347 matches
-
decât cea din vara anului 1937. Scriitorul reia faptele și Întâmplările petrecute după fuga băieților mai mari, din prima căsnicie cu oile și cu caii la București. Și de data aceasta, locul principal În acțiune Îl are familia Moromete, definitiv destrămată, dar centrul atenției este Îndreptat spre un alt personaj principal, acesta fiind Nicolae Moromete. Din acest punct de vedere, În parte, vol. II poate fi socotit și un bildungsroman, pentru că urmărește devenirea lui Nicolae Moromete. Ilie Moromete trece pe planul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
în viața cotidiană a multor locuitori ai planetei. Însă omul contemporan trăiește o profundă criză interioară. Oamenii încearcă să se detașeze de o întreagă serie de probleme: stres, bani, griji, prea multă sau prea putină muncă ori familii și prietenii destrămate. Unele persoane însă încearcă să se detașeze definitiv de lumea reală. Ele nu se pot lupta cu viața reală și consumă droguri pentru a experimenta și a-și crea o lume fantezistă. Consumul de droguri este o problemă complexă, de
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
încât îmi vine să cred că nu le-a avut niciodată. Sondajele comandate și o mașină de propagandă bine unsă au făcut să luăm umbra PSD ului drept el însuși și să ne speriem ca atare. În consecință, odată iluzia destrămată, PSD a dat impresia că a căzut de sus. Reglările de conturi care au urmat alegerilor locale și războiul rece Iliescu-Năstase au transformat eșecul relativ de la urne într-o înfrângere în toată regula. Pentru prima dată în ultimii cinci-șase ani
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
pe care nu i-am cunoscut niciodată. Pe atunci, avea cine să spună povești sepia, despre magazine care azi nu mai există, despre copii care au crescut mari și bătrâni care s-au stins între timp, despre străzi rebotezate, mariaje destrămate și orașe în care n-am călătorit niciodată. Din poveștile fotografiilor colecționate de Frederic Bonn n-a mai rămas decât câte un pasaj rupt din context, ceea ce adâncește deopotrivă misterul și nevoia de a recrea trecutul în imaginație. „De fiecare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
sufletul meu... Autobuzul se oprise din cauza unei nunți. Apoi, în Focuri, am așteptat ca niciodată, vreun ceas și ceva, o ocazie. Lica era vânătă, Tamara nu s-a putut abține să nu ne ducă la o cârciumă din satul ăla destrămat... și am ras, în trei, o sticlă de votcă. Lica a mai vrut o gură și-am cumpărat eu, galant, înc-o sticlă. Eram deja ușor piliți. Tamara îmi tot băga mânuța subțire în buzunarul paltonului și-mi strângea „fatalusul“ ritmic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
Jane, ne-am despărțit prieteni buni, dar am rămas împerecheați pe viață, după cum propusese Nora. Acum tu cunoști situația noastră familiară la ambele perechi, dacă toate familiile ar fi cum suntem noi nu ar mai trebui justiție, procese civile, cămine destrămate, vorbe rele, certuri și câte altele.Avem fiecare câte un moștenitor, care sperăm să fie buni ca și noi, iar cât despre trecutul nostru din tinerețe,a rămas ca un episod din viață, frumos,plăcut, care s-a încadrat și
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
că pentru a fi tiran trebuia să fii întâi tiran. Mișcările lui erau, toate, ale unui saltimbanc. Ți se părea că vezi o marionetă trasă când de cap, când de picioare. Totul, în discursurile și în gesturile sale, era frânt, destrămat. Pentru că nimic nu-i ieșea din suflet, totul îi venea din cap, totul era artificial. Marat nu iubea pe nimeni, iar în virtute nu credea; nu se iubea decât pe sine. Nu mi-a lăudat niciodată vreun scriitor. Ai fi
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
nemților. Au fost suspendate Constituția și Parlamentul, puterea a fost preluată de Garda de Fier și de mareșalul Antonescu. Populația orașelor și satelor condamnate la re-anexare a reacționat prin înființarea unor gărzi de autoapărare, care au încercat să restabilească ordinea destrămată complet, și, acolo unde s-a putut, s-au străduit să împiedice armata română în retragere și administrația română să demonteze fabrici sau să transporte utilaje, necesare continuării vieții. La Cluj, după acordul părților - adică după acordul consulului ungar Bothmer
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
cu generozitate și... altora. Revenind la emisiunile amintite și la propaganda anticomunistă ce a avut totuși meritul esențial, cel puțin teoretic, al demistificării: situația este totuși reversibilă, poate fi reversibilă. Iluzia poate fi ruptă, ea a fost chiar uneori efectiv destrămată. în conștiința totalitară univocă, în sens unic, s-a produs o primă breșă: au apărut, fie și potențial, îndoiala, alternativa, ipoteza contrară: Dar dacă... se schimbă, totuși. Proces obscur, oscilant, nehotărâtor și deci nepericulos pentru regim. De reținut, totuși, cu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
semantismul staticii și al împlinirii autosuficiente, așa cum întâlnim în poemul Umbra et pulvis 21: "Taci îngere. Clorofila e răzbunată./ Trupul meu vinovat se dizolvă-n amurg./ În albia formelor lumea abia mai înoată./ Apa arde. Malurile râului curg". O lume destrămată, dizolvată în absența luminii, în golul tăcerii și al transcendenței interzise. O lume oarbă care abia mai există în "albia formelor", își pierde conturul explicit, se de-formează resorbindu-se în magma informului 22. Regresia spre originar marchează nu doar
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
te urmează/ e a altui timp, ce face eforturi să mai privească,/ înainte de a se instaura/ subteranele". Acum, într-adevăr, ceea ce se vede nu mai aparține vederii; a vedea numește golul care dă de văzut. Din nimicul destrămării - el însuși destrămat - răzbate fâșia de lumină, liziera unui timp care ne privește. Imaginea aceasta iese din nimic precum cuvântul care pune început creației, se arată cu puterea iubirii ce-l naște. Apare în miezul dispariției, și chiar în virtutea ei; o survenire, totuși
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
al unei lumi pe care cuvântul să-l poată rosti prin reflectare ori reprezentare. Cuvântul nu doar că descoperă în sine un adânc pe care simpla denotație îl trece cu vederea, dar el e orb oricărui spectacol reprezentat în textura destrămată a lumii. "Groapa oarbă" din cuvânt e imaginea vacuității rostirii de dinaintea rostitului, nespusul - adânc grăitor ! - al nevederii și al nonmanifestării. Căci ce ar putea să vadă și să spună cuvântul descărnat, destrupat (de vedere și de cuvântare) ca de veșmântul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pe un ton de romanță, aceste noi idile transeuropene, scoțând la iveală întregul lor farmec dulce-amar. Flirt este o narațiune în tonuri pastel semănând cu o delicată acuarelă. Găsind întâmplător într-un fund de sertar două mănuși micuțe cu degetele destrămate și un trandafir vestejit, naratorul începe să evoce cu nostalgie trecutul. Astfel, rememorează "clipa fericită" în care avusese șansa s-o întâlnească pe "cea mai gingașă dintre crăiese"26. Asta se întâmpla, își amintește el, în luna iulie a anului
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mâini îngrijite"76. Dar vai! Locuitoarele satelor nu răspund decât arareori avansurilor bărbaților. După cum observă Roland Dorgelès, "nu-i ușor să placi femeilor când singurele tale haine de gală sunt o vestă lălâie care-ți atârnă până la fund, niște moletiere destrămate și niște ghete din care ies cuiele". "Gloria, rezumă doctorul Huot, înseamnă tină și purici, iar femeia nici nu vrea s-audă de-așa ceva"77. Soldații aflați pe front trebuie să se mulțumească prin urmare cu visele, cu fanteziile, cu
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
sfârșit de noiembrie, două care mari încărcate cu gospodăria meșterului plecau de la Național spre bariera Păcurarilor, luând drumul spre Târgul Frumos. Ziua era cenușie, peste dealuri golașe, pe deasupra întinderilor uscate se învăluiau stoluri de ciori și în înălțimi alergau nouri destrămați. După-amiază începu să fulguiască ninsoare și vântul se coborâse mai jos. Amurgise când am ajuns la Târgul Frumos. Toată iarna am vegetat, meșterul se ținea întruna de chefuri, de cărți și deseori își bătea nevasta. Spre primăvară, am plecat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
care să treacă primul și sfârșiră prin a trece împreună, concomitent și aproape îmbrățișați. Vântul de toamnă le-a răcorit fețele. Înviorați, au pornit-o pe mijlocul străzii. Ahile își ridică privirea spre lună care alerga înfășurată în vălurile ei destrămate: Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă / Prin care trece luna, regina nopții moartă", dragul meu Arcadi?" "Eminescu? Ai zis Eminescu?" Și Arcadi recită aceleași versuri în rusă, tradusese poemul cu Margareta! "Aaa, tătar șiret, Eminescu este
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ce s-au conformat mașinii comuniste de persecutare a românismului erau promovați în funcții, premiați, decorați, avansați la serviciu și evident invers, cei ce nu acceptau compromiterea erau înjosiți, arestați, condamnați, eliberați din serviciu. Astfel au fost schilodite atâtea destine, destrămate familii, copii rămași orfani, bătrâni neajutorați etc. Excesiva politizare a societății a sporit exodul populației, fiind încurajați să părăsească baștina vorbitorii de limbă română. Poliția, mass-media, biserica, sindicatele involuntar au devenit mijloace de dominare și manipulare în masă. Cultul personalități
SĂ NU OBOSIM SĂ FIM ROMÂNI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Valeriu Ostaş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1708]
-
e lipsită de orice "norme comunitare care să-i unească și lipsită de orice grijă pentru celălalt". Această imagine a adolescenților, care stau singuri acasă privind la televizor și apoi devastează cartierul, oferă o viziune a societății marcate de familii destrămate, comunități care se dezintegrează, indivizi anomici, o societate lipsită de valori și idealuri. Așadar, Beavis și Butt-Head sînt părăsiți în fața televizorului, devenind critici "de canapea" ai videoclipurilor preferate. Într-un anume sens, cei doi sînt primii critici media care devin
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
ordine de idei, nu este suficient ca acest comportament să fie înfierat ca patologic 29. S-ar putea mai degrabă spune că serialul dezvăluie cît de violentă a devenit societatea și prezintă lipsa de perspectivă a tineretului provenind din familii destrămate, lipsit de o educație corespunzătoare și fără șansa unei slujbe și a unui viitor. Cultura heavy-metal de care sînt înconjurați Beavis și Butt-Head reprezintă soluția prin care cei prinși în capcana unor existențe lipsite de perspectivă să uite de toate
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
de perspectivă. De aici provine și popularitatea acestei noi "televiziuni a rataților" ce surprinde producții precum Familia Simpson, Roseanne și Beavis și Butt-Head. Așadar, programul Beavis și Butt-Head al canalului MTV permite o evaluare a condiției tineretului contemporan cu familii destrămate, cu o educație precară și fără perspectiva unei slijbe. Înclinația spre distrugere a lui Beavis și Butt-Head poate fi privită în parte ca o expresie a lipsei de speranță și a alienării și prezentînd situația fără ieșire a multor tineri
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
fața în sus, își ridică fustița până sub bărbie, iar "doctorul", cu maximum de precauție, îi aplică pe suprafața ombilicului compoziția numită "cataplasmă", care, ce-i drept, era cam mizerabilă: știr, pământ, nisip și apă care se scurgea prin țesătura destrămată a șorțului. Dar "pacienta" noastră răbda cu stoicism. Ce nu face omul pentru a-și salva viața?! Amândouă personajele de mai sus erau atât de "prinse" de importanța activității pe care o făceau, încât n-au auzit glasurile mamelor, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
sordidă de lângă plajă - clocotește necontenit printre stâncile artificiale, deși azi e prima zi mai calmă și crabii au ieșit din găurile lor submarine să se bucure de soare, la liziera unde apa mării linge pietrele. De dimineață a fost nor, destrămat acum într-o negură care estompează orizontul. În timpul primului înot, soarele, difuz încă prin perdeaua de nori, viza fața ternă a mării cu nuanțe fugitive de albastru, verde și vieux-rose. Acum, totul a virat spre verde profund - dar culorile acestea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
un test. Poate că acești ani au fost necesari pentru ca noi, oamenii de rând, să înțelegem cine suntem. Am văzut ce înseamnă viața fiecăruia dintre noi când țara este condusă de oameni necinstiți. După patru ani de zile de iluzii destrămate, ne-am blazat, spunând că toți sunt necinstiți și fură când ajung la putere. Astăzi constatăm că puterea care a condus țara a acționat în folosul fostei nomenclaturi comuniste și nu în beneficiul societății. Tot astăzi îi blamăm pe cei
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Când aveau ocazia ucideau fără milă sentimentele lor. Golul din sufletul lor îl simțea tot mai mare. Ajunseseră să-și vorbească foarte rar. Viața avea să își găsească singură alt drum. Le era așa de greu să își vadă familia destrămată! Altădată erau lipiți unul de altul precum timbrul de scrisoare. Perfect conștient de ceea ce se petrecea între ei și văzând-o plângând, Alin o urmări cu privirea pe maică-sa și zise: - O, mamă! Nu mai fi supărată! Te rog
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pe turcește... "Unde sunt?... Nu... nu văd nimic... nu mai văd..." abia îngână glasul ce se stinge încet, încet. "Mamă... mamă..." Tăcere... Ninge, fulguiește ușor. Peste câmpul de bătălie, peste trupurile straniu încremenite în moarte, plutesc, se leagănă cețuri, aburi destrămați, tăcere... Stăruie o duhoare înecăcioasă de pulbere, de sânge, de catran... Învălmășite: un cal cu burta în sus; țeava înflorită a unui tun; un chervan răsturnat ce fumega încă; un steag verde al Profetului ce flutura ca o zdreanță pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]