314 matches
-
lupta sa cu Rodomont. Pornind în căutarea adversarului său, el a intrat în pădurea Ardenilor unde bănuia că Rodomont s-ar fi putut refugia. Pe când umbla astfel, el s-a oprit deodată uimit la vederea unui copil frumos care dansa despuiat, cu trei tinere fete tot atât de frumoase ca și el. Pe când stătea el pierdut în contemplarea acestei arătări, copilul s-a apropiat și a aruncat cu un mănunchi de trandafiri și crini în el și l-a răsturnat de pe cal. De cum
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
meu și lumina dinăuntru se aprinse ca un reflector, dezvăluindu-mi un pește negru, lung de doi metri, care rânjea aplecat spre mine, ținând în mână o bâtă de baseball din mahon. Toată viața mea nu m-am simțit mai despuiat ca în clipa aia. Nu - niciodată. Era ceva în bâta aia, în strălucirea ei dată parcă de rășină sau de vreun săpun fin, care o făcea atât de amenințătoare, amintindu-mi de ce mă ținusem departe de Scheldt și de negresele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
din viața elevilor. Cunoștea fântâna atât de bine! Pan imperturbabil cânta melodii neauzite, în vreme ce silfidele extaziate îi mângâiau copitele, cu toți nepăsători la agitația din jur. Semizeul din bronz și acum face în ciudă trecătorilor, cântându-le din nai frumoaselor despuiate și tratând cu indiferență capriciile anotimpurilor. Cealaltă latură a Teatrului era în stăpânirea unor decoruri uriașe din placaje, a naturii dezordonate din parc, castani, iarbă, molizi și un autobuz în agonie, casare se spune oficial, care își îndeplinea ultima misiune
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
moment pe interiorul ei, iar broasca și mânerul ușii se desprind și-mi cad la picioare. În câteva clipe a luat mânerele și ornamentele de alamă aurită, tot ce e metalic, în afară de balamale, și le-a pus în poșetă. Așa, despuiat, șifonierul arată schilod, orb, castrat, mutilat. De ce face asta? o întreb. — Fiindcă îmi place piesa asta, zice. Dar nu vreau să mă număr și eu printre victimele ei. Închide ușile și-și pune sculele la loc în poșetă. — O să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
care să Învingă duhoarea cumplită de carne moartă și vie. Dante Își Înăbuși senzația de vomă care Îi urcase În gâtlej. — Unde e cadavrul? Întrebă. Celălalt Îi arătă spre una din băncile aflate lângă perete. Trupul lui Ambrogio zăcea complet despuiat, În parte ascuns vederii de cineva care stătea lângă el, aplecat să observe. Pentru o clipă, Dante se gândise că unul dintre muribunzi Încerca să iscodească pe chipul mortului propriul său viitor cumplit. Dar veșmintele sale deschise la culoare nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În afară de acea obscenă parodie de piatră, unde șteoarfele dormeau cu amanții lor ocazionali? Ici și colo, piesele de marmură dispăruseră, Însă traseul astrelor era Încă vizibil, și chiar dinaintea lui se contura orbita arcuită a Venerei. Zeița Își străbătea cerul despuiată, călare pe o stea. Trecu de cercul lui Marte și de al lui Jupiter. Apoi Saturn și pulberea de stele fixe, dincolo de ecliptică, până la peretele din față, unde se deschideau arcadele vechilor magazii. În partea dreaptă se ridica o scară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
braț. Eliberându-se din nou din strânsoare, Dante se hotărî În sfârșit să privească scena. În centru, un tinerel Îngenuncheat susținea din spate o fantoșă de cârpă, construită În așa fel Încât să semene cât de cât cu un bărbat despuiat. Pe partea anterioară a capului era schițat un chip grosolan: doi ochi larg deschiși, cavitățile negre ale nărilor și o gură plină de dinți În ceva ce putea fi un zâmbet, un rânjet ori un strigăt Înghețat. Păpușa era singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
remușcare, recunoaște. La cîteva minute după ce erouașul nostru s-a reîntors în mulțime, Securitatea a deschis focul, așa scrie aici, Poștașule. Cad brusc cîteva sute de civili, e treaba ta dacă vrei s-o iei de bună, cadavrele sînt imediat despuiate, jefuite de bani, țigări și acte de identitate, apoi sînt încărcate în camioane. Și în tot acest timp, își închipuie Poștașul, doctorii și asistentele de la Colțea n-au altceva mai bun de făcut decît să urmărească de la ferestre situația din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
care, din pricina disperatei nevoi de arme de foc, Necuratul îl cam ispitea pe Iarba Fiarelor s-o prăduiască), Fisente și Regele Bolilor Nervoase dădură, în crăpatul zorilor, chiar în intersecția străduțelor Stoica Spătaru cu Radu Calomfirescu, peste trupul adormit și despuiat al prietenului lor, Doru Sinistratul, cu picioarele răsturnate pe carosabil și cu mutra așternută somnoros pe rigolă. Zburase pînă-l duruse burta, i se revărsase febra musculară până în cel mai neînsemnat mădular și-acum sforăia. Le trebuiră mai bine de cinci
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu încărcătura spre București. I-au lăsat să treacă. Să fi fost cinci-șase târlii, pline. Hoții au făcut un foc de vreascuri și au așteptat. Pe la patru după masă, zăpada albăstrise. Soarele șters, depărtat și rece, se rostogolea peste coroanele despuiate ale fagilor. În pădurea Munteniei venea o noapte sură și înfricoșătoare. Vântul lovea trunchiurile subțiri și drepte. I-a 159 luat o frică pe pungași! Se uita Horea împrejur, se uita Oacă. Nu erau obișnuiți. Parcă tot mai bine era
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
au lăsat bacșiș chelnerilor și au plecat cu lăutarii în trăsuri. Paraschiv se nimeri lângă Didina, care-l ținea pe staroste în brațele ei. Stăpânul adormise, legănat de trapul ușor. Nu spunea nimic pungașul. Privea numai cerul albicios și salcâmii despuiați ai Griviței. Copitele cailor loveau caldarâmul și în celelalte trăsuri se auzeau chiuiturile hoților. Lămpile albastre cu gaz aerian lăsau sub ele, pe trotuarele pustii, umbre albastre. Birjarii întrebau din când în cînd: - Încotro? - Înainte, făcea Gheorghe și iar se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
compartiment ascuns. Pe urmă trecură la ultimul lucru rămas pe ea, o pereche de chiloți care nici măcar nu erau ai ei, ci împrumutați, împreună cu toate celelalte, de la Orli. Iar acum două mâini bărbătești îi trăgeau în jos, lăsând-o complet despuiată. Încercă să se acopere, dar mâinile care îi țineau încheieturile erau prea puternice: trebuia să rămână așa, descoperită. Încercă să lupte cu impulsul de a plânge. Nu-și putea permite să le ofere victoria asta. Să-și rețină lacrimile, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lor energice fiind marcate de acea ciudată neîndemânare pe care nici cei mai eleganți spadasini n-o pot evita Într-o Înfruntare reală. Tabloul era atât de respingător, atât de acut mi-am simțit inima bătând nebunește, prea plină și despuiată, gata să fie străpunsă, Încât m-am pomenit sperând să fie folosită ceea ce În acel moment părea o armă mai abstractă. Dar În curând aveam să mă afund Într-o și mai adâncă disperare. În timp ce sania aluneca de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
prizonierul propriilor mele simțiri, am căutat să văd ce spun și alții. Și iată ce am găsit, de pildă : Blasfemie de la Informmedia pe Doliu.ro 25.02.2009 by Emil Trifa Oare nu se întorc morții în groapă cînd apare despuiata aia lîngă pozele în chenare negre ? Oare capetele luminate cu lanterna de la vînzări sau „maiștrii” de la IT (aiti) nu s-au gîndit că nu are ce căuta fătuca (ca să nu spun altfel) aia despuiată pe un site funebru, macabru și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Albert Einstein în Geometrie und Erfahrung: “În măsura în care legile matematicii se referă la realitate, nu sunt sigure; iar în măsura în care sunt sigure, nu se referă la realitate” Apoi șlagărul gândurilor mele de toamnă cangrenată: “Ploaie pentru oase/ Speranță nenfricată/ Curtezană cu gândul despuiat/ Până la osul timpului. / De granit. / Calul vestit/ E belit./ Hai în trabant/ Privește-mă-n cant, / Ca la un rock, / Dans cu noroc. Cutezi / Să nechezi?/ Hm! Calul belit/ E vestit.” Sunt în sfârșit, mai mult decât frapat, cred, de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de-a face cu mine. Nu mai voiam să am de-a face cu tine. Michel se gândi iar la momentul acela: chiar, ce-l făcuse să se ducă la ceremonia aceea sinistră? Revedea templul protestant din Neuilly, sala aproape despuiată, de o austeritate deprimantă, pe jumătate plină cu o asistență ce se ferea să-și etaleze bogăția; tatăl miresei lucra În finanțe. — Erau de stânga, spuse Bruno, de altfel toți erau de stânga atunci. Li se părea absolut normal să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
la poliție și să trimită o delegație la noi atunci cînd tînărul nepot al proprietăresei mele le-a lezat pudoarea stînd Întins o oră pe peticul de iarbă din curtea din spate Îmbrăcat numai În costum de baie. — E unul despuiat acolo! au spus ei În șoaptă, pe un ton acuzator și Înspăimîntat. Da, noi - stimate domn, mare amator de ironii - noi, bătrînul Whittaker, inventatorul, și Maud nebuna, fiica sa cea mare care bombăne cînd se sparge o farfurie și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
spălară putina și ei. Știau o scurtătură. Cerul se plumbuise de tot. Mai lumina doar stejarul în care își frânsese gâtul Bizonul Alb. Nu se auzea nimic, nu era o țipenie. Ciorile fâlfâiseră către îngropăciunea bulibașei. Rămăseseră doar castanii negri, despuiați. Cristina strivi țigara lângă mormânt. Spuse cu o voce hârâită: - Am de ridicat niște CD-uri cu Whitehorse. Vii și tu? Bem o cafea...ceva ca un fel de pomană. - Bine, și-așa nu mai am nici o înmormântare în program
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Într-un năpraznic fulger să despice Pângăritoarea lor nimicnicie!” (Radu Gyr Mormântul Căpitanului) Cea mai dureroasă rană e cea primită de la proprii guvernanți care au condus și conduc destinele neamului, câinească vărsătură și josnici vânzători, băutori de sânge care neau despuiat țara de cele mai frumoase valori morale, intelectuale și spirituale, au dărâmat altare, au tâlhărit și tâlhăresc poporul, sărăcindu l până la pieire. Nepăsători și cinici, speranța ne-o îmbracă în veșnic „vom avea”, asemenea cincinalelor. O viață de om în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mistere rezolvate din viața elevilor... cunoștea fântâna atât de bine! Pan imperturbabil cânta melodii neauzite în timp ce silfidele extaziate îi mângâiau copitele, nepăsătoare la agitația din jur.... semizeul din bronz și acum face în ciudă trecătorilor, cântându-le din nai frumoaselor despuiate din jurul său și tratând cu indiferență capriciile anotimpurilor. Cealaltă latură a Teatrului era în stăpânirea unor decoruri uriașe din placaje, a naturii dezordonate din parc... castani, iarbă, molizi și un autobuz în agonie care acum își îndeplinea ultima misiune nobilă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
zice. Piii-ca pi-ca. Hai ridică-te că-ți dau semincioare, hai să-ți dau, nu vrei mei? Pii-ca pi-ca...Mei nu vrei? E o dimineață rece, șuierătoare, cu un cer de fâș. Prin parc nu trece nimeni. Între două tufișuri despuiate, o tingire din tablă și PFL din cele unde înainte vreme se vindeau crochete cu cașcaval și rahat la bucată stă proptită pe cărămizi de BCA sub firma Hermes SRL. ─ Mei nu vrei? Dinspre chioșc se aude un clipocit. Băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
el și pe urmele proaspete ale femeii a ajuns la bordeiul din poiană... Ușa era numai înțânată. Așa că a deschis-o ușor. A coborât pe gârlici cu pușca pregătită... Focul duduia în sobă... Când a dat cu ochii de ei, despuiați și aproape că nu-ți dădeai seama de-i unul sau de sunt doi și pe deasupra în încăpere pluteau doar șoapte de dragoste și sărutări, i s-a făcut negru în fața ochilor... Încet, ca un lunatec, a ridicat cocoșul durdei
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
oameni au trecut peste orice resentiment, redevenind profesioniștii de valoare ce erau... Astfel, În după amiaza acelei zile, aceeași echipă operatorie din cursul dimineții a efectuat o intervenție chirurgicală complexă și de mare finețe... După operație, Întins pe brancardă și despuiat, cu fața complet acoperită de bandaje, securistul părea o mumie... Au urmat zile lungi de supraveghere a revenirii securistului În lumea celor vii... Profesorul Hliboceanu și-a dat seama abia mai târziu că directorul l-a atenționat pe doctorul Pas
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de mirodenii în cold dog soup. În supa fadă a vechii căsnicii. Soțul mizantrop le acceptă fără chef mare, dar le acceptă. I-i lene să și le caute. E mai comod să fie programat de nevastă. Fetele sînt gata despuiate, ba și verificate sanitar. Holda își îndeplinește cu vîrf și îndesat misiunea de-a livra sex. Nonconformista profă le luminează pe studente ce privilegiu e să te iubești cu profesorul Lerești. A scris așa de frumos despre Camil! Sau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
călduri, de fiecare dată? - Și tu ești bun la pat. Își făcu nodul la cravată și apucă haina de pe spătarul scaunului. Uneori îl enerva la culme stilul ei direct, dar enervarea i se topea ca prin farmec atunci când o vedea despuiată și dornică de tăvăleală. Făcu pe intersatul, cu toate că subiectul îl lăsa, pur și simplu, rece. - Și chiar se sinucide prostul ăla cu banii? Ăla din romanul scriitorului tău. - Nu știu, așa ar fi ideea, dar deocamdată meditează îndelung, bea la
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]