636 matches
-
atribute care a valsat cu sagacitate prin cultura germană, crescând tempoul de la Böhme la Franz von Baader și apoi dincolo de pupitrul Nietzsche, pentru care Steiner, care-l Întâlnise după 1890, păstra, Într-un sens ocult, o venerație particulară. Simpatizanții și detractorii teozofiei se cuplează ei Înșiși, cu rapiditate magnetică, În efortul de a evita frontiera care-i constituie și prin care se identifică. Riscul e, pesemne, apreciabil, de vreme ce ambele categorii, deseori pestrițe până la confuzie, preferă confortul unei cețoase definiri reciproce, neîngăduindu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
comentatorul se îndoiește rămâne fertil, invitând la redeschiderea problemei, nu la clasarea sau eludarea ei. Concluziile definitive nu sunt totuși ocolite atunci când există suficiente probe la dosarul chestiunii. Un exemplu: „achitarea” lui Duiliu Zamfirescu, catalogat, până la demonstrația lui S., printre detractorii lui Mihai Eminescu. Calmul exegetic este atestat și de alt aspect al metodei utilizate: se adoptă dintru început o strategie a înaintării în spirală, ceea ce presupune reveniri și revizuiri, completări și rafinări. Scrierile despre Topîrceanu, Delavrancea și mai ales despre
SANDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
semnalări de spectacole sau prin puncte de vedere pe subiecte din domeniu (C. Brăiloiu, Debussy, Emil Rigler Dinu, Din fluctuațiile muzicii românești). Alte rubrici efemere sunt „Atitudini”, „Punere - sau puneri, după împrejurări - la punct”, susținută exclusiv de Petru Comarnescu. Articolul Detractorul lui Mihai Ralea, apărut aici, este o situare netă în favoarea criticului de la „Viața românească” în fața atacului din „Cuvântul” datorat lui Mihail Sebastian, „improvizat cenzor” al personalității și activității lui Ralea, „printr-o teorie a suficienței aplicată fără cunoașterea necesară”. Se
ULTIMA ORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290333_a_291662]
-
ocupă de curățenie, paznici), care, de multe ori, văd și știu foarte multe. Deși în capitolele anterioare au fost prezentate categoriile de atacatori, în cele care urmează se va face o scurtă descriere a patru tipuri reprezentative de delincvenți: delapidatorii, detractorii sau seducătorii, hackerii și trișorii. Delapidatorii au devenit hoți informatizați printr-o explicație foarte simplă: înregistrările la care trebuie să ajungă și modalitățile de acoperire a faptei sunt realizabile cu ajutorul calculatorului. De regulă, delapidatorii sunt de vârstă mijlocie, cu destulă
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
mofturi pe care nu-și permit să le satisfacă sau dorinței de a trăi pe picior mare. Totuși, pe ultima sută, operează bunul-simț. După ce „șterpelesc” o jumătate de milion de dolari, pentru o foarte lungă perioadă de timp, se opresc. Detractorul este un adevărat hoț informatizat și lucrează în domeniul prelucrării automate a datelor. În majoritatea cazurilor, detractorul este un bărbat în jurul vârstei de 35 de ani. Salariul său se situează, ca mărime, în prima jumătate a salariilor din firmă. Vechimea
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
Totuși, pe ultima sută, operează bunul-simț. După ce „șterpelesc” o jumătate de milion de dolari, pentru o foarte lungă perioadă de timp, se opresc. Detractorul este un adevărat hoț informatizat și lucrează în domeniul prelucrării automate a datelor. În majoritatea cazurilor, detractorul este un bărbat în jurul vârstei de 35 de ani. Salariul său se situează, ca mărime, în prima jumătate a salariilor din firmă. Vechimea la unitatea actuală nu este mai mare de trei ani, locuiește într-un cartier respectabil, este căsătorit
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
pe Maximilian ca rege al Ungariei și tot el rostește discursul funebru la moartea lui Ferdinand I. Diploma de reînnobilare ca baron imperial, în 1548, îi va reaminti originea și genealogia ilustră ce îl legau de vechi familii domnitoare românești.Detractorii și invidioșii nu au lipsit să se manifeste în fața acestei personalități proeminente. Din cauza războaielor religioase dintre catolici și luterani, O. se află pe câmpul de luptă de la Mühlberg (1547) și mai târziu la asediul cetății Ovár (1566). Ofensiva religioasă pe
OLAHUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]
-
se afirme cât mai repede ca „singură generație de sociologi autentici”! Voluptatea acestora de a căuta numai punctele nevralgice ale românismului, reprezintă o mostră de cum nu trebuie să se facă sociologie. Societatea românească are nevoie de diagnostic calificat, nu de detractori care să mărească tristul cor al păguboșilor care ne demoralizează zilnic. Noi, sociologii, suntem experții chemați (de vocația profesională) să realizăm o fișă clinică autentică a realității românești În perspectiva diagnozei globale a României. Este loc să ne afirmăm cu toții
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Institutul Medico-Militar din București. Devorator de literatură, cititor pasionat de reviste, P. trece printr-o experiență-limită chiar în preajma absolvirii: hotărăște, în urma unei crize sentimentale, să se sinucidă și își trage cinci gloanțe în cap, dintre care unul îi străpunge tâmpla, detractorii poetului spunând că leziunea cerebrală ar fi cauza nașterii revistei „unu”. Medic militar, peregrinează prin garnizoane de provincie, avansând până la gradul de general. Debutează în „ziarul de dimineață”, „Luptătorul” (1921) și colaborează ulterior la „Rampa”, unde în 1922 semnează pentru
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
insul social este dezgolit de veșminte și măști, iar râsul devine astfel, voluntar sau involuntar, un mijloc de consemnare activă, de protest. La fel sunt urmărite și scăderile vieții literare: veleitarismul (aici se află sursa ranchiunei lui C. Al. Ionescu-Caion, detractorul de mai târziu), exagerările moderniștilor (nici Caragiale nu este scutit de îngroșări, mai ales când săgețile lui vor fi îndreptate împotriva poeziei lui Al. Macedonski), relațiile necamaraderești existente între aleșii muzelor, spiritul de coterie, lipsa de responsabilitate a criticii ș.a.
MOFTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288205_a_289534]
-
spiritului nostru public pe care le-a suprins corect. Ironia istoriei a făcut ca „Grupul de la Păltiniș” să reacționeze în câteva rânduri la poziția lui Sorin Adam Matei chiar ca grup, dobândind o coeziune neașteptată și legitimând post festum acuzațiile detractorilor; mai mult, un apărător voluntar al „grupului” a coborât neașteptat nivelul dezbaterii, poate de dragul unui ieftin joc de cuvinte: vezi Mircea Mihăieș, „Oierii minții”, un atac generalizat împotriva universitarilor români expatriați (mai ales în America de Nord). Notez în treacăt recurența anglicismului
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
admirația pură ar fi putut fi declanșatorul unei proze de o asemenea întindere. Nu cred că i se poate reproșa lui Marlowe, așa cum apare el în paginile lui Robert B. Parker, că ar fi urmat un tratament geriatric - după cum susțin detractorii romanului. E drept că încercările de a-l „moderniza”, printr-un efort deloc ascuns de sincronizare epică și etică, n-au dat rezultatele scontate. Sub pana lui Parker, Marlowe vorbește mai liber și acționează mai dezinhibat în relațiile cu femeile
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
asigurat autorului ei mai multă „faimă” decât propria activitate literară (mai scrisese o carte despre francmasonerie În 1884, iar În 1897 avea să tipărească volumul de versuri Ultime raze. O asemenea „celebritate” Își câștigase și canonicul Grama de la Blaj, cunoscutul detractor al lui Eminescu. Grigori N. Lazu scria În broșura amintită: Ei bine, ceea ce d-l Coșbuc ne oferă sub anonimul de idile [sunt], În realitate, unele din Extremul Orient, altele germane, iar absoluta lor majoritate au forma, stilul, ideile, spiritul
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
și prea răspicat ș.a.). Totuși, reproșurile care i s-au adus, încercările de „demolare”, chiar, n-au contestat palierul valoric și gradul de importanță foarte înalt al scrisului lui B., considerate subînțelese, dacă nu enunțate explicit: pare-se, nici chiar detractorii, sinceri sau conjuncturali, nu-i pot refuza statutul de scriitor de primă mărime al ultimelor decenii. Deoarece s-a abținut de a sacrifica „modei” demascărilor oficial agreate - și abil limitate - a „obsedantului deceniu”, cărțile lui de dinainte de 1989 s-au
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
ardeleni din prima jumătate a secolului al XIX-lea în monografii precum: Viața și ideile lui Simion Bărnuțiu (1924), Gheorghe Lazăr (1924), Ioan Barac (1933), Eftimie Murgu (1937). A stăruit însă și asupra lui V. Alecsandri (Vasile Alecsandri. Admiratori și detractori, 1922; Vasile Alecsandri. Povestea unei vieți, 1926) și M. Eminescu (Despre „Luceafărul” lui Mihail Eminescu, 1925). Despre Eminescu a scris frecvent „multe și mărunte”, cu deosebire în „Buletinul «Mihai Eminescu»”, scos la Cernăuți, din 1930, de Leca Morariu, cu sprijinul
BOGDAN-DUICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285788_a_287117]
-
poate distinge pădurea. POMPILIU CONSTANTINESCU SCRIERI: Petru Maior, Cernăuți, 1893; Procesul episcopului Ioan Inochentie Clain, Caransebeș, 1896; Grillparzer în liceul român, București, 1899; Despre „Țiganiada” lui Budai-Deleanu. Înrâuririle germane, București, 1902; Titu Liviu Maiorescu, București, 1921; Vasile Alecsandri. Admiratori și detractori, București, 1922; Istoria literaturii române moderne. Întâii poeți munteni, Cluj, 1923; Viața și ideile lui Simion Bărnuțiu, București, 1924; Viața și opera lui Gheorghe Lazăr (în colaborare cu G. Popa-Lisseanu), București, 1924; Gheorghe Lazăr, București, 1924; Despre „Luceafărul” lui Mihail
BOGDAN-DUICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285788_a_287117]
-
Golgota de azi, scriind despre un individ fost boschetar și care după ce și-a scuipat veninul în piața cu pricina, s-a retras și a murit tot în boscheții publici așa cum de fapt s-ar fi cuvenit la mulți dintre detractorii acestui popor. Dumnezeu să-l ierte pe Cristian Pațurcă, însă eu nefiind Dumnezeu, nu-mi stă în putere să pot acorda vreodată iertarea la asemenea jigodii. Ploșnițe protejate prin lege Cu ocazia trecerii în neființă a unui boschetar devenit pentru
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
o cunoaște și care, de obicei, îl nemulțumește. 33. Un analist, oricât de obiectiv, observând o societate cât de normală, va zugrăvi tot "negru" pe oameni. Toți analiștii mari, fie "moraliști" puri, fie romancieri, sunt mai mult sau mai puțin "detractori ai omului". 34.... când disprețuiești profund pe oameni, nu te simți obligat să fii sincer cu ei, să le faci, de pildă, onoarea de a-ți susține părerile față de dânșii, când știi, mai ales, că sinceritatea ți-ar aduce dezagremente
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
trebuie să uităm însă, niciodată, că este vorba despre țara noastră și că, oricât am fi de supărați, nu o putem terfeli, pur și simplu, pentru că am fi fost nedreptățiți. Nu mă duceam la Geneva spre a intra în cercul detractorilor, dar nici nu puteam să mă fac că nu aud ceea ce se zicea. Aș mai adăuga și faptul că prezentarea Raportului constituia un act de politică externă important al României, cu multă relevanță asupra poziției sale în comunitatea internațională, iar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
și acum că cel adevărat era blegu-ăla pe care îl știau ei de-acasă și oricât m-ași preface n-o să-i păcălesc eu pe ei, deși recunoșteau că alții se lăsau păcăliți. Da, o fi, dar... și aici acești detractori pe care aveam să-i descopăr curând și în orașul lumină făceau așa un semn cu degetele desfăcute la tâmplă, că adică ceva n-ar fi în regulă cu gândirea mea. Considerați de toată lumea normali, acești inși au acest obicei
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
murit. Eu știu de aproape trei ani, cât de ușor este să treci pragul „dincolo”, prag pe care el l-a trecut cu seninătatea celui care simte că a făcut ceva pe pământul acesta. Nici nu închis bine ochii și detractorii săi s-au pus iar pe hămăit, așa cum au făcut o viață întreagă. Eu nu l-am cunoscut personal și nici nu am avut ocazia să asist la vreun spectacol al Cenaclului Flacăra, deci nu aș putea să spun despre
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
părăsit Isfahanul, Khayyam duce, În fapt, o existență de fugar și de proscris. Când merge la Bagdad, califul Îi interzice să vorbească În public sau să-i primească pe numeroșii admiratori care i se Înghesuie la poartă. Când vizitează Mecca, detractorii săi rânjesc la unison: „Pelerinaj de ochii lumii!” Când, la Întoarcere, trece prin Basra, fiul cadiului vine să-i ceară, pe tonul cel mai politicos din lume, să-și scurteze șederea. Destinul său devine, În acea perioadă, unul dintre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
membru este. Despre ce? N-ai să ghicești niciodată. Despre teoria lui Darwin! În atmosfera de fierbere politică existentă În țară, am găsit treaba amuzantă și impresionantă. Am acceptat. Am adunat tot ce puteam găsi despre savant, am expus tezele detractorilor săi, cred că, de fapt, prestația mea era plicticoasă, dar sala a fost arhiplină și am fost ascultat cu religiozitate. De atunci, m-am dus la alte Întruniri, pe cele mai diverse teme. La oamenii aceștia există o imensă sete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
din epoca primelor experimente cu word-processor-ul. Era intitulată chiar „Abu”. Îmi aminteam ziua când Abulafia Își făcuse apariția la editură, entuziasmul aproape copilăresc al lui Belbo, bombănelile Gudrunei, ironiile lui Diotavelli. „Abu” fusese, desigur, riposta personală a lui Belbo față de detractorii săi, o glumă goliardică, de neofit, dar spunea multe despre furia combinatorie cu care Belbo se apropiase de aparat. El, care afirma Întotdeauna, cu surâsul lui palid, că din moment ce descoperise că nu poate fi un protagonist, se hotărâse să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
hooo! Hu, hu, hu, huuu! Vino...! Vino la mine, Sile, băiatule! Lasă-i pe ceștilalți! Abandonează-i! Părăsește-i! Debarasează-te, dezbară-te, desparte-te, uită de ei! Te-ai împreunat cu dușmanii, cu ulii, cu lupii, cu procleții, cu detractorii și cu defăimătorii tăi! Nu-ți trebuie ție preoție! N-ai tu nevoie de așa ceva! Nici gând! Iată ce am eu aici, surpriză, pentru tine! Numai și numai pentru tine! își ridică momâia tigva cea țuguiată, eliberându-și totodată, demonstrativ
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]