579 matches
-
străinilor, fiind așa de mândri cum sunt ei”.7 Războaiele religioase au arătat că încercarea de a impune propria religie restului lumii este pe cât de costisitoare, pe atât de inutilă. A trebuit să treacă un secol de vărsare de sânge, devastare și aproape barbarie pentru a-i convinge pe combatanți că este posibilă conviețuirea celor două religii tolerându-se reciproc. Cele două religii politice ale timpului nostru au înlocuit cele două mari grupuri creștine ale secolelor al XVI-lea și al
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
lor era aceea, nescrisă, a celui mai puternic și mai iute. Scăpa cine era în stare să se apere. Erau plini de viață și pustiitori ca vikingii. Iar în primii nouă ani ai împresurării Troiei în fruntea acestor jafuri și devastări a stat Ahile, cum spune chiar el. Mereu însoțit de Patrocles. Își părăseau locuința lor mare de lemn, rânduită ca acasă, și porneau cu corăbiile pe mare, atacând insule sau cetăți de pe țărmuri sau, uneori, pe jos, căutând pradă prin
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
știința nu poate reprima sau controla destul de eficient iraționalul, care coexistă În om alături de emotivitatea sa pasională, iar acestea, separat sau Împreună, amenință cu distrugerea chiar bazele spirituale ale științei. Pentru că posibilitățile tehnice, acumulările de forță brută cu potențial distrugător, devastarea oarbă a naturii, poluarea mediului cu consecința sa Încălzirea globală a planetei, au creat tot atâtea riscuri pentru această firavă trestie gânditoare care este omul. Și toate acestea datorită capacității sale de a face știință, pentru că știința a adus odată cu
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
ghiocei, viorele și lăcrămioare), a narciselor din zonele protejate, cum ar fi În zona Făgărașului (la Vad și Șercaia) sau la Vlăhița-Harghita. În multe cazuri aceștia prin necunoașterea legislației intră sub incidența legii, pătrund În ariile protejate și contribuie la devastarea unor plante declarate monumente ale naturii: ghiocei, lăcrămioare, narcise, bujorul românesc sau floarea de colț În zona alpină (Cheile Bicazului, Cheile Turzii) etc. Încă din trecutul lor rromii au considerat pădurea drept o sursă de hrană și de venit alternativ
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
înșiruiască „stricăciunile” pe care acei ultimi cincisprezece ani le aduseseră societății italiene, ocazie cu care vorbește despre „genocid”. Pasolini, autor și personaj public, trăiește de acum drama unei comunicări întrerupte, un drum fără întoarcere pe care se confruntă cu o devastare culturală percepută de el ca fiind iremediabilă. Pasolini preferă lumea țărănească, religioasă și mitologică, chiar dacă este afectată de o eternă inegalitate socială, ori Italia din perioada fascistă sau post-fascistă, în care „viața era ca atunci când eram copii, și vreme de
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în 410, goții lui Alaric jefuiseră chiar Roma, devastaseră Italia până la strâmtoarea Messina și urcaseră apoi spre Provence. Invazia barbarilor îi constrânsese pe mulți romani, dintre care unii de familie nobilă, să se refugieze în Africa, unde aduceau informații despre devastările și violențele la care asistaseră. Reacția păgânilor, atenuată de multă vreme, dar încă vie mai ales în cercurile intelectuale atât din Roma, cât și din Africa, se făcuse din nou simțită prin reluarea vechii acuzații, care circulase deja pe vremea
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pe care le presupunea o asemenea soluție. Tradiționalist a fost, de exemplu, Libanius, faimosul literat păgân din secolul al patrulea, și ostili față de „barbarie” au fost creștinii Ambrozie, Ieronim și Synesius, care au văzut în barbari numai manifestarea violenței, a devastării și a lipsei de civilizație. Rufin a scris Istoria Bisericii ca să se consoleze cu amintirea trecutului glorios și pentru a uita nenorocirile provocate de devastările din prezent ale barbarilor. Pentru Biserică (sau, mai bine zis, pentru diversele Biserici creștine care
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fost creștinii Ambrozie, Ieronim și Synesius, care au văzut în barbari numai manifestarea violenței, a devastării și a lipsei de civilizație. Rufin a scris Istoria Bisericii ca să se consoleze cu amintirea trecutului glorios și pentru a uita nenorocirile provocate de devastările din prezent ale barbarilor. Pentru Biserică (sau, mai bine zis, pentru diversele Biserici creștine care, în această privință, nu s-au comportat ca și cum ar fi fost legate între ele) a apărut o problemă analoagă, adică aceea de a stabili relații
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care a început să-și scrie istoria tocmai în urma invaziei goților. Dar, cum judecata asupra istoriei trecute și prezente fusese prestabilită de el însuși, Orosius nu mai poate face altceva decât să adopte o atitudine filobarbară, observând că pagubele și devastările produse de barbari, inclusiv faimoasa jefuire a Romei din 410, au fost mult mai reduse decât alte catastrofe din trecut. Totodată, barbarii fie sunt deja creștini (Orosius se face în mod deliberat că nu vede faptul că ei sunt în
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
regiunile din Imperiul Roman de Apus, ori nu erau africani, ori părăsiseră Africa natală din cauza persecuțiilor vandalilor. Într-adevăr, după cucerirea Cartaginei în 439, Africa a intrat complet sub dominația barbarilor și întreaga provincie a intrat într-o perioadă de devastări, masacre și persecuții, datorate mai ales faptului că vandalii erau printre cei mai neîndurători și mai cruzi barbari și, în plus, erau de credință ariană. În consecință, viața culturală din Africa ortodoxă stăpânită de vandali a fost dezorganizată de persecuții
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
imediat după invazia vandalilor și a alanilor din 407, a satirizat moravurile epocii printr-un dialog între un tânăr cleric, Salmon, și bătrânul călugăr Thesbon. La decadența morală a Galiei epocii, descrisă în poem cu o insistență critică, se adaugă devastările materiale provocate de invaziile barbare. Nu sunt aici gânduri foarte adânci și nici poezie de calitate, asta și pentru că ne-a parvenit în stadiu de proiect. Fontaine vorbește despre un „examen de conștiință personal și colectiv”, dat fiind că dialogul
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
moralizatoare și didactice care îndeamnă - cum se întâmplă în general cu toate poemele acestor poeți galici - la deplina convertire. Pacea și prosperitatea de odinioară sunt departe; de-acum, oamenii trebuie să ducă o viață mai curată; lumea a îmbătrânit și devastările barbarilor arată că sfârșitul ei e aproape. Folosirea modelelor clasice e foarte limitată; apare și câte-o reminiscență din Prudențiu. Întâlnim și violări ale legilor metrice; rima este folosită frecvent. I-au fost atribuite lui Oriențiu și alte scrieri minore
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Codice retorico e manierismo stilistico nella poetica di Sidonio Apollinare, „Ann. Scuola Norm. Sup. Pisa”, 4 (1974), 423-460. V. Scriitori italici Dacă Africa și Galia au fost răvășite de invazii în urma cărora au apărut regatele romano-barbare, Italia nu a suferit devastări tot atât de grave și a rămas până în 476 - ultim reziduu al Imperiului Roman de Apus - sub conducerea unui împărat și nu a unui barbar. Totuși, în secolul al cincilea este de-acum întrerupt orice raport între Italia și celelalte provincii occidentale
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să se „convertească”. Vremurile creștine, acelea în care s-a răspândit noua religie, nu sunt vremuri fericite, așa cum în mod simplist lăsase să se înțeleagă Horosius: Iordanes scrie având în spate o istorie de o sută cincizeci de ani de devastări și de războaie barbare. Iordanes e un got care a învățat întâi limba greacă și apoi limba latină și scrie simplu, încercând să evite înfloriturile retorice, iar această simplitate a facilitat poate răspândirea operei sale. Dintre operele istorice, mai amintim
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
așa cum se întâmplase în Africa unde creștinii înduraseră prigoana vandalilor. Ca atare, treptat, consecințele ei fuseseră depășite și, dacă în secolul al cincilea și în prima jumătate a secolului următor în regatul vizigoților n-au apărut scriitori importanți, tocmai din cauza devastărilor provocate de invazie, începând cu a doua jumătate a secolului al șaselea, cultura vizigotă produce personalități cu o anume greutate, ale căror scrieri conțin motive și idei autonome și originale; producția literară a regatului vizigot începe mai târziu, după cea
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
petiție organelor puterii de stat, țăranii au procedat legal, crezând că în felul acesta primarul va interveni la cei în drept pentru a li se face dreptate. în caz că cererea nu ar fi fost rezolvată favorabil, urma să se acționeze pentru devastarea conacului și împărțirea pământului. Acest lucru rezultă și din adresa nr.2099 din 13 ianuarie 1907 a Ministerului de Interne către Ministerul Instrucțiunii Publice și Cultelor în care se arăta că : Locuitorii comunei Hudeștii-Mari, luând cunoștință de cuprinsul unor broșuri
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
lor era aceea, nescrisă, a celui mai puternic și mai iute. Scăpa cine era în stare să se apere. Erau plini de viață și pustiitori ca vikingii. Iar în primii nouă ani ai împresurării Troiei în fruntea acestor jafuri și devastări a stat Ahile, cum spune chiar el. Mereu însoțit de Patrocles. Își părăseau locuința lor mare de lemn, rânduită ca acasă, și porneau cu corăbiile pe mare, atacând insule sau cetăți de pe țărmuri sau, uneori, pe jos, căutând pradă prin
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
pământurile, iar vijelia lor nimicitoare a doborât stejarul Cucuteni Tripolie. Au provocat o pagubă uriașă prin risipirea semințelor unei civilizații avansate care avea toate premisele unei emergențe la nivel continental. În schimb, sudul peninsulei a fost mai ferit de spectrul devastării. Așa a putut să crească nestânjenit măslinul apărut în epoca bronzului din care a rodit mai târziu poporul grec în varianta sa clasică. Încă de pe vremea când dădeau în pârg, fructele acestei civilizații au fost aduse de eleni și în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ulmilor de zigzaguri este și ea relevantă din acest punct de vedere. Zigzagul acoperă două semnificații, este simbol al luminii și, prin extensie, simbol solar (greu de acceptat în acest caz din cauza înserării descrise), dar poate fi și expresie a devastării, a războiului, a morții. Dezbrăcarea ritualică, dezgolirea, trecerea dincolo de zidul cetății, prezența șoaptelor ca expresie a zvonurilor care transgresează barierelor celor două tărâmuri, gustul amar, tristețea (adjectivul "amăruie") par să susțină cea de-a doua interpretare. Gesturile acestea lente, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Caraion, și poezia războiului-coșmar devine una a faptului divers: "Mi se pare că se clatină ferestrele (...)" (Coșmar). Versurile reluate într-un straniu refren sugerează o rece descompunere, o dezintegrare a textului: "În 1939 - ce toamnă!", "Ce toamnă!" (Cartierul din fotografie). Devastarea pe care o produce războiul a devenit un fapt comun. Umanizarea grotescă a peisajului revine și ea ca un laitmotiv violent al poeziei lui Ion Caraion: "Parcă ierburile răsar cât cârjele și se țin după noi/ cu unghiile, cu ghearele
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ruinele sale ia naștere o nouă formă de sensibilitate. Ea exprimă gustul pentru schimbare, dragostea de viață, pasiuni și impulsuri violente, dar și neliniștea mocnită a unei epoci fră-mîntate, sfișiată de războaie și de lupte civile, în care se adună devastări și distrugeri. Barocul În general, se explică originea cuvîntului "baroc" din cu-vîntul portughez "barocco" care înseamnă "perlă cu formă neregulată". Prin extensie, termenul francez se referă la tot ce este ciudat, chiar șocant. Dezvoltarea artei baroce se explică mai întîi
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
periferice”, mai ales Dudești și Văcărești, „foto-filmând tot ceea ce s-a părut a prezenta interes” pentru a însoți ca material ilustrativ un „raport documentar asupra rebeliunii și care va fi trimis la Moscova”. Acest film, realizat de Legație, reprezenta efectul „devastărilor și jafurilor comise”. El a fost multiplicat și trimis la Moscova; o copie trucată a fost difuzată și „în Basarabia pentru propagandă, spre a se demonstra populației din acel ținut că cetățenii români în România trăiesc o viață de teroare
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
fie justificată" (Mihai Ungheanu, Un război civil regizat?, București, Editura Romcartexim, 1997, p.133). Este vorba de ajutorul pe care armata sovietică, "eliberatoare", l-ar fi dat dacă ar fi fost chemată. S-ar fi ajuns, conform acestui scenariu, la devastarea și fragmentarea teritorială a României. Evident că și ipoteza terorismului USLA își are varianta sa pe dos. Teodor Brateș este cel care o formulează, refuzînd să-și asume întîietatea în proferarea ei. 9. Refugiații români din Ungaria și scenariul dezmembrării
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
sau deportările pentru muncă forțată sau în oricare alt scop a populației civile din teritoriile ocupate, asasinarea sau maltratările prizonierilor de război sau a persoanelor aflate pe mare, executarea ostatecilor, jefuirea bunurilor publice private, distrugerea premeditată a orașelor sau satelor, devastări nejustificate de cerințele militare." Este foarte clar că pînă și ultimul criminal de drept comun se trezește în situația de a fi invitat să invoce pretinse opinii politice pentru a evita extrădarea sau apartenența sa la o "armată secretă" pentru
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
deși cu greu, am ieșit în drumul care duce de la Teiuș, prin Stremț și Geoagiu, spre Râmeț. În apropierea Cheilor am întâlnit o Biserică arsă și părăsită și o piatră mare înfiptă lângă drum, pe care era trecut actul de devastare, incendiere și distrugere a 30 de biserici și mânăstiri săvârșit de armatele conduse de generalul von Bukow. Am plâns în suflet batjocura și umilirea la care a fost supus nu numai neamul nostru, ci chiar Hristosul lui Dumnezeu, gândindu-mă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]