să stau de vorbă cu izvorul. Despuiat până la brâu, m-am ghilosit în voie. Când mă îmbrăcam, mi-am îndreptat privirea spre chiler. Tocmai atunci o nălucă se retrăgea în umbra încăperii. “Înseamnă că tot timpul cât m-am hârjonit eu cu apa cineva m-a urmărit
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Ne opream din când în când, pentru a ne dărui prea plinul inimii, fără cuvinte. Am ajuns în locul unde tăifăsuiam cu bătrânul... Abia ne-am așezat și ne-am și îmbrățișat cu patimă... În clipa când am încercat s-o despoi de catrință, mi-a șoptit cu tremur în glas: --Nu aici și nu acum... Ai răbdare... Hai să ne întoarcem, dragule drag, că ne așteaptă sfinția sa și Sevastița”... Când m-am simțit stăpân pe mine, m-am ridicat și am
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
viață pe cine voia; înălța pe cine voia, și cobora pe cine voia. 20. Dar cînd i s-a îngîmfat inima și i s-a împietrit duhul pînă la mîndrie, a fost aruncat de pe scaunul lui împărătesc și a fost despuiat de slava lui; 21. a fost izgonit din mijlocul copiilor oamenilor, inima i s-a făcut ca a fiarelor, și a locuit la un loc cu măgarii sălbatici; i-au dat să mănînce iarbă ca la boi, și trupul i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
suntem patronii. Cum zice Durm’t tot timpul „ Se scot bani buni de pe urma celulitei“. După ce-a zis chestia asta, s-a întunecat la față. —Nenorocitul! a șuierat. Chaquie n-avea nici o problemă cu dezbrăcatul. Pur și simplu s-a despuiat în fața mea. Am încercat să nu mă uit, dar mi-a fost practic imposibil fiindcă a rămas în chiloți și sutien mult mai mult decât ar fi fost cazul. Și, deși chestia asta mă enerva la culme, trebuia să recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
șoc. în cercul ei „fut“ era un cuvânt pe care îl foloseau de obicei soții atunci când se loveau cu ciocanul peste deget. Atunci când îl folosea ea, Eva o făcea de obicei în intimitatea băii și cu un alean care îl despuia de toată grosolănia și îl dăruia cu o virilitate splendidă, astfel încât un futai ca lumea devenea cea mai îndepărtată și mai abstractă dintre toate speranțele ei de viitor, una complet separată de bâjbâielile întreprinse ocazional de Henry dimineața devreme. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Cel de-al treilea era un om credincios. Înaintă către panteră cu palmele deschise, cu privirea dominatoare, cu vorbe pline de convingere. «Fii binevenită pe aceste pământuri», Îi spuse el. «Tovarășii mei erau mai bogați decât mine, tu i-ai despuiat, ei erau mai mândri, tu i-ai Înjosit». Fiara asculta, fermecată, Îmblânzită. Căpătă putere asupra ei, reuși s-o domesticească. De atunci, nici o panteră nu cutează să se apropie de el, iar oamenii se țin la distanță.” Manuscrisul conchide: „Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Djamaledin n-avea dreptul la imunitatea sanctuarului pentru că nu era decât un filozof, un necredincios notoriu. Soldații pătrunseră, așadar, cu armele În acel loc de cult, Își croiră drum printre numeroșii vizitatori și puseră mâna pe Djamaledin, pe care-l despuiară de tot ce poseda, Înainte de a-l târî, pe jumătate gol, până la frontieră. În acea zi, În sanctuar, Manuscrisul de la Samarkand dispăru sub cizmele soldaților șahului. Fără să se oprească, Rochefort se ridică, se lipi cu spatele de perete, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
puteai vedea două mâini luptându-se pe sub cămașă, încercând să se înfrângă una pe cealaltă. Este fată, nu este băiat, ca și cum asta ar schimba radical situația, este fată și are, aproximativ, vârsta lui Noga, și parcă o văd pe Noga despuiată de toți cârlionții ei, cu burtica ei dulce și grăsună de fetiță, stă rezemată de zid, brutalizând neonul, mă cuprinde amețeala, mă sprijin și eu de zid, ca într-o radiografie, văd culorile în negativ, capul copilului care este fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se poate nici măcar sinucide, atunci exersează arta seducției. Nici așa nu e bine, prea le știe pe toate. Renunță, schimbă metoda! Cucerește cu fapta bună. Don Juan se califică în meseria de sfânt. Un alt American dream. Eu tocmai sunt despuiat de sfințenie. Sunt violat cu multă drăgălășenie. Sabina se strecoară sub mine, îmi atinge părțile intime. Dacă nu o să știu ce trebuie să fac? O fi la fel ca la televizor, așa cum vedeam pe canalele sârbești înainte de ’89? Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pice și mustățile, Madam s-a îmbătat cui cu bitter, cu bere de ghimbir și cu afinată, ca ultima bețivancă șătrăreasă, a căzut în nostalgie, în depresie, a pișat ochii, a bocit, a recitat, a urlat, a cântat, s-a despuiat, a dansat țonțoroiul și, cam pe la miezul nopții, a șoptit Cuvântul... Cuvântul ancestral, Zicerea ce leagă Ne-Legatul și oprește destrămarea lumii! Horus, nemernicul ăla bun de împăiat, care se prefăcea că picotește, a auzit-o. S-a dat el
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Iuga, deoarece a primit scrisoare de la conița Nadina că sosește în țară și vine negreșit și la moșie. Îndată ce se depărtară puțin, Dragoș murmură: ― Nu e fată și femeie tânără de care să nu se lege javra asta grecească! Tatăl despoaie pe bărbați și băiatul pe femei. În fața cârciumii erau acum mai mulți oameni care vorbeau și gesticulau cu aprindere. Când văzură pe Dragoș cu Titu, glasurile se potoliră. În mijlocul grupului se aflau pândarii lui Cosma Buruiană, care se plângeau că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întorc morții în groapă cînd apare despuiata aia lîngă pozele în chenare negre ? Oare capetele luminate cu lanterna de la vînzări sau „maiștrii” de la IT (aiti) nu s-au gîndit că nu are ce căuta fătuca (ca să nu spun altfel) aia despuiată pe un site funebru, macabru și lugubru ? și în definitiv, de ce există un site pentru morți ? Oare pagina asta nu e în sine o blasfemie ? E cool să mori mai nou, nu ? E fain, e mișto... Așa e, nu observasem
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
10, liniile 4-6: „Veți mânca [din prada dușmanilor voștri ... și ei își vor săpa] mormintele [... și vă veți purifica de toat]e cadavrele lor ...”). Acest lucru explică semnificația episodului din Sulul Războiului, unde se face referință la oamenii care îi „despoaie pe cei uciși, jefuiesc prada, purifică țara ...” (1QM 7,2-3, cursiv adăugat). Purificarea țării ar include arderea cadavrelor dușmanilor. În secțiunea despre sfințenie, Sulul Templului îi poruncește lui Israel: „Pentru că ești un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău [Dt 14
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
mult, din tot grupul nostru, era o fată grasă cu mult peste normal și proastă ca noaptea, cu mișcări lente și pielea rece, ca de șopârlă. Avea un nume frumos, singurul ei lucru frumos, se numea Crina. Dar noi o despuiam răutăcioase și de urma asta de grație, zicîndu-i, bineînțeles, Balena. Balena și Puia erau mai tot timpul împreună. Nu e greu de ghicit care erau relațiile dintre ele. Participau la un delir în doi, fascinant și odios, în care Puia
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a uitat nici promisiunile de autonomie deplină și întreagă ce i s-au făcut în 1812, nici autonomia atât de redusă și mai degrabă de formă ce i s-a acordat în 1816, nici maniera brutală cu care a fost despuiată de această autonomie în 1871, și redusă la starea de district rusesc. Cât pentru necesitățile strategice și necesitățile economice, guvernul regal are onoarea de a remarca că, în absența oricărui motiv plauzibil, numitele necesități au fost din toate vremile argumentul
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
ridicat și lumina moale a prânzului sclipea în copacii roșii și galbeni, care atârnau peste gardurile strâmbe de lemn. Apoi casele au rămas în urmă. De-a lungul șoselei era un șir neregulat de plopi și un vânticel plăcut îi despuia de frunzele care plouau, țepene, fără oprire. Am rămas cu ochii la una dintre ele, ce nu mai reușea să cadă și doar se legăna în văzduhul luminos, prinsă de-un fir de păianjen. Și deodată mi s-a părut
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]