281 matches
-
societale, ca și a posibilităților de evoluție a acesteia. În fine, cea de a treia secțiune a studiului de față se orientează înspre analiza ideologică a cunoașterii sociale. Sunt puse la lucru, aici, valențele epistemologice ale conceptului de ideologie, fiind devoalat, astfel, cel de al doilea rol pe care i-l atribui, și anume cel de instrument al cunoașterii sociale. Îmi propun, ca atare, să definesc metodologic semnificația analizei ideologice și să evidențiez tipul de influență pe care ideologia îl are
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
cuviință să atribuie naratorului său o identitate onomastică complet diferită de aceea a autorului însuși, pe motiv că, oricum, omul nu e niciodată identic cu sine, în timp. La ce bun, atunci, camuflarea? Pe de altă parte, Marcel ("naratorul") își devoala, treptat, identitatea, devenind chiar autorul cărții trăite și scrise de el dar semnate de un anume domn numit Proust ceea ce sugerează necesitatea transferului invers, de la literatură la viață, printr-un proces complementar, de remodelare a unității eului și a personalității
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
remarca un aspect de domeniul evidenței și anume acela că, a lucra cu muribunzii implică o statură specială de personalitate, care evocă nu doar umanism, generozitate, curaj, ci și o autentică altitudine spirituală. Spunem aceasta deoarece proximitatea unui muribund îți devoalează, ca într-o oglindă fidelă și neiertătoare propriile tale spaime și contorsiuni în relația cu moartea. E. Kübler-Ross (1997), nume tutelar în asistența bolnavilor terminali, consideră că atitudinea medicului față de moarte condiționează decisiv abilitatea lui de a lucra cu aceștia
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
te și miri cum de colocatarii nu se numesc, toți, Popescu. Ca pe "eroii" noștri: Ilie și Mina... Popescu. Nu întîmplător, onomastica lor este una de serie. Ceea ce, la vremea alcătuirii acestei piese. autorul nu putea decît să strecoare, esopic, devoalăm, fără a privi în stînga și în dreapta, acum. Într-un sistem (se înțelege ce fel de sistem) unde valorile sînt, cu demonică obstinație, pervertite, schimonosite, ucise, cum să mai fii tu însuți, dacă nu ai în tine resurse să te
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
sfera unui erotism funest. Interesantă este expresia de devitalizare pe care o degajă chipul ei, privirea nu exprimă tristețe, cât ceva mortificat, așa cum buzele întredeschise nu exprimă imediat senzualitate, ci în lipsa articulației discursive, ceva litificat. Feminitatea nu mai poate fi devoalată, devine insondabilă, element de atracție și repulsie pe care se fondează nesiguranța, anxietatea. Acest bust are ceva statuar, reificat. Din fundalul de cărămiziu-ocru este eliminat complet orice detaliu, ca și cum Loghi ar vrea să ne ofere un portret în efigie. În
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care însă nu poate fi văzut deși femeia are fața orientată spre noi, așa cum chipul din profil al lui Iisus nu are trăsături descifrabile, se lasă bănuit, ghicit. Există, ce-i drept, un halou fin în jurul capului său menit să devoaleze identitatea celestă a personajului. În spirit simbolist, A.G. Verona evită o rezolvare anecdotică a scenei religioase, nu știm cărui episod îi suntem martori în ciuda speculațiilor pe tema acestui tablou. Asistăm poate la o epifanie, la o unio mistica, sensul secret
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]