1,136 matches
-
valoare. Simțul său înnăscut pentru examinarea și trăirea faptului cotidian n-are egal decît la puțini confrați din epocă". Aflat într-o permanentă pendulare între ziaristică și literatură, Pamfil Șeicaru a știut să le servească pe amîndouă cu aplicare și devoțiune, dar mai presus de toate și-a închinat energiile cauzei naționale. (Convorbiri literare, nr. 3, martie, 1999) G. CĂLINESCU ÎNTRE AUTONOMIA ESTETICULUI ȘI ANGAJAMENTUL PARTINIC Folosind cuvintele lui Gheorghe Grigurcu, " G. Călinescu ne apare drept cel mai înzestrat critic român
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dragostea de înțelepciune, deschiderea pluralistă, confruntarea ideilor". Marxismul rudimentar din România a metamorfozat filosofia într-o anexă a discursului politic. Dumitru Micu, o altă victimă lucrată de bisturiul lucid al criticului de la Paris, este înrămat în anchiloza marxist-leninistă, servită cu devoțiune și argumentată în lucrarea sa, impresionantă ca dimensiuni, Gîndirea și gîndirismul. Prin cele cîteva zeci de citate zdrobitoare, este devoalată întreaga ideologie comunistă și antiortodoxismul lui Dumitru Micu. Cum, înțelept, spune Virgil Ierunca: "Ideologia trece, citatele rămîn". În doar cîteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
rânduri din cauza vitregiilor istoriei, peștera a fost resfințită între anii 1943- 1944 și iar părăsită până după 1989, când a fost repusă în funcție cu circuite de peregrini români și străini. Sunt altfel de configurări, cu un conținut sporit de devoțiune spre sacru, care să contrabalanseze presiunile alarmante ale profanului din modernitatea cotidiană. Multe secole, informațiile religioase au circulat în limbile greacă, latină și slavonă, cunoscute de preoții și oamenii mai instruiți, de către cei ce călătoreau și retransmiteau credincioșilor experiențele acumulate
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
10 (luni, 28 aprilie, la Biserica ortodoxă sârbă Timișoara - Fabric, liturghia va fi oficiată de P.S. Lukjan). l BISERICA GRECO-CATOLICĂ PROTOPOPIALĂ din Piața „Timișoara 700“ Sâmbătă (26 aprilie), de la ora 8, se oficiază Liturghia Sf. Vasile cel Mare, urmată de Devoțiunea Divinei Îndurări, apoi spovedanie și reculegere la Sf. Mormânt până la ora 15; de la ora 24, va avea loc Canonul Sfintei Învieri cu procesiunea de înconjurare a bisericii, urmată de împărțirea Paștilor Sfințite. În Duminica Paștilor (27 aprilie), Sfânta liturghie mare
Agenda2003-17-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280947_a_282276]
-
de tensiuni și de confruntări cu propriul eu, dar și cu restul lumii, trei voci ale unor visceralități mai mult sau mai puțin disimulate. Trei personaje recognoscibile în prezentul cel mai acut și halucinant, trei roluri asumate cu credință și devoțiune de cele trei actrițe, care joacă pentru prima oară împreună. Une femme fatale, cîndva, o cîrcotașă meschină și bigotă și o retardată visează sau au coșmaruri în spațiul mic, închis, de la subsolul unei locuințe. Acolo unde intimitate nu există, iar
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
și toți laolaltă au cucerit prin sinceritate și feeling autentic. Pe aceleași coordonate ale profesionalismului indiscutabil, mai vechi cunoștințe, coechipieri ai grupului „Raw Hide” din Belgrad care activează încă din anii ’80, au oficiat cu neostentativă emancipare actul lor de devoțiune pe altarul blues-ului. Destine artistice îngemănate, bateristul Blagoje Nedeljkovič, bass-istul Darko Golič, ghitaristul Ivan Stanosevič, solistul vocal și la harmonică Iovan Ilič împreună cu explozivul keyboarder Branko Kosar au vibrat la unison conferind termenului interplay un sens definitoriu, drept
Epicentrul blues-ului by Florian LUNGU [Corola-journal/Journalistic/83857_a_85182]
-
mult poate pentru a-și lipi foița de brațul statuii, frecând cu mâna. Cu fiecare frecare, aurul se contopea cu trupul lui Buddha. Alții Își lipeau aurul de mâna lui Buddha, astfel că, de-a lungul anilor de gesturi de devoțiune zilnice, aceasta căpătase proporții monstruoase, iar unghiile Îngrijite acoperite sistematic cu aur păreau să străpungă tavanul. Doritorii de răsplată Își cumpăraseră foițele de aur de la oameni săraci care timp de douăsprezece ore pe zi nu făceau altceva decât să bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
susținută printr-o tărie ce numai credința o inspiră, se duse lângă patul murindului. Împăratul nu se aștepta la vizita împărătesei; ea se aplecă și-i zise cu o voce prea dulce: "Amicul meu, n-ai putut să-ți termini devoțiunile începute, nu te-ai cuminicaț cu noi ca altădată; de ce n-ai face-o acum? Știi că pentru un creștin nu e alt remediu mai salutar și că, mulți bolnavi s-au simțit în urmă, mai ușurați ". "Cum! răspunse iute
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
o instituție guvernamentală din București, să învețe limba română, "să se impregneze cu cultura instituțională de aici" după cum mi-a spus pe un ton cât se poate de serios, pe când eu abia mă abțineam să nu râd. Stranie formă de devoțiune amoroasă, la urma urmei... Ea îl așteaptă cu drag în Franța, la Strasbourg, vara este mai suportabilă acolo. O creatură în zdrențe, de circa 17-18 ani, desculț, cu o desagă înfășurată peste piept și șale ca unic acoperământ, își face
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
română de la Huși, Theodor Codreanu, taie în carne vie și le dă peste nas iluștrilor critici bucureșteni grijulii mai mult cu imaginea lor politică decât cu soarta culturii care-i hrănește și pe care ar trebui s-o slujească cu devoțiune. Pe lista tumorilor maligne se adăuga și numele profesorului Mihai Zamfir sau a lui H. Patapievici, care se pare că și-a descoperit vocația de vidanjor al fostei securități. Mai apare și Mircea Cărtărescu, care își plimba confuziile mentale în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nu ne întâlnim decât în gânduri și în spațiul oniric, unde el nu uită să-mi amintească de „greșelile” mele, durerea și regretul mă apasă greu. Singurul care mă consolează cu adevărat este dragul de Lionel, care-mi spune că devoțiunea pentru Domnul îmi ține loc de tot ce aș fi putut eu avea aici, pe lume. Că a fost o alegere esențială, care elimină total lipsurile omenești. Alegerea mea a fost judicioasă, spune Lionel, încurajându-mă la studiu pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cu cineva, cu condiția ca eu să iau conducerea, inițiativa în tot. Numai așa pot să nu-mi pierd încrederea în mine și entuziasmul necesar exersării unei mai lungi concentrări. Am lucrat la Jurnalul ocult al lui Strindberg cu o devoțiune care m-a îndepărtat de mine însămi. Am fost pur și simplu, mental și emoțional, Strindberg! Acum sunt obosită de acest lucru, resimțind nevoia să fiu eu însămi, mai puțin implicată în tenebrele geniului și fulgerele lui prometeice. Acum văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
captivă în inima ta, cu cea atât de liberă, aparținând realității. Asta era una dintre pricinile ei de suferință. Cea de-a doua, poate că și mai aprigă, era dragostea ei pentru Hattie. De astă-dată, nu o tainică și morbidă devoțiune imaginară, ci un atașament real, o dragoste ca pâinea cea de toate zilele, realitatea trăită a vieții de familie, pe care Pearl nu o cunoscuse niciodată până atunci: absoluta împletire, îngemănare a două vieți, o legătură a cărei deznodare părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
am fost proiectat într-un mod de existență cu totul și cu totul nou. Trebuia să se întâmple așa, trebuia să se întâmple, continuă el să-și spună. Am înfăptuit ceea ce a trebuit să înfăptuiesc, și am avut curajul și devoțiunea de a săvârși această faptă. Ce ciudat, gândi George, nu am reușit să aflu cum a fost ucis Schlick de către discipolul său. Dar acum nu mai are importanță“. Când ajunse la capătul scurtăturii, începu să urce spre islaz. De acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Bursucul. Este bine-venită orice fel de consiliere, orice consultanță, dar nu ne-ar strica, pe lângă consilium, și un pic de ajutor material, de auxilium, deși e cam târziu! Credeam că ne-ați uitat de tot. Nu uită Cerul faptele, curajul, devoțiunea și dârzenia Marelui Maestru Jean de Léols și pe ale tovarășilor săi! Bine, din nou! concede Bursucul. Sunt flatat! Să trecem, totuși, la obiect. Tocmai ce am primit, din sursă discutabilă, un mesaj relativ alarmant. Un ultimatum. Așadar! Suntem extrem
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vă fac pescari de oameni!“. În cinstea Paștelui, sora mea improvizase o scenetă a patimilor pe televizor: un crucifix poleit, înconjurat de zece iepurași pascali chinezești cu bonete tam o’shanter pe cap. Cred că aici e de găsit adevărata devoțiune față de Dumnezeu a surorii mele: în accesorii. Cu ani în urmă, înainte de a-l cunoaște pe Dave, am făcut o călătorie prin Europa împreună într-o vară și am făcut o vizită la Lourdes. Nu cred c-am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
fi putut spune câte ceva, fusese la fiică de câteva ori, și stătuse de fiecare dată câte o lună-două, dar ea nu era aici. Vorbi însă despre soțul Anei, conștiincios în îndatoririle lui de serviciu, ușor albit la tâmple, apoi de devoțiunea lui Lung și a soției acestuia față de toți ai casei, o comunicare inegală la prima vedere, dar întemeiată pe natura umană ce trece peste fictivele granițe sociale sau alte granițe inventate de oameni, și care se bizuie numai pe esența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
noi câți vom fi în preajmă, derutați, nu vom ști ce-i cu el, pentru că niciodată nu știm ce se întâmplă în clipa aceea finală, iar eu îl voi saluta ca pe un ostaș care și-a slujit timpul cu devoțiune, nepângărindu-și buna credință nici după schimbarea vremilor, după 1947 până acum, rămânând credincios, mai departe, memoriei pe care o păstra timpului său. Acum, la aproape patru luni de la plecare (vara la care mai gândea era de mult terminată), Ana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
trebuie să-ți ucizi tatăl pentru a deveni tatăl Operei tale. Extinzând raționamentul, să conchidem că festinurile și libațiile din Hanu-Ancuței sau din oricare scriere sadoveniană se constituie într-un imens prânz totemic. Din cealaltă perspectivă, a relației de profundă devoțiune față de Profira Ursaki, aceasta are ca rezultantă inegalabilele pagini de natură din întreaga sa creație, care îl singularizează pe Sadoveanu și îl fac pe Ibrăileanu să-l considere cel mai mare poet în proză de la noi. În logica acestor constatări
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Ienăchiță Văcărescu (Pagini din monografia „Goethe”) (1931). Probabil cea mai importantă, dar și, prin voia întâmplării, mai puțin cunoscută contribuție de istorie literară a lui T. este lucrarea Exegeza eminesciană, parțial editată postum, în 2002, o minuțioasă și plină de devoțiune întreprindere, din care nu s-au păstrat decât părțile publicate în „Convorbiri literare”, circa o treime din volumul plănuit să apară în 1949, în preajma centenarului nașterii poetului. Având ca subtitlu Poeziile antume din punct de vedere filologic, studiul s-ar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290231_a_291560]
-
murind, el se și întemeiază. Așadar, la Paris, Cioran își asumă periferia și divagația: se mândrește cu teribilul curaj de a nu face nimic, de a nu angaja în vreun fel viitorul, de a trăi exclusiv în prezent, în afara pasiunilor, devoțiunilor, fervorii. Inteligența lui, răsfrântă în luciditate, pare un exercițiu minor al disprețului, expresia unei negativități superficiale. Negativitatea, pe care atât o dezavua, capătă, însă, valoarea pozitivă a întemeierii. Iată: când Noica îi cere să scrie “în românește o carte în
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
morală căruia îi este supus chiar și El). 5. Dar nici un Dumnezeu arbitrar, nici un Dumnezeu care e mai puțin decât ultim nu este vrednic de o angajare ultimă. 6. De aceea, nu există nici un Dumnezeu (care să fie vrednic de devoțiune religioasă)52. Argumentul lui Russell, deși este unul iscusit, este la rândul său, discutabil. El se prezintă sub forma unei dileme, care îi obligă pe teiști să dea răspuns la alternativele prezentate. Ceea ce ne interesează la argumentul lui Russell este
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
1945), intitulat Pe urmele războiului în Europa Centrală. A semnat și A.C.R., Arc, Al. Olteanu, Ducu, Sbilț și cu alte pseudonime. Volumul Arbori din țara promisă (1972), originală și tensionată combinație de memorialistică, istorie și critică literară, este prinosul devoțiunii și recunoștinței lui C.-R. față de valorile spirituale, în special cele cu o deosebită relevanță etică pentru formarea sa: Liviu Rebreanu, N. Iorga, Tudor Arghezi, Gala Galaction. În prim-plan stă preocuparea de a defini trăsătura dominantă a fiecărei personalități
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286172_a_287501]
-
mai glorifică transcendentul, ci bucuriile și extazul vieții terestre. 8 „Fixând problemele umane sub lupa cazualității practice și a umorului necompromițător, Boccaccio reușește să capteze realitățile mundane ale existenței cu franchețe, delicatețe, inteligență și uimitoare indulgență. Aceste calități și o devoțiune plină de pasiune pentru literatură dau viață tuturor operelor acestui mare om de litere pentru care poezia era, în sensul deplin al cuvântului, o vocație.”9 Operele celor doi scriitori prezintă nu doar o diversitate tematică remarcabilă, ci și o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de moarte. Un elogiu adus femeii se constituie nu doar acest cuvânt înainte al naratorului, sub vocea căruia se întrezăresc crezurile autorului, ci și introducerea făcută zilei a patra a povestirilor: asistăm la o mărturisire apreciativă, laudativă chiar, încărcată de devoțiune profundă față de eternul feminin. Femeia se transformă în deziderat, devine unica cale de a accede la profunzimea lucrurilor, de a se împlini pe plan 124 Giovanni Boccaccio, op. cit., p. 6. 125 Janet Levarie Smarr, Boccaccio and Fiammetta: The Narrator as
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]