KorAP: Find »[drukola/base=detectiv & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...167 >

4,169 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307

se bărbierea, deci când nu mergeam la film sau la meci, coboram din patul meu, lipăiam pe culoar, mă băgam sub pătură lângă tata, mă lipeam de el și ascultam împreună teatru radiofonic pentru copii. Voi ați ascultat Emil și detectivii? Sau Aventurile lui Tom Sawyer? Sau Comoara din insulă? Dacă nu, vai de capul vostru! Despre mama-mare ar fi bine să știți că făcea foarte des scovergi, care erau grozave fierbinți și tari ca piatra când se răceau. După ce m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310

era vizibil furios din pricină că nu i se dăduse răgazul să-și joace rolul, dar În același timp se vedea limpede că nu-și poate permite să se-nfurie. Prin urmare Își sacrifică furia, cu o demnitate de nobil famelic. — Oare detectivii nu se ocupă decît de divorțuri și logodne desfăcute? Îl Întrebă Rowe. — Firma noastră este o Întreprindere respectabilă, cu o anumită tradiție, răspunse domnul Rennit. Nu sînt un Sherlock Holmes. Doar nu te aștepți ca un om În situația mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
e exclus să fi conținut ceva de preț... — Și otrava, susții că mi s-a părut numai? — Ar fi explicația cea mai simplă. Enervat de placida incredulitate a domnului Rennit, Rowe izbucni: — N-ai dat, În lunga dumitale carieră de detectiv, peste nici o crimă și peste nici un criminal? — Sincer vorbind, nu, răspunse domnul Rennit fornăind pe nas. Viața, vezi dumneata, nu seamănă cu un roman polițist. De criminali nu dai la tot pasul - ei fac parte dintr-o lume aparte. — Interesant

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-și aprinde o țigară, dar o face prea des. Iar acum cumpără a doua oară un ziar. Nu trece niciodată pe trotuarul celălalt, ai băgat de seamă. Mi se pare mie că ești urmărit... — Îl cunosc, zise Rowe. E un detectiv particular. L-am plătit să se țină după mine. — Pe Jupiter! exclamă tînărul Hilfe (pînă și exclamațiile lui erau din epoca victoriană). Văd că iei lucrurile În serios. Acum, fiindcă sîntem aliați, sper că nu ne-ascunzi ceva. — Am omis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
duc eu cu domnul Rowe. Uiți că ai o Întîlnire?!... Cu cine? Cu Trench? Ocupă-te tu de Trench, Anna. Și adăugă jovial: Asta e o chestiune importantă. S-ar putea să iasă scandal. — L-ați putea lua și pe detectivul domnului Rowe cu voi. Nu, e prea bătător la ochi și ar pune-o În gardă pe doamna Bellairs. Dimpotrivă, va trebui să ne descotorosim de el. Mă pricep eu să scap de agenți. Am dobîndit destulă experiență În privința asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Întrebă cît de subțiri erau pereții acestei Încăperi ticsite cu mobilă de duzină. Într-un asemenea spațiu Îngust abia te puteai mișca, iar În cazul unui atac n-aveai cum să te aperi (vocea avea inflexiuni alarmante, din ce În ce mai convingătoare). — Jones, detectivul, e Încă afară? Întrebă el. După un interval destul de lung (pesemne că fata se dusese la fereastră să verifice), vocea Îl făcu să tresară prin neașteptata ei tărie - nu se mai folosea de batistă: — Nu e nimeni acolo! — Ești sigură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
ușa. Era Hilfe. — Vino, domnule! Ești așteptat de toți. Cine era? — În timp ce dumneata, Îi scriai un bilet domnului Trench, eu i-am spus doamnei Dermody unde pot fi găsit dacă mă caută cineva... — Și te-a căutat cineva? — Da, Jones, detectivul. — Jones? se miră Hilfe. — Da. — Și avea ceva important să-ți comunice? — Nu de asta m-a chemat, era Îngrijorat că-mi pierduse urma. Domnul Rennit, Însă, dorește să trec pe la biroul său. — Grijuliu om acest Rennit! O să trecem pe la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
poposeau pentru o noapte, cu sau fără bagaje, la Regal Court; unii dintre ei mureau aici, iar cadavrele lor erau scoase discret afară, cu liftul de serviciu. În anumite perioade, divorțurile Înfloreau În incinta hotelului, amanții dădeau bacșișuri grase, iar detectivii, fiind plătiți pentru treaba asta, ofereau bacșișuri și mai mari, ca să-i surprindă În flagrant delict. În această atmosferă, băiatul ajunsese să nu se mai mire de nimic. — Ai să mă conduci Înapoi, nu-i așa? Îl Întrebă Rowe. Din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
fi fost greșit informat. Că documentele nu erau necesare pentru consfătuirea din dimineața respectivă, dar au fost prezentate În cursul după-amiezii, discutate pe larg și restituite departamentului cu pricina. — Deputații ăștia vînează totdeauna povești senzaționale. — Crezi cumva că am fost detectiv Înainte de accidentul acela? Întrebă Digby. S-ar potrivi cu ambiția mea de a deveni explorator, nu-i așa? Prea mi se pare plină de lacune declarația deputatului! — Mie mi se pare foarte limpede. — Deputatul care a făcut interpelarea a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
facă fișă la Ministerul Groazei. La urma urmei, adăugă Digby, singurii oameni pe care ei n-ar putea să-i șantajeze ar trebui să fie niște sfinți, sau niște paria care nu mai au nimic de pierdut. — N-ai fost detectiv, ci doar autor de romane polițiste! exclamă Johns. — Mă simt cam obosit, zise Digby. Cum fac un mic efort mintal, mă cuprinde o oboseală grozavă - Îmi vine să mă Întind și să dorm. Chiar aș face bine să mă culc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
erai ieri În grădină... — Nu permit să fiu tratat ca un individ sau ca un copil, zise Digby privindu-și trupul Îmbătrînit și ridicol În pijamaua aceea vărgată. — Ți-ai băgat, se pare, În cap ideea că ai aptitudini de detectiv și că ai fost, poate, detectiv În viața dumitale anterioară... — A fost o simplă glumă, protestă Digby. — Te asigur că profesiunea dumitale era cu totul alta, urmă doctorul Forester. Cu totul alta! — Care anume? — S-ar putea ca Într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
să fiu tratat ca un individ sau ca un copil, zise Digby privindu-și trupul Îmbătrînit și ridicol În pijamaua aceea vărgată. — Ți-ai băgat, se pare, În cap ideea că ai aptitudini de detectiv și că ai fost, poate, detectiv În viața dumitale anterioară... — A fost o simplă glumă, protestă Digby. — Te asigur că profesiunea dumitale era cu totul alta, urmă doctorul Forester. Cu totul alta! — Care anume? — S-ar putea ca Într-o bună zi să fiu nevoit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
timpul peregrinărilor sale. 3 Nu-i era frică de Johns. Intră În odaia lui și luă unul din ziarele de pe birou. Johns le clasase În ordine cronologică și subliniase cu creionul unele pasaje: fără Îndoială că era și el un detectiv amator. Digby citi o știre: „Ministerul Siguranței Statului a răspuns Încă acum cîteva luni la o interpelare asemănătoare, privind dispariția unui document care, ca și În cazul de față, n-a dispărut de fapt nici o clipă. S-a produs, cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
trebui să semnezi declarația. Dar mai Întîi, spune-ne numele celui asasinat. — Nu mi-l amintesc. — Înțeleg. Dar cine ți-a spus că vrem să te interogăm În legătură cu o crimă? — Doctorul Forester. Răspunsul acesta prompt păru să-l surprindă pe detectiv. PÎnă și Beavis șovăi Înainte de a scrie. — Doctorul Forester ți-a spus? — Da. — De unde știa el? — Cred că a citit În ziare. — Noi n-am vorbit niciodată În presă despre vreo crimă. Rowe Își prinse, obosit, capul În mîini. Încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
vreo crimă. Rowe Își prinse, obosit, capul În mîini. Încă o dată, creierul lui era copleșit de șuvoiul asociațiilor de idei. — Se prea poate... Nu știu! bîigui el. Amintirile i se Învălmășeau În minte, neizbutind să se Închege, să se cristalizeze. Detectivul deveni deodată mai binevoitor - sau cel puțin așa i se păru lui Rowe cînd Îl auzi: — Spune-ne ce-ți amintești, așa cum Îți vine, indiferent În ce ordine. — Altfel nici n-aș putea... Întîi Îmi vine În minte Poole. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
care atîrna pe un perete. Nu știu de ce, dar cred că locuiam acolo, deși asemenea locuință nu e pe gustul meu... Îmi pare rău, văd că nu-mi amintesc decît emoții și stări sufletești, nu fapte! Nu face nimic, zise detectivul. — E ca și cum ți-ai aminti de un vis din care n-a mai rămas aproape parcă nimic În clipa cînd te trezești. E multă amărăciune În amintirile mele, și multă frică, da, și o senzație de primejdie, și un gust

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
se duc să-și primească iertarea. O, dacă ar putea să-și amintească măcar ce profesie avea! Vrei o ceașcă de ceai? — Da... SÎnt cam obosit. — Beavis, du-te și adu niște ceai și biscuiți, sau o bucată de cozonac. Detectivul se abținu să pună Întrebări În timpul absenței lui Beavis, dar cînd acesta se Întoarse, Îi spuse lui Rowe, văzîndu-l că Întinde mîna după o felie de cozonac: — Mă tem că ăsta nu-i făcut cu ouă. Al dumitale a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
cumpărat, ci l-am cîștigat, răspunse Rowe fără să stea pe gînduri. Dar e absurd... Vorbesc În neștire!... Văd că nu-i tratați prea prost pe criminali! adăugă el, simțind că ceaiul Îi dă puteri. Continuă cu amintirile, Îl Îndemnă detectivul. — Îmi amintesc de o mulțime de oameni strînși roată În jurul unei mese, Într-o cameră cu luminile stinse. Mi-era teamă că cineva ar putea să mă Înjunghie sau să mă sugrume pe la spate... Pe urmă, am auzit un glas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
văzut lîngă mine un om mort... Presupun că de asta mă Învinuiți, dar nu l-am ucis eu. Îți mai amintești cum arăta la față omul acela? — Cred că da. — Beavis, adu repede dosarul. În odăiță era din ce În ce mai cald. Fruntea detectivului era brobonată de sudoare, iar mustăcioara lui blondă părea umedă. — Poți să-ți scoți haina dacă vrei, Îi zise el lui Rowe, și, scoțîndu-și-o pe-a lui, rămase Într-o cămașă gri cu manșetele fixate de niște butoni de argint

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
o cămașă gri cu manșetele fixate de niște butoni de argint. Arăta ca o păpușă de pe care se poate scoate doar haina. Beavis aduse un dosar și-l puse pe masă. — Și-acum uită-te prin dosarul ăsta, Îl Îndemnă detectivul pe Rowe. Vei găsi și cîteva fotografii. Poate-l vei recunoaște În vreuna din ele pe omul asasinat. Fotografiile de la poliție seamănă cu cele pentru pașapoarte: aparatul de fotografiat nu Înregistrează niciodată inteligența, care aruncă un văl peste materia brută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
printre asemenea oameni. Șovăi totuși, tulburat, În fața fotografiei unui bărbat cu părul lins, cu un creion vîrÎt În buzunarul stîng și cu ochii evazivi, puțin mijiți, ce voiau parcă să scape de reflectorul prea puternic al fotografului: — Îl recunoști? Întrebă detectivul. — Nu. De unde pînă unde? Am crezut, o clipă, că-i un negustor din cartierul meu, dar m-am Înșelat, nu-l cunosc. Continuă să cerceteze piesele dosarului. La un moment dat ridicînd privirile, văzu că detectivul Își scosese mîna de sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
fotografului: — Îl recunoști? Întrebă detectivul. — Nu. De unde pînă unde? Am crezut, o clipă, că-i un negustor din cartierul meu, dar m-am Înșelat, nu-l cunosc. Continuă să cerceteze piesele dosarului. La un moment dat ridicînd privirile, văzu că detectivul Își scosese mîna de sub coapsă: părea să-și fi pierdut interesul. Nu mai erau decît vreo cîteva pagini, cînd deodată Rowe descoperi o figură familiară: o frunte lată, un costum negru... O dată cu ea, prin poarta subconștientului dădură năvală o sumedenie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
un costum negru... O dată cu ea, prin poarta subconștientului dădură năvală o sumedenie de alte figuri, luîndu-i cu asalt memoria. — Ăsta e! exclamă Rowe, rezemîndu-se de spătarul scaunului ca să nu cadă, căci simțea cum se Învîrte lumea cu el. — Absurd! spuse detectivul, cu o voce aspră, dar pe care Rowe abia o auzi. O clipă, m-am Întrebat dacă nu cumva... ești un actor grozav... Îmi pierd timpul degeaba... L-au ucis cu briceagul meu, urmă Rowe. — Încetează cu comedia asta! Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
o voce aspră, dar pe care Rowe abia o auzi. O clipă, m-am Întrebat dacă nu cumva... ești un actor grozav... Îmi pierd timpul degeaba... L-au ucis cu briceagul meu, urmă Rowe. — Încetează cu comedia asta! Îl repezi detectivul. Omul acela n-a fost ucis, e la fel de viu ca și dumneata. 2 — E viu? — Firește că-i viu! Nu pricep ce ți-a venit să-l alegi tocmai pe el! — Dar În cazul acesta, nu sînt un criminal! exclamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
ți-a venit să-l alegi tocmai pe el! — Dar În cazul acesta, nu sînt un criminal! exclamă Rowe, simțind că-i piere toată oboseala și observînd chiar că afară era frumos. A fost rănit grav?... — Vorbești serios? Îl Întrebă detectivul, perplex, și adăugă: Nu pricep nimic din ce-mi spui. Unde s-a Întîmplat povestea asta? Și cînd anume? La ce scenă ai impresia c-ai asistat? Beavis Încetase să mai scrie. Tot privind fotografia, Rowe ajunse să-și amintească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]