425 matches
-
Apelul pe care Grecia îl făcuse în 1831 la Otto I de Bavaria, iar în 1863 la reprezentantul dinastiei daneze George I era cunoscut de liderii politici români de la jumătatea secolului al XIX-lea. Vezi Grigore Chiriță, "Preludiile și cauzele detronării lui Cuza Vodă", în Revista de Istorie, tom 29, nr. 3, București, Editura Academiei, 1976, p. 352. 229 Vlad Georgescu, op. cit., p. 156. 230 Emil Vîrtosu, "Napoleon Bonaparte și dorințele moldovenilor la 1807", în Studii. Revista de Istorie, nr. 2
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
România și crizele internaționale 1853-1913 consideră abdicarea lui Cuza ca o nouă aplicare a politicii faptului împlinit, Grigore Chiriță, în mai multe articole publicate în Revista de Istorie, din care l-am aminti aici pe cel intitulat Preludiile și cauzele detronării lui Cuza Vodă, tom 29, nr. 3, București, Editura Academiei, 1976, vorbește de "complotul brutal" la adresa lui Cuza și se întreabă retoric în numele căror forțe sociale fusese a fost pus în aplicare întregul scenariu. O altă imagine ne oferă profesorul Gh.
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
pus în aplicare întregul scenariu. O altă imagine ne oferă profesorul Gh. Platon în "1866. Începutul revoluției române pentru independență, ecouri în presa europeană", în Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie A.D. Xenopol, XXI, Iași, Editura Academiei, 1984, care consideră detronarea lui Cuza și aducerea pe tron a prințului străin nu doar un deznodământ al unor rivalități politice sau un rezultat al unor conflicte între diverse grupări sociale, ci mai degrabă ca expresie a voinței unei mari părți a clasei politice
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
lui Carol I în România (aprilie-mai 1866)", în Studii. Revista de Istorie, extras, tom XXII, nr. 6, București, Editura Academiei, 1867, George, Mârzescu, Martirii de la 1848 și salvatorii de la 1866, București, Tipografia Curții, 1878. 445 Chiriță, Grigore, " Preludiile și cauzele detronării lui Cuza Vodă", în Revista de Istorie, tom 29, nr. 3, București, Editura Academiei, 1976; Chiriță, Grigore, "România în 1866. Coordonate ale politicii interne și externe", în Revista de Istorie, tom 31, nr. 12, 1978; Al. Lapedatu, "11 februarie în
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
era pus pe seama "sufletului", care a fost completat cu concepte ce rezultau din formularea noilor obiective care s-au referit la însemnătatea relațiilor cu mediul, activitatea învățată, actul de inteligență ș.a. S-a făcut acest lucru într-un efort de detronare a încercărilor anterioare introspective, de ferire din fața interpretărilor mitologice. Comportamentul, ca obiectiv de cunoaștere psihologică, a păstrat întregul interes pentru problemele reflectării senzoriale comportamentul a fost identificat în datul senzorial nemijlocit, cu pretenția ca aceasta să fie făcută cu mijloace
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
fără perdea. Rezultatul acestor dispute s-a concretizat în 1977 prin închiderea porților învățământului psihologic universitar bucureștean și odată cu acesta și a celorlalte instituții universitare de învățământ psihologic din țară. Cu toate că psihologia era zdruncinată din rădăcinile sale, pentru unii colegi detronarea lui P. Popescu-Neveanu din funcția de șef de catedră a rămas o cauză cvasi-religioasă. Nu realizau că psihologia era mai mult decât ceea ce aceștia predau la catedră, mai mult decât aplicațiile ideologice pentru care s-a dus lupta. Dovadă că
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
consideră predominant rolul istoriei față de estetic, iar conceptul de realism, pe care-l mânuiește nuanțat în discutarea succesivelor tendințe literare, reprezintă o măsură a „conștiinței istorice” a scriitorilor. C. analizează realismul antic, istoriografia medievală, gândirea istorică renascentistă, anistorismul clasicismului francez, detronarea universalismului clasic de către iluminism, pentru a marca în sfârșit rolul conștiinței istorice a autorilor în romantism și în realismul critic al secolului al XIX-lea. Condamnarea estetismului englez (Oscar Wilde) și a modernismului (Joyce, Proust), cât și evidențierea „caracterului progresist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286037_a_287366]
-
București. Nicolae Bibescu (1820-1888), fost militar, văr cu fostul domn Gheorghe Bibescu, mare maestru de vânătoare al lui Carol I. În acel moment era și senator, ales la colegiul I de Gorj. Nicolae Haralambie (1835-1908), fost militar, a contribuit la detronarea lui Alexandru Ioan Cuza, apoi a făcut parte din Locotenența Domnească de la 1866. A participat la războiul din 1877-1878, cu gradul de general, apoi s-a retras din armată. George Cantacuzino (1845-1898), om politic liberal, un apropiat al lui Ion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
a Belgiei la București. Este vorba, probabil, de Barbu Bellio (1825-1900), om politic dintr-o familie de origine sud-dunăreană. A ocupat diferite funcții în vremea domnitorului Cuza, inclusiv pe cea de ministru, apoi s-a retras din politica activă odată cu detronarea domnitorului. Invitarea sa la dejunul cu Andrassy este legată, probabil, de titlul său de baron austriac, titlu ce-i fusese confirmat în 1866. Maria, fiică a generalului Ioan Em. Florescu și a soției acestuia Alina (născută Știrbei), era căsătorită cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
consul general al Rusiei la București. În acel moment era ministru de Externe al Rusiei. Fiica sa era căsătorită cu diplomatul George Rosetti-Solești (1853-1916), viitor ministru plenipotențiar la St. Petersburg. Baronul Nicolae Kaulbars, general rus, trimisul țarului în Bulgaria după detronarea lui Alexandru Battenberg. E vorba de Livia Maiorescu, fiica lui Titu Maiorescu. Livia era domnișoară de onoare a reginei Elisabeta. Însemnările din jurnalul regelui Carol I ulterioare acestui moment confirmă faptul că ar fi existat o legătură amoroasă între ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
refuzat să îl felicite pe învingător, părăsind sala imediat după comunicarea rezultatului votării. Ulterior, el și-a reconsiderat poziția și, fapt încă și mai important, nu a inițiat nici o acțiune ostilă noului PD, deși nu s-a împăcat niciodată cu "detronarea" sa. Totuși, atitudinea lui corectă nu a putut împiedica dezertările din rândurile democraților ce au urmat alegerii lui Traian Băsescu. Dintre parlamentarii PD, chiar Simona Marinescu a fost prima care a demisionat din partid, fiind urmată de alți 3 senatori
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
consemnează existența a numeroase formule de alianțe partidiste, numai Convenția a reușit să joace un rol major în politica românească și să câștige guvernarea în fața succesorului politic al Frontului Salvării Naționale. Era deci firesc ca Alianța, cu același obiectiv al detronării PSD, să fie percepută prin raportare la ceea ce fusese CDR. Trebuie însă observat că, în planul imaginii publice, identificarea Alianței cu CDR comporta o puternică încărcătură negativă, a cărei principală sursă o reprezenta în general ineficiența funcțională a celei din
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
politice de după 2004. În opinia noastră și după cum vom încerca să argumentăm, în aceasta constă moștenirea politică a Alianței. În primul rând, Alianța "Dreptate și Adevăr" a reușit acolo unde CDR a eșuat, adică în atingerea scopului ei politic fundamental detronarea PSD din poziția de partid dominant al scenei politice românești. Într-adevăr, istoria ne-a arătat că, deși l-a învins electoral, atât în competiția parlamentară, cât și în cea prezidențială, Convenția nu a învins și politic partidul lui Ion
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
numea "Republica de la Ploiești", un episod alimentat de entuziasmul celor prea accentuat influențați de energia revoluționară a spațiului francez. Alexandru Candiano-Popescu, inițiatorul unei mișcări antidinastice, a pus atunci (în 20 august 1870) mînă pe prefectură, cazarmă, telegraf și a proclamat detronarea principelui Carol. O întîmplare receptată cu multă luciditate de Titu Maiorescu: "Puteam noi merge spre republică? Cu modul de judecată istorică ce predomina între noi, mai mult englezește evoluționar, decît franțuzește revoluționar, așa-numita regenerare de la 1848 nu ne părea
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
sunt determinate de poziția copilului pe scara vârstei. Cel mai mare, de pildă, care a avut la un moment dat totul (atenție, dragoste etc.) trăiește, din momentul apariției următorului copil cu care trebuie să împartă dragostea părinților, un „complex de detronare” (A. Adler) și puternice sentimente de gelozie. El poate ajunge chiar să creadă că este ignorat, respins de părinți, ceea ce-l va face să-și urască fratele mai mic, să se închidă în sine și să-și neglijeze obligațiile școlare
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
coloanele ziarului de fiecare dată când era vorba de Mihail Sturdza au făcut senzație. Acest lucru nu a putut fi trecut cu vederea de domnitorul moldovean, conflictul dintre acesta și „Bucovina” ținând până la destituirea lui în mai 1849. Știrea despre detronarea lui Sturdza a produs o mare bucurie, redacția „Bucovina” luându-și rămas-bun de la fostul domn prin următoarele versuri: „Mihai Vodă cel vestit La prădat și la răpit, Care-au scurs țara de bani Domnind 15 ani, În sfârșit e alungat
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
a consacrat preocupările în direcția istoriei moderne și, mai ales, a istoriei naționale. Cercetările sale au fost orientate îndeosebi spre viața politică din România în a doua jumătate a veacului al XIXlea, preocupându-se de caracteristicile regimului politic instituit după detronarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. A avut contribuții importante în legătură cu detronarea domnitorului autohton și aducerea unui prinț străin, cauzele luptelor politice din perioada instabilității guvernamentale și parlamentare (1866-1871). Rețin atenția și contribuțiile referitoare la lupta națională a românilor împotriva dualismului austro-ungar
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
a istoriei naționale. Cercetările sale au fost orientate îndeosebi spre viața politică din România în a doua jumătate a veacului al XIXlea, preocupându-se de caracteristicile regimului politic instituit după detronarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. A avut contribuții importante în legătură cu detronarea domnitorului autohton și aducerea unui prinț străin, cauzele luptelor politice din perioada instabilității guvernamentale și parlamentare (1866-1871). Rețin atenția și contribuțiile referitoare la lupta națională a românilor împotriva dualismului austro-ungar. Bibliografia operei lui Vasile Russu cuprinde peste 50 de titluri
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
poporul român îngropat de viu. Regele nostru alături de o regină care, ca tânără principesă purtătoare a unuia din cele mai mari nume ale istoriei, a avut curajul magnific, inspirat de iubire, de a se logodi cu un rege a cărui detronare era iminentă. Tot ce știau despre regele Mihai oamenii de bună credință care-și mai amintesc sunt aceste trăsături de caracter exemplare, ținuta lui morală exemplară, extraordinara lui prestanță fizică, alura lui cu adevărat regală, asociate cu oarecare timiditate, cu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ca să ducă pe neașteptații mosafiri până în uliță, la trăsură. Seara am aflat că tata ceruse și învoirea mamei ca să nu primească să fie ministru”. Faptul e dat ca dovadă de caracter. Dar situația nu mai e aceeași de imediat după detronarea lui Cuza, urzită de o conjurație precumpănitor conservatoare. Însuși Kogălniceanu intră în 1868 ca ministru de Interne într-un cabinet liberal. Caracterul integru și patriotismul impun desigur abținerea în anumite momente, dar și participarea în altele, când, solicitate, competența și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
lături din fața greutăților, fiind decis să-și asume răspunderi personale pentru menținerea ființei statale a României și restabilirea ordinii publice. Generalul a avut o întâlnire cu Iuliu Maniu la Ploiești, în cursul căreia au căzut de acord să acționeze pentru detronarea lui Carol la II-lea și formarea unui guvern de uniune națională. În zilele de 2-4 septembrie 1940, Ion Antonescu a dus tratative cu Constantin I.C. Brătianu, Iuliu Maniu și cu Horia Sima (prin intermediul lui Mihai Antonescu ) în vederea constituirii unui
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
fost însărcinat de Carol al II-lea cu formarea unui nou guvern. Informându-l pe Fabricius asupra misiunii și a planurilor sale, acesta „l-a sfătuit,, în numele Germaniei să-și asume puteri depline, să înlăture camarila și să acționeze pentru detronarea regelui. La rândul său, Ion Antonescu a cerut aplicarea „garanțiilor” date României de Germania și Italia la 30 august 1940 și s-a arătat dispus să militeze pentru adâncirea relațiilor economice româno-germane. În urma acestor discuții, Fabricius telegrafia la Berlin : „Cred
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
paradigmelor SU = spirala umbrelor Fiecare lege universală a naturii conține probabilitate și incertitudine,9. care scad cu fiecare buclă. 10. Orice descoperire universală este supusă legii "refuzului de nou". 11. Există un tabel periodic al evoluției științelor care constă în detronarea periodică de legi vechi și instalarea de legi noi. 12. Există totdeauna un spațiu, mai mare sau mai mic, care desparte legea universală de adevărul absolut. Exemple ale legii 4: descoperiri universale care conțin în ele elemente negative, cum sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
este mai josnic în firea omenească, tot ce este mai maiestuos în strălucirea suve ranității, mai imperios în comandă, cu tot ce este mai degra dant și mai laș până și în atentatele sale cele mai mari, unind ambuscadele cu detronările. Ne aflăm astfel în fața unui soi de Jupiter -Scapin care nu apăruse încă pe scena Lumii. Napoleon era nebun, firește nu în sensul unei dereglări a facultăților mintale, ci în acela al unui deranjament de idei care provine din umflare
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
și subordonate sexual și economic, femeile tot au continuat să joace rol de mediatoare între oameni și zei ca preotese, profetese. Puterea de a da viață a fost valorizată metafizic ca puterexe "„putere" divină, în cadrul religiilor animiste și politeiste. h) Detronarea zeițelor și înlocuirea lor cu zeul unic a început în Orientul Apropiat, funcția procreativă a fost luată simbolic de la zeițe, fertilitatea a fost confiscată, Zeița-mamă devenind mai degrabă consoarta marelui zeu. i) Răspândirea monoteismului evreiesc a atacat cultul zeițelor fertilității
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]