283 matches
-
care este. Esența (cviditatea) reprezintă în primul rând ceea ce este „comun tuturor naturilor pe temeiul cărora diversele fiinduri sunt orânduite în diverse genuri și specii”. În acest sens, esența este un altceva decât fiindul. Dacă fiindul este înțeles ca totalitatea determinațiilor unui lucru, inclusiv accidentele sale, esența înseamnă identitatea inteligibilă a fiindului, ceea ce, dincolo de accidente, îi dă un mod specific de ființare. Din acest motiv, esența înseamnă, în al doilea rând, ceea ce semnificăm prin definiție, adică diferența specifică. Esența se mai
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
mod veridic și absolut, ceea ce înseamnă că accidentele ființează numai relativ la ele . Prin intermedierea esenței, substanțele ființează, iar datorită esenței (adică nemijlocit), ele sunt într-un mod anume. Ceea ce este o substanță (esența, essentia) se află la rândul ei sub determinația faptului însuși de a fi (existența sau ființa). Se obține astfel o ierarhie ontologică în care ființa pură se multiplică în moduri de ființare (esențele sau genurile și speciile), iar acestea, la rândul lor, sunt multiplicate în indivizi (fiindurile). Ei
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
datorită materiei, care particularizează prin accidente. S-ar putea spune, în acest sens, că nu există doi indivizi identici, deși esența lor este comună. Dar dacă lucrurile ar sta așa, atunci fie ar fi imposibilă obținerea definiției (căci materia și determinațiile accidentale nu ar „spune” nimic despre esență, făcând imposibilă cunoașterea ascendentă), fie identitatea individului ar consta numai în accidentele sale, ceea ce ar face imposibilă justificarea sa ontologică și, din punct de vedere creștin, ar pune în criză problema responsabilității individuale
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
al esenței. O consecință imediată a acestei teze ar fi că esența („cuprinzând” sau cauzând și materia și forma deopotrivă, adică individualul ca și compus), este particulară și nu universală (căci fiecare individ ar avea o altă esență, diferențiată după determinațiile materiale, ce ar trebui să fie cauzate în moduri particulare pentru fiecare individ). Numai înțeleasă ca separată de materie forma ar putea rămâne un universal. Altfel, în acest caz, ea trebuie considerată particulară, la fel ce și individul. Aceasta înseamnă
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
străduiește să-l înlocuiască pe bunicul lui că Hokage astfel încât sătenii să-l recunoască după nume, nu în umbră bunicului său. El îl privește pe Naruto Uzumaki că pe un mentor în misiunea lui, copiind modul lui de a lucra, determinația să precum și jutsu-urile perverse. Konohamaru insistă, totuși, că va fi Hokage doar după ce Naruto va deveni mai întâi Hokage. Proiectul lui Konohamaru i-a cauzat mari dificultăți lui Masashi Kishimoto; el a vrut ca Konohamarul să arate ca un "copilaș
Lista personajelor din Naruto () [Corola-website/Science/312363_a_313692]
-
se străduiește să-l înlocuiască pe bunicul lui că Hokage astfel încât sătenii să-l recunoască după nume, nu în umbră buniclui sau. El îl privește pe Naruto Uzumaki că un mentor în misiunea lui, copiind modul lui de a lucra, determinația și jutsu-urile perverse. Konohamaru insistă, totuși, că va fi Hokage doar după ce Naruto va deveni mai întâi Hokage. Designul lui Konohamaru i-a cauzat mari dificultăți lui Masashi Kishimoto; el a vrut ca Konohamarul să arate ca un "copilaș" mai
Naruto () [Corola-website/Science/308899_a_310228]
-
este dinspre trecut către noi, ci dinspre prezent către trecut, deoarece trecutul este acela care se integrează în prezent. Se spune că în istorie termenul limită pare a fi faptul sau evenimentul, deoarece faptul este elementar și ireductibil, el are determinațiile spațiului de cultură și ale timpului său. Spațiul cultural și timpul pe care l-am parcurs se pare că scot în evidență un eveniment foarte important din istorie, renașterea carolingiană, o perioadă în care cultura s-a adresat atât omenirii
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
John von Neumann de după câțiva ani. Ca urmare, el este considerat un precursor al teoriei moderne a jocurilor. Ca urmare a muncii sale în domeniul jocurilor infinite, Steinhaus a propus, împreună cu un alt student al său, Jan Mycielski, axioma de determinație. Steinhaus a fost și un precursor și cofondator al teoriei probabilităților, care la acea vreme era în fază incipientă și nu era încă considerată o parte a matematicii. El a dat prima descriere axiomatică, în baza teoriei măsurii, a aruncării
Hugo Steinhaus () [Corola-website/Science/334858_a_336187]