1,081 matches
-
curînd și au rămas surghiunite pe terenul oratoriei. La acest lucru a contribuit descoperirea jucăriilor mecanice și a tot soiul de mașinării de alamă ce puteau fi găsite În piața Los Encantes la prețuri mai potrivite cu economia noastră familială. Devoțiunea infantilă e o amantă infidelă și capricioasă, și În curînd n-am mai avut ochi decît pentru jocurile mecanice și pentru vapoarele cu arc. Nu i-am mai cerut tatei să mă ducă să vizitez stiloul lui Victor Hugo, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
care se complăcea În a mîngîia acest gît de lebădă, și cine mai știe ce altceva, pe cînd mie nu-mi era Îngăduit decît să rîvnesc la așa ceva. Dacă aș fi stat puțin să mă gîndesc, aș fi priceput că devoțiunea mea pentru Clara nu era altceva decît un izvor de suferință. Poate că de aceea o adoram și mai mult, din acea eternă stupizenie care ne face să ne ținem după cei care ne fac rău. De-a lungul acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
se umpluseră de ciuperci recriminatorii, un soi de lepră a libidinosului. — Luxura e un lucru foarte rău, conchidea Bernarda. Vă spun eu că așa e. Don Gustavo, În pofida glumelor pe care le spunea pe socoteala mea, vedea cu ochi buni devoțiunea mea pentru Clara și dăruirea mea entuziastă ca Însoțitor. Eu Îi atribuiam toleranța faptului că, probabil, mă considera inofensiv. Într-o după-amiază, Îmi plasa o ofertă suculentă de a cumpăra romanul lui Carax. Îmi spunea că discutase subiectul Împreună cu cîțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vorba de un simplu exemplu ilustrativ, nimic altceva, pentru care, în ciuda bunelor noastre intenții, ne grăbim să cerem scuze, în special pentru că e vorba de un popor universal recunoscut pentru a-și fi exercitat întotdeauna cu meritorie disciplină civică și devoțiune religioasă îndatoririle sale electorale. Acum, revenind la adresa din care am făcut un post de observație, se cuvine să spunem că, contrar a ceea ce era de așteptat în mod firesc, nici unul dintre ascultători, fie ai radioului, fie ai televiziunii, nu observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
s-o ia în brațe, dar ea s-a tras deoparte și l-a rugat să nu o atingă. A implorat-o să nu-l părăsească. I-a spus cu câtă patimă o iubește și i-a amintit de toată devoțiunea cu care o copleșise. I-a vorbit despre viața lor fericită. Nu era supărat pe ea, nu-i făcea nici un reproș. „Te rog, lasă-mă să plec în liniște, Dirk“, mi-a zis ea în cele din urmă. „Tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
atât de insidios În după-amiezile leneșe de aprilie, care păruse intangibil În lungile amurguri de primăvară. Seară după seară, cântecele studenților din anul terminal plutiseră peste campus cu o frumusețe melancolică, iar prin carapacea conștiinței sale de boboc pătrunsese o devoțiune profundă și respectuoasă față de zidurile cenușii și vârfurile gotice și tot ce simbolizau ele, ca depozitare ale unor vremuri defuncte. Turnul vizibil de la fereastra lui, care se avânta În sus și creștea, transformându-se Într-o turlă, aspirând spre Înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vedea pe nimeni altcineva înafara de Tine... Mă concentrasem doar să ies din baltă, pentru că din cauza acelui abandon să nu te scap.. Atât de dulce.. Nu mai sărutasem pe nimeni până la tine, nici n-am mai știut ce-i sărutul, devoțiunea, abandonul total, mii de fiori ..puși totuși în balanță cu ere de nepuntință în a te vedea măcar în trecut, nici vorbaă de a te atinge..iar, Tu, șireata îmi împlineai un vis ce m-a ucis, omorât, reînviat și
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
aflați întâmplător p-acolo) și câțiva simpatizanți hotărâți s-o rupă cu flecăreala nerostuită și demagogică... și oratorul, simțind cumpăna celor din urmă apela la alte subterfugii, se făcea luntre și punte pentru a fi devotat propagandei de partid. Simulând devoțiunea personificată față de propaganda de partid (ea te ridică, tot ea te coboară!), departe de de a-și uita obârșia și de a fi abandonată își rostuiește pârghiile acaparării întru slugărnicie și delațiune pregătind noi escaladări, în timp ce „ciocoii partidului” tronează mărinimos
RETORICĂ PATRIOTARDĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361407_a_362736]
-
standardele impuse de tatăl său, natură tipic rural-tradiționalistă, pentru care nevasta era gospodina casei și desemnată perpetuării speciei. Doar față de bunica Geta, Vidu avusese o altă atitudine, copleșit de firea ei blajină, de echilibrul în tot ceea ce făcea, de totala devoțiune față de el și ai casei și, nu în ultimul rând, de iubirea necondiționată față de el. Ea fusese lumina vieții lui. De mică, Mira își imaginase că așa trebuie să fi fost prototipul femeii în vremurile patriarhale. Oricum, ea nu o
CAPITOLUL 7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362377_a_363706]
-
diferite icoane ca o făptură diafană, gingașă, cu infățișare de fecioară abia ieșită din universul copilariei, un chip ce ne amintește de un boboc de floare cu parfum, culoare și frumusețe specifică vârstei adolescentine din care transpare puritatea, inocența, sinceritatea, devoțiunea. Icoanele și tablourile pe teme religioase ne trimit cu gândul la existența unui univers dincolo de lumea noastră concretă, care se află în adâncul nostru, un univers pe care pictorul l-a sugerat strecurând picuri de sfințenie și de smerenie, un
„CEASUL DE TAINĂ” AL PICTORULUI MIHAI TEODOR OLTEANU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362453_a_363782]
-
de natură interesată a persoanei pentru acest lucru, deoarece mulți nu doresc să depășească această stare, ci doar să persiste în ea pentru că "este frumos!" Motto:Poate fi numită iubire scânteia de admirație și chiar de mii de trăznete de devoțiune tresarite instantaneu la vederea unei persoane pe care nu am văzut-o vreodată până în acel moment? Pot s-o numesc altfel pentru că inima nebuna deodată a luat-o la 'fugă'? Pledoaria îndrăgostitului.La acela care pretinde că iubirea este ceva
EGALITATE ÎNTRE IUBIRE ŞI ÎNDRĂGOSTIRE?? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361093_a_362422]
-
a extinde informațiile și atunci, fără a divaga, adaugă doar: „Care v-a luat și un interviu, v-a tradus, a scris eseuri despre Poemas del Viejo și despre Las Elegías de Bad Hofgastein, a învățat limba română. E inimaginabilă devoțiunea lui. Motivată de convingerea că a descoperit un mare Poet.”[ 13] Suficient ca Eugen Dorcescu să completeze cu precizări pertinente și importante, nu doar pentru poet: „Trebuie spus că inițiativa a aparținut, întotdeauna, spaniolilor, începând cu Rosa Lentini, care a
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
plecat și dânsele dintre noi. Astăzi 31 martie, ziua lui de naștere, Marele Blond ar fi împlinit 78 de ani. Moartea poetului nu a putut ucide dragostea și respectul imens pe care românii, tineretul în special, i-o poartă cu devoțiune. Mormântul lui de la cimitirul Belu, aflat lângă mormântul lui Eminescu este zilnic vizitat de sute de oameni. În țară i s-au ridicat mai multe busturi, dar cea mai frumoasă statuie este aceea ridicată în centrul municipiului Ploiești (“Îngerul cu
O AMINTIRE DIN LICEU DESPRE POETUL NICHITA STANESCU de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363242_a_364571]
-
și adâncimii lirice. Turcea, Mazilescu și Dimov pe care Mihalcea îi adora fuseseră prieteni la cataramă cu Brăilița. Din acel moment, confesiunile nocturne Brăilița/ Mazilescu își reluaseră firul cu tânărul emul, iar Octavian spre onoarea lui, într-un exces de devoțiune, admirație și chiar sacrificiu personal, a devenit editorul, confesorul, ba chiar executorul testamentar al averii sale lirice. La doi ani după ce i-a apărut volumul de poezii „Zdrențele sfielii”, Brăilița avea să ne facă „‚zdrențe” cu a doua sa carte
CONSTANTIN ARDELEANU DESPRE MIRCEA BRĂILIŢA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368267_a_369596]
-
și onestitatea rostirii, izbăvirea de păcat - supuse toate și trecute prin lentilele cu drioptrii (în plus sau în minus) ale smereniei, în funcție de calitatea actului de evaluare, de conștiență a celui ce reclamă, asigură și împlinește prin perpetuă iubire actul credinței, devoțiunea și aproape identificarea cu „subiectul evlavios, venerat și tri-personificat” la superlativ. Unica evaluare a nivelullui de credincioșie și cuantificare a gradului de religiozitate a individului - dacă ar exista sau s-ar cere așa ceva - este gândul omului raportat la roadele lui
CONFESIUNILE UNUI NEDUS...LA BISERICĂ ! (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367405_a_368734]
-
Deci, noi putem adăuga, când egoismul și singurătatea vor fi cuvântul de ordine în societatea noastră. Monahismul, ca formă de manifestare a vieții creștine, își are izvorul în Evanghelii. Căci idealul cerut în Evanghelie este cel al perfecțiunii și al devoțiunii totale pentru celălalt. a fi călugăr este o vocație și nu o trimitere, înseamnă un credincios consacrat în întregime. El ia libera lui decizie pentru sacrificiu, pentru devoțiunea totală, pentru generozitate și iubirea celuilalt. Iese din el însuși pentru a
CATEVA ELEMENTE ORTODOXE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366817_a_368146]
-
Evanghelii. Căci idealul cerut în Evanghelie este cel al perfecțiunii și al devoțiunii totale pentru celălalt. a fi călugăr este o vocație și nu o trimitere, înseamnă un credincios consacrat în întregime. El ia libera lui decizie pentru sacrificiu, pentru devoțiunea totală, pentru generozitate și iubirea celuilalt. Iese din el însuși pentru a se oferi în întregime, pentru a renega “ego”-ul său, egoismul său. Nu putem face distincție fundamentală între un creștin și un călugăr, căci viața amândoura rămâne un
CATEVA ELEMENTE ORTODOXE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366817_a_368146]
-
noi centre de autoritate după ce, cu obstinație, le contestase, rând pe rând, pe cele dinaintea sa. Acest joc al contrastelor își face prezența printr-un ritm constant în opera sa. În prima perioadă a creației sale, Nietzsche se evidențiază prin devoțiunea și extazul față de „genii” și „idoli”. Trecând de la o extremă la alta, Nietzsche nu abolește definitiv perspectiva credinței în zei, ci dorește să spulbere numai credința în anumiți zei, cei cărora el le-a declarat „război”. În „Amurgul zeilor”,după
AL.FLORIN ŢENE NETZCHE ÎNTRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366924_a_368253]
-
cu aceeași tenacitate pe care mi-o cunoașteți cu toții. Se spune că la Geneva ar fi state care își fac situația cu pumnul și că ar fi altele care nu obțin situația pe care o ambiționează, cu toate gesturile de devoțiune repetate fără întrerupere timp de 15 ani. Se spune că Societatea Națiunilor nu distinge între cei care păcătuiesc și cei care nu păcătuiesc. Or, domnilor, nu există religie trainică ce să nu fi creat pe lângă paradis și un infern. Dacă
NICOLAE TITULESCU de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366945_a_368274]
-
În economia jocului, spre și de-a puterea, prețul ascensiunii este fixat de evaluarea și perspectiva relațiilor: de rudenie de sânge, doctrinare, de mezalianță aflate „pe teren” dar și „în devenire”, interpersonale din interes, de gradul de ploconire, fidelitate și devoțiune față de „manipulatorius maximus”, aparent bine temperat și bine intenționat.. Aderarea și înregimentarea sunt preeliminarii obligatorii până la iluzia „deplinei reprezentări” doctrinare. Suișul e greu și „datul din coate” este regula de fier care impune și decide calitatea startului pe culoarul îngust
RISC DE SIMULARE POLITICIANISTĂ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366966_a_368295]
-
de la cele două cicluri școlare (primar și secundar sau elementar ori gimnazial) ... Un „el” și o „ea”, o tânără familie abia închegată și a cărei iubire urma să se împlinească sub zodia unui destin comun de vocație cărturărească, cu așteptată devoțiune profesională - echivalentă în planul martiriului creștin cu pilda exemplară a apostolilor! Renunțări nenumărate, griji și umilințe de toate felurile, privațiuni materiale, frustrări de statut social, asimilări deloc onorante și constrângeri ideologice neacceptate niciodată în spiritul și litera principiilor inepte pe
COOLEGII MEI, SOŢII RICA ŞI NICU RUCSANDA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367041_a_368370]
-
civilizație se interesează toți, la care tânjesc cei mai mulți dar și pe care o critică îndârjit și o hulesc cel mai ades contestatarii. Și ce prilej mai nimerit să-ți evidențieze așa ceva decât ziua considerată cea mai solemnă, cu implicații și devoțiuni populare profunde decât ziua națională a unui stat ? Am avut norocul să asist la pregătirea și apoi sărbătorirea propriu-zisă a Zilei de 4 iulie, undeva în California centrală, în orașele Modesto și Turlock, la jumătatea distanței dintre țărmul Pacificului și
ZIUA AMERICII LA LANSAREA REVISTEI PIATRA CRAIULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367078_a_368407]
-
aduc aminte de firava noastră solidaritate, ba poate, în neputința noastră de a-l ajuta efectiv (altfel decăt negând sau dând din umeri!) la ce i se punea în cârcă, de faptul că-i ridicasem mental (doar) o statuie a devoțiunii față de principii, că-l văluream cu priviri de mândrie și înțelegere față de calvarul pe care-l trăia, în faldurile unui alt steag decât în cel care crezuse (m) : cu o cu totul altă heraldică și purtat de cu totul alte
FRONDA ŞI CĂTE CEVA DESPRE LAŞITĂŢI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367096_a_368425]
-
matură și cu o autoare pe deplin împlinită. Momentul culminant al trăirilor dramatice umane (“Pregătește-mă, Doamne, pentru minunata-ntâlnire...”) este pentru tânara autoare întalnirea în Eternitate cu Isus, eveniment măreț și unic ce presupune, încă de pe acum, sacrificii și devoțiuni zilnice, foarte obligatorii pentru fiecare din noi.” „Leg atâtea răni lăuntrice” Volumul Adinei Sas-Simoniak - “Perpendiculară pe un colț de nemurire” - se detașează prin permanența unei stări de melancolie impersonală, ce demonstrează faptul că autoarea își caută refugiul în lumea cugetării
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
poate aduce în lumină speranța Ierusalimului prezenței hristice. Față de Ierusalimul istoric nu te poți apropia oricum, ca de alte cetăți, ci trebuie să te apropii cu credință în suflet, cu rugăciune pe buze și cu Iisus Hristos în inimă. Această devoțiune este comună oricărui pelerin ce are privilegiul de a păși în Cetatea Ierusalimului. În inima unui loc sfânt se află credința într-o rugăciune cucernică, ce transformă locul într-o efigie, fără a îngrădi credinciosul într-un mic spațiu ci
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]