1,125 matches
-
cotidian”. Criticul apreciază că filmul are un haz nebun, o înțelepciune jucăușă și personaje „care merg către niciunde”, "Păcală" fiind „filmul lui Saizescu cel mai încărcat de fastul snoavei”. Universul său postmodernist face ca filmul să nu pară nici astăzi desuet. Odată cu trecerea timpului, aprecierile pozitive la adresa acestui film au început să se mai dilueze. Tânărul critic Andrei Gorzo a afirmat că "Păcală" este „un film de nevăzut”, „cel mai intransigent și mai greu accesibil film experimental din toate timpurile”. El
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
deceniile șase, șapte și opt ale secolului trecut, aceea în ambianța căreia s-a cristalizat și s-a im¬pus opera eminesciană de maturitate.” „Comentariile dlui Eugen Lungu sunt exemplare prin inconformismul lor decent, prin pigmentul critic ce subminează venerația desuetă, duhul mimetic, ponciful lipsit de vlagă. Departe de-a ceda discursului convențional, retorismului ce încă mai face ravagii, inclusiv în patria-mamă, în sfera evocării «marilor clasici», criticul și istoricul literar basarabean se arată foarte avi¬zat asupra neajunsurilor estetice ale
Eugen Lungu () [Corola-website/Science/337169_a_338498]
-
genetice. În ultimele decenii, la noi și nu numai, datorită noilor încercări de expresii vizuale (media, performance, happenind etc.) se încearcă o marginalizare a tuturor formelor de artă „clasice”, implicit a peisajului, mai ales de către tinerii creatori care le cred desuete, și în contradicție cu ceea ce ei consideră performanță. Este o viziune excesivă care, deși firească vârstei și mai ales momentului de criză pe care îl traversează arta de o bună perioadă de timp, nu își găsește susținerea în realitate nici
Pictură () [Corola-website/Science/297480_a_298809]
-
în vara anului 1947. Alte ediții au mai fost publicate de ESPLA în februarie 1955 (cu ilustrații de Aurel Jiquidi) și de Editura pentru Literatură din București în 1962. Romanul a fost bine primit de critică în ciuda unui aspect oarecum desuet al prozei, fiind lăudată reconstituirea ficțională prin fapte, personaje și descrieri a unei perioade din trecutul Bucureștiului, evocată „într-o factură tradițională de mare rafinament”. Criticul Șerban Cioculescu saluta cu entuziasm apariția romanului, scriind într-un articol din revista " Viața
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
autorizații de funcționare operatorilor comerciali de telegrafie dacă aceștia îi trec testele. Datorită dezvoltării ulterioare a comunicațiilor, folosind o gamă largă de unde electromagnetice și folosind metode mai avansate tehnologic, utilizarea alfabetului Morse a devenit în zilele noastre, într-un fel, desuetă și aproape uitată. Totuși, există domenii de utilizare, așa cum ar fi navigarea maritimă și aeriană, precum și comunicarea radio-amatoare (ce folosește unde electromagnetice continue), în care folosirea invenției americanului Morse este de neînlocuit. De fapt, codificarea Morse este singura modalitate digitală
Codul Morse () [Corola-website/Science/302336_a_303665]
-
apărut în 2001, la Editura Artprint, în colecția „Bibliofilia”. Un document inedit. Tandru. Cuvinteimagini emoționante despre viață și teatru. Despre întîlniri. Despre epistolă ca gen care aduce oamenii împreună în comunicarea cea adevărată. Fără „terți” cum cred, dintr-un sentiment desuet, probabil, că sînt calculatorul, mobilul și alte obiecte. Așteptarea, ca și tăcerile, sînt suprimate, astfel, din cotidian. Totul se derulează aiuritor de iute, ca și cum am fi mereu într-o cursă olimpică și ar trebui, fiecare dintre noi, să doboare un
O noapte de insomniac by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5306_a_6631]
-
peisajul coregrafic a fost relația tuturor personajelor cu obiectele din jur - mese și scaune - folosite nu ca elemente de decor, ci integrate în dans, ca partenere în jocul scenic. Interpretările au fost adecvate fiecărei stări, vocabularul fiind însă, pe alocuri, desuet. Lucrarea lui Tünde Baczó, Dar cu pianistul cine dansează?, a fost cea mai apropiată de linia dansului contemporan, deși titlul piesei nu a făcut-o pe autoare să îl integreze în desfășurarea coregrafică și pe pianistul Tibor Cári, care i-
Dans la Odeon by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4101_a_5426]
-
anunțat de filosofi, confirmat de sociologi și poate fi constatat de oricine urmărește viața publică sau expresiile publice ale frământărilor și derutelor unor indivizi. Fără a fi inoperante sau inconsistente, apartenențele naționale, confesionale sau profesionale au devenit laxe și chiar desuete. Relativizarea acestor identități colective nu apare doar prin migrația milioanelor de cetățeni intra și extra europeni, ci, mai ales, prin desemnificarea oricărui fundament exterior al comunității. Discuțiile despre schimbarea apartenenței sexuale 3 arată că și identitățile socotite naturale pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
mâine toate proiectele și toate punctele fixe, dar mă gândesc că, pe de altă parte, dacă vă sună de trei ori premierul și nu-i răspundeți, dacă, nu știu, poate pică Guvernul și dumneavoastră rămâneți la acea acțiune care e desuetă... Înțeleg că v-a sunat de câteva ori și nu i-ați răspuns și v-a sunat chiar înainte de a ieși cu acea declarație publică; mă gândesc că poate aveți aghiotanți, consilieri, asistenți, nu știu, am lucrat și eu într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
un patetism suscitat de elanuri generoase, de solidarizarea cu șansele de emancipare (nu numai socială) a omului și ritmate de accente vitaliste și mesianice. E o poezie cu o retorică riguroasă - fără mari excese de grandilocvență -, o poezie conservatoare, deja desuetă prin raportare chiar la relativ puțin îndrăznețele înnoiri promovate de simbolismul românesc la cumpăna veacurilor al XIX-lea și al XX-lea, și cu atât mai perimată la data apariției primului volum, în 1926, adică într-un moment în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290217_a_291546]
-
rațiunii, chiar dacă folosirea acesteia diferă de la un loc la altul (Minois, 1991, pp. 103 și 115). În domeniul științelor lumii vii, călătoriile de descoperire și apoi expedițiile au Îmbogățit colecțiile zoologice și botanice În asemenea măsură Încât clasificările tradiționale devin desuete. Acest fapt duce la o reinterpretare a diversității biologice, la Început prin prisma noțiunii de „serie” care stabilea legături Între specii imuabile, până când, În secolul al XIX-lea, vor apărea teoriile evoluționiste. În ceea ce privește descrierea ființelor vii, Plinius cel Bătrân sublinia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Antirasismul de rezistență identitară, lansat de minorități active, a devenit astfel un contrarasism de masă, organizat politic. Dacă presupunem, dintr-o perspectivă antirasistă, că „rasismul alb” este imposibil de eliminat și că „Revoluția neagră” nu mai este decât un mit desuet, naționalismul negru separatist rămâne singura cale posibilă (Fredrickson, 1993, p. 53). Orice orientare „interrasistă” (Fredrickson, 2000, p. 152 și urm.), presupunând valori și norme universaliste, este atunci respinsă ca fiind o utopie abstractă. Rămâne de schițat o critică metodologică a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
În domeniul judiciar a reglementării raporturilor sociale și, pe de altă parte, de revalorizarea idealului democratic În urma prăbușirii „socialismelor reale” (Beauchemin, 1998; Fukuyama, 1992), problematica comunitarismului neputând fi trecută nici ea sub tăcere (Habermas, 1999). În sfârșit, suveranismul ar deveni desuet din cauza efectelor a ceea ce am putea numi „procesul de personalizare” (Lipovetsky, 1992). Putem Înțelege această realitate arătând, așa cum sugera Renaut, că În zilele noastre imaginea cetățeanului se estompează În spatele imaginii individului (Renaut, 1989). Suveranismul ar fi atunci amenințat În raport cu tendințele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
o responsabilitate mărită". Și, în finalul articolului menționat, scris în decembrie 1990, va preciza: "Dacă nici în libertate nu ne vom dezbăra de concesii și mitologii, ne vom instala în exotisme pasionale și vom substitui lucidității simple exerciții de imnologie desuetă. Din păcate, pînă și critici cu autoritate, sau reviste literare de prestigiu se complac în cîte o strategie sau alta, întîrziind, prin acest ocol malign, revenirea în fire a valorilor abătute, surghiunite printr-un fel de trafic al complezenței". Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
o vreme. Sau, cazul lui Patrick Poivre d'Arvor pus la popreală după măsluiala cu interviul lui Fidel Castro, pentru o bună perioadă. La noi, pentru vedetele care-și hrănesc gloria la televizor nu din înfăptuiri, să mi se ierte desuetul termen, ci chiar din apariții la televizor, riscul e doar acela de a se trezi printre "cei zece pentru națiune", înnebunind astfel și mai tare. Fiindcă opinia publică e leneșă, necultivată, sau cultivată... la televizor. Stau deci și mă uit
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
frumosul și pe ocolite, dacă i-a plăcut în tinerețe Enigma Otiliei, dacă el este cine este, făcându-ne plăcerea unei bălăcăreli de zile mari, la televiziune și în presă, la trei ani distanță de la eveniment. (Îmi cer iertare pentru desueta adăugire: "și dezamăgindu-ne, pe mulți"). Asta este doar un fel din meniul cu care ne-am obișnuit în schimbul contribuției noastre la bugetul de stat: circ mult și pâine puțină. Și doar o consecință secundară a faptului că oamenii aceștia
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
orice viață, / De stele, de parfum, de flori albastre, / O roză, ca pe-o insulă de gheață, / Va crește sfântă-n sufletele noastre”. Chiar dacă patetica damnării, ca și impresia de morbidețe ori de prețiozitate imprimă liricii lui P. un aer desuet și, alături de figurile ermetice, explică redusa ei audiență, prin el poezia românească a încorporat pe deplin muzica, anecdota lirică fiind înlocuită de simbol și de sugestia muzicală. Pe linia controlului ritmului și a concentrării emoției, cu P. și poemul în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
mare măsură obișnuită să repete că de jumătate de mileniu suntem pe baricadele modernității. După a doua fază a "războiului de 77 de ani, 1914- 1991" s-a căutat "nu numai un nume nou pentru vitalitatea uimitoare a capitalismului devenit desuet, ci și un principiu de organizare istoric nou". (1, p. 249) Extinzându-se în filosofie, în artă, morală și drept sau în câmpul larg al științelor umane, acest principiu l-au preluat în felul lor toți cei care au cercetat
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Europa (de Vest), Asia și alte continente tind spre modernitate în felul lor. "Pe de o parte, Europa a cunoscut și cunoaște încă o autentică renaștere religioasă, în primul rând o reactualizare viguroasă a catolicismului și dogmele pozitivismului sunt astăzi desuete; iar pe de altă parte, Asia a reintrat de curând în istorie, și alte nenumărate popoare, culturalicește arhaice, sunt și ele pe cale de a interveni în istorie. Asta înseamnă că un dialog de la egal la egal va începe în curând
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ale modernității reflexive. Capitolul 1. Proiectul iluminist de societate și știință socială Fiică a modernității, sociologia a apărut și s-a consacrat ca știință a tranzițiilor, adică a despărțirilor de formele de organizare socială trecute, considerate ca tradiționale sau chiar desuete, în vederea grăbirii avansărilor către formele noi ale acelei construcții sociale ce era considerată ca fiind mai bună, mai rațională; oricum, diferită de trecutul ce trebuia depășit. Cum modernitatea nu e unică, mereu identificată cu aceleași forme de organizare socială, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
consolidează. Epocii postmaterialiste trebuie să-i corespundă noi reguli, valori sau norme, adică un tip nou de capital social se configurează în vederea reglementării unei noi ordini sociale. Pentru Fukuyama, „normele sociale care au operat într-o perioadă istorică sunt făcute desuete de avansul tehnologiei și economiei, iar societatea trebuie să recupereze acest decalaj prin renormarea ei în condițiile schimbate”. Altfel spus, Fukuyama se referă, în analiza sa, nu doar la cultură ca atare, considerată ca întreg și ca referitoare la opțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
termen lung care afectează compoziția capitalului social și destabilizarea ordinii sociale. Ca atare, unele societăți contemporane, mai ales din țările dezvoltate, se confruntă deja cu o stare de dezordine și atomizare socială, întrucât regulile și normele vechii epoci industriale sunt desuete, inoperante sau incompatibile cu funcționarea noii economii și a tehnologiilor ce-i corespund. Celelalte societăți în mod ineluctabil se îndreaptă spre aceeași direcție mai repede sau mai lent, mai devreme sau mai târziu. O astfel de stare anomică, așa cum o
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
sunt specifice acesteia, este nevoie de o „nouă știință socială”, care să fie realistă în raport cu noile configurări și constructivă pe calea stimulării reflexivității modernității noastre de astăzi. Într-o astfel de întreprindere, n-ar fi loc nici pentru un relativism desuet, în care orice cunoaștere și orice valori, indiferent de sorgintea sau impactul lor, ar fi posibile și acceptabile, și nici pentru un deconstructivism filosofic à la Derrida, pentru a sfârși în iraționalism sau în nihilismul lui Nietzsche. Inițiativele „noii științe
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
pentru scopuri interpretative și, astfel, reconstituită discursiv, încât să releve acea puternică rămânere în urmă a practicilor noastre de modernizare datorită forței inerțiale a tradiției. Altfel spus, nu înaintăm în modernizarea postcomunistă de tip capitalist întrucât suntem iremediabil tradiționaliști, adică desueți în mentalitate și înghețați în trecut. Pe de altă parte, am fi specifici întrucât, în comparație cu modelul ideal al societăților dezvoltate, suntem nu doar rămași în urmă (chiar în mod irecuperabil) ci incapabili de a asimila și construi „modelul ideal”. În
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
să se diversifice și chiar să se accentueze. Totuși, pe de altă parte, mobilitatea socială și cea geografică sunt în creștere, iar singura certitudine pare să fie persistența șomajului, mai ales a tinerilor și a celor cu calificări precare sau desuete. Totodată, așa cum remarcam mai sus, schimbările în structura și mai ales în stratificarea socială sunt continue și radicale. Conștiința de clasă sau de apartenență la o categorie socială este în derivă atunci când cei mai mulți se identifică real sau imaginar cu mult-lăudata
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]