544 matches
-
alte teorii, elaborate de astă dată în notă dualistă, diferită chiar și de cea a lui Platon. Conform acesteia, mintea este considerată ca o proprietate exclusiv umană, fiind scoasă din sfera activităților corporale, din cea a actelor ce pot explica determinist și cauzal activitatea de reflectare. Pentru producerea actelor mentale, Aristotel a emis postulatul conform căruia inteligența este ceva diferit de corp și nu se amestecă cu acesta. În cursul potrivirii receptorilor simțurilor la obiect, aceștia nu-și pierd existența independentă
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
în natură și în societate. Asperitățile au fost date de puternica influență a tendințelor subiectiviste și indeterministe, care s-au completat cu cele mecanicist-naive. Progresele timpului în domeniul cunoașterii vieții sufletești s-au realizat în nota dualistă caracteristică. Alături de explicația deterministă era pusă în paralel și cea în care fenomenele sufletești erau dependente de intervenția forțelor divine, a Atotputernicului. Începând din Evul Mediu, soluția dualistă s-a perpetuat până la începutul secolului al XX-lea. La ea se recurgea asemenea unui ritual
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
la învățătura unor precursori, ca Malebranche (1638-1715), discipol al lui Descartes. Pentru acesta, unitatea dintre fenomenele psihice și cele fizice este dată de forțe divine, dumnezeiești. Sufletul și corpul sunt entități total distincte una de alta. Deci pentru inter-influența lor deterministă, nu există șanse sau ocazii care să le unească. Când totuși, o anumită stare se naște din alta cu repetabilitate, dumnezeirea a fost cea care a făcut posibil acest lucru. Leibniz a completat că înțelepciunea dumnezeiască este cea care se
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Dar, de fapt, este ca și cum ar fi vorba de două ceasuri diferite, care deși arată aceeași oră, reprezintă funcționarea a două mecanisme total distincte. Din păcate, cu o asemenea soluție a armoniei prestabilite psihicul a fost privat de o abordare deterministă, care pur și simplu a fost negată. Leibniz spune că "nu există nici un fel de proporție între substanțele necorporale și cele care se modelează într-un fel sau altul în interiorul corpului". Iată o viziune distinctă de cele ale contemporanilor, care
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a), iar pe de altă parte, de a fi și organul de unde se culeg și transmit informații asupra efectuării acțiunii (b). O accepțiune ce corespunde unei deschideri mai largi privind suportul reflex al comportamentului, de cuprindere mult mai elastică și deterministă a mecanismelor integrative ale organismului, realizată în funcție de variațiile mereu schimbătoare ale mediului înconjurător. Despre concepția lui Secenov s-a apreciat pe drept cuvînt că a avut meritul de a aduce explicația reflexologică aproape de determinismul cauzal propriu vieții psihice. Dar ceea ce
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
mediului înconjurător. Despre concepția lui Secenov s-a apreciat pe drept cuvînt că a avut meritul de a aduce explicația reflexologică aproape de determinismul cauzal propriu vieții psihice. Dar ceea ce astăzi se cataloghează atât de firesc ca fiind o explicație psihofiziolgică deterministă a suportat prefaceri importante de la Secenov încoace. Modificarea a început de la însuși acest termen de "determinism", care până la acea vreme avea o cu totul altă interpretare. Prin Secenov, însă, a ajuns să-și dobândească interpretarea cauzală cunoscută și astăzi. Până la
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
avea o cu totul altă interpretare. Prin Secenov, însă, a ajuns să-și dobândească interpretarea cauzală cunoscută și astăzi. Până la Secenov, secole de-a rândul, prin acest termen, se reprezentau doar acțiunile subordonate principiului "voinței libere". În accepțiune clasică explicația deterministă era una de acest fel, dependentă de intervenția principiului "voinței libere", deci a impulsurilor voinței și conștiinței, la vremea respectivă o explicație larg răspândită, care lui Secenov i-a fost însă total străină. Acordând o însemnătate aparte intervenției factorilor externi
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
teorii a reflexelor, arătând că din cauza iresponsabilității cu care s-a susținut însemnătatea sa exclusivă pentru studierea proceselor psihice, știința psihologiei a întârziat să se nască și pe urmă a rămas multă vreme în urmă. După părerea lui Secenov, explicarea deterministă a oricărui proces cu valoare vitală trebuie să se bazeze pe o "psihologie analitică". Această psihologie își organizează argumentația pe un model fiziologic fără să se echivaleze cu acesta de apariție și dezvoltare a proceselor psihice. Pentru acest motiv, Secenov
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
acestei cărți a fost dat nu numai de limbajul clar folosit, dar și de metoda descriptivă, anecdotică, folosită la prezentarea formelor inteligente de comportare a animalelor. Antropomorfismul său conceptual a fost accentuat de substituirea acestei explicații anecdotice celei cauzale și deterministe, considerând comportamentul animal ca o replică a comportamentului uman. Punctul slab al gândirii lui Romanes, din păcate, s-a aflat tocmai acolo unde Darwin a fost cel mai tare: rigurozitatea cu care a separat reacțiile animalelor de substanța lor subiectivă
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
că acel factor este etica protestantă. Fără doar și poate, etica protestantă nu era singurul factor responsabil pentru emergența capitalismului (cu alte cuvinte, nu era suficient), însă cu siguranță era un factor necesar. Lieberson (1991) face o distincție între fenomene deterministe (așa cum le înțelege Mill: o cauză, atunci când este prezentă, va determina un efect) și fenomene probabiliste (prezența unei cauze crește probabilitatea producerii unui anumit efect). Fenomenele deterministe sunt simple și atrăgătoare, însă de foarte multe ori se întâmplă să găsim
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
cu siguranță era un factor necesar. Lieberson (1991) face o distincție între fenomene deterministe (așa cum le înțelege Mill: o cauză, atunci când este prezentă, va determina un efect) și fenomene probabiliste (prezența unei cauze crește probabilitatea producerii unui anumit efect). Fenomenele deterministe sunt simple și atrăgătoare, însă de foarte multe ori se întâmplă să găsim cazuri negative, care contrazic și anulează practic ipoteza deterministă. Lieberson arată că, din cauza caracterului multivariat al fenomenelor sociale, o anumită cauză X poate să nu producă un
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
prezentă, va determina un efect) și fenomene probabiliste (prezența unei cauze crește probabilitatea producerii unui anumit efect). Fenomenele deterministe sunt simple și atrăgătoare, însă de foarte multe ori se întâmplă să găsim cazuri negative, care contrazic și anulează practic ipoteza deterministă. Lieberson arată că, din cauza caracterului multivariat al fenomenelor sociale, o anumită cauză X poate să nu producă un anumit efect datorită prezenței altor cauze care acționează puternic în sens opus. În acest fel, pot fi explicate cazurile negative, iar influența
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
în care se produc accidente când șoferul nu este beat, după cum există cazuri în care un șofer beat nu produce nici un accident. Acestea sunt cazuri negative, care ar putea să anuleze ipoteza noastră inițială dacă am privi totul în sens determinist. Din contră, așa cum raționăm în viața de zi cu zi, „ne așteptăm” ca un șofer beat să producă un accident. Prezența alcoolului crește probabilitatea producerii unui accident; cu alte cuvinte, dacă privim fenomenul în sens probabilist, nu renunțăm pur și
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
capăt carierei politice a CDR și a readus la putere PSD pe o poziție de partid dominant, situația politică a României tindea oarecum a reveni la cea de dinainte de 1992. Ca atare, fără a ne situa pe o poziție teoretică deterministă, putem spune că înlocuirea CDR cu o altă alianță de centru-dreapta, care să se opună cu succes aceluiași PSD, devenea o cerință a reechilibării sistemului și a reproducerii formulei alternanței la guvernare. Apariția unei noi formațiuni de tip CDR, care
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
-i așa, numai cei care îl susțineau putea fi considerați reformatori cu adevărat. Dar ce este, de fapt, votul uninominal? Nicidecum acea soluție miraculoasă pe care Traian Băsescu și adepții săi, deveniți, chiar și fără să o știe, adepții legilor deterministe ale lui Maurice Duverger, o tot clamau. Simplu spus, votul uninominal este o procedură electorală, în dependență de configurația circumscripției electorale. În general, în cadrul alegerilor pentru desemnarea compoziției unei adunări reprezentative, partidele își pot prezenta candidații în două formule: fie
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
definește, explică și este un fel de existență a omului. De aceea, introspecția ontologică va aduce în discuție natura umană ca formă de expresivitate, dar și ca început al artei. Dar acest început al artei nu trebuie înțeles în mod determinist ci, mai de grabă, ca formă originară a ei. Urmând ideile prezentate mai sus, cercetarea ontologică a operei de artă va cuprinde două părți principale. În prima parte se va discuta despre înțelegerea obiectului artei și despre jocul liber al
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
armonie cu ambianța în care se instalează. Iar momentul propriu-zis al schimbării arată ca o descărcare cumulativă care a întrunit toți factorii saltului în starea consecventă, presupunând în egală măsură convergență și eficiență și infirmând în același timp tentativa explicativă deterministă. Aceasta din urmă rămâne la nivelul fenomenelor lumii fizice, neputând transfera în context psihologic nici măcar caracterul necesar al înlănțuirilor sale (atribut pe care reversibilitatea teoretizată de viziunea genetică îl invalidează categoric de fiecare dată că "furtuna" sufletească coboară la latitudinea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
la fenomene similare celor naturale presupune un reducționism păgubos din mai multe puncte de vedere: • în primul rând, știința curriculumului nu poate fi inclusă în ceea ce epistemologii au numit Naturwissenschaften, întrucât fenomenele și procesele educative și curriculare nu sunt strict deterministe. Nu pot fi studiate prin relația „cauză-efect” și deci nu permit formularea de legi universale, imuabile și infatigabile. Neputându-se formula „legi curriculare universale”, nu sunt posibile nici „predicții curriculare certe”, „preziceri matematice”, „profeții logice” etc.; • dar știința curriculumului nu
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
discipolă a lui Tyler 15. În 1962 ea a propus un model de construire a curriculumului care a introdus o dimensiune nouă și esențială în conceperea și realizarea sistemelor și proceselor de formare umană. Modelul lui Tyler este liniar, aproape determinist, și, fără îndoială, oarecum rigid și simplist. H. Taba a modificat viziunea mizând pe flexibilitate și pe luarea în calcul a interacțiunilor dintre elementele aflate în componența unui curriculum. McGee (1997) aprecia că Hilda Taba a reușit schimbarea paradigmei tyleriene
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
s-a crezut că este panaceul surprinderii nuanțelor și al fenomenelor paideutice subtile. Credința că testarea multivariată, urmată de minuțioase analize matriceale, ar conduce la surprinderea „factorilor ascunși”, cu rol motivațional și cauzal, a dezorientat mulți cercetători atașați modelului strict determinist al științelor experimentale. Curentul scientist s-a manifestat nu numai în pedagogie, ci în mai toate științele socioumane. A fost o aventură donquijotescă (neîncheiată încă!) pe care Gusdorf a calificat-o ca fiind „știința despre Om, dar fără oameni”. În
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sistemelor atomice. Toate aceste descrieri matematice au la bază o supoziție: obiectele care se mișcă - mari sau mici - sunt un fel de „cărămizi” de bază ale realității fizice, bine definite în spațiu și timp, care pot fi descrise în termeni determiniști. Dar în lumea cuantică lucrurile stau cu totul diferit. Ea nu se supune determinismului clasic. Acest lucru se știa deja. Însă în 1959 și în anii următori, Geoffrey Chew a împins această constatare dincolo de orice închipuire. Teoria bootstrap a propus
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
conceptul de particulă elementară? Cred că trebuie să îl înlocuim cu cel de simetrie elementară 15. Această îndreptățită propunere ar avea însă efecte catastrofale în plan psihologic. Prin ipoteza bootstrap, lumea lui Democrit și Newton, alcătuită din atomi și legi deterministe (adică lumea noastră plină de certitudini obiective, cu timp unitar măsurabil cu ceasornice fidele și cu spații măsurabile cu metrul-etalon), se volatilizează. În locul ei apare un fel de realitate autoconsistentă care se exprimă printr-o infinitate de condiții. Solomon Marcus
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
serioase probleme le ridică obiectivele, deciziile, soluțiile practice, resursele și consecințele aplicării. Fiecare dintre ele solicită investigații prealabile pentru a fundamenta intervențiile instrumentale și posibilele negocieri. Pe ansamblu, este vorba despre un proces, un „film” mai mult sau mai puțin determinist. „Problemele” și „soluțiile” de curriculum policy nu se derulează însă într-o succesiune unitară, nu urmează un curs regulat al lucrurilor, ci se „revarsă” în curente de gândiri și idei mai mult sau mai puțin independente, se „derulează” pe căi
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
muncitoare. Patroni / muncitori În urma acestei situații, atinse în democrațiile occidentale la începutul anilor '20, este posibil ca, prin alegeri libere, să se fi consolidat un adevărat sistem de partide. Schema lui Rokkan nu se vrea a fi nici lineară, nici deterministă, ci sugerează existența unei situații care, în absența unor elemente particulare care să producă perturbări, ar trebui să conducă, dacă sufragiul ar fi suficient de extins, la un sistem de partide cu cinci sau șase partide. De la dreapta la stînga
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
timp de simulare, rezultatele testelor să difere semnificativ între ele. Mecanica newtoniană afirmă că se poate determina starea unui sistem în viitor dacă este cunoscută starea sa la un moment dat bazându-ne pe principiul cauză efect, fiind deci complet deterministă. Pentru a cunoaște starea unui sistem trebuie să folosim aparate de măsură, aparate care au o anumită precizie. Timp de sute de ani s-a crezut că pentru a spori precizia unui măsurători este necesar și suficient să mărim acuratețea
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]