312 matches
-
Propp. În acceleratul Brașov Ciceu Iași, repunere în funcțiune în previzibil, personalul Mărășești Ciceu în stația Tîrgu Ocna, cimitir pe rînduri de cruci, stanele iudaice mai cenușii în vreme și fără flori, retezate umbre de apus în coastele de deal despuiate, spectacularul s-a menținut, intrarea în amintire invers ca în viață, de la moartea ei, abia în notă descopereau că așa se trăiește, de la moarte la viață, mai mult decorul, fixarea realului drept caz particular al posibilului uniformizarea posibilului, torent, straturile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
valahă. Cei trei au început imediat opera de răscumpărare a creștinătății, și, cu sprijinul domnitorului Matei Basarab (1632-1654), au reușit să-i alunge și pe cei doi predicatori luterani luând în stăpânire biserica mare de acolo. Întrucât aceasta era total despuiată, au cerut Pr. Prefect și Sf. Congregații potire, ornate și icoane pentru cele trei altare ale Maicii Domnului și Sfinților Iacob și Francisc. Mai cereau în plus și cărți, pentru că au început cursuri de instruire religioasă la care mai multe
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
1653) hrana de fiecare zi e pâinea de mei și apa de râu... și se trăiește într-o calamitate extremă... Iar acum, odată cu schimbarea noului domnitor, după o fugă de 7 luni continue prin păduri, cu pătimiri extreme, am rămas despuiați nu doar de paramentele liturgice pe care fiecare le avea cu sine, ci ne-au smuls până și cămașa de pe noi. Este vorba de lupta din primăvara anului 1653 dintre Vasile Lupu și Gheorghe Ștefan, boierul său răsculat, pentru preluarea
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
pe cel mai umplut de borș decît adversarul său. Adversarii apar fițoși, pe o muzică ce n-o cunosc, țopăie și boxează aerul și își dau gluga de călugări jos. Sala urlă, țipă și remarc pe o băncuță niște fătuci despuiate care îmi transmit pupici (măi, a dracului chestie!). Mă uit mai atent la ele și, Doamne, n-au nici un cusur și-s fragede ca puii de găină de un kilogram. Cei doi balauri au trupuri de atleți desăvîrșiți, își pun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lui nu erau îndeajuns de frumoase. Le-a împrumutat pe cele ale Rîndunicii-de-noapte și a fost ales. Cu toate acestea, Rîndunica-de-noapte a așteptat zadarnic favorurile pe care i le promisese Curcanul în schimb. Păsările au găsit-o ascunsă în pădure, despuiată, aproape moartă de frig. Cuprinse de milă, i-au dat fiecare cîte o pană. De aceea Rîndunica-de-noapte are astăzi un penaj împestrițat (Boccara, 1966, p. 97). Este cert că Rîndunica-de-noapte are un penaj nuanțat cu cenușiu, roșcat, maro și negru
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
dacă l-ai fi rostit înainte, și nu numai pentru că ți-a ajuns la ureche un zvon despre Lizzie. Am așteptat să văd dacă renunți într-adevăr la lume, așa cum te împăunai c-ai să faci. Te voiam singur și despuiat. Poate că atunci ai fi fost într-adevăr demn de mine. Ei bine, a fost o nebunie să-mi închipui că voi ajunge vreodată să te admir pentru altceva decât pentru vrăjitoriile tale ieftine. Realitatea este însă că mi-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
economice față de omonimii lor englezi, și 49 % aparțineau profesiunilor liberale sau erau titulari însărcinați cu afaceri publice.178 Rațiunea de a exista a principiului Națiunii suverane se poate, cu toate acestea, reduce la acest proiect de îmbogățire a unei elite despuiate, avidă să acapareze proprietățile ecleziastice și aristocratice pe un preț de nimic, datorită faptului că reușise să sechestreze statul, și pe baza unei legitimități care în mod formal invocă imensa populație țărănească, pentru a nu apărea ca o invazie nerușinată
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
o altă entitate blamabilă: căpușa. Impostorul O vietate a vremurilor românești actuala este impostorul: făptura cu pricina nu este moștenită neapărat din comunism, ea fiind o constantă a istoriei și politicii românești (chiar și a culturii române). Impostorul ca împărat despuiat, fără haine, este însă mai vizibil în postcomunism, mai ușor de detectat și de arătat cu degetul. Și aceasta tocmai fiindcă plăcerea (sau dependența) impostorului, oricare ar fi el, este să pozeze, să păstreze aparențele, să amăgească, să inducă în
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
publice? La școală, spaima cea mare nu era că dacă faci o prostie află părinții, ci ideea că ai putea apărea la gazetă. Cea mai mare pedeapsă pentru un om este să știe toți nelegiuirea lui și să se simtă despuiat, în fața judecății tuturor. La o astfel de gazetă ar apărea și informații utile despre persoane sau asociații ce i-ar putea ajuta pe românii aflați în dificultate, ar apărea și fotografii cu italienii care obișnuiesc să nu plătească la sfârșitul
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
febrile stârnite de împinsăturile și strigătele de afară, de atmosfera sufocantă, de înghesuiala și de starea neplăcută dinăuntru; le curgeau șiroaie de sudoare, deși felul și starea veșmintelor nu cred că le făcea căldura greu suportabilă, pentru că mulți erau destul de despuiați. Din mulțimea aceasta se ridica un murmur confuz de unde țâșneau din când în când vorbe deosebit de amenințătoare. Am văzut oameni care ne arătau pumnul, numindu-ne rândașii lor. Au repetat adesea cuvântul acesta; de mai multe zile, ziarele ultrademocratice nu
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Huster în rolul unui scenograf roșcovan preocupat să monteze Posedații de Dostoievski sau compoziția mai puțin bizară a unui Lambert Wilson tînăr, care o face pe fotograful, dar destul de prost. Rubrica "Televiziune" din Libération, 20 februarie 1997 Neutilizînd ghilimelele pentru "despuiată", "roșcovan" sau "bizară", enunțiatorul indică faptul că aceste cuvinte fac parte, de drept, din universul cititorilor ziarului. Nu contează dacă cititorul efectiv cunoaște sau nu cuvintele respective, enunțiatorul presupune existența unui cititor model, căruia ele îi sînt familiare. Făcînd acest
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
dezbrăcat în pielea goală și au intrat în apă, hotărâți, probabil, să „bifeze” un punct din agenda personală: o baie în Marea Baltică. E mai mult un număr de exhibiționism decât o dorință reală de a te răcori. Imaginea corpurilor lor despuiate face deliciul fetelor de pe plajă. Cineva de alături, cu un aparat de fotografiat în mână, încearcă să imortalizeze eroicul plonjon. Totul se desfășoară însă prea repede: momentul deciziei, dezbrăcarea hainelor, aruncarea în valuri. Cred că fetele resimt o undă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la care cu mare greutate puteai privi!”. Imaginea opusă, a epuizării energiilor fertile, caracterizează în mod surprinzător celălalt tărâm: „Ce să vezi d-ta? Nici un pom nu mai era verde. Le căzuse frunza, și crăcile, și rămurelele, de erau ca despuiați. Pe jos, frunzele căzute erau făcute scrum de uscăciune”. Secătuirea energiilor roditoare afectează și planul sacrului, ca un paroxism al degradării, această imagine furnizând o explicație pentru jefuirea periodică a planului ordonat. Instanța epică insistă pe descrierea copacilor mistuiți, ca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dezbinări și divorțuri. Da, dragii mei, astea, ce arată la televizor ne strică tot ce avem noi mai bun și sfânt În noi. Credința! Da, În ea lovește dușmanul. Nu vedeți ce destrăbălare este acum? Ce port au unii? Ce despuiați umblă și ce verigi poartă În urechi, și ce păr au pe cap? Vopsit În toate culorile. Mă uimesc toate! Până unde s-a ajuns. Dar eu, nevrednica, nu mă Îngrijesc de sufletul meu și mă uimește ce văd În jurul
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
imenselor răspun deri: mă-ntor ceam spre poștă, pe aceeași uliță În care, la aceeași casă, sin gura luminată, chefuia În fiecare noapte o lume Înne bunită după zaiafeturi, cu cântece și râsete stridente de femei, ca Într-o biserică a despuiaților. Așa au fost salvate totuși, până la una, cele 32 de formațiuni de etape cu mii de căruțe Încărcate și mult mai multe mii de oa meni: ascultând Îndemnurile colonelului meu - să fac așa după cum m-o tăia capul meu de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de beton. Cineva scrisese pe perete cu vopsea roșie: „Căpușe“. Căsuța avea o deschizătură îngustă pentru ușă, dar nu avea ușă. Înăuntru, la perete, era o chiuvetă, iar în mijloc o masă de beton. Pe masă zăcea o femeie moartă despuiată. Picioarele îi erau legate la glezne cu sârmă, în jurul încheieturii de la o mână era petrecută tot o sârmă, legătura de la mână fusese ruptă, la pulsul celeilalte se vedeau tăieturi. Părul, fața și corpul acoperite de un strat gros de mâl
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ei. A fost o școală de învățat mersul, fiecare zi trebuia să reînvețe să umble - împotriva a tot ce știam: anume că ziua nu poate să umble defel. Esențialul rămânea nevăzut. Dar urmele lăsate deliberat erau stridente la vedere, indiscret despuiate sau schimbător îmbrobodite. A gândi, a vorbi, a scrie sunt și rămân simple mijloace auxiliare, niciodată ele nu vor reuși să surprindă cele întâmplate, nici măcar cu aproximație. Cu cât mai precis a înmagazinat memoria mea detaliile, cu atât mai greu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și intitulat „Masacrul din Galați” : Populația [...] află pretext de pradă, de ucideri și de cele mai neomenoase crime ; mulți hebrei fură uciși și mai mulți vulnerați și bătuți, casele hebreilor toate violate și prădate. Două sinagogi [au fost] sparte și despuiate, vasele cultului, Legea sau Tora călcate În picioare [...]. Hebreii nu mănâncă la copii În Englitera, nu În Franța, nu În Germania, nu pe nicăiri, pe unde oamenii Începură a deveni oameni, nici Însuși În Austria și Rusia hebreii nu mănâncă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În căutarea regăsirii spirituale cu Tatăl. Intrarea Clitemnestrei se făcea simțită din depărtare, din coridoarele Întunecoase ale palatului. Rotația decorului dezvăluia acum locul de Întâlnire a mamei cu fiica Într-un abator sordid, plin de trupuri Încă sângerânde de animale despuiate, ce atârnau În aer ca jertfe de sacrificiu. Coborând pe scări Înguste, membrii procesiunii regale se Întrezăreau alergând agitați În căutarea Electrei, cărând torțe aprinse, plini de suspiciune, temându-se unii de alții. Scena dintre mamă și fiică, cea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lor energice fiind marcate de acea ciudată neîndemânare pe care nici cei mai eleganți spadasini n-o pot evita Într-o Înfruntare reală. Tabloul era atât de respingător, atât de acut mi-am simțit inima bătând nebunește, prea plină și despuiată, gata să fie străpunsă, Încât m-am pomenit sperând să fie folosită ceea ce În acel moment părea o armă mai abstractă. Dar În curând aveam să mă afund Într-o și mai adâncă disperare. În timp ce sania aluneca de-a lungul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dezbinări și divorțuri. Da, dragii mei, astea, ce arată la televizor ne strică tot ce avem noi mai bun și sfânt în noi. Credință! Da, în ea lovește dușmanul. Nu vedeți ce destrăbălare este acum? Ce port au unii? Ce despuiați umblă și ce verigi poartă în urechi, si ce par au pe cap? Vopsit în toate culorile. Mă uimesc toate! Până unde s-a ajuns. Dar eu, nevrednica, nu ma îngrijesc de sufletul meu și mă uimește ce văd în jurul
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
nimeni să se uite la mine, oamenii își văd de treaba lor. Te rog, nu fi obraznică! Dacă nu ai nimic să te acoperi, mergi și te schimbă. Nu așa trebuie să arate o activistă! Mă vezi mata pe mine despuiată și colorată ca o sorcovă? M-am uitat la secretara de județ și, pentru prima dată de când o cunoșteam, i-am studiat cu atenție îmbrăcămintea. Pe cap purta batic culoarea untului din mătase subțire, legat decent sub bărbie. Rochia din
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
nasturi albi până la gât. Singurul accesoriu cochet era gulerașul croșetat din fir de mătase, și acesta asortat cu baticul. În picioare purta pantofi comozi de culoare deschisă, fără tocuri, deși era scundă. Prin comparație, m-am simțit așa cum spunea secretara, despuiată, și mi-am acoperit obrajii aprinși de soare, dar și de rușine. Mă aflam la aproximativ 8 kilometri de satul unde era primăria. Acolo mai aveam câteva haine subțiri și tricouri cu mânecă lungă. La ora aceea era cald, eram
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
tehnicieni poate că recolta de medalii era mai proastă, dar fetele nu erau făcute vaci idioate la fiecare frază. Pentru ca sistemul să funcționeze la parametri maximali, e nevoie și de o masă de manevră. Aceasta poate fi alcătuită din foste despuiate redeșteptate la simțirea de performere în schimbul vreunui post de antrenoare. Sau din părinți de performanță, redutabili în finalele pe aparate. Aparat represiv, aparat de respirat enormități, aparat de tocat conștiințe sau de măsurat integritatea himenului fiicelor de performanță. Acum toți
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
cu ecourile lui de orgă. Istoria unui galbăn și a unei parale e condusă într-un spirit cu totul francez. Galbenul, trecut din mână în mână, povestește paralei vicisitudinile sale, desfășurând o galerie de tineri, de la bonjuristul cu frac până la despuiatul lăieț. Un salon din Iași reprezintă o colecție de instantanee umoristice de epocă, confruntări între bonjuriștii cu frace și legături albe la gât, semănând a "ciocli din Paris" și a "ahtori nemți", stârnind ilaritatea bătrânilor, care la rîndu-le, împiedicați în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]