361 matches
-
EST (DE LA ÎNCEPUTUL ANILOR 1950 PÎNĂ LA MIJLOCUL ANILOR 1970) ■ Din colectivul de conducere instaurat în URSS după moartea lui Stalin, se impune Nikita Hrușciov care, în timpul celui de alXX-lea Congres al Partidului Comunist Sovietic din 1956, lansează procesul de "destalinizare " dezvăluind crimele defunctului dictator. Această schimbare radicală și recunoașterea de către Hrușciov a "formelor naționale ale socialismului ", trezesc în Europa de Est exploatată de sovietici speranța unei eliberări apropiate. Această eliberare pare să se concretizeze în 1956, în Polonia și în Ungaria. În
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
produs, ceea ce într-un anume fel duce din nou la recunoașterea autonomiei politicului. "Cultul personali-tații se spune în "Pravda" din noiembrie 1961 este un abces superficial pe un organism perfect sănătos". Oricît de limitată a fost în formele sale concrete, destalinizarea din URSS a avut un efect imediat: ea a eliberat în Europa de Est forțele centrifuge care în diferite state socialiste au condus la liberalizarea internă și la slăbirea legăturilor dintre acestea și Uniunea Sovietică. De la instaurarea democrațiilor populare, acestea au închis
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
egalității, independenței partidelor, neamestecului statelor comuniste în afacerile interne ale altor democrații populare. Proiectul său condamnă monolitismul și stalinismul, apărînd ca un "manifest policentrist" care provoacă din partea adversarilor săi acuzația de "comunism național" și de "revizionism". În ciuda regresului înregistrat de destalinizarea relațiilor dintre statele din Europa de Est și a neîncrederii reactualizate față de inițiativa lui Tito, tentativele centrifuge care s-au manifestat în 1956 nu întîrzie să apară din nou, este adevărat, sub forme diferite de la o țară la alta. Mai întîi, începînd
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
-și pierde poziția, dacă s-ar fi lăsat atras În mișcarea declanșată de Hrușciov. A mizat, așadar, pe dubla carte a patriotismului și a conducerii personale. În România, spre deosebire de celelalte țări comuniste europene (exceptând Albania), nu s-a petrecut o destalinizare. În locul unei doze de libertate, românilor li s-a oferit o doză de naționalism (care, desigur, făcea plăcere, după ofensiva antinațională a anilor precedenți). Se explică astfel, după o atenuare de câțiva ani, reintensificarea represiunii. 1958 și 1959 sunt ani
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
rândurile muncitorilor. S-a produs însă și o modificarea evidentă a discursului oficial. În 1958 a început retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul românesc, contextul ce a generat schimbarea. „Genialul” conducător Stalin devenea o fantomă a retoricii epocii lui Hrusciov (1958-1964). Destalinizarea, după Congresul al XX-lea al PCUS (februarie 1956), anunța alte vremuri, eroi noi. Situația se reflectă și în documentele de partid ale fabricii. Muncitorii Secției Montaj primesc acum informare despre „serioasele greșeli” făcute în ultima perioadă a vieții lui
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
de împrejurările istorice în care s-a desfășurat. Să nu uităm că N. Breban a intrat în partid în 1968, cam odată cu valul care i-a purtat în aceeași direcție pe Ivasiuc sau pe Paul Goma, foști deținuți politici. Semnele destalinizării, promisiunile de liberalizare, unele onorate de putere, fuseseră luate în serios chiar și de ei, și cu atât mai mult de confrați ai lor care nu trecuseră prin aceleași experiențe. Unii exponenți ai generației ’60, printre care și N. Breban
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
În stepele Ukrainei”. Motivele eliminării anumitor pasaje țineau de permanentele minciuni aruncate pe piața mediatică românească despre realizări peste plan, depășiri, eroi ai muncii socialiste, ș.a. ori În URSS-ul lui Nichita Hrușciov Începuse un oarecare dezgheț dar și o destalinizarea completă a vieții de zi cu zi așa că autorii deveniseră ceva mai slobozi la condei, fapt ce contravenea grav cutumelor găștii lui Dej. „...se vor elimina următoarele: Hilușcă (vorbește despre vecinul său Ceznoc): <<A țicnit cu recordurile lui! Știi ce
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
a contrazis. Faptul m-a mirat și atunci, iar astăzi pare incredibil. Și totuși, îmi amintesc perfect, așa a fost, au fost spuse exact acele cuvinte. Oricât ar părea de ciudat, a existat un asemenea moment, probabil un reflex al destalinizării hrușcioviene, altfel foarte timidă la noi. În primăvara lui 1959, însă, acel moment fusese depășit, șurubul se strânsese iarăși, represiunea era pusă din nou pe tapet și cerea alte și alte victime. Excluderea din facultate nu constituia lucrul cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a produs; dimpotrivă, subversivă, suferința parcă s-a întețit. Ca pentru a-și bate joc de mine și a-l sfida pe „tătuc”! Micul și caraghiosul meu fanatism nu a durat însă, am depășit relativ repede (începuse de altfel și destalinizarea) faza „militantă”. Ca orice tânăr și ca orice (viitor) intelectual m-am situat pe poziții critice, poziții pe care am rămas până azi. De abia pe la începutul-mijlocul anilor ’60, când PCR a luat linia distanțării față de Moscova și chiar a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Dan CĂTĂNUȘ PMR și evoluțiile ideologice din lagărul comunist. De la Revoluția ungară din 1956 la Consfătuirea de la Moscova din noiembrie 1957 Pentru conducerea PMR, anul 1956 se desfășurase sub spectrul dezintegrării lagărului socialist și al pierderii controlului intern din cauza unei destalinizări excesive. Ridicând zăgazurile liberalizării în februarie 1956, acuzând falsitatea și teroarea regimului instituit de Stalin, N.S. Hrușciov privise, de fapt, spre trecut, fără a oferi un nou model de construcție socialistă și nici o perspectivă clară asupra relațiilor cu țările de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
imposibil să aibă loc. Ca mijloace pentru atingerea acestor obiective se aveau în vedere declararea fidelității absolute față de Moscova și, în același timp, folosirea la maxim a tuturor oportunităților oferite de acțiunile externe sovietice pentru consolidarea propriului regim. 2. De la destalinizare la dogmatismul ideologic Critica dură efectuată de Hrușciov la Congresul al XX-lea al PCUS cu privire la cultul personalității lui Stalin a condus la spargerea unității ideologice a partidelor comuniste, dominate până atunci de conceptul fidelității absolute față de Moscova. Raportul secret
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
liderilor partidelor comuniste importante (vezi cazul partidelor din Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, China, Franța, RDG) a fost predominantă teama de consecințele „dezghețului”, atât pentru situația proprie, cât și pentru viitorul mișcării comuniste internaționale. în cazul partidelor din Polonia, Ungaria sau Italia, destalinizarea a devenit prilejul cel mai favorabil pentru adoptarea unor reforme care au depășit curând, prin liberalismul lor, intențiile lui Hrușciov. De asemenea, pentru comuniștii iugoslavi Congresul al XX-lea a însemnat o confirmare neașteptat de puternică a trend-ului pozitiv
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Hrușciov să ordone intervenția armatelor sovietice în Ungaria, pentru a opri cursul evenimentelor revoluționare și a instaura un guvern mai conservator și, în același timp, mai fidel, condus de János Kádár. După entuziasmul cu care se lansase în politica de destalinizare, evenimentele din toamna lui 1956 îl vor „trezi la realitate” pe liderul de la Kremlin, confruntat cu duritatea raporturilor de putere de pe plan internațional și constatarea fragilității controlului sovietic asupra lagărului socialist. Hrușciov nu primise niciodată sub Stalin însărcinări pe probleme
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Plenara CC al PMR din 28 iunie - 3 iulie 1957, care a avut ca punct central înlăturarea din funcțiile de conducere deținute în partid de Miron Constantinescu și Iosif Chișinevschi, care fuseseră purtătorii de drapel cei mai radicali ai curentului destalinizării în PMR. Plenara a prilejuit totodată expunerea unei ample declarații cu privire la evoluțiile politice și ideologice din mișcarea comunistă internațională care au avut loc după Congresul al XX-lea al PCUS. La aproape un an și jumătate de la „cutremurul” produs de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
apelează la diverse superlative: Ana Pauker, „cel mai periculos rival” (al lui Dej, p. 188); Lucrețiu Pătrășcanu, „cel mai serios rival” (p. 189). Numai bine a scăpat Dej de cei menționați mai sus că un nou pericol s-a ivit: destalinizarea inițiată de Hrușciov (februarie 1956 - Congresul al XX-lea al PCUS, unde a participat și o delegație a PMR, din care făceau parte atât Dej, cât și Miron Constantinescu). La București, ca armă pentru obținerea puterii, cartea destalinizării a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a ivit: destalinizarea inițiată de Hrușciov (februarie 1956 - Congresul al XX-lea al PCUS, unde a participat și o delegație a PMR, din care făceau parte atât Dej, cât și Miron Constantinescu). La București, ca armă pentru obținerea puterii, cartea destalinizării a fost jucată de Miron Constantinescu și Iosif Chișinevski. Cei doi l-au acuzat pe Dej de stalinism, însă aveau să piardă lupta cu prim-secretarul PMR. Ei nu erau impulsionați de un antistalinism care să ducă la o reală
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a fost jucată de Miron Constantinescu și Iosif Chișinevski. Cei doi l-au acuzat pe Dej de stalinism, însă aveau să piardă lupta cu prim-secretarul PMR. Ei nu erau impulsionați de un antistalinism care să ducă la o reală destalinizare, ci urmăreau exploatarea contextului pentru a-l îndepărta pe Dej de la putere. Asemenea celor dinaintea lor, și ei au fost izolați și au părăsit scena politică românească, în 1957. Gheorghiu-Dej a refuzat destalinizarea, ascunzându-se în spatele limbii de lemn. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
antistalinism care să ducă la o reală destalinizare, ci urmăreau exploatarea contextului pentru a-l îndepărta pe Dej de la putere. Asemenea celor dinaintea lor, și ei au fost izolați și au părăsit scena politică românească, în 1957. Gheorghiu-Dej a refuzat destalinizarea, ascunzându-se în spatele limbii de lemn. Mai mult, controlul său asupra partidului a crescut. Aceasta în vreme ce în alte țări din est (Polonia și Ungaria) regimurile erau nevoite să se „liberalizeze”, în contextul unor ample manifestații/proteste, chiar o revoluție în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
lui Ceaușescu în 1968 (pp. 365-376) să îl denigreze pe Gheorghiu-Dej pentru însușirea unor sume în valută și să îl înlăture pe Alexandru Drăghici din Comitetul Central, în locul rămas liber fiind propus și confirmat... Ion Iliescu (p. 374). în România destalinizarea nu a avut loc, iar în loc de liberate am avut parte de naționalism. în august 1968, Ceaușescu a reușit o manipulare aproape perfectă, întrucât s-au constituit gărzi de apărare, inclusiv la Uniunea Scriitorilor, unde însă a fost repede demobilizată din cauza
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a unui regim impus cu forța, ca în cazul țărilor comuniste, fie ca tipar de gândire asumată de intelectuali într-o societate democratică precum Franța. O primă observație care se impune este că Monica Lovinescu folosește ca sinonime noțiunile de „destalinizare” și „liberalizare”, însă sesizează un decalaj între momentul declanșării destalinizării la Moscova în 1956 și liberalizarea survenită în literele românești. Totuși, trebuie menționat faptul că perioada aflată în atenția autoarei corespunde mai degrabă efortului de dobândire și consolidare a autonomiei
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
comuniste, fie ca tipar de gândire asumată de intelectuali într-o societate democratică precum Franța. O primă observație care se impune este că Monica Lovinescu folosește ca sinonime noțiunile de „destalinizare” și „liberalizare”, însă sesizează un decalaj între momentul declanșării destalinizării la Moscova în 1956 și liberalizarea survenită în literele românești. Totuși, trebuie menționat faptul că perioada aflată în atenția autoarei corespunde mai degrabă efortului de dobândire și consolidare a autonomiei față de Moscova în măsura în care, în cazul României, unii istorici consideră că
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
la Moscova în 1956 și liberalizarea survenită în literele românești. Totuși, trebuie menționat faptul că perioada aflată în atenția autoarei corespunde mai degrabă efortului de dobândire și consolidare a autonomiei față de Moscova în măsura în care, în cazul României, unii istorici consideră că destalinizarea pronunțată la Moscova a „dovedit rezistența conducerii partidului la procesul de destalinizare”, primele semne ale unei liberalizări reale manifestându-se abia în 1964, o dată cu slăbirea terorii. Monica Lovinescu vorbește despre rolul scriitorilor în noile condiții politice din România și realizează
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
menționat faptul că perioada aflată în atenția autoarei corespunde mai degrabă efortului de dobândire și consolidare a autonomiei față de Moscova în măsura în care, în cazul României, unii istorici consideră că destalinizarea pronunțată la Moscova a „dovedit rezistența conducerii partidului la procesul de destalinizare”, primele semne ale unei liberalizări reale manifestându-se abia în 1964, o dată cu slăbirea terorii. Monica Lovinescu vorbește despre rolul scriitorilor în noile condiții politice din România și realizează o comparație între aceștia și cei din celelalte țări comuniste. Astfel, „dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
general” cu privire la conținutul Raportului secret al lui Hrușciov de la Congresul al XX-lea. El și-a justificat tăcerea de atunci - interpretată ca aprobare - prin faptul că ar fi fost exclus imediat din partid dacă și-ar fi manifestat opoziția la destalinizare (pp. 60-61). Vezi `n acest sens Hotăr`rea CC al PCUS cu privire la lichidarea cultului personalității din 30 iunie 1956 și critica adusă cu acest prilej lui Palmiro Togliatti, liderul P.C. Italian (cf. Ioana Boca, 1956. Un an de ruptură, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Relations of the United States, 1955-1957, vol. XXVI, p. 716). `n lunile aprilie, respectiv iulie ale anului 1956 au fost elaborate două scrisori ale Prezidiului CC al PCUS către organizațiile de partid, av`nd ca scop stabilirea unor limite ale destalinizării, astfel `nc`t critica să se rezume la cultul personalității lui Stalin, fără a deveni o critică a liniei partidului sau a regimului sovietic, Molotov, Malenkov, Kaganovici. 1975. Stenogramma iunskogo plenuma ȚK KPSS i drugie dokument`, Moskva, 1998, p. 11
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]