1,412 matches
-
într-un singur trup, și de aceea, după rațiune ar trebui să nu fie părăsit nimeni la durere și să nu fie singur nimeni la fericire. Căci, într-un trup nu poate să doară un picior, iar capul să se destindă senin, nu pot lăcrima ochii și surâde gura, nu poate fi inima rănită și obrazul vesel, nu poate cădea speranța iar optimismul să debordeze, nu poate suspina sufletul iar gândul să zboare...! Actorii sunt de partea inimii trupului acestuia omenesc
NAE ALEXANDRU. REGULA OMULUI DE OMENIE ŞI ARTISTULUI DE VALOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350091_a_351420]
-
unde îi aștepta tanti Florica. Intrând în casa bine încălzită unde mirosea a pâine caldă și a plăcinte. Suman privea încurcat în jurul său, și nu știa ce să creadă despre unde ajunsese. A apărut fratele Cocuței și atmosfera s-a destins imediat, căci l-a luat prietenește pe Suman de după cap, sfătuindu-l să nu mai fie așa de timid, căci nu-i stătea bine ca bărbat. A venit si nea Ilie, astfel că familia era adunată toată. Nu s-a
DUMINICA LIBERĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350214_a_351543]
-
la etaj. Până să preia el această îndeletnicire câteva dinte ele, de fapt mai chiar toate, fuseseră implicate și chiar le fusese peste mână să părăsească banda de lucru. Cu vorbele lui, băietanul ăsta, pusese degetul pe rană. Pe fața destinsă de până atunci i-au apărut cute. Albert a dres-o repede: - Dacă nu am glumi, viața ar fi greu de trăit! - Nici nu știi câtă dreptate ai; câte zac pe sufletul meu! Era un bun ascultător, femeia a realizat
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
orice ființă are disponibilități nebănuite. ,, ...una din ramurile ce au privilegiul oglindirii în apa râului se apleacă mai mult decât celelalte. Își ia avânt, pășind energic și calculat, apoi, într-o fracțiune de secundă, își comprimă forțele și totodată le destinde, rezultatul fiin o plutire deasupra apei ; mâinile se înalță parcă a rugă, creanga prinsă se scutura surprinsă, potolindu-se apoi, recunoscându-l. Aici, în acest loc, mai mult ca oriunde, simțea și va simți întodeauna că dragostea îi este împărtășită
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
fiecare dată greutatea trupului. Una din ramurile ce au privilegiul oglindirii în apa râului se apleacă mai mult decât celelalte. Albert își ia avânt, pășind energic și calculat, apoi, într-o fracțiuna de secundă, își comprimă forțele și totodată le destinde, rezultatul fiind o plutire deasupra apei; mâinile se înalță parcă a rugă, creanga prinsă se scutură surprinsă, potolindu-se apoi, parcă recunoscându-l. Aici, în acest loc, mai mult ca oriunde Albert simțea și va simți întodeauna că dragostea îi
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
cele din urmă a izbucnit: - Uite ce este! Te trec mă, te trec. Dar să știi că la anul adică ce, anul ăsta dacă nu-mi știi, eu te las.... să știi că te las! Fețele membrilor comisiei s-au destins. Dl. Bâlea găsise soluția salvatoare împăcându-le conștiința. * A dat să treacă la locul său, lângă prietenul și colegul de bancă, Florin. Stânjenit, a priceput că nu mai puteau fi colegi de bancă, cel puțin o vreme, locul lui fiind
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
aceștia. Reușește de obicei să răspundă la întrebările puse, ce-i drept cam nesigur. - Ei, ce notă crezi dumneata că meriți? - Șap-.... Privirea profesorului se încruntă nevenindu-i să creadă iar Florin sesizează pe dată: -- ...se. Profesorul și clasa se destind în hohote de râs, capitolul de negocieri fiind încheiat. * Au fost aduse lucrările scrise la lb. Română. Profesoara își exprimă dezamăgirea: - Sunt cele mai proaste lucrări din câte mi-a fost dat să corectez! Florin s-a albit la față
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
s-au apropiat de el cu pași mici, încetișor, fără zgomot. L-au încadrat și mâinile lor au început să-l maseze cu abilitate pe spate și piept, fără să-i vorbească și nici să-l sărute. El s-a destins încet, s-a lăsat în voia lor, l-a privit pe Doru și i-a vorbit cu voce joasă: - E o aventură veche pe care, aproape, am uitat-o. La vremea aceea era periculos s-o povestesc... Gagica era, adevărat
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
Apoi a prins-o cu un braț pe după umeri, aducându-i capul lângă al lui, în timp ce cu cealaltă mână a început să-i maseze sânii ușor, timp în care-i șoptea ceva la ureche. Curând, au izbucnit amândoi în râs, destinzând atmosfera. - Știi ceva, băiatule? sunt rudă cu Violeta, așa că abține-te să... - Ce rudă, băi? De sex ori religie? Ce te-a apucat, băi femeie? întrebă Mișu, neîncrezător și oarecum năucit de ce auzise. - Uite-așa, rude! Ce-ți pasă ție
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
plătește?” Șirul destăinuirilor lui nea Mitică despre avocatul bucureștean a continuat și mă captivase atât de mult încât uitasem cu desăvârșire de trecerea timpului. Stăteam și-i analizam mimica în timpul relatărilor și observam cum mușchii feței se contractă sau se destind, funcție de momentele pe care reușea să le ilustreze cu o precizie și minuțiozitate rar întâlnită. Pe măsură ce discuția noastră se adâncea, îmi dădeam seama cât de mult și-a pus amprenta asupra vieții lui Dumitru Sinupersonalitatea lui Nichita Tomescu. „Mergeam cu
„CÂND PLECĂM DIN LUME, NU LUĂM CU NOI NICI GREUTATEA SCAMEI” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366668_a_367997]
-
și spahiilor și cu câtă poftă îl căutau pe pașă să-l savureze! CĂPITANUL SASU:Neamul vampirilor e mare? URSUZ:Oho! Câtă frunză și câtă iarbă! Dacă am reînvia am deveni Imperiul de temut al lui Dracula Voievod! CĂPITANUL ARNĂUTU:(destins cu un zâmbet în colțul gurii) Dacă vrăjmașii noștri sunt gustoși, serviți-i cu plăcere în fiecare noapte! Vampirul arată cu unghia două locuri pe hartă. URSUZ:Aici și aici se află ascunzătoarea altor două comori! Cei patru își ațintesc
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
cu greu i-am identificat ochii negri inteligenți și, ca să fiu sigur, am întrebat în spatele lui: - Grig??? S-a întors mirat, m-a privit atent preț de o secundă, apoi fruntea i s-a descrețit și buzele cărnoase s-au destins într-un zâmbet larg, dar scurt. - Ce faci, omule? Ce bine-mi pare că te văd!! L-am invitat entuziast la „una mică” cu gândul că aveam să mă relaxez depănând împreună amintiri din perioada studenției, să râdem împreună de
COMEMORAREA NEBUNĂ A LUI CEAUŞESCU de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351781_a_353110]
-
cărora nu le convine, n-au decât să plece acasă. Nu-i așa?, se zburli el aruncând o privire ucigătoare lui Emil și oamenilor acestuia. - Eu zic să începem petrecerea, schimbă delicat Elena subiectul. Cu ce începem? Vals? Atmosfera se destinse, iar Elena își luă soțul la braț și păși în mijlocul ringului de dans. Sala arhiplină se opri în loc, iar muzica încetă. În clipa imediat următoare toată lumea se retrase pe margine, lăsând loc noii perechi sosite. Un ropot se aplauze sparse
SCRIEREA UNEI ISTORII de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1009 din 05 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352318_a_353647]
-
ambasadorul României pe lângă ONU, Pietro Lucian Pavoni, consul general al României la New York, reprezentanți ai Institutului Cultural Român din New York și de alte persoane oficiale. În alocuțiunea sa, concepută în cei mai simpli termeni diplomatici, cu o naturalețe care a destins atmosfera serii, ministrul de externe a mărturist, de la bun început, că a cunoscut pe propria-i piele pshihologia exilatului, la începutul anilor 90, la Paris: „Eu însumi am avut o dilemă de înfruntat, spunea acesta, aceea de a rămâne în
VIZITA MINISTRULUI DE EXTERNE AL ROMANIEI IN STATELE UNITE ALE AMERICII de NICHOLAS BUDA în ediţia nr. 65 din 06 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350481_a_351810]
-
nu îi cade tocmai bine. Intră în bucătărie și stă o clipă pe gânduri, se uită în frigider, realizează că are mâncare pentru prânz și apoi își ia goblenul și începe să coase. Este de altfel singurul lucru care o destinde. Deodată tresare la auzul soneriei telefonului fix. -Alo...Tu...!? Hai, că nerăbdători mai sunteți.... Cum de ce ...? A sunat și Gigi adineauri...Ai dreptate...Abia acum realizez că ești la serviciu...A, tu ești în concediu...!? Aseară nu mi-ai spus
BATE FIERUL CÂT E CALD (CONTINUARE) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350475_a_351804]
-
așez pe o bancă, să văd cum este să stai pur și simplu, se derulezi amintiri din memorie și să fii pierdut între prezent și trecut”. , își spuse atunci când ajunse în parcul de lângă mica parcare. Se așeză sprinten, apoi își destinse mușchii întinzându-se cât era banca de lungă. Duse mâna instinctiv la buzunarul de la piept al hainei și-și scoase portofelul, cu gândul de a mai privi o dată legitimația aceea uzată de medic chirurg, însă la prima filă dădu de
PENSIONARUL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350609_a_351938]
-
Se amuzau clienții dându-și mereu cu cotul privindu-ți cu dispreț - în goliciune - corpul . Petrece-n lumea ta mai mult decât pestriță și simte-te ferice precum în larg o fâță ! Iar mâine-n zori, pe plajă să te destinzi la soare ca pescărușii gri care plutesc pe mare . ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: Ca pescărușii / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 699, Anul II, 29 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Țene : Toate
CA PESCĂRUŞII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351368_a_352697]
-
Antisentimentală mă vor, să nu stânjenesc/să scormonesc portmonee, tarife/zilnice (le mai spun afișele/tragediei: “Înțelege-te singură”)/ - iată flerul câtorva insomnii de jăratec/și de ce nu suspine?! Când ațipesc întrebările fără răspuns/În javra de trup repetent/ Mă destind între cine știe ce drumuri/ Mă rog totuși să rămân cât mai terestra/Din dureri și contraste mă umanizez/ Mă vindec de orice orgolii/ Suntem în stare de-o viață frumoasă/ Chiar daca am murit/ Astăzi trăiesc mai departe/ Mă spăl în ape
ROMÂNIA LITERARĂ LAURENŢIU ULICI. PRIMA VERBA. DIFERENŢE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351392_a_352721]
-
fiind poetul Gheorghe Vicol de la Vatra Dornei și Cella Negoiescu din Iași. În timpul întâlnirii s-au purtat discuții asupra punctelor din program, asupra cărților prezentate, s-au citit poezii din creația proprie, s-au făcut glume etc. Atmosfera a fost destinsă și a permis schimburi amicale de replici și conversații punctuale. În cadrul întâlnirii au mai luat cuvântul: Maria Apetroaiei -Iași, Natalia Rusu - Roman, Mihai Zaborilă - Iași, Valentina Becart - Pașcani, Gheorghe Patza, Gheorghe Vicol, Aldona Patraș și Paraschiva Abutnăriței din Vatra Dornei
SUMAR. ADUNAREA ANUALĂ GENERALĂ A FILIALEI IAŞI A LIGII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350859_a_352188]
-
-i trezesc la șapte fără un sfert. La fel și pe nevastă-mea. Numai eu mă scol la cinci... Îmi vine să înebunesc... - Ești un caz interesant, domnule! a clătinat din cap profesorul. Ia întinde-te pe canapeaua asta și destinde-te. Spune ce vezi? - Vă văd pe dumneavoastră. Un cap mare cu chelie..., o aluniță pe nas. - Nu așa... Uită-te la cercurile astea concentrice! Ce vezi? - Niște cercuri concentrice... - Și la ce te duce gândul? - La ce mă duce
SCHIŢE UMORISTICE (35) – MĂ TREZESC LA CINCI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350889_a_352218]
-
o mică junglă departe de lumea reală. Atmosfera feerică, aerul curat invadau plămânii, mintea...spiritul se înălța în sfere înalte. M-a privit fix. A văzut lumina din ochi, bucuria copilului din suflet. Râdeam din toată inima. Simțeam că se destinde încet. Era o tensiune ascunsă în el, nu-și putea dezvălui latura copilărească atât de ușor. Nu avea încredere în oameni, într-o lume unde banii fac legea iar loialitatea aproape lipsește cu desăvârșire. M-a sărutat pe frunte cuprinzându
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351608_a_352937]
-
oftalmologii. De obicei, poate avea drept cauză prea mult timp petrecut în fața computerului. Așadar, ca să nu aveți probleme, ar fi bine ca de câteva ori pe zi să închideți ochii, încordați mușchii, inspirați adânc și, după câteva secunde, expirați și destindeți-vă. Întinzându-vă și relaxându-vă bicepșii și glutealii puteți păcăli mușchii involuntari, precum și pe cei ai ochilor, să se relaxeze. 9. Învățați să vă folosiți urechile! Dacă stați de vorbă cu cineva la o petrecere, unde este foarte mult
TABLETA NOUĂ DE WEEKEND (16+9): DE MĂRŢIŞOR... DE LA LELEA SAFTA REDIVIVUS! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345582_a_346911]
-
acolo, Mihail Constantineanu își amintește: ,, De fapt am petrecut la Vovidenia o viață de tihnă îmbelșugată și totală lipsă de griji, așa cum știu, din citite, că se ducea "în vremurile bune de altădată", pe la moșii și conace boierești. Atmosfera era destinsă, deloc inhibată, cum mă temusem, nu se vorbea cu tovarășe, ilustrului meu pacient i te adresai fie cu Coane Mihai (pentru intimi), fie cu Dom’ Președinte (variantă adoptată și de mine), sau cu Maestre. Dar aveam mereu conștiința prezenței, totuși
3 SADOVEANU SI VALERIA MITRU de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345703_a_347032]
-
acolo, Mihail Constantineanu își amintește: ,, De fapt am petrecut la Vovidenia o viață de tihnă îmbelșugată și totală lipsă de griji, așa cum știu, din citite, că se ducea "în vremurile bune de altădată", pe la moșii și conace boierești. Atmosfera era destinsă, deloc inhibată, cum mă temusem, nu se vorbea cu tovarășe, ilustrului meu pacient i te adresai fie cu Coane Mihai (pentru intimi), fie cu Dom’ Președinte (variantă adoptată și de mine), sau cu Maestre. Dar aveam mereu conștiința prezenței, totuși
3 SADOVEANU SI VALERIA MITRU de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345703_a_347032]
-
totuși, admirăm nespus de mult pe cel care nu vede totul în negru ci încearcă, în limita posibilului, să găsească forme sau căi de rezolvare pozitivă a oricărei împrejurări. Fiecare dintre noi a putut observa cât de mult te poate destinde o glumă bună sosită într-un moment mai greu. Ferice de oamenii care văd și partea plină a paharului. Optimismul poate sta și chiar înfrunta pesimismul la fel cum culoarea neagră se confruntă cu cea albă - completându-se deseori! Și
VEŞNICIA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352177_a_353506]