706 matches
-
are vreo legătură directă cu subiectul nostru, merită să fie pomenită, pe alte temeiuri. Ea înfățișează o priveliște din insulele Pacificului, într-o amiază liniștită; o balenieră franceză ancorată lîngă țărm își face, cu încetineală, plinul de apă dulce; pînzele destinse ale vasului și frunzele lungi ale palmierilor din fund atîrnă leneșe în văzduhul neclintit. Efectul este superb, dacă ne gîndim că tabloul îi înfățișează pe îndrăzneții vînători de balene sub aspectul, nu prea des întîlnit, al odihnei lor orientale. Cealaltă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
două poziții ale lui Syner în imaginile de mai jos. În ambele, Syna este cu spatele, cu trupul ușor deschis. Instinctiv, ceea ce înseamnă că trebuie să priviți rapid imaginile, în care dintre cele două poziții Syner vă pare mai deschis? Destinși, ca în a doua imagine, oamenii cei mai seducători urmează mișcările interlocutorilor. Intră cu ei în aceeași mișcare de comunicare. Înclinarea capului este altă modalitate inconștientă de a arăta că nu încercăm să dominăm comunicarea. Ea generează întotdeauna multă blândețe
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
mai rapide decât cele pe care suntem capabili să le controlăm conștient. Când suntem destinși, trăsăturile ni se destind. Dacă radiem suficient de puternic, chipurile interlocutorilor vor prelua expresiile destinderii noastre. Atunci comunicarea se efectuează de la chip destins la chip destins. În aceste momente rare, mesajele subliminale care se transmit sunt foarte puternice, pentru că nu sunt filtrate prin nici o crispare. Ceilalți ne privesc cu adevărat, fără să treacă în defensivă. Ne privim atunci așa cum se privesc în mod normal persoanele care
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
rând, întreaga lor ființă îndepărtează, în general, orice nor de pe cerul comunicării. În al doilea rând, sunt capabile să repereze rapid barierele mentale care ar putea să apară; prin urmare, le pot ocoli mai ușor. Favorizarea unui climat de comunicare destins Creierul nostru este traversat în permanență de unde cerebrale. Aceste unde sunt active tot timpul, zi și noapte. Unele dintre ele favorizează seninătatea, receptivitatea. Și, în funcție de starea în care suntem - complet treji, în fază de relaxare sau în perioadă de somn
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
decât cea dreaptă. Este interesată de interlocutor și îi arată acest lucru. Pe fotografia din dreapta, partea stângă a feței Synei este mai vascularizată și, deci, mai mare. În comparație cu partea dreaptă, ochiul și sprânceana sunt mai sus și mușchii orbiculari mai destinși. Syna manifestă o dorință și un interes foarte puternice. Astfel de asimetrii apar pentru că, deși putem controla voluntar unii mușchi (prin intermediul nervilor periferici legați de cortexul motor și de căile piramidale), nu putem interveni voluntar asupra anumitor zone ale creierului
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
cea de-a doua imagine, în care Syna are o atitudine cu totul ieșită din comun. Coatele depărtate de trup traduc rigiditatea noastră și retragerea în sine. De aceea, dintre imaginile următoare ale strângerii mâinii, cea din stânga va fi mai destinsă și va fi citită inconștient ca fiind mai cordială decât cea din dreapta. În cea de-a doua poziție, Syner se apără în spatele aparenței de deschidere. Unghiul ascuțit al cotului lui creează o barieră între el și celălalt. (în casetă) Tăcerile
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
mai jos și aflați care este. Oamenii care își deschid maleolele interne sunt atenți unii la ceilalți. Maleolele lor deschise traduc absența rigidității. De altfel, priviți-le umerii atunci când maleolele sunt deschise: mușchiul trapez este relaxat, iar umerii sunt mai destinși ca de obicei. Tot trupul pare să se rotunjească, ca și cum ar deveni un căuș în care să vă adăpostească. Când stau în picioare, oamenii își traduc marea receptivitate în același fel. Aceste două poziții reprezentate indică o mare deschidere și
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
ipoteza unui critic care vedea în Playback o anexă la romanul publicat anterior. Anexă e poate prea mult spus, dar pandant e, cu siguranță. Dacă romanul din 1953 reprezintă o culme a analizei nevrozei, cartea din 1958 e o scriere destinsă, aproape amuzantă. Dacă se poate vorbi de o continuitate, ea trebuie căutată la nivelul stilului și al calității dialogului. Observând lentoarea intrării în subiectul propriu-zis, putem presupune că Raymond Chandler intenționa să scrie o nouă carte de dimensiuni mari. Lipsa
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
psychanalytique, PUF, Paris, 80-104. Freud S. (1914/1977), „Remémoration, répétition et perlaboration”, in La Technique psychanalytique, PUF, Paris, 105-115. Freud S. (1914/1985), „Pour introduire le narcissisme”, in La Vie sexuelle, PUF, Paris, 81-105. Freud S. (1915a/1968), „Pulsions et destins des pulsions”, in Métapsychologie, Gallimard, Paris, 11-43. Freud S. (1915b/1968), „Le refoulement”, in Métapsychologie, Gallimard, Paris, 45-63. Freud S. (1915c/1968), „L’inconscient”, in Métapsychologie, Gallimard, Paris, 65-121. Freud S. (1915/1974), „Communication d’un cas de paranoïa en
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
carte la Școala Națională de Studii Politice și Administrative. A venit și m-a luat de acolo Octavian Știreanu, consilier al președintelui. M-a dus la acesta, care m-a primit cu mare amabilitate și am avut o discuție extrem de destinsă, nici pe departe una În care transpărea vreun resentiment. S-au discutat multe și au apărut teme foarte interesante, inclusiv - era Înainte de apropierea oficială de familia regală - tema relației cu monarhia. Îmi apărea un Ion Iliescu mai puțin impenitent decât
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
s-a făcut auzit de pe celălalt mal al torentului. Limba aceea necunoscută era limba ei maternă. Mi-am început povestirea în fața ferestrei, în fața acelui dreptunghi de plasă pe care-l cârpeai, am terminat-o în șoaptă, aplecat peste chipul tău destins de somn. Am crezut că, adormind, ai pierdut sfârșitul. Dar la ultimele cuvinte, fără să spui nimic, m-ai strâns ușor de mână. Cu mult înainte să te fi cunoscut, mi se întâmpla să revin la noaptea aceea din Caucaz
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pot utiliza muniții perforante sau explozive sau chiar incendiare... Vocea îi era întreruptă doar de aceea, mai puțin puternică, a interpretului, iar din când în când, de întrebările soldaților. Am ajuns să detest tonul ăla ce se dorea profesoral și destins totodată. — Nu, amice, dacă nu blochezi bine șurubul ăsta de fixare, te-ai dus dracului de la primul tir... Părea că anunță, încă teoretic, rezultatele ce aveau să se regăsească foarte curând pe masa noastră de operație, deja sub aspectul acelui
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Freud, p. 95). Efectul reparator al somnului este, de altfel, în mare parte legat de această întoarcere la «o stare paradiziacă», departe de agitația vieții, de neliniștile și de grijile cotidiene. Este interesant de remarcat cât de fericit și de destins pare cel care doarme. Totul este relaxat: în mod vizibil corpul, dar și spiritul. Acest fenomen este și mai evident în cazul copiilor. Nu degeaba se spune: „Doarme ca un îngeraș”. Pe de altă parte, somnul vizează trei direcții: - permite
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
punându-și Întrebări, căutând răspunsuri, Într-un cuvânt, interesându-se. Firește, nu suntem nici la jumătatea drumului, dar, chiar și numai la jumătatea drumului fiind, pot spune că am atins ținta principală: formarea unui grup de traducători pasionați și mobilizați, destinși, vioi, pe care se poate conta mai departe. Ce se va alege peste câțiva ani de acest grup, numai Domnul știe. Deocamdată, „important e că ne simțim bine Împreună”, vorba unui amic filozof. Interviu realizat de Sebastian Maxim (apărut În
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
naturiste constituie cea mai bună terapie a stărilor de indispoziție. Ca și C. Hogaș, B., iubitor de solitudine care nu-și refuză deliciul epicureic, are gustul vagabondajului la voia întâmplării, aceste peregrinări nutrind lirismul dichisit al generoaselor descrieri. E fața destinsă a prozatorului, altminteri încruntat și cătrănit. În pofida unor exerciții de ficțiune, cartea lui rămâne, cu izbutirile și insuficiențele ei, mărturia unei vocații de memorialist. SCRIERI: Însemnările unui belfer, I-II, București, 1935-1939; ed. îngr. și pref. Petru Poantă, București, 1974
BOTEZ-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
amintirea intactă a momentelor evocate, adesea și pe documente, ca în însemnările despre Jan Urban Jarník, George Dima, Iacob Mureșianu. El introduce în spațiul evocării nuclee epice, crochiuri de portret fizic, contururi de portret moral, aprecieri de critic, toate trasate destins, personal. Dacă amintirile despre Caragiale și Coșbuc sunt configurate într-un registru oarecum obișnuit, anecdotic, altele, precum cele despre C. I. Nottara, au o valoare documentară specială. Accentele patetice și nu o dată sublinierile autoflagelatoare („Agârbiceanu-omul e cu un an în urma
BANUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285614_a_286943]
-
apasă, undeva aproape, umbra frontului (tatăl e la război, copiii așteaptă ziua „de leafă” ca pe o sărbătoare, din panoplia clasei priveghează faimoasa „Usturica”, o replică naivă - citadină - la amintirile „humuleșteanului”). Cultivă tot mai dezinvolt, apoi, un aliaj de haz destins, bonom, vervă surâzătoare ori ironie subversivă, iar ca revers, un gen de evocare, agreabil, ce-i va atrage cititori fideli. Cartea ce îi aduce recunoașterea e Cișmigiu et Comp., o odisee de licean simpatic, șturlubatic premiant, aplaudat ori, după caz, temut
BAJENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]
-
va izbuti notabile remake-uri, recuperând embleme, măști (extrem de „productivă” cea a cheleșului), integrând surse, triind motive, diverse ca factură și tipologie. Umorul blajin reanimă, în fine, în Mici povestiri despre oameni mari (1981), anecdotica instructiv-cordială, verva păstoasă, duhul boem și destins al unui București de odinioară: lume pestriță, cafenele, simigerii (a lui „Kir Sotir”, „la Agop”, în Calea Moșilor), instituții cu faimă și oameni „cari au fost”, agitația de o clipă a urbei, ambianța balcanică. Trecerea timpului pune surdină, atenuând din
BAJENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]
-
sens se acționează în primul rând pentru corectarea tulburărilor statice ale coloanei cervicale, prin adoptarea unor poziții corective, cu scopul de a plasa discul intervertebral în stare de repaus. Se urmărește apoi tonifierea mușchilor deficitari și a ligamentelor relaxate și destinse. În final, prin reabilitare se urmărește a-i reda pacientului capacitatea de a efectua gesturile uzuale și cele profesionale în poziție antalgică corijată. În discopatiile dorsale, deteriorarea structurală a discurilor intervertebrale dorsale prezintă variate expresii clinice: insuficiența dorsală dureroasă sau
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Bill. I-a chemat și pe ceilalți pe o linie privată și vorbeau fără întrerupere despre urmările măsurilor care au fost prezentate. Acum înțeleg de ce tu nu mergi la școală, Fernand, spuse Marius care vroia să creeze o atmosferă mai destinsă. Nu contează asta, Marius, l-a întrerupt Miroshi. Dacă Guvernul apucă să implanteze cipurile alea blestemate în corpul nostru, vor obține o societate bazată pe sclavie. Vor încălca dreptul la libera gândire. Nu va mai exista libertate. Libertatea nici acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mai vedea. — De ce? Din nou, uimire, nedumerire. Din nou acele priviri de om care nu mai știe unde e. — Nu voia ca acel copil al nostru... De data asta Lecoeur făcu ochii mari, În timp ce Maigret stătea nemișcat În colțul lui, destins, ca un motan mare ghiftuit. — La ce copil vă referiți? — Păi... cel născut de Hélène... Fiul meu... Fără să vrea, rostise acest ultim cuvânt cu mândrie. — Pretindeți că a avut un copil cu dumneavoastră? — Da, Philippe... Lecoeur clocotea. — A reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
timpul zilei? Lumânarea de deasupra patului aruncă reflexe palide și multi co lore, ca într-un joc, inundând fața adormită cu un caleidoscop de lumini și umbre. Care o fi imaginea ta adevărată? murmură descurajat. Cea de acum, lascivă și destinsă, sau cea pe care i-o impun educația și moravurile rigide moștenite din străbuni? Își lasă degetele să alunece lin prin părul ei bogat, în timp ce suspină nefericit. Sanctitatea căminului nu este aproape niciodată compatibilă cu fericirea conjugală. Se întoarce mânios
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe o distincție personală? Când se pun în mișcare, este rândul lui Plautius Silvanus să-și exprime nedumerirea: — Mergem singuri? Neînsoțiți... ăăă... fără... — Fără o suită de senatori sau cavaleri de rang ilustru? îi ia Tiberius vorba din gură. Râde destins. — De obicei nu îngădui nimănui, în afara credincioșilor mei Seianus și Lygdus, să mă însoțească. Da’ nu te temi pentru viața ta? remarcă acru Silvanus. — Să mă tem? chicotește Tiberius. De cine să mă tem? De cei care îmi dau voturile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
privea parcă înfuriat. Era Yozō, servitorul samuraiului. După ce Velasco ieși din cabina cea mare, negustorii își puseră pensulele la loc în cutii căscând și lovindu-și cu pumnii umerii înțepeniți. Expresiile sârguicioase depână atunci le dispărură de pe chip și atmosfera destinsă a însărcinării duse la bun sfârșit umplu cabina cea mare. Unii începuseră să joace cu zaruri lângă încărcătura în dreptul căreia stătuse Velasco. Pe timpul călătoriei noastre am de gând să învăț cât mai multă spaniolă. Pe când ieșea din cabina cea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din prezent. Să fie asta cauza, sau nu, oricum, cu toate că e trecut de patruzeci de ani, chipul lui are încă vioiciunea chipului unui tânăr. Dacă nu ar fi devenit victima atacului cu sarin de la metrou, ar fi dus aceeași viață destinsă și rafinată de burlac. Joacă golf cu prietenii care locuiesc în apropiere. Se relaxează împreună cu ei la un pahar. Din cauza simptomelor cauzate de sarin, viața domnului Matsumoto s-a schimbat radical. Cel mai greu pentru el este faptul că: „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]